Vaza sparta

Astazi m-am simtit ca o vaza sparta.

Am ascultat la un moment dat o melodie si –  brusc! – a fost ca atunci cand atingi din greseala cu cotul vaza de portelan de pe masa, asezata acolo cu flori aranjate frumos, si o darami fara sa vrei.

Deodata e tandari, pe podea, cioburi peste cioburi…

Zerschlagenes Porzellan

Apa iti intra in sosete si ti se face frig, zgomotul a trezit vecinii, nu iti poti explica cum ti s-a intamplat tocmai tie si… chiar tineai la vaza aia, mama ei de treaba!!

O sa treaca si asta; dar cumva, cred ca aveam nevoie de acest moment, caci am trecut prea repede la faza de reconstruire si nu am simtit, nu am vrut sa simt… cat de tare doare a nu mai fi iubita de omul inca iubit. Acum SIMT.

Doare tare.

E un gol – ca un fier inrosit, o arsura pe cord deschis, o mare fierbinte, de lacrimi inghitite in sec si o frica inexplicabila, care ma face sa tremur. E un spatiu vid, care se naste din lipsa de sens. Doare ca o imbratisare pierduta, ca un sarut ramas in aer, ca o mangaiere uitata nemangaiata… Un vis frant, ca o rotire in gol care ma ameteste si ma lovesc de peretii atasamentelor mele si de oglizile de cristal ale dorului pur, incercand inca sa ma agat de ceva, intr-o incalceala de emotii facute ghem in cosul pieptului. Abia acum imi dau seama cat de tare si de cat timp am fost prinsa in ele.

Oare de ce abia acum SIMT, dupa luni de planuri marete si munca, multa munca, in care m-am aruncat, sa nu mai simt nimic, crezand ca o sa treci, ca o sa dispari daca nu sunt atenta, fara sa mai lasi urme.

Ar trebui sa strang cioburile de pe jos, sa arunc la gunoi florile de la tine, acum ca-s scuturate, frante si ciufulite, dar…

In sfarsit, nu ma mai grabesc.

Le strang la piept.

Vreau sa SIMT. Adevarul meu e ascuns acolo, in marea de emotii furtunoase de care am fugit.

As vrea ca de acum inainte, desi pare o nebunie, sa nu mai sar peste etape, sa nu ma mai fortez sa fiu bine cu orice pret.

As vrea sa permit durerii sa ma invete…  cine sunt eu, ce vreau cu adevarat, ce inseamna de fapt sa fi om, de ce trecem prin toate cate trecem, ce e iubirea si cum imi pot pastra inima intreaga, radianta, calda si vie, chiar daca uneori se mai face bucati.

leueozvm4mdodjbbmrycw7parxgyircwcrk0uk5dn0inzdcay1q4fgh3dy0fcijv-

 

«Ziua în care am încetat să mă grăbesc» – Povestea înduioșătoare de viață a unei mame foarte ocupate


Rachel Macy Stafford este femeie și mamă. Aceasta a scris un mesaj foarte dur, emoționant și real despre cât de important este să nu te grăbești, mai ales atunci când ai copii.
*****

Atunci când trăiești o viață nebună, fiecare minut este contabilizat. În mod constant simți că trebuie să consulți lista ce ceea ce ai de făcut, să stai cu ochii la ecranul telefonului și să alergi undeva. Și cum ai încerca să împarți timpul și atenția, și cât de multe sarcini diferite ai încerca să rezolvi – oricum nu ți-ar ajunge timpul să le reușești pe toate.

Aceasta a fost viața mea timp de doi ani nebuni. Gândurile și acțiunile mele controlau notificările electronice, apelurile și mesageria vocală umplută până la refuz. Și, deși fiecare fibră a sufletului meu dorea să găsească timp pentru toate treburile în programul meu supraîncărcat, nu îmi reușea nicidecum.

Și asta până cu șase ani în urmă, când am fost binecuvântată prin chipul calm, fără griji și cu miros de flori al unui copil.
Când aveam nevoie să plec, ea începea să caute o coroană strălucitoare în geanta mea.

Când trebuia să fiu undeva deja cu cinci minute în urmă, ea mă ruga să-i fixez jucăria de scaunul automobilului.
Când trebuia să iau o gustare rapidă, ea se oprea brusc ca să vorbească cu o femeie mai în vârstă, care semăna cu bunica ei.

Când aveam doar treizeci de minute pentru a ajunge undeva, ea îmi cerea să opresc căruciorul ca să mângâie fiecare câine care trecea pe alături.
Când aveam o agendă completă, care începea la 6 dimineața, ea îmi cerea să sparg ouă și foarte încet și cu grijă începea să le amestece cu mixerul.

Acest copil lipsit de griji a fost mereu pentru grăbita de mine un adevărat cadou. Dar atunci n-am înțeles. Când trăiești o viață nebună, viziunea ta asupra lumii devine foarte îngustă – tu vezi doar ceea ce urmează pe ordinea de zi. Și tot ceea ce era imposibil de bifat în program era o pierdere de timp .
Ori de câte ori copilul meu îmi cerea să mă abat de la program, am avut o scuză: „Nu avem timp pentru asta”. Prin urmare, cuvintele pe care i le-am spus de cele mai multe ori copilului meu iubit au fost: „Hai, mai repede”.
Începeam discuția astfel: „Vino repede, ne grăbim”. Și se termina cu expresia: „Vom pierde totul, dacă nu ne grăbim”.

Și începeam ziua următoare la fel: „Grăbește-te și mănâncă micul dejun. Grăbește-te și îmbracă-te”. Și încheiam ziua cu același cuvânt: „Perie-ți dinții, cât mai curând posibil. Urcă rapid în pat”.
Și, deși cuvintele „rapid” și „grăbește-te” nu afectau viteza copilului meu decât puțin sau în niciun fel, le spuneam oricum. Chiar mai mult decât cuvintele „te iubesc”.
Adevărul doare, dar adevărul vindecă… și mă ajută să devin o mamă cum aș vrea să fiu. Dar într-o zi totul s-a schimbat. Am luat-o pe fiica mea cea mare de la grădiniță, am venit acasă și am coborât din mașină. Acest lucru nu s-a petrecut atât de repede pe cât și-ar fi dorit fiica cea mai mare, și i-a spus surorii mai mici: „Cât ești de lentă!”. Și când copila și-a trecut brațele după gâtul meu și a oftat exasperată, m-am văzut pe mine în chipul ei – aceasta a fost o priveliște sfâșietoare.

Am pus presiune pe ea în mod constant, am împins și grăbit micul copil, care dorea doar să se bucure de viață. Mi s-au deschis în sfârșit ochii. Și dintr-o dată am văzut clar ce rău aduce existența mea grăbită copiilor mei. Deși vocea îmi tremura, m-am uitat în ochii copilului meu și i-am spus: „Îmi pare rău că te-am făcut tot timpul să te grăbești. Îmi place că nu te grăbești niciunde, și vreau să fiu ca tine”.
Ambele fiice s-au uitat la fel de surprinse la mine, și fața celei mici s-a luminat de bunătate și înțelegere. „Promit să fiu mai răbdătoare de acum înainte”, i-am spus și am îmbrățișat copilul meu creț, care strălucea de promisiunea neașteptată a mamei ei.

A fost destul de ușor să alung „grăbește-te” din vocabularul meu. Mult mai greu a fost să acumulez răbdare, să-l aștept pe copilul meu care nu se grăbea nicăieri. Pentru a ne ajuta reciproc, am început să-i ofer un pic mai mult timp pentru a se pregăti, atunci când trebuia să mergem undeva. Dar uneori, din cauza aceasta, întârziam. Atunci mi-am promis că voi întârzia doar acești câțiva ani, cât ea este încă mică.
Când ne plimbam sau mergeam la magazin, îi permiteam ei să dea ritmul. Și atunci când ea se oprea pentru a admira ceva, eu îmi alungam planurile din cap și pur și simplu o urmăream. Am fost martoră la expresiile de pe fața ei, pe care nu le-am mai văzut înainte. Am studiat adânciturile de pe mâinile ei și micile riduri în jurul ochilor atunci când zâmbea. Am văzut cum alți oameni răspundeau, atunci când ea se oprea ca să vorbească cu ei. Mă uitam cum ea studiază insecte interesante și florile frumoase. Ea era un cercetător, și eu am realizat că cei care contemplează în lumea noastră nebună sunt daruri rare și uimitoare. Fiica mea a fost un cadou pentru sufletul meu agitat.

Promisiunea să încetinesc a fost făcută în urmă cu aproape trei ani. Și de atunci a trebuit să depun mult efort pentru a trăi într-un ritm mai lent, să nu fiu distrasă de agitația de zi cu zi și să acord o atenție la ceea ce este cu adevărat important. Din fericire, cea mai mică dintre fiicele mele îmi amintește mereu despre asta. De fapt, într-o zi ea mi-a amintit-o încă o dată.

Într-o zi de vacanță am mers împreună, după o plimbare cu bicicleta, să cumpărăm înghețată. După ce am cumpărat-o, fiica mea s-a așezat la o masă în apropierea cortului, admirând cornul rece din mână. Dintr-o dată a rostit: „trebuie să mă grăbesc, mamă?
Aproape am plâns. Probabil cicatricile din viața grăbită din trecut niciodată nu vor dispărea complet, m-am gândit cu tristețe.

Și, în timp ce copilul meu se uita la mine încercând să își dea seama dacă este nevoie să se grăbească, am realizat că acum pot să aleg. Aș fi putut sta și să mă gândesc cu tristețe cum de multe ori în viața mea am grăbit-o… sau aș putea sărbători faptul că astăzi urmăresc să fac lucrurile diferit. Am decis să trăiesc acea clipă.

Nu este nevoie să te grăbești. Doar nu te grăbi” – i-am spus încet. Fața ei s-a luminat imediat iar umerii s-au relaxat. Și așa ne-am așezat una lângă alta, discutând despre ceea ce vorbesc când cântă la o chitară hawaiiană copiii de 6 ani. Au fost chiar și momente când am stat în tăcere, zâmbind una alteia și admirând împrejurimile și sunetele din jurul nostru.
Brusc, fiica mea mi-a întins o linguriță cu înghețată și mi-a spus cu mândrie: „Am păstrat ultima linguriță pentru tine, mamă”. Când am savurat înghețata răcoroasă, am realizat că numai ce am semnat un contract pe viață.
I-am dat copilului meu un pic de timp… și în schimb, mi-a dat ultima lingură din înghețata ei și mi-a reamintit că aroma devine mai dulce și dragostea devine mai profundă atunci când te oprești, fără să te grăbești prin viață.

