MIC GHID DE INTEGRARE ÎNȚELEAPTĂ A EMOȚIILOR SI STĂRILOR “NEPLĂCUTE “

Trăim multe emoții intr-o zi, însă le REPRIMAM sau le judecăm și le rastalmacim, fără să știm că ele ne pot ghida.

Trăim multe emoții intr-o zi, intr-o săptămână, intr-o luna. Majoritatea emoțiilor însă le REPRIMAM sau le judecăm și le rastalmacim.

Ceva se petrece, iar o emoție specifică de răspuns se naște atunci. Speriate, începem să despicăm firul în patru, să întoarcem pe toate părțile ceea ce s-a “întâmplat”, urmărind tocmai să nu mai simțim, să nu mai trăim acel răspuns lăuntric puternic și spontan, căci nu este confortabil să simțim intens și să permitem cu încredere să fim cuprinse până la capăt de emoțiile noastre.

Ceea ce respingem ne controleaza și nu ne lasă să trăim; blochează energia si fluxul firesc al vietii. Ne face să trăim obsesiv același film, din nou și din nou și uneori să nu mai întrezărim un final fericit sau o rază de speranță.

De ce preferăm să ne consumăm și să credem mintea care ne minte, căzând pradă ingrijorarilor distrugătoare?

Vrem să deținem controlul nu asupra noastră, ci asupra celorlalți și de aceea ni se pare că trebuie să asociem gânduri din ce in ce mai alambicate și ramificate fiecărei stări; să deslușim sensul evenimentrlor sau al vorbelor celorlalți și nu sensul trăirilor noastre. Cel mai adesea, acele gânduri trezesc in noi vinovăție sau agresivitate, teamă sau rușine, sentimentul că nu suntem așa cum ar trebui sau ca nu am făcut ceva bine.

Fiecare emoție poartă însă un mesaj important și ar putea fi pentru noi un ghid interior de nadejde, dacă ne-am oferi timpul să SIMȚIM, SĂ APROFUNDAM SI SĂ ÎNȚELEGEM.

Suntem mult mai bune decât ne spun gândurile noastre, nimic din ceea ce simțim nu este prea mult, greșit ori întâmplător. Avem dreptate! Emoțiile nu mint! Gandurile, interpretarile, da.

Iată un mic ghid care să ne ajute să traducem ceea ce simțim și să ne înțelegem mai bine.

Pentru a descoperi ceea ce simțim cu adevărat intr-un anumit moment (mai ales tulburător), avem nevoie să ne oprim din a interpreta si “rontai” mental ceea ce se petrece.

Avem nevoie să ne oferim momente de respiro in care sa ne scufundam FĂRĂ GÂNDURI in energia emoției care ne traversează, fără să respingem nimic; îmbrățișînd în sfera conștiinței toate trăirile noastre, cu blândețe, acceptare și iubire necondiționată.

“Tu, la fel de mult ca oricine altcineva, meriți toată atenția, înțelegerea și compasiunea de care ești capabilă.” ❤

Avem nevoie sa integrăm prin acceptare, iubire și blândețe emotiile noastre și să le folosim apoi ca pe un ghid spre ADEVARUL LĂUNTRIC.

💎 CE NE INDICĂ FIECARE EMOȚIE “NEPLĂCUTĂ”? :

1. MÂNIA, SUPĂRAREA= Îți arată că ai încercat, că nu ai fost indiferentă și apatică, că nu ai renunțat înainte de a face tot posibilul, tot ce ține de tine, că ție încă îți pasă.
   Felicită-te pentru calitatea implicării tale, pentru că ești capabilă să pui suflet, pentru că ai făcut ce ține de tine. Ești dispusă să îți faci treaba, partea ta, deci poți fi mulțumită de tine. Restul nu depinde de tine, pur și simplu.
   Dacă ceva nu a fost să fie, nu este vina ta. Acceptă și mergi mai departe împăcată.
2. AMĂRĂCIUNEA, EXASPERAREA, DISPERAREA = Îți arată ce anume ai nevoie să VINDECI, unde întretii credințe limitative și judecați eronate, chiar prejudecăți privitoare la ceilalți și/sau față de tine însăti.
   Vindecă tiparele mentale care te dor și te limitează, elibereaza-te de ceea ce nu îți face bine.
3. RESENTIMENTELE= Îți arată că în ceea ce privește acea problemă/persoană încă trăiești în trecut și tocmai de aceea tu nu permiți prezentului să existe. Lasă lucrurile să fie așa cum sunt, permite fluxului vieții tale să meargă mai departe.
   Deblocheaza-te, nu rămâne paralizată, în viață nimic nu este și nu rămâne bătut în cuie. Viața înseamnă schimbare, transformare continuă.
   Învață să te adaptezi și să mergi înainte. Ai incredere în sine, în energia vieții și în viitor. Dumnezeu veghează asupra ta. Cere ajutor și mergi mai departe pe drumul tău unic.
4. DISCOMFORTUL= Îți arată că este necesar să acorzi atenție neîntârziat la ceea ce se petrece în viața ta în momentul prezent, deoarece ți se oferă oportunitatea de a face o transformare benefică, de a schimba ceva în bine.
   Fă ceva diferit de felul în care acționezi în mod obișnuit, ieși din tipare, adoptă un nou punct de vedere, mai cuprinzător și mai potrivit situației actuale.

5. VINOVĂȚIA= Îți arată că încă îți trăiești viața conformandu-te așteptărilor celorlalți, că îi lași pe alții să decidă ce ar trebui și ce nu ar trebui să faci.
Asumă-ți responsabilitatea pentru viața ta.
Cere ghidare divină sufletului tău pentru deciziile tale. Asculta-ți inima. Crede în vocea intuiției și învață să o urmezi cu incredere.

