Vaza sparta

Astazi m-am simtit ca o vaza sparta.

Am ascultat la un moment dat o melodie si –  brusc! – a fost ca atunci cand atingi din greseala cu cotul vaza de portelan de pe masa, asezata acolo cu flori aranjate frumos, si o darami fara sa vrei.

Deodata e tandari, pe podea, cioburi peste cioburi…

Apa iti intra in sosete si ti se face frig, zgomotul a trezit vecinii, nu iti poti explica cum ti s-a intamplat tocmai tie si… chiar tineai la vaza aia, mama ei de treaba!!

O sa treaca si asta; dar cumva, cred ca aveam nevoie de acest moment, caci am trecut prea repede la faza de reconstruire si nu am simtit, nu am vrut sa simt… cat de tare doare a nu mai fi iubita de omul inca iubit. Acum SIMT.

Doare tare.

E un gol – ca un fier inrosit, o arsura pe cord deschis, o mare fierbinte, de lacrimi inghitite in sec si o frica inexplicabila, care ma face sa tremur. E un spatiu vid, care se naste din lipsa de sens. Doare ca o imbratisare pierduta, ca un sarut ramas in aer, ca o mangaiere uitata nemangaiata… Un vis frant, ca o rotire in gol care ma ameteste si ma lovesc de peretii atasamentelor mele si de oglizile de cristal ale dorului pur, incercand inca sa ma agat de ceva, intr-o incalceala de emotii facute ghem in cosul pieptului. Abia acum imi dau seama cat de tare si de cat timp am fost prinsa in ele.

Oare de ce abia acum SIMT, dupa luni de planuri marete si munca, multa munca, in care m-am aruncat, sa nu mai simt nimic, crezand ca o sa treci, ca o sa dispari daca nu sunt atenta, fara sa mai lasi urme.

Ar trebui sa strang cioburile de pe jos, sa arunc la gunoi florile de la tine, acum ca-s scuturate, frante si ciufulite, dar…

In sfarsit, nu ma mai grabesc.

Le strang la piept.

Vreau sa SIMT. Adevarul meu e ascuns acolo, in marea de emotii furtunoase de care am fugit.

As vrea ca de acum inainte, desi pare o nebunie, sa nu mai sar peste etape, sa nu ma mai fortez sa fiu bine cu orice pret.

As vrea sa permit durerii sa ma invete…  cine sunt eu, ce vreau cu adevarat, ce inseamna de fapt sa fi om, de ce trecem prin toate cate trecem, ce e iubirea si cum imi pot pastra inima intreaga, radianta, calda si vie, chiar daca uneori se mai face bucati.

 

Pasiunea pentru “pantofi rosii”

Secretele sufletului

Cele mai multe dintre noi au uitat sa asculte soaptele sufletului.
In schimb, am fost invatate sa ascultam tot felul de voci si surse exterioare si sa nu dam ascultare glasului nostru interior, intuitiei, dorintelor si preferintelor noastre firesti, neconforme cu moda sau cu ceea ce altii asteapta de la noi.

Parintii, sistemul educational, partenerii nostri de viata, sefii, nu in ultimul rand mass-media, ne-au inoculat tot felul de idei, care ne invata sa nu avem incredere in noi insene, ci mai degraba sa traim in conformitate cu regulile stabilite de ceilalti-‘nu trebuie sa faci asta, cutare s-ar putea sa nu fie de acord”,”nu trebuie sa porti asta, moda actuala spune ca numai movul si griul se poarta”,”nu trebuie sa spui asta, pozitia ta iti cere sa spui doar anumite lucruri, sa adopti doar anumite puncte de vedere”, etc.

 

Sau aceste reguli exterioare pot aparea in reclame care ne fac sa credem ca ceea ce suntem nu este suficient de bun si ca avem nevoie de o masina, o slujba, o imagine, un trup, o casa, toate noi, doar atunci putand spune ca suntem ok.

Astfel devine neclara vocea suava a sufletului – soaptele sufletului despre ceea ce valoram cu adevarat, ceea ce ne este cu adevarat necesar, ceea ce dorim sau ceea ce suntem.
Este nevoie de putina practica pentru a redescoperi in tine insati aptitudinea de a iti asculta vocea interioara.

Este posibil,in mod paradoxal,ca primele soapte pe care le auzi sa nu aiba niciun sens.

 

 

 

O pasiune pentru pantofi rosii

Spre exemplu, vreme de multi ani am tanjit dupa o pereche de pantofi rosii, insa nu i-am cumparat niciodata. Cred ca mi se parea ceva egoist si banal, in situatia in care cel putin ma straduiesc sa fiu chibzuita cu banii si nici nu mai am chiar 20 de ani ;).