Și acum, orice aș face…
… consumul fructelor cu gheață;
… alegerea florilor;
… punerea centurii de siguranță;
… ciocnirea ouălor;
… căutarea scoicilor pe plajă;
… admirarea buburuzelor;
… sau pur și simplu mersul pe jos…
… nu voi spune: „Nu avem timp pentru asta!”. Pentru că, în esență, aceasta înseamnă: „Noi nu avem timp să trăim”.

Să te oprești și să te bucuri de plăcerile simple ale vieții de zi cu zi – aceasta înseamnă să trăiești cu adevărat.

Remediul durerii se afla in durere

Corpul tău păstrează o amintire fizică a tuturor experienţelor trăite de tine, atât în această viață, cât și în cele anterioare, acestea fiind stocate în corpurile subtile, aurice, care însoțesc sufletul. Ai o mulţime de amintiri pe care le tot aduni de-a lungul timpului, îţi poţi reaminti nume, chipuri, unde a avut loc un eveniment sau care este mirosul unui lucru. În timp, aceste amintiri se estompează, dar rămân în fundal și trăiesc în corpul tău sub forma unor senzaţii fizice şi obiceiuri comportamentale.
Corpul nu uita.
Mulţi dintre noi nu ştiu cum să se elibereze de aceste amintiri neplăcute, pentru că nici măcar nu realizăm că ele există! Atunci când îţi simţi corpul tensionat dacă eşti nevoit să ceri ajutor sau să împrumuţi bani, sau fața ta se încălzeşte când eşti pus să vorbeşti în faţa unei mulţimi, de fapt îţi aduci aminte de o experienţă trecută când ai acționat astfel, iar urmările au fost ngative. Poate cineva te-a făcut să te simţi prost pentru că „ar fi trebuit să te descurci singur”. Poate ai fost strigat în faţa clasei când erai mic, ți s-a pus o întrebare la care nu ai știut să răspunzi, iar acum te simţi ruşinat şi umilit.
Corpul nu se poate exprima în cuvinte, aşa că răspunde prin senzaţii fizice.
Poţi uita sau poţi bloca amintirile care sunt înmagazinate în creierul tău, dar cum poţi lucra cu amintirile care sunt înmagazinate în corpul tău?
Animalele se scutură când experimentează trauma sau anxietatea. Gândeşte-te la un câine care s-a luptat cu un alt câine: odată ce lupta s-a terminat, ambii câini se vor scutura pentru a-şi calma sistemul nervos şi încheie lupta printr-o reacție de eliberare sau îngheţare. Acest lucru le permite să meargă mai departe fără vreo amintire fizică a situaţiei.
Oamenii, însă, nu pot face acest lucru. În schimb păstrăm stresul, anxietatea şi traumele în jurul nostru în fiecare zi şi folosim alimente şi alte comportamente vicioase pentru a ne calma şi a scăpa de disconfortul emoţional.
Iată ce ar trebui să știi despre cum să te detașezi de vechile emoții. Ai nevoie de câteva acțiuni pe care să le practici cu consecvență astfel:

Nu te judeca

Când simţi că emoţiile s-au declanşat şi eşti tentat să te întorci obiceiurile vicioase, încearcă să nu-ţi judeci reacţia. Corpurile noastre sunt programate să caute placere, nu discomfort, aşa că este firesc să încerci să găseşti ceva care să te calmeze şi să te facă să te simţi mai bine.
Nevoia de a te calma nu te face o persoană rea – te face să fii om.

Oferă-ți permisiunea

Oferă-ţi permisiunea de a simţi – trebuie să simţi și să lași emoțiile să se manifeste dacă vrei să te vindeci.
Simţim nevoia să amorţim ceea ce trăim pentru că noi credem că emoţia pe care o simţim nu este permisă. Credem că nu este permis să fim furioşi sau se presupune că trebuie să fim puternici, aşa că nu putem să plângem.
Oferindu-ţi permisiunea de a simţi ne va permite să deţinem controlul asupra tuturor lucrurilor – vei controla tu în loc să te controleze situaţia pe tine şi prin acest process vei crea spaţiu pentru vindecare.
Procesul de vindecare va aduce multe trăiri şi emoţii diferite, majoritatea greu de suportat. Când vor apărea aceste emoţii inconfortabile, permite-le să vină fără a te ataşa de acestea și lasă-le să se dizolve. Trăirile nu sunt pentru totdeauna. Ele vor veni şi vor pleca – dacă le vei lăsa.

Eliberează-te

Acum că ţi-ai permis să simţi, este timpul să eliberezi emoţiile din corpul tău.
Poţi face acest lucru printr-o scuturare blândă. Începe cu degetele de la mâini şi continuă cu fiecare parte a corpului, cântă, dansează sau plângi până când vei fi satisfăcut fizic şi emoţional. Toate aceste lucruri te va ajuta să primeşti emoţia vocii şi să eliberezi emoţiile din corpul tău.
Nu eşti pregătit să-ţi mişti corpul? Ia-ţi un jurnal şi scrie. Fără filtre, fără editări; dă la o parte furia, frustrarea, tristeţea şi orice altceva şi scrie totul pe foaie. Simte-te liber să rupi sau să arzi paginile când ai terminat, asta ca semn de eliberare.
O altă tehnică este de a te vizualiza purtând o sabie de lumină și rupând toate legăturile dintre tine și emoție. Vizualizează emoție, vezi în ce zonă a corpului se manifestă și apoi aplică sabia de lumină de câte ori e nevoie până se rupe.
Nu este o proporţie pentru eliberare. La un moment dat, mişcându-ţi corpul te va ajuta, dar alte daţi a cânta sau a scrie va şi mult mai eficient. Alege metoda care pare a fi cea mai bună în acel moment.

Iartă-te

Acesta este cel mai important instrument din kit-ul tău. Pentru a te vindeca complet, vei fi nevoit să te ierţi pe tine însuţi.
Înţelege că nu contează ce situaţie te-a făcut să apelezi la vicii, ai făcut tot ce ai putut cu informaţiile pe care le-ai avut la nivel fizic, mental său emoţional. Ai negociat cu emoţiile tale în cel mai bun mod posibil.
Este uşor să spui „trebuia, puteam” uitându-te înapoi. Dar când suntem în stadiul de disconfort, nu avem întotdeauna capacitatea de a gândi logic sau raţional. Creierul şi corpul răspund în urma disconfortului şi ceea ce pare cea mai sigură metodă la momentul acela, este să te întorci la obiceiurile vicioase. Însă noi trăim acum, iar în acest moment putem face o alegere.
Iartă-te pentru că ai făcut ce ai putut mai bine la acel moment şi continuă ştiind că ai cunoştinţele şi instrumentele necesare pentru a gândi diferit data viitoare.

În final vizualizează timpul

Din păcate nu există un elixir de vindecare care să șteargă durerea sau disconfortul rănilor din trecut. Vindecarea durează. Oferă-ţi timp și înțelege că vindecarea este o călătorie – una care durează o viaţă.
Bineînţeles, practica face călătoria mai uşoară, dar nu există perfecţiune. Vor fi momente când te vei întoarce în trecut la obiceiurile vechi, şi când se va întâmpla acest lucru reia acțiunile de mai jos. Acum știi ce să faci!

Schimba-ti atitudinea fata de corp si vei vedea ce se intampla


Corpul este adevărul tău de bază, aşa că nu te împotrivi niciodată lui. Ori de câte ori te împotriveşti corpului fizic, te împotriveşti lui Dumnezeu. Ori de câte ori acţionezi fără respect faţă de corpul fizic, pierzi contactul cu realitatea, căci acest contact se realizează prin corpul tău. Corpul este puntea care te leagă de realitate, este templul fiinţei tale.

Tantra vorbeşte despre reverenţa care trebuie arătată corpului fizic, despre iubirea şi respectul faţă de trup, despre recunoştinţa faţă de acesta. Corpul este o minune a naturii. El este cel mai mare dintre mistere. Dar voi aţi fost învăţaţi să vă împotriviţi corpului. Vă lăsaţi uneori copleşiţi de un copac măreţ, de soare şi de lună, de o floare, dar niciodată de propriul vostru corp. Iar corpul vostru este cel mai complex fenomen din întreaga natură. Nici o floare, nici un copac nu are un corp mai frumos decât voi înşivă. Nici soarele, nici luna, nici stelele nu au un mecanism de funcţionare atât de evoluat ca şi voi. Dar aţi fost învăţaţi să apreciaţi o floare, care este un obiect simplu. Aţi fost învăţaţi să apreciaţi un copac, care este un lucru simplu. Aţi fost învăţaţi să apreciaţi pietrele, stâncile, munţii, râurile, dar nu şi propriul vostru trup. Acesta nu vă copleşeşte niciodată. Este adevărat că este atât de aproape de voi încât este uşor să uitaţi de el. Este atât de evident, încât este uşor să-l neglijaţi. Dar el reprezintă cel mai frumos fenomen din natură.

Primul lucru cu care trebuie să începi este să înveţi să îţi respecţi corpul, renunţând la toate prostiile care v-au fost băgate în cap cu privire la el. În caz contrar, nu vei reuşi niciodată să îţi trezeşti energia lăuntrică, nici să o reorientezi către interior, nici să ajungi în lumea de dincolo. Cel mai bine este să începi cu începutul, iar începutul este corpul fizic. Nu este deloc uşor să îţi accepţi corpul fizic. Voi îl condamnaţi, îi găsiţi întotdeauna greşeli, nu îl apreciaţi niciodată, nu îl iubiţi niciodată, dar pe de altă parte, aşteptaţi ca altcineva să vină şi să vă iubească trupul. Dacă voi înşivă nu îl puteţi iubi, cum ar putea altcineva să vă iubească trupul? Dacă voi înşivă nu vă iubiţi corpul fizic, nimeni altcineva nu îl va iubi, căci vibraţia voastră de respingere îi va ţine pe ceilalţi la distanţă.