6. RUȘINEA= Îți arată că încă internalizezi credințele altora privitor la cine ești tu, că ai nevoie să te reconectezi la sine.
Descoperă autenticitatea și respect-o.
Ia-ti timp să meditezi și să te simți pe tine însăti, timp să îți asculți sufletul.
Crede inimii tale și nu te conforma. Câtă vreme ceea ce faci nu încalcă legile iubirii și ale armoniei universale, crede inimii tale și urmeaz-o fără rușine. Fii dezinhibată. Fii simplu, TU.

7. ANXIETATEA, FRICA, TEAMA= Îți arată că trebuie să te trezești, să fii atentă.
   Fii atentă aici și acum, fii cu totul prezentă in acest moment.
   Trăiește fără a te pierde din nou și din nou în trăirea obsesivă a trecutului sau in prospectarea pesimistă a viitorului. ACEST MOMENT MERITĂ TOATĂ ATENȚIA TA. Acest moment se numeste Viață, nu o lăsa să treacă pe lângă tine!
   Apariția fricii arată că ești încă blocată în trecut și că tocmai de aceea trăiești cu teama de viitor.
   Trezeste-te. Folosește ceea ce ai aici, acum. Nu lăsa timpul să zboare fără ca tu să îți construiești chiar acum si aici un viitor mai bun, cu “mainile tale”.
   Fii atentă. Savurează clipa, fă tot ceea ce poți face bun acum, viitorul se clădește în prezent, pas cu pas.
   Fii totală, prezentă, activă și RELAXEAZA-TE.
   Pur și siplu TRĂIEȘTE. Acțiunea eficientă, armonios integrată în momentul prezent îți va aduce increderea, relaxarea și siguranța de care ai atât de multă nevoie. Nu le aștepta din afară. Tu ești creatoarea, regina propriei vieți, iar Dumnezeu este de partea ta.
8. TRISTEȚEA= Îți arată profunzimea sufletească de care ești capabilă. Îți arată că poți mai mult decât cei din jurul tău uneori și mai ales că ești capabilă de mai mult decât ai crezut până acum. Mesajul tristeții este de a îți arăta capacitatea ta profundă de a simți, de a empatiza, de a îi simți pe ceilalți, de a avea grijă de ei, de a îți păsa, profunzimea sentimentelor de care ești capabilă. Îți arată iubirea ta de oameni și de viață.
   Iubeste-te, iubește capacitatea ta de iubi și nu ti-o reprima, chiar dacă uneori energia trebuie reorientata acolo unde este primită, îmbogățită, necesară. Iubeste-ți capacitatea de a simți, ea te face să fii cu adevărat vie.
   Creează ceva bun, frumos, adânc, plin de sens, de înțelepciune din adâncurile ființei tale, reorientand și folosind astfel plusul de energie pe care îl detii și pe care îl resimți acum, eronat, ca tristețe. Dă o direcție acestei energii.
   Inima ta îți dă semne că tu poți crea ceva frumos, trainic, deosebit, important. Inima ta îți dă semne că poți iubi profund. Cauta-ți locul potrivit, printre oameni potriviți tie, după chipul si asemanarea sufletului tău frumos.
   Poate că poți mai mult decât ceilalți. Bucura-te și folosește creativ energia ta, cu iubire și compasiune.

Alina Dospinescu
Psiholog
Life Coach de feminitate
artafeminitatii.com

#încredereinsine #inspirații #vindecareemotionala

Ce este iubirea de sine?

Iubirea de sine este darul minunat al maturizării sufletești și totodată semnul că această maturizare prinde rădăcini puternice în noi. Este rezultatul gramului de practică perseverentă spre constientizarea sinelui.

Dupa îndelungi căutări, cercetări, sondări interioare; după încercări, reușite și teste ale vieții; după un periplu prin 42 de ani de viață minunată, însă nu și blândă; după multe formări ca psiholog și terapeut; după îndelungi demersuri de dezvoltare și descoperire de sine, de lucru cu sine și cu multe, multe femei pentru vindecarea blocajelor emoționale și (re)descoperirea bucuriei de a fi femeie — continuând să mă descopăr ca suflet ce trăiește o fascinantă călătorie spirituală — experiența îmi spune că IUBIREA RADICALA DE SINE este UN ATU esențial și o necesitate fireasca a fiecărei ființe umane.

Fără iubirea radicală de sine este dificil să fii fericita pentru că :

– tinzi sa depinzi mereu de cineva
– trăiești atașamente care te costă și te dor
– cauți aprobarea și confirmarea valorii și importanței tale în exterior, cu încordare și cu teamă de a nu fii suficientă
– întreții deseori relații de co-dependenta, în care te simți obligata să faci compromisuri
– iti este greu să fii numai cu tine și asta te face să te agăți de altcineva și să faci eforturi supraomenești pentru a-l/o păstra
– renunți la ceea ce este important pentru tine, la visele tale mărunte sau mari
– te judeci (mult prea) aspru și îți diminezi strălucirea, inhibând și ignorând calitățile tale minunate, pe care uiți chiar să le manifești sau nici nu îți mai amintești că le ai
– spui de multe ori “nu” unor oportunități și șanse, din frica de a nu greși sau de a eșua
– te îndoiești de tine, de rostul tău în viață, de capacitățile și de valoarea ta.