In acelasi timp (si nu am realizat asta decat mult mai tarziu), pantofii rosii pareau foarte periculosi pentru mine – genul de incaltamite purtata de o femeie care danseaza pe masa – ceva nepermis, cel putin asa simteam eu, in viata unei femei “responsabile” ca mine.
Ei bine, intr-o zi am hotarat sa cumpar o asemenea pereche de pantofi.

 

A fost minunat. M-am simtit, imediat ce i-am pus in picioare, ca Dorothy pornind in aventuri ]n Tara lui Oz. Ca si cum, dintr-o data, era suficient sa imi lovesc intre ele calcaiele catarate pe tocuri suficient de inalte cat sa ma simt din nou sexy si pusa pe sotii, ca sa simt ca nu este loc in care nu pot sa ajung, daca chiar vreau ori  dorinta  a sufletului pe care sa nu pot sa mi-o implinesc. Desigur, pantofii cei rosii sunt doar un pretext, un simbol al libertatii de a ma lua in seama pe mine, pur si simplu fiinca ma iubesc. Un cadou, o schimbare de atitudine, o reintoarcere la mine. Recunoasterea faptului ca eu sunt femeie, ca eu contez.

Nu era nevoie sa cumpar nimic pentru asta, dar in cazul meu, tocmai fiindca ma retineam de ani de zile sa o fac, a functionat ca un declic. Uau!!

Acest singur fapt, banal, m-a facut sa ma simt mult mai libera si mai usoara. De fiecare data cand port pantofii ma simt foarte bine. Par sa elibereze o latura nestiuta a caracterului meu, care pana in momentul respectiv statuse ascunsa in spatele personalitatii mele mai degraba conventionale, decente.Perechea de pantofi rosii a adus cu sine multa energie creativa si un spirit feminin, savuros si jucaus.
Ceea ce am descoperit satisfacandu-mi dorinta de a avea o pereche de pantofi rosii a fost mult mai importanta decat pantofii in sine. Am descoperit ca atunci cand incepi sa asculti soaptele sufletului despre lucruri aparent marunte, vocea ta interioara devine mai puternica, treptat si inexorabil.
Nu va trece mult si vei descoperi raspunsurile la intrebari mult mai importante si vei primi mult mai multa informatie vitala despre sanatatea ta, despre valorile, telurile si viata ta. Si pe masura ce soaptele sufletului devin mai puternice si mai clare, vei intelege mai bine ce reprezinta ele pentru viata ta.
Pentru a exprima cine suntem cu adevarat e necesar sa cladim o punte intre partile interioare si exterioare ale vietii noastre, astfel incat potentialul nostru sa fie deblocat, exprimat, folosit, manifestat.

Aceasta depinde de capacitatea fiecareia de a da ascultare indemnurilor sufletului, inseamna a deveni mai constiente de felul in care traim, ne hranim, ne ingrijim, ne exprimam, relationam, ne alegem viata si de felul in care punem in practica ceea ce auzim, putin cate putin,fiind atente pentru a vedea ce ne reprezinta si ce nu, ce ne face bine si ce nu ne face bine.

Alege sa dansezi prin viata “in pantofii tai rosii”, expresivi, senzuali si extem de feminini!

Cu drag,

Alina Dospinescu

Psiholog si Life coach pentru femei si feminitate

Ce facem atunci cand desi ne iubim, ceva nu mai merge?

 

Stim cu totii  ca polii opusi se atrag. Am invatat la orele de fizica. Este suficienta o diferenta de potential si avem atractie instantanee. Magnetii sunt dovada vizibila ca este asa, iar in relatia barbat – femeie este exact la fel. Cu cat mai diferiti sunt cei doi, cu atat atractia este mai mare. Cu cat ea este mai relaxata si feminina si cu cat el e mai prezent si mai masculin, o forta irezistibila si delicioasa ii atrage unul spre celalalt. Sar scantei, cum se spune. Ne “aprindem”, “inima ne ia foc” si dorinta ne aduce unul spre altul. Asa incepe jocul magic al iubirii infinite.

Dar oare ce este aceasta magie? De ce se petrece asa?
Care este secretul atractiei si cum putem mentine sau reaprinde dragostea si pasiunea in relatia noastra de cuplu?

Raspunsul il gasim in polaritate.

In orice relatie de iubire in care exista o conexiune sufleteasca intima si profunda si o atractie erotica puternica, se manifesta jocul energiilor complementare. Ne simtim atrasi irezistibil intotdeauna de cei care raspund energiei noastre prin ceva care ne completeaza, fiind diferit. Daca eu sunt plus si tu esti minus, vom face totul sa fim impreuna.