Oamenii se îndrăgostesc întotdeauna de persoane care îşi iubesc trupurile. Altminteri nu se poate. Prima formă de iubire trebuie să fie aceea de sine; numai din acest centru se pot naşte celelalte feluri de iubire. În clipa în care te vei accepta aşa cum eşti, vei deveni frumoasă. Atunci când propriul vostru corp te va încânta, el îi va încânta şi pe alţii. Mulţi bărbaţi se vor îndrăgosti de tine, pentru simplul motiv că tu eşti îndrăgostită de tine. Acum eşti furioasă pe propriul corp. Această idee îi respinge însă şi pe ceilalţi, ea nu îi ajută să se îndrăgostească de tine; îi ţine la distanţă. Chiar dacă ar dori să vină mai aproape, în clipa în care îţi vor simţi vibraţia, se vor îndepărta rapid. Căutarea altor persoane apare numai din cauza faptului că nu ne iubim pe noi înşine. Altminteri, oamenii vin singuri la noi. Dacă vă iubiţi singuri, ceilalţi vă vor iubi la rândul lor.

Voi aveţi idei preconcepute în legătură cu felul în care ar trebui să arate corpul vostru, şi orice idee preconcepută nu poate conduce decât la suferinţă. Corpul este cel care trebuie să fie. Dacă ai deja o idee despre cum ar trebui să arate el, vei suferi; de aceea, renunţă la asemenea idei. 
Acesta este corpul pe care îl ai, corpul pe care ţi l-a dat Dumnezeu. Foloseşte-l, bucură-te de el! Dacă vei începe să-l iubeşti, vei descoperi cu uimire că el începe să se schimbe, pentru că atunci când cineva îşi iubeşte corpul, el începe să aibă grijă de el. Nu-l mai îndopi cu alimente care nu-i sunt necesare, pentru că îţi pasă de el. Nici nu-l înfometezi, căci ţii la el. Asculţi de cerinţele trupului, de impulsurile sale, de dorinţele sale, de momentul în care apar aceste dorinţe. Când îţi pasă, când iubeşti, te pui practic în rezonanţă cu trupul tău, iar acesta se armonizează automat.

Dacă nu-ţi iubeşti corpul, acest lucru va crea o problemă, căci atunci devii indiferent faţă de corpul tău, devii neglijent cu el. Cui îi pasă de duşmanul său? Nu îl vei mai privi în faţă; vei ajunge să-l urăşti şi mai mult. Şi, în realitate, tu eşti cel care a creat întreaga problemă.Corpul nu creează niciodată nici un fel de probleme; mintea este cea care creează probleme. Ideea că nu îţi place propriul corp este o idee mentală. Nici un animal nu suferă din cauza vreunei idei că nu-i place propriul corp… nici măcar hipopotamul! Nimeni nu suferă – ele sunt perfect mulţumite, căci mintea lor nu le creează asemenea probleme artificiale.

Renunţă la idealul abstract. Iubeşte-ţi corpul aşa cum este, consideră-l un cadou de la Dumnezeu. Bucură-te de el şi îngrijeşte-l aşa cum merită. Fă exerciţii fizice, mănâncă atât cât trebuie, dormi atât cât trebuie. Ia toate precauţiile necesare, căci acesta este instrumentul tău, la fel ca şi maşina pe care o cureţi, la ale cărei semnale eşti atent tot timpul, ca să vezi dacă nu este ceva în neregulă. Ai grijă de corp, chiar dacă este afectat de o singură zgârietură. Ai grijă de corpul tău, şi el va deveni frumos; chiar este! Este un mecanism atât de superb, atât de complex, dar care lucrează totuşi cu atâta eficienţă timp de 70 de ani sau mai bine. Indiferent dacă tu dormi sau eşti trează, dacă eşti conştientă sau nu de el, el continuă să funcţioneze în tăcere. Chiar dacă nu ai grijă de el, el tot funcţionează, având grijă de tine. Orice om ar trebui să fie recunoscător corpului său!

Schimbă-ţi atitudinea şi vei constata că în şase luni corpul tău îşi va schimba forma.Iubeşte-ţi corpul şi vei vedea că el începe să se schimbe. Se simte iubit, îngrijit, util. Corpul este un instrument foarte delicat, iar oamenii se folosesc de el în mod evident, fără menajamente. Schimbă-ţi atitudinea faţă de el şi vei vedea ce se întâmplă!”

Autor: Osho

ENDOMETRIOZA (boala neiubirii şi a neîmplinirii de sine la femei)

Dragele mele, 
va impartasesc un articol foarte bun scris de doamna doctor Edith Kadar ce poate fi de mare ajutor:


Endometrioza este considerată un fel de “cenuşăreasă” a bolilor ginecologice, deoarece nici la ora actuală medicina nu a reusit să ofere o explicaţie completă şi logică în ce priveşte cauzele maladiei. Deşi se ştie despre ea de mai bine de un secol.

Endometrioza constă în dezvoltarea endometrului, a mucoasei care tapetează pereţii interni ai uterului, în cu totul altă parte decât la locul potrivit. De exemplu, la nivelul ovarelor, a trompelor uterine, pe peretele abdominal intern, vezica urinara, intestin; uneori poate ajunge până la plămâni,măduva spinării,şi chiar la creier.







Simptome : durere pelviană (burtă) de intensitate variabilă,corelată cu ciclul menstrual (la menstruatie, la ovulatie); durerea poate apare şi la urinare,în timpul sau după contactul sexual. Pentru unele femei durerea este atât de mare încat ajunge să le afecteze şi viaţa de zi cu zi.


O consecinţă a endometriozei este infertilitatea, adică incapacitatea femeii de a rămâne însărcinată. Aproximativ 40% din femeile cu aceasta boala sunt sterile. Atât durerea fizică, cât şi cea sufletească, dată de incapacitatea de a avea copii, aduc cu sine depresie,oboseală, apatie, izolare.




Ca şi cauze, există mai multe teorii, dar nici una nu a fost dovedită şi nici nu a putut explica în totalitate mecanismul de producere al bolii. Ce se stie sigur este că boala e strict legată şi agravată de hormonii feminini (estrogeni).


Este luată în calcul o predispoziţie genetică. De obicei, daca mama are boala,şi fiica o dezvoltă, dar într-o formă mai severă.


Una din cele mai mai frecvente explicaţii dată de medicină este menstruaţia retrogradă, adică curgerea fluxului menstrual invers,prin trompele uterine, ajungând la ovare şi în abdomen. Însă, cercetările recente au arătat că aproximativ 90% din femei au această anomalie în curgerea menstruaţiei, şi totuşi putine dezvoltă endometrioza. De asemenea, s-a demonstrat că endometrioza apare şi la femeile cu histerectomie (uter scos, ce duce la dispariţia menstruaţiei) sau, în cazuri rare, la barbatii cărora li s-a administrat hormoni estrogeni dupa operaţia de prostată.
Diseminarea (împrăştierea) limfatică sau sanguină ar putea explica de ce şi cum ajunge tesutul endometrial la nivelul plamânilor, a creierului, la piele sau ochi.
Sunt bănuite şi disfuncţiile imunitare (boli autoimune), dar nu se ştie dacă acestea se încadrează la cauze sau la consecinţe ale bolii.
Mai sunt şi teorii legate de toxinele din mediu şi din alimentaţie ce au efect asupra nivelului hormonilor reproducători, şi distrug membrana celulară.


Nu se poate să nu vorbesc despre cauzele subtile ale acestei maladii.
Problemele ginecologice (femei) şi andrologice (bărbaţi) ţin de funcţionarea chakrei a II-a, Svadisthana. Ea guvernează relaţiile sociale (găsirea locului în societate), dar, în special pe cele de cuplu, inclusiv sexuale.


Bolile sunt urmarea blocajelor energetice pe care singuri ni le provocam. În această zonă “răspunzătoare” de aceste blocaje sunt frustrările, tensiunile, neîmplinirile în şi date de relaţiile mai sus amintite. Când problemele relaţionale sunt însoţite de neîmpliniri sentimentale (lipsa de iubire, respect, compasiune) din partea partenerului, pot apare şi tulburări cardiovasculare (boli ginecologice plus cardiace şi circulatorii) în diferite stadii.



În cazul endometriozei nu este vorba de apariţia trăirilor de mai sus, ci, mai degrabă de reprimarea lor,în loc să se spună tot ce nemultumeşte. Dispare respectul faţă de propria persoană, creându-se, astfel, un cerc vicios ce necesită multă hotărâre, determinare şi voinţă pentru a fi “frânt”.Toate aceste acumulări negative la nivel mental, emotional, sufletesc şi spiritual scad frecvenţa de vibraţie a zonei respective din corp, ajungându-se la “materializarea” imobilităţii şi pietrificarea sufletească în aceste formaţiuni ce dau endometrioza. Pe masură ce timpul trece, şi nu alegem să fim sincere cu noi înşine, ”pietrificarea” se extinde la mai multe organe abdominale. E normal. Toate criteriile de apreciere ale vieţii sunt distorsionate, iar procesul de “digestie” al vieţii de zi cu zi e afectat puternic (balonări,colite, boala Crohn, cancere de colon).



Cât priveşte tratamentul, femeile cu această boala trebuie să ştie că este de lungă durată,deci să nu dezarmeze după câteva săptămâni, şi implică mai multe aspecte.




Tratamentul cu medicamente sau/şi suplimente musai trebuie “asortat” cu o dietă corespunzatoare, exerciţii fizice şi,obligatoriu, implicarea femeii. Din păcate întâlnesc multe cazuri în care pacienţii consideră (indiferent de boala lor) că vindecarea lor e doar responsabilitatea medicului, ei neavând nimic de făcut decât să se plângă, neimplicându-se sub nici un aspect, iar întarzierea vindecării sau chiar neobţinerea de rezultate e doar, strict, vina lui Dumnezeu şi a medicului sau terapeutului care e “incompetent şi avid după bani”.