Lista poate continua și sigur mai găsești chiar tu destule puncte de adăugat…

Câteva mituri despre iubirea de sine:

– Este adevărat, afirmatiile pozitive ajută, dar numai dacă sunt completate de înlocuirea permanentă, vigilenta și constantă a oricăror tendințe de depreciere de sine și gândire fatalistă prin cultivarea perseverenta a atitudinii optimiste față de viața și persoana ta
– rochiile, schimbările de look, augmentarea trupului tău, etc au o conexiune destul de mică cu iubirea de sine, pentru că izvorăsc adesea, in mod inconștient, tocmai din respingerea față de sine
– bunurile materiale, statutul social, faptul că te simți și că te faci utilă pot însemna sau nu că te iubești, apreciezi și respecți: depinde foarte mult dacă vrei să înlocuiești altceva ce îți lipsește, să acoperi un gol sau te bucuri cu sinceritate de ceea ce viața are de oferit
– faptul că cineva te iubește nu te va face să te iubești în mod real mai mult, ci adeseori face să fie transferată această responsabilitate ce tine de împlinirea unei necesități umane firești și de bază, pe umerii altcuiva (devenisem expertă la asta, deci mă puteți crede pe cuvânt )
– nu, iubirea radicală de sine nu înseamnă să mergi la spa, la fitness sau la cosmetică(deși toate acestea pot fi incluse pe lista lucrurilor care îți fac foarte bine), nici să îți oferi vacanțe mai mult sau mai puțin de lux, băi lungi cu spumă, lumânări și bețișoare parfumate și nici să îți satisfaci toate poftele (decât din când în când 😇). Poți face aceste lucruri de multe ori fără să simți nimic și poți de asemenea să nu le faci și totuși să simți că te răsfeți și respecți ca o regină, pentru că dai curs chemărilor profunde ale inimii tale și îți exprimi creativ sufletul
– Nu, iubirea de sine NU înseamnă egoism, nu este ceva ce te face să îți pierzi statutul de ființă iubitoare de oameni și spirituală, ci te apropie infinit de mult de esența ta, umplandu-te astfel de o energie abundenta, ce se va revărsa spontan spre a cuprinde oamenii, spre binele cel mai înalt al tuturor.

Dragă Femeie,
dacă faci parte din grupul CERCUL ZEITELOR (sau dorești să te înscrii în acest grup de fb gratuit – aici), pentru că îmi urmărești constant activitatea am pregătit pentru tine 2 daruri ce sper sa îți încânte inima:

1. Articolul “Ziua in care m-am iubit cu adevarat”, pe care il poti citi accesand acest link.
Sper să îți folosească drept inspirație ori de câte ori ai nevoie să te reconectezi la iubirea sănătoasă de sine

2. Un WEBINAR surpriză GRATUIT, creat special pentru sufletul tău de femeie:

5 CHEI MIRACULOASE CE DESCĂTUȘEAZĂ IUBIREA DE SINE

Când?
Duminica 31 mai 2020, de la ora 20.00, Live în grupul de Fb CERCUL ZEITELOR!

Te invit să realizăm împreună exerciții, să avem un dialog clarificator și inspirator, să îmi adresezi întrebări, să primești răspunsuri la situații concrete de viață, să creăm un câmp de energie feminină care să ne de-a aripi și să ne facă să ne iubim pe noi însene din ce în ce mai firesc, profund și împlinitor, cu acea iubire simplă și naturală cu care Dumnezeu ne-a înzestrat, dincolo de greutățile și limitările ce ne-au fost impuse prin neștiință și care ne-au făcut să uităm, temporar, că MERITĂM TOT CEEA CE ESTE BUN.

Haideți să ne amintim frumusețea noastră lăuntrică, Zeița sublimă ce trăiește în inima noastră, plenitudinea specifică feminității trezite prin recunoașterea dreptului nostru de a STRĂLUCI. 

Cu bucuria sufletului feminin,

Alina Dospinescu
Psiholog și Terapeut de cuplu și familie
Life coach prin metoda Heart Inteligence
Creatoarea proiectului ARTA FEMINITĂȚII

Ziua în care m-am iubit cu adevărat

În ziua în care m-am iubit cu adevărat am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Și am început doar să fac tot ce pot, cu pasiune și cât mai total. Am pus restul in mâinile Lui Dumnezeu.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Încredere în sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele. Am schimbat drumul. Mi-am ascultat mai atentă inima.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită, asemănătoare cu a altcuiva, pe care îl credeam mai fericit.
Am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă este pentru mine și nu în ciuda mea. Totul contribuie la dezvoltarea mea, deci mi-am asumat responsabilitatea stărilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numeşte … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu scopul de a obține ceea ce îmi doresc, oricât de îndreptățită mă credeam. Mi-am amintit că. dacă ceva nu se întâmplă, înseamnă doar că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți sau că pur și simplu nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … obiceiuri nefaste, persoane, situații, tot ceea ce îmi consuma inutil energia.
La început, rațiunea mea numea asta egoism. Cu timpul, am descoperit însă că viața mea era mult mai simplă, iar gândurile mai curate. Mă trezeam din nou cu zâmbetul pe buze.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de singurătate și de timpul liber (pe care credeam în trecut că trebuia neapărat să îl umplu) și am renunțat să mai fac planuri mari… Am renunțat să mă mai compar cu alții și
am renunțat la mega-proiectele de viitor, care mai mult îmi încovoiau umerii și îmi ghebosau spatele sub greutatea lor, decât îmi dădeau aripi să zbor.
Astăzi fac ceea ce simt că este bun, ceea ce mi se potrivește, urmărind să dau 100% , însă așa cum simt și în ritmul meu. Caut să mă îmbunătățesc mereu, dar am renunțat la a mă epuiza și la a mă forța să fiu acolo unde nu este și inima mea.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Iubire de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori totuși m-am înșelat.
Am descoperit că nu trebuie să le știu pe toate, că nu am nimic de dovedit, că pot să întâmpin clipa cu curiozitate, cu uimire, cu dorința de a descoperi, de a afla ce simt și ceilalți, cu sete de a învăța.
Așa am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă tot preocup de viitor.
Astăzi, trăiesc din plin momentul prezent, așa cum este, căci doar acolo se petrece întreaga viață.
Trăiesc din plin clipa, îmbrățișez prezentul, oferind atenție fiecărei secunde a fiecărei zile.
Descopăr că aceasta se numeşte … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că rațiunea mă poate înșela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
Și că toate cele descoperite până acum înseamnă …
Să ştii să trăiești cu adevărat.