Spre exemplu, daca eu sunt romantica si visatoare, ingenioasa si creativa,  iar tu esti un om puternic, de actiune, ce stie sa isi transforme visele in realitate, o scanteie se va aprinde intre noi, chiar si fara sa vrem. Poate pentru ca daca eu visez, tu simti ca ti se da timp si spatiu sa visezi tu insuti… poate… pentru ca iti amintesc de o parte draga a sufletului tau, pe care nu ai des timp sa o vizitezi…Si invers, faptul ca tu esti mereu in miscare si stii cum sa lupti pentru visele tale, ma face sa cred mai mult in visele mele, sa simt si eu ca le pot realiza, iar asta, inevitabil, ma atrage.

Este necesara o diferenta de potential. Putem fi in multe feluri, dar pentru a ne atrage, desi este bine sa ne asemanam la nivel de aspiratii si de suflet, este necesar sa existe diferente complementare in modul nostru de a ne manifesta.

Polarizarea acestor energii, masculine si feminine, prin crearea unei diferente de potential are loc la fel ca si in cazul electricitatii. Este ca si cum am gasit butonul, intrerupatorul pe care atunci cand apasam, curentul electric deodata lumineaza spatiul in care ne aflam.

La fel ca si curentul electric si fiorul atractiei poate fi aprins atunci cand ne dorim! Cum?

1. NU TE PREFACE CA NU VEZI CA ATRACTIA DINTRE VOI A SCAZUT

In cazul multor cupluri, la un moment dat, in ciuda faptului ca iubirea exista, scad dramatic pasiunea si emotia ce erau prezente la inceputul relatiei. Desi exista un mit ce ii face pe oameni sa creada adesea ca perioada de inceput este maximul posibil al relatiei lor, lucrurile nu trebuie sa fie asa.

Atunci cand nu cunosc regulile jocului polaritatii,  cei ce formeaza un cuplu, chiar si atunci cand au foarte multe lucruri in comun, simt (desi trec sub tacere), ca nu mai gasesc in relatie fiorul si incantarea pe care inima lor si le-ar dori. Iubirea exista, dar atractia nu mai este atat de mare. Ne simtim poate mai confortabil, dar nu mai este de ajuns o atingere intamplatoare sau tandra ca sa sarim unul in bratele celuilalt, nebuneste indragostiti si insetati de fiinta celui iubit. Cum ar fi totusi firesc.

CEI MAI MULTI SE SPERIE SI INCEARCA SA IGNORE SAU SA NEGE NEVOIA LOR DE POLARIZARE, IMPORTANTA ATRACTIEI IN RELATIA LOR DE IUBIRE.

Cu timpul, desi aparent se apropie prin relatia tot mai stransa ce o construiesc impreuna, ajung sa se indeparteze ca barbat si femeie din ce in ce mai mult… Acest lucru se observa cu ochiul liber daca  privim cu sinceritate relatia intima. Intensitatea, frecventa, savoarea ei.

1.  2. APRINDE LUMINA! CULTIVA PROPRIA ENERGIE

Secretul atractiei e simplu: aprinde lumina! Fa posibil ca plusul si minusul sa se intalneasca.

Cum? Pentru mai multa iubire si pasiune este nevoie sa cultivi propria energie. Daca esti femeie, fa totul pentru ca feminitatea ta sa infloreasca si sa se exprime liber. Daca esti barbat, creste-ti energia masculina.

Poti face aceasta urmand cursuri de Tantra sau inscrindu-te intr-un grup ce are ca scop cultivarea energiei feminine, respectiv masculine. Poti sa iti creezi un program in care 1 ora pe zi, indiferent cat de incarcata ar fi acea zi, petreci timp doar tu cu tine, facand ceva specific feminin/masculin. Ma refer la a realiza actiuni care expansioneaza constiinta si te hranesc cu energie cu adevarat.

1. 3. OFERA-TI TIMP SI SPATIU

O greseala foarte mare (desi involuntara),  pe care o fac oamenii care se iubesc, este ca incep sa faca aproape orice impreuna. Treptat, timpul petrecut impreuna nu mai este unul de calitate. Mai grav chiar, ne peterecem timpul langa celalat, dar nu cu adevarat cu celalat. Nu mai suntem pe deplin prezenti, pe deplin constienti. Nu ne mai iubim cu intentie. Ce sa mai spunem de atentie…

Intervine rutina, apare banalizarea, se insereaza automatismul si chiar  …plictiseala. Mi s-a intamplat si mie, nu doar o data, ti se intampla poate si tie, in relatia ta. Intelegand de ce, incepem sa fim din ce in ce mai constienti in relatia de iubire si avem sansa sa facem ceva pentru a readuce echilbrul polar intre masculin si feminin, intre yin si yang.