Ca metode de tratament amintesc în treacăt administrarea de hormoni (anticonceptionale) în vederea reducerii de estrogeni. Dar asta împiedică din start procearea. Plus aduce cu sine şi efecte secundare neplăcute. Administrarea de analgezice ajută doar pe moment, atunci când durerile sunt insuportabile. Intervenţia chirurgicală se impune în cazurile grave, când boala e atât de extinsă încât organele interne abdominale au ajuns să fie prinse unele de altele (aderente), ajungându-se la ceea ce se numeşte “pelvis îngheţat”. Din păcate mai sunt medici “zeloşi” care recomandă una-două operaţia, chiar şi în stadii incipiente. Va trebui să vă ascultaţi instinctul şi să căutaţi un medic care stie, în primul rând, cu ce se “mănâncă” endometrioza;  nu toţi ginecologii o recunosc, ba unii o neagă şi o consideră o mare prostie!


Este obligatorie mişcarea fizică sub orice formă; nu numai că îmbunătăţeşte circulaţia sanguină şi întăreşte musculatura, dar readuce o gândire clară (să vedem pădurea de copaci) şi creşte energia corpului.




Pentru a creşte din nou vibraţia corpului (şi automat pentru recăpătarea respectului faţă de sine) sunt necesare, în primul rând, o reorientare către spiritual şi, în al doilea rând, o dietă corespunzătoare.





La majoritatea pacientelor cu diagnostic de endometrioză am observat o uitare de Dumnezeu şi de sine, şi o orientare strictă către planul material. Multe au o situaţie materială excelentă, şi au ajuns să confunde şi chiar să înlocuiască fondul, sufletul, spiritualitatea, cu forma, ce se vede la exterior, în scopul de obţine aprecierea celor din jur,cu orice preţ.
Reconectarea la Dumnezeu, la Univers sau energia Christică (cum vreţi să-i spuneţi, în funcţie de religie şi crez) e obligatorie pentru procesul de vindecare. Indiferent de boală, vindecarea apare din interior spre exterior, de la spirit, suflet la corpul fizic.


Ca dietă trebuie să se renunţe la “adjuvante”: alcool,cafea, ţigări. Acestea “ajută” la scăderea vibraţiei corpului. Legumele şi fructele vor avea o pondere majoritară, înlocuind carnea. Nu se vor consuma alimente gătite în grăsimi şi uleiuri grase (ex.palmier) . Este necesar să se renunţe la consumarea produselor pe baza de grâu, care contin gluten, şi care dau tot felul de manifestări digestive, începând de la balonări incontrolabile, care pot amplifica durerile şi stările neplăcute.




Cât timp trebuie sâ renunţaţi la aceste alimente? Păi, atâta timp cât vreţi să rămâneţi sănătoase, doamnelor !Adică toată viaţa! Nu vă puteţi însănătoşi menţinând un stil de viaţă care v-a îmbolnăvit.




Ca tratament naturist, este indicată administrarea de acizi graşi nesaturaţi,în special ulei de primula (Evening primrose oil) în combinaţie cu vitaminele E şi C. Se reface membrana celulară şi se anihilează radicalii liberi. Apoi, pentru a regla tractul hipotalamo-hipofizar, recomand administrarea de gemoderivate de coacăz negru şi de zmeur, iar pentru anihilarea „chisturilor” endometriale – coenzima Q10 în ulei de cătină.

Uitați tratamentul pe care vi-l propun, cu efect foarte bune pentru simptomatologia descrisă:


-Gemoderivat de coacăz negru – este un antiinflamator extraordinar, prednisonul natural, fără a avea, însă, efectele secundare ale cortizonului (2 x 2 ml pe zi, dimineața și seara, în ceai)- recomand produsele de la PlantExtrakt sau Dacia Plant

-Gemoderivat de zmeur – reglează axul hipotalamo-hipofizar, adică locul de comandă și de reglare a nivelului hormonal în organism, fără a avea efectele secundare ale hormonilor (2 x 2 ml pe zi, dimineața și seara, în ceai)-recomand produsele de la PlantExtrakt sau Dacia Plant

-Evening Primrose Oil (ulei de primula sau luminița de seară) 2 x 1 gelule /zi – de la Rotta Natura ( sau 1000 mg/zi)

-Coenzima Q10 de la Dacia Plant ( pentru că are și cătină și conține 100 mg coenzomă Q10/ tabletă) – 1 tabletă/zi, dimineața

-Ceai de coada calului – 750 ml/zi, adică 3 căni pe zi.


Toate se iau împreună și nu este la alegere, unul sau două, cu greșit s-a înțeles. Ele își potențează efectul una alteia.

Tratamentul se face timp de 3 luni. 

Dacă menstruația este abundentă, se mai poate lua și Normoflux de la Fares, 2 x 1 capsule pe zi, dim și seara, 10 zile din prima zi a menstruației, împreună cu Mena Q7 de la PlantExtrakt – 1 capsulă/zi, dimineața, 10 zile pe lună, de asemenea.(în paralel cu cele scrise mai sus).


Nu în ultimă instanţă, e obligatoriu să vă “reobservaţi” la reala valoare, şi nu la cea pe care o vreţi din partea altora. Doamnelor cu aceste tipuri de afecţiuni, când v-aţi observat ultima dată în oglindă? Când aţi făcut ceva pentru voi, pentru sufletul vostru, în primul rand, şi nu pentru ceilalţi? La câte aţi renunţat ca celorlalţi să le fie bine,şi nu aţi primit nici măcar respect.





Sigur că sunteţi supărate, în primul rând pe voi. Dar din procesul vindecării face parte şi iertarea de sine, reîmpăcarea cu propria persoană, şi iubirea faţă de voi! Nu vreti? Îmi veţi spune că e prea greu? Că sunt prea multe renunţări în stilul de viata care v-a dus la boală? Nici o problemă! Dacă nu vreţi să vă vindecaţi, rămâneţi aşa, boala se va agrava, autocompătimirea se va amplifica, şi învinuirea altora va fi la ordinea zilei, de genul „Dumnezeu m-a bătut, eu n-am făcut nimic rău la nimeni!” , etc. Serios? Nici chiar vouă, neglijându-vă adevărata valoare prin hrănirea faţadei???


Dar,nu uitaţi, nimeni nu vă poate vindeca cu forţa, fără să vă implicaţi şi voi în refacerea propriei sănătăţi, indiferent de tipul de tratament ales!

Medicul tratează, dar vindecarea stă în mâna celui bolnav!

Am întâlnit, în cazuistica mea zilnică, destule femei cu afectiuni gen “pietrificare” (chisturi,fibroame,endometrioze), care au venit la mine pentru că nu rămâneau însărcinate. Aparatul de biorezonanţă cu care lucrez (SCIO) intră în subconştient. 





Când omul vine cu o problemă majoră, cum ar fi imposibilitatea de a da viaţă unui copil, îl intreb dacă e sigur că vrea să afle adevăratele cauze. Invariabil mi se spune “desigur”, aşa că purced în calatoria în subconştient. Iar acolo, de multe ori, e urât, e intuneric. Găsesc sechele


dupa şocuri emoţionale puternice, datând chiar din copilaria timpurie, indicându-se inclusiv ce membru al familiei a “produs” şocul, precum şi vârsta. De obicei oamenii au o revelaţie, deoarece memoria conştientă a blocat această amintire. Nu este destul doar să readuc în memorie situaţia, ci să şi discut cu persoana, cerându-i să judece cu vârsta şi înţelepciunea actuală. Astfel, multe femei şi-au reamintit că în copilărie, la vârsta indicată de aparat, s-a întâmplat ceva care a “sădit” sămânţa neîncrederii lor în feminitatea proprie (ex: tata abuziv cu mama, ajungându-se la forme extreme (bătăi, mutilări), abuz emoţional asupra persoanei aflate, repet, la vârsta copilăriei, decesul părintelui preferat, şi învinuirea copilului pentru acest fapt de catre părintele supravieţuitor (“vezi,dacă nu ai fost cuminte, a murit”). Toate acestea au fost “traduse” de către creier în felul urmator: “e atât de urât ce mi se întâmplă încât nu aş mai dori nimănui să treacă prin aşa ceva. Decât să ajung aşa, mai bine să nu am copii niciodată!”. 




Problema este că, indiferent de vârsta la care a fost emis (repet,în subconştient,deci necontrolat) acest tip de afirmaţie, el se manifestă ca un virus de program , ce afectează toată viaţa ce va urma. Fetiţa creşte, se maturizează, şi a uitat de întâmplarea nefericită. Dar “virusul” e prezent şi se activează atunci când viaţa readuce, sub o formă sau alta, situaţia trecută. De obicei, femeile cu aceste sechele tind să refacă, inconştient, viaţa părintelui de acelaşi sex. Însă, intervine şi în viaţa proprie un moment în care “virusul” se activează, şi actionează exact asupra aspectului din viaţa care l-a creat, în acest caz afirmaţia că nu mai vrea copii, chiar dacă a fost făcută într-un moment de furie sau disperare. Şi astfel, femeia nu mai rămâne însărcinată, orice ar face.




Da, multe din femeile aflate în această situaţie, puse faţă în faţă cu trecutul, recunosc că au frica procreării. Dar deloc conştient. De aceea am spus că din tratament face parte şi recâştigarea încrederii în sine, iubirea propriei persoane, dar, mai ales, sinceritatea faţă de sine, faţă de partener şi faţă de relaţia pe care o avem cu el.
Menţionez că aceleaşi mecanisme de autoblocare funcţionează şi la bărbaţi, dând problemele de prostată.
În situaţia în care femeia nu doreşte, pur şi simplu, să îşi “complice” viaţa cu un copil, chiar la nivel conştient, apare altă tipologie de boli, ce ţine de egoism: diabet zaharat, probleme de piele, şi/sau de sâni (cancere).




În paralel, te rog să te gândești bine și să analizezi cu maximă obiectivitate ce anume îți face feminitatea să „plângă”, ce o împiedică să se manifeste? E ceva din viața ta, un lucru, o persoană, care te face să uiți că ești femeie cu nevoi, și care îți amplifică dorința de a asigura confortul tuturor cu excepția ta? Ceva care te împiedică să-ți ceri dreptul tău la tandrețe și iubirea care ți se cuvin?

Profită de oportunităţile acestei perioade, fii sinceră cu tine însăți, ”scutură- te” de trecut, ia taurul de coarne şi refă-ți viaţa! Vindecarea va veni de la sine.Ce alegi?