• adaptare după un text de Charlie Chaplin🙏

Nu trebuie sa alergăm cu limba scoasă după nimic, nici măcar după iubire, nici măcar după vise, nici măcar după fericire. Nu trebuie să ne temem de momentele de întuneric sau de singuratate… Putem să ne luăm în brațe, să ne oferim timp și încurajare, să ne rugăm și să credem în puterea noastră de a trece peste orice încercare. Să ne amintim că totuși… din haos se nasc stelele.💫💫💫💫💫💫💫 💖

Alina Dospinescu

• 

Pasiunea pentru “pantofi rosii”

Secretele sufletului

Cele mai multe dintre noi au uitat sa asculte soaptele sufletului.
In schimb, am fost invatate sa ascultam tot felul de voci si surse exterioare si sa nu dam ascultare glasului nostru interior, intuitiei, dorintelor si preferintelor noastre firesti, neconforme cu moda sau cu ceea ce altii asteapta de la noi.

Parintii, sistemul educational, partenerii nostri de viata, sefii, nu in ultimul rand mass-media, ne-au inoculat tot felul de idei, care ne invata sa nu avem incredere in noi insene, ci mai degraba sa traim in conformitate cu regulile stabilite de ceilalti-‘nu trebuie sa faci asta, cutare s-ar putea sa nu fie de acord”,”nu trebuie sa porti asta, moda actuala spune ca numai movul si griul se poarta”,”nu trebuie sa spui asta, pozitia ta iti cere sa spui doar anumite lucruri, sa adopti doar anumite puncte de vedere”, etc.

 

Sau aceste reguli exterioare pot aparea in reclame care ne fac sa credem ca ceea ce suntem nu este suficient de bun si ca avem nevoie de o masina, o slujba, o imagine, un trup, o casa, toate noi, doar atunci putand spune ca suntem ok.

Astfel devine neclara vocea suava a sufletului – soaptele sufletului despre ceea ce valoram cu adevarat, ceea ce ne este cu adevarat necesar, ceea ce dorim sau ceea ce suntem.
Este nevoie de putina practica pentru a redescoperi in tine insati aptitudinea de a iti asculta vocea interioara.

Este posibil,in mod paradoxal,ca primele soapte pe care le auzi sa nu aiba niciun sens.

 

 

 

O pasiune pentru pantofi rosii

Spre exemplu, vreme de multi ani am tanjit dupa o pereche de pantofi rosii, insa nu i-am cumparat niciodata. Cred ca mi se parea ceva egoist si banal, in situatia in care cel putin ma straduiesc sa fiu chibzuita cu banii si nici nu mai am chiar 20 de ani ;).

In acelasi timp (si nu am realizat asta decat mult mai tarziu), pantofii rosii pareau foarte periculosi pentru mine – genul de incaltamite purtata de o femeie care danseaza pe masa – ceva nepermis, cel putin asa simteam eu, in viata unei femei “responsabile” ca mine.
Ei bine, intr-o zi am hotarat sa cumpar o asemenea pereche de pantofi.

 

A fost minunat. M-am simtit, imediat ce i-am pus in picioare, ca Dorothy pornind in aventuri ]n Tara lui Oz. Ca si cum, dintr-o data, era suficient sa imi lovesc intre ele calcaiele catarate pe tocuri suficient de inalte cat sa ma simt din nou sexy si pusa pe sotii, ca sa simt ca nu este loc in care nu pot sa ajung, daca chiar vreau ori  dorinta  a sufletului pe care sa nu pot sa mi-o implinesc. Desigur, pantofii cei rosii sunt doar un pretext, un simbol al libertatii de a ma lua in seama pe mine, pur si simplu fiinca ma iubesc. Un cadou, o schimbare de atitudine, o reintoarcere la mine. Recunoasterea faptului ca eu sunt femeie, ca eu contez.

Nu era nevoie sa cumpar nimic pentru asta, dar in cazul meu, tocmai fiindca ma retineam de ani de zile sa o fac, a functionat ca un declic. Uau!!

Acest singur fapt, banal, m-a facut sa ma simt mult mai libera si mai usoara. De fiecare data cand port pantofii ma simt foarte bine. Par sa elibereze o latura nestiuta a caracterului meu, care pana in momentul respectiv statuse ascunsa in spatele personalitatii mele mai degraba conventionale, decente.Perechea de pantofi rosii a adus cu sine multa energie creativa si un spirit feminin, savuros si jucaus.
Ceea ce am descoperit satisfacandu-mi dorinta de a avea o pereche de pantofi rosii a fost mult mai importanta decat pantofii in sine. Am descoperit ca atunci cand incepi sa asculti soaptele sufletului despre lucruri aparent marunte, vocea ta interioara devine mai puternica, treptat si inexorabil.
Nu va trece mult si vei descoperi raspunsurile la intrebari mult mai importante si vei primi mult mai multa informatie vitala despre sanatatea ta, despre valorile, telurile si viata ta. Si pe masura ce soaptele sufletului devin mai puternice si mai clare, vei intelege mai bine ce reprezinta ele pentru viata ta.
Pentru a exprima cine suntem cu adevarat e necesar sa cladim o punte intre partile interioare si exterioare ale vietii noastre, astfel incat potentialul nostru sa fie deblocat, exprimat, folosit, manifestat.