Ne depolarizam pentru ca avem nevoie sa fim impreuna, sa ne contopim sufletele, dar avem nevoie, pentru a ne putea atrage si aprinde unul pe altul, sa fim totusi diferiti si sa facem lucruri diferite.  Sa nu fim chiar tot timpul impreuna. Si mai ales, nu oricum.

Avem nevoie “sa existe un spatiu in acest impreuna al nostru, asa cum coloanele unui templu sunt special construite la o anumita distanta”, dupa cum spunea inteleptul Kahlil Gibran in minunatul sau poem despre iubire.

De asemenea, este nevoie sa fim creativi si destul de “frumosi” si de “nebuni”, incat sa facem chiar si aceleasi lucruri, de fiecare data intr-un mod diferit.

1. 4. FII ATENT/A CAND BATERIA ITI DA SEMNALE CA A SCAZUT POLARIZAREA

A fi predominant in energia masculina, activa,individualista, competitiva este pentru o femeie un stress. Asa cum si pentru barbat, a fi prea mult timp in energia sa feminina, urmarind spre exemplu filme romantice alaturi de iubita lui si visand la lucruri pentru care nu face nimic este ceva ce ii consuma energia, pentru ca il indeparteaza de esenta sa.

Avem nevoie sa petrecem timp in propria noastra energie. Avem nevoie sa ne cultivam propria esenta. Ceea ce, pentru femeia moderna de exemplu, care este nevoita ca oricum in cariera sa fie adesea in modul masculin, nu se petrece prea des.

Avem nevoie sa devenim constienti ca numai noi suntem cei care putem sa aprindem lumina. Numai acordandu-ne timp si ingaduinta de a fi diferiti si de a ne descoperi specificul, rostul faptului ca neintamplator suntem femei sau barbati si ce presupune asta, devenim acei oameni care se iubesc constient.

Ce inseamna sa fii cu adevarat femeie in relatia de cuplu? Si ce anume aduce barbatul in mod specific in relatia de iubire? Te-ai intrebat vreodata?

Fara a descoperi specificul si rolul nostru, cum am putea crea o iubire nemuritoare?

1. 5. TRAIESTE SPECIFICUL  PROPRIU

Avem nevoie, ca femei, sa fim alaturi de alte femei, facand lucruri feminine. Avem nevoie sa ne imbaiem, periodic, intr-o mare de feminitate. Avem nevoie sa ne intoarcem in adancuri, la feminitatea noastra profunda, arhetipala – aceea care hraneste, care are puterea de a regenera, de a primeni si de a crea.

Avem nevoie sa fim mai des in inima, acesta este privilegiul femeii. Sa coboram adanc, in pantec, sa ne odihnim in intunericul creator si sa gasim acolo lumina feminitatii. Pentru a putea creste iubirea. Pentru a ne regasi puterea de a o crea, de a o hrani, de a ne regenera.

Avem nevoia sa oferim libertate si incredere barbatului pentru ca el, la randul lui sa isi regaseascain lumea sa masculina, esenta profunda si puterea ce il face capabil sa iubeasca.

Avem nevoie, ca barbati, sa ne amintim ca ne sta inscris in ADN sa protejam ceea ce iubim. Avem nevoie sa dam totul si sa luptam pentru ceva in care credem cu toata fiinta. Avem nevoie de un scop care sa merite totul si de suficienta energie masculina ca sa simtim ca putem trece si prin ziduri daca este nevoie, pentru ceea ce ne face inima sa se infioare si viata sa ne pulseze in vene ca o seva datatoare de viata.

Pentru ca…

Polarizarea este chiar motorul vietii.

 

 

AVEM NEVOIE DE ELECTRICITATEA DINTRE NOI.

Avem nevoie sa ne bata inimile tare de dor, de dorinta atunci cand ne privim, avem nevoie de scantei, de pasiune, de dragoste, de erotism, pentru ca abia atunci simtim cu adevarat ca suntem in viata, ca suntem vii si fericiti si nebuni si creatori de infinit.

Avem nevoie sa realizam si sa ne bucuram ca.. SUNTEM DIFERITI… DIN FERICIRE!

Sa lasam deci diferentele noastre sa se ingemaneze si sa se completeze reciproc … pentru iubirea care este inca vie in noi.

cu mult drag,
Alina Dospinescu