Autoare: dr.Edith Kadar

7 lucruri extraordinare despre puterea uterului femeii

Este important pentru o femeie sa devina constienta de puterea, scopul si potentialul minunatului uter, astfel incat sa imbunatatim si sa mentinem sanatatea si vitalitatea acestui minunat organ feminin!
Toate dintre noi, am luat cunostinta in mod intim de uterul nostru, inca de la inceputul vietii, daca exista sau nu in corpul nostru.
Fiecare om care a mers vreodata pe aceasta planeta, isi are existenta datorita acestui minunat organ!

Uterul: Un organ sensibil
Uterul este permeabil si sensibil la chimicalele industriale, care ne inunda in zilele noastre, la mediul inconjurator. Sute de chimicale toxice isi gasesc locul in uterul feminin, si mai ales, in fluidul amniotic al femeilor insarcinate si sunt apoi detectate in sangele nou-nascutilor.
Oricum, uterul a devenit un organ foarte sensibil.
Extirparea uterului este o cea de-a doua operatie cea mai comuna in Statele Unite. Cea mai comuna operatie in SUA este acum la sectia de cezariana, taierea uterului pentru nasterea copilului.
Este important ca noi sa fim constiente de puterea, scopul si potentialul uterului nostru, astfel incat sa imbunatatim si mentinem sanatatea si vitalitatea acestui minunat organ feminin!
Femeile pot sa foloseasca puterea uterului nu doar pentru a creste copii, ci sipentru a accesa potentialul sau creator din univers si da nastere la mari idei, afaceri, proiecte, arta si mai multe.
Uterul unei femei este unica conexiune a ei cu sursa primordiala a creatiei si poate fi folosita nu doar pentru procreare, cat si pentru crearea constienta cu ajutorul naturii si al spiritului.

7 lucruri extraordinare despre uter

1 Uterul este foarte puternic

Uterul este cel mai puternic muschi din corp ca greutate. Uterul unei femei are mai multe invelisuri ale tesutului muscular care sunt orientate in fiecare directie, spiralate impreuna, si care sunt ultra-puternice.
Un uter elaborat exercita o presiune incredibila ca sa dea nastere unui copil si este cea mai puternica forta exercitata de fiecare muschi din corp!
Cartea mondiala a recordurilor nominalizeaza muschiul uterin ca fiind cel mai puternic muschi din corp.

2 Uterul este incredibil de flexibil

In timpul sarcinii, uterul femeii trece de la marimea unei pare si ascuns osului pubic, la fiind larg ca un balon, extinzandu-se de la cutia toracica si intinzand muschii abdominali in exterior. Dupa nastere, el revine la marimea normal-minunat! Nu numai ca este foarte puternic, dar este si foarte flexibil de asemenea.

3 Uterul vindeca

Sangele menstrual este bogat in celule stem care se pot adapta in corp astfel incat sa vindece o mare varietate de boli. In fiecare luna, in timpul anilor fertili, corpul femeii creaza un strat endometrial in pregatirea dezvoltarii si hranirii unei noi vieti. Cand un copil nu este conceput, corpul elibereaza o substanta nutritiva si valoroasa in timpul ciclului menstrual.
Abundenta celulelor stem in sangele menstrual, releva faptul ca pot trata o larga varietate de afectiuni de la lovituri, boli de inima, Parkinson, boala Lough Gehrig, si diabet, la boli neurodegenerative si mai multe.
Corpurile femeilor sunt cele mai abundente in celule stem si surse libere de celule stem in timpul menstruatiei-o practica mai etica de a extrage aceste celule decat de a lua sangele din cordul bebelusilor la nastere sau din embrioni eliminati.

4 Uterul este orgasmic

Cand o femeie are orgasm nu experimenteaza numai senzatii placate si euforice, ci si contractii musculare in tot uterul, precum in vagin si nivelul pelvian. Intreg uterul se contracta, care ajuta sa ghideze sperma dinspre vagin catre uter.

5 Uterul este conectat la Univers

Ciclul menstrual al femeilor si stagiile de viata sunt in mare legatura cu ciclurile Pamantului, Lunii si al Soarelui. Ciclul Lunii este de 29.5 zile, ciclul menstrual al femeii, in medie este de 29.5 zile. Femeile care au ciclul mai aproape de 29.5 zile au un nivel mai inalt de fertilitate.
In plus, exista 13 cicluri ale lunii in calendarul anual si varsta medie a unei fete la la primul ciclu menstrual este este 13. Varsta medie a menopauzei este varsta de 52 de ani, care este de asemenea numarul saptamanilor intr-un an. Este o medie de 4 saptamani la un ciclu menstrual feminin si sunt 4 sezoane intr-un an.
Calendarele antice de menstruatie, constituite sub forma unor note inscrise in piatra sau oase, se spune ca ar fi cateva din cele mai recente forme de calendare stiute. Intr-adevar, se pare ca uterul feminin are o legatura puternica cu intreg cosmosul!

6 Uterul poate creste o placenta

Uterul este singurul organ care poate da nastere, inauntru, unui alt organ.
Aceasta placenta este absolut minunata si este un organ crescut in interiorul uterului unei femeie insarcinate, care hraneste fetusul cu exact ce are nevoie pe perioada nasterii.
Placenta este lipita de peretele uterin al mamei, si al bebelusului, printr-un cord ombilical. Este o manifestare fizica a grijei mamei fata de copil si este eliberata la nasterea copilului.
Placenta si cordonul ombilical au un model vizibil intre artere care seamana cu copacul vietii si este un simbol antic al vietii si vitalitatii.
Placenta a fost foarte onorata de catre culturi in jurul lumii, inca de la inceputul umanitatii.
Cuvantul “placenta” provine din limba engleza si inseamna de fapt “o prajitura rotunda”, si traditia, onorizand placenta, continua astazi cand celebram ziua de nastere cu tort.

7 Uterul poate creste o intreaga fiinta umana!

Uimitor este ca inauntrul uterului unei femei este potentialul de a procrea si da nastere unei intregi noi fiinte umane!
Fiecare dintre noi este in aici in viata pe Pamant pentru ca noi ne-am inceput viata in uterul mamei noastre.