Aceasta depinde de capacitatea fiecareia de a da ascultare indemnurilor sufletului, inseamna a deveni mai constiente de felul in care traim, ne hranim, ne ingrijim, ne exprimam, relationam, ne alegem viata si de felul in care punem in practica ceea ce auzim, putin cate putin,fiind atente pentru a vedea ce ne reprezinta si ce nu, ce ne face bine si ce nu ne face bine.

Alege sa dansezi prin viata “in pantofii tai rosii”, expresivi, senzuali si extem de feminini!

Cu drag,

Alina Dospinescu

Psiholog si Life coach pentru femei si feminitate

Complexul Cenușăresei și cum să ne vindecăm de el

Ce este complexul Cenușăresei?

Complexul acesta a fost descris de Colette Dowling în cartea sa ”Complexul Cenușăresei – Teama femeilor de independență”. Ea l-a definit ca fiind frica femeilor de independență, ca o dorință inconștientă de a fi luate în grijă de către alții. Această tendință inconștientă este una din cauzele care mențin femeile în relații disfuncționale sau le fac incapabile să-și găsească un iubit și să se împlinească în cuplu într-o relație sănătoasă și echilibrată.

Este un amalgam de sentimente, atitudini și frici care le determină pe femei să-și nege, să-și suprime sau să nu aibă suficientă încredere în propriile abilități.

Acest complex este specific femeilor care deși au multe calități reale,  nu sunt capabile să se bazeze pe forțele proprii și să acționeze pentru a-și transforma viața așa cum doresc. Ele nu au încredere în propriile lor valori – calități și aptitudini reale – și așteaptă ca cineva din exterior să le pună în valoare și să le ajute să creadă în ele, asemenea Zânei Bune și Prințului din poveste. Aceste femei nu cred că pot răzbi prin propriile forțe. Ele au foarte puternic înrădăcinată această credință distructivă a neputinței.

Aceste femei ajung chiar la o discrepanță foarte mare între ceea ce-și doresc (imaginează) și ceea ce se petrece concret în viața lor. Se pierd în imaginație și nu mai observă ceea ce este deja bun în viața lor sau oportunitățile care li se oferă. Se simt adeseori nefericite, singure și triste, chiar când au în jurul lor oameni care le iubesc. 

Să nu uităm că dacă nu ne iubim pe noi însene cu adevărat, nu putem simți cu adevărat nici iubirea celorlalți pentru noi. Dacă nu ne prețuim  noi însene cu adevărat, nu o să credem nici când ceilalți ne apreciază sincer. Sunt atâtea situații în care spunându-i-se unei femei ”ce frumoasă ești” sau ”ce mult apreciez la tine calitatea X” să spună ”eu ?” fiind total surprinsă că are calități și cineva o apreciază. 

Cenușăreasa vrea într-adevăr metamorfozarea vieții sale, vrea transformarea profundă, vrea ca ceva bun să se petreacă în viața ei, vrea împlinirea viselor. Dar se mulțumește cu visatul, cu doritul, cu o atitudine irațional de pasivă. Într-un sens concret și palpabil nu întreprinde nimic. Și, deloc întâmplător, ca în basmul Cenușăresei, apar în viața ei personaje negative care îi îngreunează drumul spre fericire și împlinirea viselor, care o subapreciază, o critică, îi minimalizează valoarea.

Cum se comportă Cenușăreasa în relația de cuplu

Femeile care au complexul Cenușăresei se atașează foarte mult de bărbatul pe care îl iubesc. Gravitează foarte mult în jurul nevoilor bărbatului sau familiei neglijându-și foarte mult nevoile proprii. Trăiește interior sentimentul (conștient sau inconștient) că ea nu merită prea mult. De aceea nu are capacitatea sănătoasă de a-și exprima dorințele și nevoile nici măcar față de ea însăși, cu atât mai puțin față de iubitul ei. 

Zi după zi acumulează în felul acesta frustrări, însă nu acționează pentru a modifica ceva. Ea se refugiază într-un vis steril sperând că va apărea într-o zi o Zână Bună care o va învăța ce să facă și îi va transforma zdrențele în haine de bal strălucitoare și abia atunci ceilalți vor fi capabili să o aprecieze la adevărata ei valoare și o vor trata ca pe o prințesă.

Dependența de ființa iubită o face să-l lase pe celălalt să-i organizeze viața și asta în primul rând pentru că nu are curajul să-și asume propria viață. Așteaptă să fie ajutată, să-i fie ghidată viața pas cu pas, ca și cum grija pentru propria ei viață nu e treaba ei ci a iubitului, soțului sau a altor persoane apropiate ei.

Stima de sine nu ne-o poate da nimeni, trebuie să o dobândim singure

Unele femei spun ”nu am încredere în mine pentru că nu m-a apreciat nimeni niciodată” sau ”nu am încredere în mine pentru că în copilărie am fost foarte mult criticată”. 

Da, ceea ce ni s-a petrecut în copilărie ne influențează, modul în care s-au comportat sau se comportă ceilalți cu noi ne afectează într-o măsură mai mică sau mai mare. Însă a venit momentul să renunțăm să mai fim Cenușărese, să ieșim din visare și pasivitate, să renunțăm la basmul cu Zâna Bună și Prințul salvator și să ne asumăm propria viață. Acum e momentul să acționăm pentru a ne pune în practică visele, indiferent ce s-a petrecut în viața noastră până acum.