Meditatia zilnica iti aduce pacea interioara de care ai nevoie

Răspândirea tot mai mare a practicii meditaţiei yoghine profunde în rândul tinerilor a devenit în ultimii ani un fenomen social remarcabil, ce a fost numit de către unii jurnalişti „noua revoluţie tăcută a tinerilor“. Din ce în ce mai cunoscută şi datorită celebrităţilor care îi laudă meritele, cel puţin pentru a evidenţia unele aspecte inedite ale vieţii lor personale, meditaţia yoghină profundă este tot mai frecvent practicată, mai ales de către tineri. Abordată atât individual, cât şi în grupuri, în diferitele centre de meditaţie apărute aproape în întreaga lume, meditaţia yoghină profundă a început să devină o constantă a vieţii noilor generații. Situată între înclinaţia de a da curs unei tendinţe la modă şi năzuinţa vie de a avea o viaţă spirituală adevărată, cerința interioară de a practica meditaţia yoghină profundă îi motivează din ce în ce mai mult pe tinerii de azi, care se orientează către căutarea unui nou sens al vieţii, mult mai profund. Nevoia de linişte şi claritate interioară resimțită acut în această epocă a ultra vitezei a conturat o adevărată revoluţie tăcută a cunoaşterii de sine, iar meditaţia yoghină profundă are, în acest sens, un rol deosebit de important, aşa cum reiese şi din opiniile unora dintre tinerii practicanţi ai meditaţiei yoghine profunde.
Ador să fac meditaţie, dar nu am vrut să vorbesc prea mult despre acest subiect, deoarece oamenii cu care discut despre meditaţie sunt adesea prea înguşti la minte ca să înţeleagă ce le spun“. Această exprimare directă aparţine actriţei americane de comedie Lena Dunham, în vârstă de 27 de ani, o tânără femeie foarte bine integrată în viaţa socială a acestor timpuri. Ea a pus în mod tranşant problema practicii meditaţiei yoghine profunde pentru omul extrem de ocupat al zilelor noastre. Aproape toată lumea vorbeşte despre meditaţie, începând cu starurile care îi recunosc valoarea profund transformatoare şi capacitatea de a alchimiza fricile de tot felul. Sunt însă mai puţini cei care înţeleg cu adevărat ce se petrece în timpul unei meditaţii yoghine profunde, iar relatările autentice despre meditaţie rămân în continuare puţine. Cei care practică meditaţia yoghină afirmă că această modalitate profund transformatoare le-a permis să descopere aspecte deosebite cu privire la sensul profund al vieţii lor.
Meditaţia yoghină este ceva atât de liniştitor, ce îmi permite să descopăr relativitatea a tot ceea ce până nu demult mă acapara aproape în întregime“, a declarat actriţa și cântăreața Evan Rachel Wood. Actorul englez Russell Brand a afirmat că meditaţia l-a ajutat să-şi învingă dependenţele, iar actrița Angelina Jolie a practicat-o chiar şi înconjurată de copiii săi. Actrița Eva Mendes se confesează: „Am muncit mult, dar numai când am început să practic în mod constant meditaţia yoghină am ajuns să mă iubesc şi pot spune cu sinceritate că în sfârşit am reuşit“. „Meditația ajută cu adevărat atât la obținerea unui sentiment de echilibru, cât și a celorlalte aspecte – chiar dacă sună ca un clișeu – stare de pace interioară și un fel de calm al minții. Nu sunt așa tot timpul, dar mă ajută să fac față suișurilor și coborâșurilor vieții, fiind mult mai centrată interior. De asemenea, îmbunătățește creativitatea. Este ca și cum îi dă un impuls la un nivel pe care aproape nu îl pot descrie. Aș putea să fac o listă cu ceea ce cred că se petrece, dar se ajunge la ceva atât de profund încât atunci când culeg beneficiile nici măcar nu îmi dau seama că le-am dobândit. Este mai degrabă o stare de ansamblu.“
În timpul meditaţiilor realizate în grup, cu mai mulţi prieteni interesaţi şi ei de această practică, am observat că cel puţin la început oamenii nu pot explica ce se petrece cu ei în timpul sau după practica meditaţiei yoghine. Însă, cu toate acestea, fiecare simte că ceva misterios se deschide în linişte în fiinţa sa atunci când meditează profund“, mărturisește artistul Francois Fournier, practicant yoga avansat. „Meditaţia yoghină înseamnă să intri într-o inefabilă legătură subtilă cu ceea ce există, şi aceasta se petrece într-un mod foarte direct şi foarte simplu. Nu există nimic inaccesibil în ceea ce priveşte practica meditaţiei yoghine profunde. Prin practica meditaţiei ajungi să descoperi că viaţa este ceva misterios şi mistic. Meditaţia yoghină este o modalitate foarte concretă şi precisă. Ea oferă rezultate predictibile în raport cu calitatea practicii“, adaugă Fabrice Midal, filozof şi fondator al grupului occidental de meditaţie yoghină din Franţa.
Pentru cei mai mulţi oameni faptul de a medita este foarte simplu din punct de vedere teoretic. Ne aşezăm în mod confortabil pe un scaun sau într-o postură yoghină de meditaţie, având coloana vertebrală dreaptă. Apoi inspirăm şi expirăm regulat şi conştient pentru câteva minute şi facem astfel ca atenţia noastră să fie cât mai bine ancorată în momentul prezent. Urmărim apoi să ne menţinem atenţia orientată asupra momentului prezent de fiecare dată când gândurile care apar tind să ne distragă atenţia. În practica curentă a meditaţiei acest demers de disciplinare a atenţiei este uneori mai dificil de realizat, atunci când practici fără o ghidare competentă. Fiecare dintre noi putem medita acasă încă de la început, dar este mult mai bine să începem să medităm sub ghidarea unor practicanţi cunoscători sau a unor yoghini avansaţi. Tocmai de aceea este recomandat ca pentru început să medităm în grup, împreună cu alţi practicanţi yoga care meditează la unison cu noi, în acelaşi interval de timp şi chiar şi în acelaşi loc.
De la copii, tineri şi bătrâni până la membrii echipajelor din marina militară, toată lumea poate să mediteze. De câţiva ani meditaţia yoghină profundă a devenit deosebit de faimoasă, favorizând astfel înţelegerea mult mai profundă a valorii transformatoare a sistemului yoga pentru omul modern. În vremea în care mişcarea New Age era în plină desfăşurare, a medita devenise o tendinţă la modă. Sunt de notorietate deja unele exemple ale unor eroine care, ajunse la capătul puterilor, şi-au revenit în mod spectaculos, întorcându-se complet iluminate după o sesiune de meditaţie, fapt ce le-a permis ulterior să realizeze fapte bune, chiar extraordinare. În prezent, în librării, vânzările de cărţi despre practica meditaţiei yoghine profunde cresc considerabil şi s-a ajuns chiar la publicarea de ghiduri de meditaţie pentru copii.
Virtuţile terapeutice ale meditaţiei yoghine profunde au fost demonstrate chiar şi în unele centre militare, de exemplu în marina militară, unde de regulă nu ne aşteptăm ca oamenii duri şi preocupaţi de cu totul alte aspecte decât cele contemplative să se aşeze în tăcere pentru a învăţa să respire şi să se interiorizeze prin practica meditaţiei yoghine profunde. În Anglia, la Londra, unii medici de familie au renunţat să le mai prescrie pacienţilor o mulţime de antidepresive, şi în schimb le recomandă şedinţe de meditaţie yoghină profundă pentru a-şi echilibra psihicul. În Franţa, la Paris, au fost deschise o multitudine de centre de practică a meditaţiei, unde se meditează în grupuri la care participă atât tineri cât şi persoane în vârstă.
În multe dintre statele puternic industrializate, tinerii cu vârste între 25 şi 35 de ani au devenit „campioni“ ai stresului şi ai epuizării. Pe fondul unei astfel de suprasolicitări, fiecare îşi poate pune întrebarea: „Care să fie motivaţia acestui nou obicei exotic pentru o practică spirituală care a apărut acum mai bine de 3.000 de ani în Orient?“ Dacă meditaţia a devenit la ora actuală preferata multor oameni, aceasta se datorează mai ales faptului că ea ne permite să ne conectăm la dimensiunea umană profundă. Ritmul vieţilor noastre este în permanentă acceleraţie, iar presiunea eficienţei este din ce în ce mai mare. Trăim într-o lume în care aproape nu mai avem timp să ne oprim şi să ne recentrăm, în care ne este dificil să ne acceptăm slăbiciunile şi fragilităţile interioare, psihice, mentale sau sufleteşti. Însă, meditaţia yoghină profundă ne ajută să ne permitem să fim noi înşine. „Chiar şi numai o şedinţă de meditaţie realizată în fiecare săptămână ne poate ajuta enorm“, afirmă fondatorul Școlii Occidentale de Meditație, Fabrice Midal, care practică sistematic meditaţia în cadrul unor grupuri ce reunesc mai multe sute de practicanţi. Printre aceştia se află tinere cu vârsta cuprinsă între 20-35 de ani, care sunt din ce în ce mai numeroase şi care doresc să trăiască în mod conştient momentul prezent, pentru a face astfel faţă fluxului năvalnic al vieţii cotidiene.
Deloc uimitor, un studiu britanic realizat în anul 2012 a confirmat faptul că adulţii cu vârste cuprinse între 25 şi 40 de ani sunt cei mai afectaţi de stres şi depresie. Presiunea la locul de muncă, reducerea drastică a timpului personal, temerea angoasantă de eşec, tensiunea creată de cerinţa celorlalţi de a da cât mai mult posibil – pe scurt faimoasa tiranie a sindromului fricii de eşec (sindrom care este numit prescurtat FOMO – „Fear Of Missing Out“) – determină mai ales fetele din generaţia actuală să se epuizeze psihic în mod accelerat, chiar cu mult înainte de vreme.
 