Ceea ce o împiedică pe o femeie care are complexul Cenușăresei să fie împlinită nu este lipsa calităților sau oportunităților, ci faptul că ea rămâne la faza în care visează la ceea ce vrea și nu acționează în nici un fel pentru a obține ceea ce vrea. Această pasivitate ne afectează stima de sine pentru că, doar visând și neconcretizând nimic, ne dovedim zi de zi că nu suntem capabile, că nu avem valoare. De multe ori dăm vina pe ceilalți pentru incapacitatea noastră de a realiza ceea ce dorim, dar de fapt totul ține numai de noi, de alegerile noastre. 

Pentru a simți că avem valoare e necesar să începem prin a fi atente la noi și apoi să avem curajul să ne punem în valoare. Când ne hotărâm să acționăm poate apărea sentimentul de teamă: teama de a nu greși, teama că nu vom fi perfecte, teama că cineva ne va critica, teama că nu ne vor fi apreciate eforturile etc. Dacă lăsăm frica să ne copleșească și nu acționăm atunci vom rămâne o Cenușăreasă plină de potențialități, dar care nu va străluci niciodată.

Fiecare Cenușăreasă trebuie să înțeleagă că nu ”Mama Vitregă” este motivul pentru care visele ei nu se împlinesc ci faptul că se ascunde în ”cenușa de la gura sobei” sau ”trebăluiește” prin casă și nu face nimic pentru a se pune în valoare și pentru a-și împlini visele.

Acționează – acesta este antidotul pentru complexul Cenușăresei

Toate avem vise și ne dorim ca acestea să se împlinească. Ieși din visare și acționează concret ACUM. Ai traume emoționale ? Acționează ACUM pentru a ți le vindeca. Metodele sunt foarte numeroase, trebuie doar să cauți. Nu ai încredere în tine? Acționează ACUM pentru a-ți mări încrederea în forțele proprii și stima de sine. Există metode eficiente și pentru aceasta. Vrei să realizezi ceva anume? Acționează ACUM și împlinește-ți visele.

Viața ta e în mâinile tale!

Autoare: Adina Gheorghe

Sursa

Iubeste-te exact asa cum esti, pentru ca meriti!

Chiar și fără straturi de machiaj, femeile trebuie să se simtă la fel de frumoase

În toată lumea există multe femei care fac tot posibilul pentru ca cei din jurul lor să le accepte, așa că recurg la diverse subterfugii pentru a fi mai frumoase și mai atrăgătoare.

Se machiază puternic, se înfometează, petrec ore întregi în sala de sport, iar fiecare kilogram în plus devine un motiv pentru a fi depresive, mai ales că cei din jur le privesc cu un ochi critic.

Colbie Caillat le îndeamnă pe femei să se iubească pe ele însele, mai presus de părerea celorlați. Să fie libere și naturale.

Piesa lui Colbie, numită „Try”(Încearcă) a devenit în câteva zile un videoclip de succes, cu câteva milioane de vizualizări, chiar datorităă mesajului puternic pe care îl transmite. 

Iată câteva dintre versurile piesei, iar femeile din videoclip demonstrează că sunt frumoase și în spatele straturilor de machiaj:

„Pune straturi de machiaj, colorează-ți unghiile, ondulează-ți părul, aleargă încă un kilometru… Rămâi slabă pentru ca ei să te placă… însă te plac ei?

Încearcă să fii sexy, nu fi timidă. Scapă de inhibiții, trebuie să faci multe pentru a fi plăcută… însa te plac ei?

Nu trebuie să încerci atât de greu, nu trebuie să nu fii tu, trebuie doar să te ridici. Nu trebuie să schimbi absolut nimic la tine.

Mergi la shopping la mall, cheltuiește tot de pe cardurile de credit. Nu trebuie să alegi, cumpără tot ce poți pentru ca ei să te placă… însă te plac ei, tu te placi așa?

„Așteaptă o secundă. De ce ar trebui să îți pese ce cred ei despre tine? Când ești singură, îți place de tine?

Dă-ți machiajul jos, lasă-ți părul liber, respiră adânc. Privește-te în oglindă. Nu-i așa că te placi? Deoarece mie îmi place de tine.” 

Sursa

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un simplu Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de Facebook.

EXERCITII DE FEMINITATE – Încrederea în sine se naşte atunci când te asculţi

Din ascultarea inimii se naşte încrederea în sine

Una din melodiile mele preferate este „Listen”, interpretată de Beyonce. O ştiţi?  Aş putea-o numi un  manifest al  identităţii – vocea unei femei se înalţă, afirmându-şi unicitatea, găsind forţa de a se desprinde de aşteptările celor din jur (oricât de dragi), pentru a se găsi pe sine şi a se manifesta  urmând vocea lăuntrică, glasul propriei inimi.

Cred că fiecare inimă e unică. Şi cred că fiecare inimă vorbeşte. În taină, inima ne îndeamnă spre ceea ce este bun pentru noi; ne povesteşte despre ceea ne dorim cu adevărat şi ne dă ghes, tresărind, ori de câte ori în viaţa noastră se ivesc ocazii de a ne împlini visele, dorurile, aspiraţiile, dorinţele cele din inimă, ce fac să ne crească inima de bucurie.

Ei bine, din această ascultare a inimii, din această afirmare de sine şi manifestare a ceea ce suntem, în mod unic şi irepetabil fiecare, se naşte ÎNCREDEREA ÎN SINE. Pentru că încrederea în sine e acea certitudine că tu eşti tu şi e bine că exişti.

Încrederea în sine este un dar pe care ţi-l faci ţie însăţi ori de câte ori apleci urechea ca să auzi şi tălmăceşti susurul inimii tale; un dar care te face să zâmbeşti, să îţi faci vocea auzită în înaltul cerului, să dansezi liberă pe scena vieţii, să fi – simplu – TU însăţi.

EXERCITIU DE FEMINITATE – Descopera-ti lumea interioara

Uneori este timpul să ne retragem în inimă, pentru a ne privi pe noi însene, pentru a ne asculta şi a ne cunoaşte. Un timp pentru a cerne şi a discerne. O rupere din lanţul obişnuinţelor, o desprindere de ceea ce e cunoscut. Solitudine şi oglindire în ape limpezi.

Îţi propun să îţi alegi o zi din această săptămână, pe care să o petreci în solitudine. Tu cu tine, ascultându-ţi vocea interioară, clarificându-ţi gândurile, detaşându-te de trecut, ascultând muzica preferată, făcând liste cu ceea ce îţi doreşti să realizezi, visând şi vizualizând, meditând şi mai ales întrebându-te:”Cine sunt eu?”

Această interogare lăuntrică, în solitudine, meditaţia asupra vocii interioare, este esenţială vieţii unei femei. Căci, fără descoperirea de sine, cum ar putea exista încrederea în tine însăţi? 

cu drag,

Alina Dospinescu

Nimic nu este atat de mare incat să ne stea în cale atunci când întâmpinăm o problemă!

În acest filmuleţ  doisprezece pui de raţă încearcă să-şi înfrângă temerile şi să urce câteva trepte, care însă, se dovedesc a fi prea înalte, reuşind să le dea multe bătăi de cap boboceilor. Vor putea ei oare să depăşească acest obstacol neprevăzut? Urmăriţi filmuleţul până la final pentru a afla!

Putem considera micutele  inaripate ca fiind un exemplu pentru noi! Şi asta pentru că nimic nu ar trebui să ne stea în cale atunci când întâmpinăm o problemă!..

Iubeste corpul in care traiesti! Este primul loc in care poti fi fericita – ( partea a II-a )

CITESTE PRIMA PARTE A ACESTUI ARTICOL AICI

In primul rand as vrea sa te intreb, 

daca atunci cand te privesti in oglinda,

 goala si nefardata, te vezi pe tine cu adevărat?

Te intreb asta deoarece noi, femeile, ne atribuim adesea defecte chinuitoare şi ne strâmbăm 

când ne privim în oglindă… . 

Am urmarit multe femei cu care lucrez in timp ce se uitau fugitiv in oglinda si am avut de asemenea ocazia, ca noi toate, sa imi vad in multe ocazii mama, surorile si prietenele privindu-se in oglinda.

Ce am observat este că foarte rar ne vedem pe noi însene cu adevărat.

Chiar si eu ma mai surprind, ca si alte femei, ca uit sa imi zambesc in oglinda, cand am o zi in care mi se pare mie ca nimic nu imi sta bine.

 Se pare că imaginea din oglindă

 e percepută prin prisma a multe prejudecăţi privitoare la trupul femeii, e deformată de multele canoane de frumuseţe 

promovate de-a lungul vremurilor. 

Cel mai adesea suntem cei mai duri critici 

ai propriei fiinţe.

ž

    žAceastă vânătoare în oglindă a defectelor adesea închipuite, ne rupe de realitate şi de noi însene. Ne inhibă, ne face să nu avem încredere 

în puterea noastră de fascinație şi chiar să uităm că 

suntem femei.

În loc să păşim cu încredere prin viaţă,

 unduindu-ne seducător soldurile, 

dăruind zâmbete şi încântare, 

fiind îndrăgostite de frumuseţea din noi, 

ajungem sa ne strângem umerii, sa ne încovoiem spatelesa ne ascundem sub prea mult machiaj sau din contra sa renunţăm cu totul la a ne pune în valoare cu cochetărie feminină trăsăturile…

žPrea des femeile ajung să îşi trăiască viaţa indoindu-se ca sunt frumoase si fermecatoare, prea curând îşi pierd dorinţa şi bucuria de a dansa si de a zambi larg si deschis oamenilor intalniti in cale.

žPrea multe femei tinere exagerează din dorinţa de a fi sexy şi prea multe femei mature uită bucuria de a emana senzualitate, de a fi nu doar gospodine şi mame ci şi zeiţe, dansatoare, fascinatoare.

žPrea multe femei neagă plăcerea, prea multe se neagă pe ele însele…

Oare de ce? 

Oare se merita sa traiesti indoindu-te de tine? 

Oare deconectarea de la corpul tau nu iti afecteaza in aceslasi timp, in moduri nestiute, inima?

Prea puţine femei fac dragoste, pentru ca 

aproape nu isi mai simt trupul, 

prea putine stiu ceea ce le place 

si chiar si ce le ajuta sa fie sanatoase sau fericite si prea rar isi ofera 

ce au nevoie.

ž Prea putine femei mai pasesc ca reginele si prea putine se simt femei, caci au uitat sa se priveasca cu adevarat si sa descopere prin trupul lor ce anume le face bine si le este necesar si cum pot accesa forta lor feminina, pentru a se bucura de energia feminitatii, cu toate darurile ei.

Ai vrea sa ai capacitatea de a fi mult mai prezenta si de a te simti mult mai bine “in propria piele” chiar acum?Ai vrea sa poti face asta oricand doresti?
žIti propun un exercitiu prin care sa reintri in contact cu corpul tau:

Exercitiu de feminitate – Fii prezenta in corp

a) In primul rand, ofera-ti cinci minute de relaxare. De la varful degetelor de la picioare, pana in crestetul capului, relaxeaza pe rand fiecare parte a trupului tau si, pe masura ce atentia ta se indreapta catre corp, lasa inima ta sa se deschida. Multumeste acum, in tacere, corpului tau pentru tot ceea ce a facut si e pentru tine. Lasa-ti inima sa se umple de recunostinta pentru fiecare particica a trupului tau.