Motivată de un sentiment de haos interior şi de senzaţia că a exagerat enorm, o tânără de 26 de ani a început să practice în mod sistematic meditaţia: „Am început să meditez la început câte jumătate de oră pe zi şi în scurt timp am avansat la a medita câte o oră zilnic. În scurt timp am descoperit că meditaţia yoghină mă calma profund, iar efectul putea dura chiar câteva ore după aceea. Mi-am dat astfel seama cum stresul îmi modifica în permanenţă starea de conştiinţă în sens negativ. Însă, intrând în stare de meditaţie, am reuşit, pentru prima dată, să văd clar acest mare neajuns cu care mă confruntam. Practicând sistematic meditaţia am reuşit de la un anumit moment dat să mă desprind de această plasă constrângătoare a stresului, în care cădeam până atunci zilnic. Pot spune că înainte de a practica meditaţia starea mea psihică curentă era doar anxietatea care se manifesta aproape continuu. Când am reuşit să «ating cu degetul» o mică insulă de seninătate prin meditaţie, a fost o imensă surpriză pentru mine. După ce am practicat meditaţia am reuşit să iau două-trei decizii importante foarte bune“.
O altă tânără în vârstă de 23 de ani practică de doi ani meditaţia şi unele exerciţii yoga simple: „Eram foarte stresată la serviciu şi mi-am luat un an de pauză. Doream să regăsesc un fel de uşurare, mă simţeam străină de viaţa mea. Din curiozitate am testat meditaţia yoghină şi am reuşit să mă simt din ce în ce mai senină.“
Angelique Thiriet, coordonatoare a unor grupuri mari de practicanţi ai meditaţiei, a observat că mai ales tinerii cu vârsta între 25-30 ani doresc să adopte o mai bună igienă a stilului de viaţă, fără să fie însă foarte radicali şi fără să alunece în extreme: „Tinerii realizează că cei care practică meditaţia yoghină profundă sunt din ce în ce mai plini de energie, sunt mai stabili din punct de vedere psihic şi mental şi continuă să ducă o viaţă ce se încadrează foarte bine în normalitatea standardului vieţii moderne. Practica meditaţiei le dă speranţă şi încredere în viaţă. Tinerii din ziua de azi au înţeles că pentru a medita nu este neapărat nevoie să se retragă într-o mănăstire sau să se izoleze într-un loc aflat departe de civilizaţia umană. La vârsta la care suntem asaltaţi de întrebări existenţiale, să ne aşezăm în linişte, chiar şi numai pentru 10-15 minute zilnic, poate avea mari beneficii pe termen lung. Practicând în mod sistematic meditaţia, înţelegem mult mai bine ce se petrece cu noi, mintea noastră se linişteşte şi astfel reuşim să formulăm întrebările potrivite. Meditaţia yoghină profundă este o ocupaţie care oferă o nouă viziune binefăcătoare asupra lumii în care trăim.“
Putem să considerăm că meditaţia yoghină profundă este un veritabil remediu antistres. Ea nu este doar o simplă tehnică care ne face să ne simţim un pic mai bine. Chiar dacă a medita poate să pară a fi dificil, chiar dacă uneori ne confruntăm cu angoasele şi dificultăţile noastre care ne asaltează atunci când ne interiorizăm şi rămânem doar cu noi înşine, meditaţia yoghină profundă ne permite să le depăşim şi să ne raportăm într-un mod înţelept la ele. Meditaţia este o veritabilă cale de autotransformare benefică a fiinţei noastre. Ea ne permite să ameliorăm gradat, pas cu pas, o multitudine de aspecte ale vieţii noastre. Ne îmbunătăţeşte concentrarea mentală, ne rafinează percepţiile, ne îmbogăţeşte şi ne purifică emoţiile şi favorizează o certă îmbunătăţire a relaţiilor noastre cu ceilalţi.
Practicanţii avansaţi ai meditaţiei yoghine profunde admit faptul că practica meditaţiei poate fi salvatoare într-o multitudine de situaţii dificile ale vieţii. Meditaţia s-a dovedit a fi chiar şi pentru mulţi începători o modalitate de a rezolva anumite probleme simple. Atunci când cineva se aşteaptă la un anumit rezultat şi caută un răspuns la o problemă pe care o are, meditaţia poate să îi ofere o anume orientare interioară favorabilă a psihicului şi a minţii care să fie mult mai mult în acord cu posibilităţile de a rezolva cât mai eficient acea problemă. Însă nu trebuie să comparăm meditaţia cu mersul la spectacol, chiar dacă mulţi practicanţi începători gândesc că a medita este ca şi cum ai merge la cinema. De fapt, meditaţia nu este o anexă instrumentală a comportamentului nostru curent. Ea nu necesită vreo competenţă ce ţine de cunoaşterea intelectuală performantă, deoarece meditaţia yoghină profundă implică în primul rând să ne relaxăm şi apoi să devenim conştienţi de ceea ce există în mod real. Meditaţia este de o simplitate care se dovedeşte a fi pentru unii oameni complicată, mai ales în această eră a cultului performanţei. Tot ceea ce avem nevoie este să regăsim adevărata noastră naturaleţe prin practica meditaţiei. A inspira şi a expira nu a fost niciodată atât de revoluţionar ca acum!
Multor practicanţi, meditaţia yoghină profundă le-a transformat în bine viaţa. O femeie de 30 de ani spune: „Mama mea m-a ajutat să descopăr practica yoga şi meditaţia atunci când aveam 20 de ani. Trăiam în estul Americii şi acolo centrele de meditaţie sunt foarte populare. Aproape toată lumea duce acolo o viaţă nebună, iar a te ocupa de propria bunăstare psihică ajunge să fie deci ceva foarte important. După o lună de practică am descoperit că meditaţia îmi este de mare folos! În loc să ies cu prietenele mele la distracţiile obişnuite practicam meditaţia seara şi, de asemenea, la sfârşit de săptămână. La acea vreme lucram mai mult de 12 ore pe zi. Dar simţeam şi nevoia unor clipe de interiorizare, clipe pe care unii le numesc «clipe pentru mine». Datorită meditaţiei yoghine profunde am reuşit să-mi relaxez în mod extraordinar mintea şi să mă conectez la trupul meu, la sufletul meu şi să simt astfel natura mea spirituală profundă. După ce am început practica meditaţiei yoghine profunde am înţeles cine sunt şi cum să găsesc echilibrul între intensitatea din viaţa mea şi pacea interioară. Chiar dacă pare nebunesc, aproape că nu mă mai pot regăsi în starea pe care o aveam înainte de a începe practica meditaţiei! Aceasta mi-a permis să îndrăznesc să demisionez la un moment dat dintr-un serviciu foarte avantajos din punct de vedere material, dar foarte stresant şi obositor, şi să încep apoi să gătesc sănătos. Anul trecut am început să practic şi yoga. Fiind mereu în priză, faptul că am început să practic yoga m-a determinat să meditez de cel puţin patru ori pe săptămână. Dacă timp de câteva zile nu fac meditaţie, mă simt apoi deprimată, fără energie şi îmi scade mult puterea de concentrare.“
O altă tânără femeie de 28 de ani, practicantă a meditaţiei yoghine, spune: „La 24 de ani am început să practic meditaţia yoghină. Proaspăt ajunsă la Amsterdam, tocmai încheiasem o relaţie dureroasă şi demisionasem dintr-un serviciu în domeniul alimentaţiei. M-am lansat într-un proiect de benzi desenate. Pe scurt, mă simţeam pierdută şi dezorientată. Prioritatea mea era să îmi stabilesc unele reguli pentru a-mi dezvolta creativitatea şi a-mi îmbunătăţi concentrarea. Căutând cărţi de autodezvoltare, am găsit într-o librărie o lucrare intitulată «Meditaţia pentru începători». Am început să practic exerciţii de respiraţie în tren. Urmărind cuvânt cu cuvânt instrucţiunile din carte, meditam în fiecare zi. Timp de 6 luni am meditat astfel. De la un anumit moment dat mi-am dat seama că eram mai calmă, că nu mai aveam momente bruşte de depresie, că totul devenise mult mai simplu. Am continuat practica meditaţiei, dându-mi seama că ea mă fereşte de tendinţa accentuată de a stagna atunci când sunt pe cale să realizez un proiect care mă determină să fiu foarte bine organizată. Practic meditaţia yoghină mai ales dimineaţa, imediat după ce mă trezesc. Nu am copii pe care să fie necesar să îi întreţin şi nu am un şef cu pretenţii exagerate, deci pot să-mi stabilesc propriile repere şi un program de practică disciplinat. Meditaţia îmi oferă mult sprijin în viaţă. Astfel evit să mă las tentată de fel de fel de distracţii, deoarece acum am mai mult autocontrol. Mă disciplinez să realizez un regim strict de detoxifiere a trupului. Nu mă mai culpabilizez că mi-am maltratat trupul în anii de dinainte cu prea mult alcool, cu lipsă accentuată de somn sau din cauza a prea multe relaţii sexuale haotice. Cu toate acestea, mintea mea încă mai oscilează între năzuinţa unei vieţi ordonate şi dorinţa de a mă distra ca înainte. Însă, cu cât meditez mai mult, cu atât reuşesc să împac disciplina cu întâlnirile prieteneşti veritabile şi plăcute.“
Clement, un tânăr practicant al meditaţiei yoghine profunde, în vârstă de 33 de ani spune: „După ani în care am consumat foarte mult alcool, am decis să renunț şi să am o viaţă cât mai sănătoasă. Mi-a fost greu, mai ales la început, să mă adaptez la acest nou mod de viaţă pe care îl găseam dificil. În primele luni ale acestei noi orientări din viaţa mea mă simţeam complet la pământ din punct de vedere fizic şi psihic. Acum un an, un prieten mi-a vorbit despre meditaţia yoghină profundă, explicându-mi că în meditaţie trebuie să fim atenţi la gândurile şi emoţiile noastre fără să le judecăm critic sau acuzator, pentru ca apoi să ajungem să trăim o stare de seninătate care ne face să ne simţim în mod cert deasupra lor. Înainte să practic meditaţia eram foarte atras de sporturile extreme şi nu îmi închipuiam că voi putea medita vreodată. Meditaţia era pentru mine ca un fel de excursie bizară. Mi se părea extrem de dificil să stau aşezat pe o pernă fără să mă mişc şi fără să fac nimic, chiar mi se părea ciudat. Dar chiar de la prima şedinţă de meditaţie am simţit efecte benefice imediate. De atunci practic meditaţia yoghină profundă de mai multe ori pe săptămână, acasă, în linişte şi interiorizare. Uneori nu simt imediat anumite efecte pregnante, dar nu este ceva grav, nu mă ajută la nimic să mă plâng. Am observat însă că de cele mai multe ori dobândesc imediat după meditaţie o stare de bunăstare interioară foarte mare şi deosebit de profundă şi totodată descopăr, aproape după fiecare meditaţie, anumite resurse interioare, nebănuite anterior de mine şi o forţă lăuntrică binefăcătoare, despre care înainte nici nu bănuiam că ar exista în fiinţa mea.“

15 LUCRURI LA CARE TREBUIE SĂ RENUNŢI PENTRU A FI FERICITA


1. Renunţă la nevoia de a avea întotdeauna dreptate

Multe persoane nu suportă ideea de a greşi şi îşi doresc să aibă întotdeauna dreptate, chiar şi cu riscul de a încheia o relaţie minunată sau provocând mult stres şi durere, pentru ei şi pentru alţii. Pur şi simplu nu merită. Oricând simţi nevoia “urgentă” de a sări într-o discuţie despre cine are dreptate şi cine greşeşte, întreabă-te următorul lucru: „Prefer să am dreptate sau prefer să fiu o persoană blândă?“. Ce câştig dintr-un conflict verbal, în urma căruia cel din faţa mea părăseşte „scena“ cu un gust amar şi un sentiment de dezamăgire?



2. Renunţă la nevoia pentru control

Fii dispus să renunţi la nevoia de a controla întotdeauna tot ce se întâmplă cu tine şi cu cei din jurul tău: situaţii, evenimente, oameni etc. Indiferent că sunt persoane dragi, colegi de muncă sau pur şi simplu străini pe care îi întâlneşti pe stradă, permite-le să existe. Permite tuturor lucrurilor şi persoanelor să fie exact aşa cum sunt şi o să vezi ce bine te vei simţi. „Lăsând lucrurile să fie, totul va curge lin, aşa cum trebuie“, spunea Lao Tzu.



3. Renunţă la vină
Renunţă la nevoia ta de a da vina pe alte persoane pentru ceea ce ai sau nu ai, pentru ceea ce simţi sau nu simţi. Încetează să renunţi la puterile tale şi începe să îţi asumi responsabilitatea pentru viaţa ta.


4. Renunţă la auto-înfrângere

Câţi oameni se rănesc singuri din cauza mentalităţii lor negative, poluate şi a auto-înfrângerii repetitive? Nu crede tot ceea ce îţi spune mintea, în special dacă este ceva negativ şi care te auto-distruge. Eşti mai bun de atât. „Mintea este un instrument superb dacă este folosit aşa cum trebuie. Totuşi, folosită în mod greşit, devine foarte distructivă“, spunea Eckhart Tolle.


5. Renunţă la convingerile tale limitate
Renunţă la convingerile tale despre ceea ce poţi sau nu poţi face, despre ceea ce este posibil sau imposibil. De acum înainte nu o să mai permiţi convingerilor tale limitate să te ţină captiv. Deschide-ţi aripile şi zboară! „O convingere nu este o idee deţinută de minte, este o idee care ţine mintea“, spunea Elly Roselle.


6. Renunţă să te mai plângi
Renunţă la nevoia ta constantă de a te plânge despre acele multe, multe, multe lucruri, oameni, situaţii, evenimente care te fac nefericit, trist şi depresiv. Nimeni nu te poate face nefericit, nicio situaţie nu te poate face trist decât dacă îi permiţi. Nu situaţia care declanşează acele sentimente este de vină, ci modul în care alegi să le priveşti. Nu subestima niciodată puterea gândirii pozitive.

7. Renunţă la luxul de a critica
Renunţă la nevoia de a critica lucruri, evenimente sau oameni care sunt diferiţi faţă de tine. Cu toţii suntem diferiţi, şi totuşi cu toţii suntem la fel. Toţi vrem să fim fericiţi, toţi vrem să iubim şi să fim iubiţi şi toţi vrem să fim înţeleşi. Cu toţii vrem ceva, şi ceva este dorit de noi toţi.


8. Renunţă la nevoia de a impresiona celelalte persoane

Încetează să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti doar ca ceilalţi să te placă. Lucrurile nu funcţionează aşa. În momentul în care încetezi să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti, momentul în care renunţi la toate măştile tale, momentul în care te accepţi cu adevărat, o să descoperi că oamenii se simt atraşi de tine, fără a depune niciun  efort pentru asta.