žb) IA ACUM O FOAIE D EHARTIE SI UN PIX SI NOTEAZA INSPIRATIILE CARE ITI VIN SAU CARE TI-AU VENIT IN TIMP CE REALIZAM IMPREUNA ACEST EXERCITIU

žScrie ce simti ca poti face in urmatoarea perioada pentru o parte anumita a trupului tau sau pentru armonia intregului tau trup si suflet, pentru a  iti oferi tie insati iubirea si atentia de care ai nevoie.

žAceste inspiratii pot fi adevarate trepte spre fericire, pe care sufletul tau te cheama sa pasesti, spre bucuria ta.

Pune aceasta hartie in poseta si tine minte ca ea nu presupune niciun fel de obligatie.

Vei vedea insa ca in urmatoarea perioada vor aparea unele conjuncturi sau iti vor iesi in cale exact persoanle potrivite ori vei simti o anume stare care va face usor pentru tine sa ii oferi corpului tau mai multa dragoste 

si armonie.

~ va urma~

Ce fel de suflet se ascunde dincolo de mastile femeilor?

Gene false. Pentru ochi ce nu mai ştiu privi dincolo de aparenţe. 

Lentile de contact. Pentru a ne ascunde lacrimi de dor. Dor de copilul pierdut din noi ce nu-şi mai gaseste locul într-o lume ce l-a pus de prea multe ori la colţ. Pe nedrept. 

Silicon. Pentru buze ce nu mai ştiu să se lase iubite pentru ce rostesc. Sau pentru ce tac. Sau, pur şi simplu pentru că sunt.
Silicon. Pentru sâni ce, din iubire, nu doresc decât să satisfacă în sfarşit poftele celor ce au trecut de prea multe ori grăbiţi cu picioarele peste inima noastră, în goana lor nebună după un geamăt scurt, fugar de satisfacţie. Prea scurt. Prea fugar. Silicon. Mult silicon. Poate că în sfârşit oamenii ăştia grabiţi şi indiferenţi ne vor vedea. Ne vor iubi. Vor asculta în sfârşit povestea sufletului nostru. Povestea aia pe care tot încercăm să o spunem de atâta timp, dar cine are răbdare să asculte povestea unui trup ce nu e desprins din revistă?
Silicon! Acum poate vor asculta…

Unghii false. Lungi. Impecabile. Pictate. Ce vând iluzii de mângâieri nemaivăzute.

Machiaj. Mult machiaj. Să ascunda bine, bine de tot, sub masca zilei sau a momentului, fragilităţi pe care nu ne permitem să le arătăm lumii. Defecte pe care nu îndrăznim să ni le asumăm. Timidităţi ce ne-ar strivi dacă ne-ar fi descoperite. 

Bronz. Şuviţe lungi de păr strecurate abil printre şuviţele noastre, ca în povestile cu zâne din copilărie. 

Ce bine că putem fi în sfârsit varianta noastră cea mai frumoasă… Ce bine că putem crea din noi o altă fiinţă… Ce bine că putem vedea în sfârsit în oglindă pe altcineva, frumos, mult mai frumos, decât cine suntem… 

Dar oare cine suntem? Şi ce mai înseamnă oare frumos? Şi oare ce era frumos ieri va fi frumos şi mâine? Şi oare ce e frumos într-un club, noaptea, va fi frumos şi peste ani de zile, când mâinile noastre vor legăna prunci şi le vor ţese viitorul din cuvinte, rugi şi exemplu? 

Şi oare de ce plângem atunci când, după ce ne-au căzut toate măştile, auzim paşi îndepărtându-se grăbiţi de noi… Dezamăgiţi. De iluzia pe care am vândut-o. Sau pe care am oferit-o gratuit. Sperând la iubirea şi preţuirea şi fericirea ce durează o veşnicie. Fără să ne gândim că nici o iluzie nu durează o veşnicie… şi că niciodată veşnicia nu a fost clădită pe vreo iluzie. Fără să ne gândim că avem o şansă la veşnicie de-abia atunci când, deşi ne-am dat toate măştile jos, auzim încă paşi ce se apropie de noi… cu şi mai multă iubire parcă… Fără să ne gândim că de-abia de atunci, de-abia de acolo poţi începe să construieşti cu adevărat…

Într-o lume în care uneori pare că Audrey Hepburn ar trece neobservată într-un club de noapte, în timp ce Barbara Streisand nu ar avea nici o şansă fără o operaţie estetică, pare a fi din ce în ce mai mult un act de curaj să nu te laşi dusă de valul înfrumuseţărilor artificiale, ci să rămâi tu. Aceeaşi când luminile se sting. Aceeaşi când toate măştile din jur cad. Sau poate mai frumoasă. Căci sufletul tău a învăţat între timp să umple cu lumină şi cu iubire tot ce părea imperfect. Poate că tocmai de-asta a lăsat Dumnezeu acea imperfecţiune acolo unde a lăsat-o… Dându-ne în schimb mai mult din ceea ce era menit să o acopere, să ne înfrumuseţeze… 

Dar ce păcat că într-o lume aşa grăbită nu ne oprim să ne uitam cu atenţie în noi, după darurile ce sunt întotdeauna ascunse în spatele micilor noastre imperfecţiuni… Ce păcat că atât de mulţi dintre noi aleg în grabă o mască oarecare, când fiecare şi-ar putea picta originalul în culori de zâmbet, farmec, cântec, vers, daruri şi suflet cum nu mai există un altul pe pământ… Nici în cer…Nu, nici în cer… Acolo unde chiar că toate măştile cad…

autoare: Alexandra Svet

https://ro-ro.facebook.com/alexandra.svet/posts/425894617519383