9. Renunţă la ideea de a te opune schimbării
Schimbarea este bună. Schimbarea te va ajuta să mergi de la A la B. Schimbarea te va ajuta să faci îmbunătăţiri în viaţa ta şi în viaţa celor din jurul tău. „Urmăreşte fericirea şi Universul va deschide uşile pentru tine acolo unde nu existau decât pereţi“, spunea Joseph Campbell.


10. Renunţă la etichetare
Încetează să etichetezi acele persoane, lucruri şi evenimente pe care nu le înţelegi ca fiind ciudate şi diferite şi încearcă să îţi deschizi mintea, puţin câte puţin. Minţile funcţionează doar atunci când sunt deschise. „Forma cea mai înaltă de ignoranţă este atunci când respingi ceva despre care nu ştii nimic“, spunea Wayne Dyer.

11. Renunţă la temerile tale
Frica este doar o iluzie, nu există, tu ai creat-o. Totul este în mintea ta. Dacă vei corecta interiorul, exteriorul va fi exact aşa cum trebuie. „Singurul lucru de care trebuie să ne temem este frica însăşi“, spunea Franklin D. Roosevelt.


12. Renunţă la scuze
De multe ori ne limităm din cauza numeroaselor scuze pe care le folosim. În loc să creştem şi să lucrăm la a ne îmbunătăţi viaţa şi spiritul, rămânem blocaţi, minţindu-ne singuri, folosind tot felul de scuze, scuze care în 99,9% din cazuri nu sunt reale.


13. Renunţă la trecut
Este greu. Se ştie. În special atunci când trecutul arată mult mai bine decât prezentul şi viitorul pare atât de înfricoşător, însă trebuie să iei în calcul faptul că momentul prezent este tot ceea ce ai şi tot ce o să ai vreodată. Trecutul după care tânjeşti, trecutul la care visezi, a fost ignorat de tine atunci când a fost prezent. Încetează să te mai păcăleşti singur. Fii prezent în tot ceea ce faci şi bucură-te de viaţă. Până la urmă viaţa este o călătorie, nu o destinaţie. E bine să ai o viziune clară asupra viitorului, pregăteşte-te, dar întotdeauna fii în prezent.


14. Renunţă la ataşament
Acesta este un concept care pentru mulţi dintre noi este greu de înţeles, însă nu este ceva imposibil. Devii din ce în ce mai bun odată cu trecerea timpului şi cu mult antrenament. Momentul în care te detaşezi de toate lucrurile, devii atât de liniştit, tolerant, blând şi seren. O să ajungi într-un loc în care o să fii capabil să înţelegi toate acele lucruri fără a mai suferi. O stare dincolo de cuvinte.

15. Renunţă să îţi trăieşti viaţa în funcţie de aşteptările celorlalţi
Mult prea multe persoane trăiesc o viaţă care nu le aparţine pentru a o putea trăi. Îşi trăiesc vieţile în funcţie de ceea ce cred alţii că este bine pentru ei, trăiesc viaţa în funcţie de ceea ce spun părinţii că este mai bun pentru ei, în funcţie de ce zic prietenii, duşmanii şi profesorii lor că este bine pentru ei. Aceste persoane îşi ignoră vocea interioară, chemarea interioară. Sunt atât de ocupaţi făcându-le pe plac celorlalţi, încât pierd controlul asupra propriilor vieţi. Uită ceea ce îi face fericiţi, ce îşi doresc, ce au nevoie şi eventual uită cine sunt cu adevărat. Ai o singură viaţă, trebuie să o trăieşti, să o deţii şi în special să nu laşi părerile altora să te împiedice în drumul tău.



Autoare: Luminiţa Daniela Saviuc
Sursa: Yahoo!

Cum sa comunicam cu prietenii nostri ingerii

V-ați surprins făcând lucrul potrivit la momentul potrivit? Ați spus unui prieten aflat în suferință cuvintele cele mai inspirate și mai potrivite? Ați avut sentimentul câteodată că sunteți protejați și nimic rău nu vi se poate petrece?

În unele situații cineva v-a oferit ajutorul imediat? Ați aflat răspunsul la unele frământări atunci când v-ați aruncat privirea pe o carte deschisă ca din „întâmplare” la o pagină anume? Majoritatea copiiilor ar putea să vă împărtășească secretul acestor mici minuni.


Toate acestea vin cu ajutorul îngerilor

Plini de puritate, unii copii numesc aceste ființe „prietenii lor de joacă” și sunt perfect conștienți de prezența lor.

Deseori mesajele îngerilor  vin sub forma unor semne prevestitoare și a unor sincronicități. Mai putem simți cum energia vindecătoare ne inundă trupul sau faptul că suntem învăluiți într-o lumină caldă binefăcătoare. Sentimentele de a fi îmbrățișați sau atinși, sau de a simți mirosuri de flori acolo unde nu sunt, de a auzi sunete sublime pe care alții nu le aud, toate acestea pot fi semne ale unei „vizite” angelice.

Comunicarea cu îngerii este o experiență profundă și frumoasă care ne accelerează evoluția spirituală personală.  A deveni conștienți de îngeri reprezintă un pas către o viață plină de fericire și împliniri. Atunci când îi acceptăm și îi chemăm, invităm de fapt miracolele să pătrundă în viața noastră.

Prin familiarizarea cu îngerii vom descoperi calitățile îngerilor în noi, iar îngerii vor deveni proiecția divinului în noi. Ne vom descoperi astfel propriile calități angelice.


Sufletul tresaltă de fericire la perceperea îngerilor

Sufletul tresaltă de fericire la perceperea îngerilor. Simțim o stare de pace profundă, suntem ușori și fără griji, cu mai multă încredere și forță, reîmprospătați. Noi ne bucurăm că ne ajută, iar ei se bucură că îi rugăm. Putem să îi rugăm pe îngeri să ne ajute și să ne ghideze, dar e important să îi evocăm și pentru a le mulțumi pentru tot ceea ce ne oferă bun în viață.

Îngerii ne cunosc secretele inimii. Îngerul păzitor, pe care fiecare dintre noi îl are încă de la naștere, ne cunoaște, la modul absolut, orice gând, acțiune și sentiment pe care l-am avut vreodată și ne iubește complet, total și necondiționat. Suntem mereu iubiți, înțeleși și prețuiți. Îngerul păzitor este pregătit să ne ofere alinare și să ne protejeze pe calea împlinirii dorințelor sufletului.

Îl putem ruga pe îngerul nostru păzitor să ne ajute să ne iubim și să avem încredere în noi înșine, așa cum el are; să-i iubim necondiționat pe oameni și să nu-i mai judecăm, să le respectăm liberul arbitru, să fim optimiști și să avem mereu gânduri pozitive. Este foarte bine să ne rugăm îngerului nostru păzitor să ne ofere viziunea lui asupra unei anumite situații; să ne vindece, să ne ajute să renunțăm la un obicei prost și să-l înlocuim cu unul bun, să fim fericiți, să aducem bucurie celor din jur. Putem invoca prezența îngerului  în caz de accident, dacă ne este frică din nu contează ce motiv, dacă nu ne odihnim bine sau avem coșmaruri.

Îl putem ruga să ne ajute să ne cumpărăm hainele cele mai frumoase și potrivite sau obiectele de care avem nevoie noi sau cei apropiați nouă atunci când vrem să le facem cadouri. Îl putem ruga să aibă grijă de cei dragi, să se joace cu noi, să ne facă daruri de sărbători sau de ziua noastră. El se poate manifesta atunci prin rezolvarea unei situații, îmbunătățirea unei stări, apariția unor sincronicități sau chiar prin cadourile pe care le primim de la ceilalți. Putem și noi să facem cadouri îngerului nostru păzitor: să-i dăruim un gând bun, o stare de iubire, un zâmbet, de ce nu-chiar un cântec atunci când ne simțim plini de recunoștință.


Îngerii sunt mâinile lui Dumnezeu întinse către noi


Să ne liniștim mintea și să cerem îngerului nostru păzitor să-i simțim prezența. El e mereu alături de noi și așteaptă plin de iubire să-l chemăm, să-i cerem ajutorul, să-l vrem în viața noastră și să ne bucurăm de prezența lui. Această legătură plină de iubire ce se poate stabili între noi și îngerul nostru păzitor este una dintre experiențele cele mai intime și împlinitoare pe care o ființă umană o poate avea și este mult mai ușor accesibilă decât își imaginează mulți oameni.

Așa cum atunci când ne place cineva și dorim să ne împrietenim cu el petrecem cât mai mult timp cu acea persoană, dacă vrem să ne apropiem de îngerul nostru păzitor e important să îi oferim din timpul și atenția noastră. El se bucură când comunicăm cu el, așa cum fiecare dintre noi suntem inspirați să o facem.

Îngerii sunt mâinile lui Dumnezeu Tatăl prelungite până la noi. Să-i privim pe îngeri ca fiind mâna  pe care însuși Dumnezeu ne-o întinde. Noi decidem când punem mâna noastră în mâna Lui și ne lăsăm ghidați de El. Să nu-L lăsăm pe Dumnezeu cu mâna întinsă. 


Autoare: Alina Danaila

EXERCITII DE FEMINITATE – Încrederea în sine se naşte atunci când te asculţi

Din ascultarea inimii se naşte încrederea în sine

Una din melodiile mele preferate este „Listen”, interpretată de Beyonce. O ştiţi?  Aş putea-o numi un  manifest al  identităţii – vocea unei femei se înalţă, afirmându-şi unicitatea, găsind forţa de a se desprinde de aşteptările celor din jur (oricât de dragi), pentru a se găsi pe sine şi a se manifesta  urmând vocea lăuntrică, glasul propriei inimi.

Cred că fiecare inimă e unică. Şi cred că fiecare inimă vorbeşte. În taină, inima ne îndeamnă spre ceea ce este bun pentru noi; ne povesteşte despre ceea ne dorim cu adevărat şi ne dă ghes, tresărind, ori de câte ori în viaţa noastră se ivesc ocazii de a ne împlini visele, dorurile, aspiraţiile, dorinţele cele din inimă, ce fac să ne crească inima de bucurie.

Ei bine, din această ascultare a inimii, din această afirmare de sine şi manifestare a ceea ce suntem, în mod unic şi irepetabil fiecare, se naşte ÎNCREDEREA ÎN SINE. Pentru că încrederea în sine e acea certitudine că tu eşti tu şi e bine că exişti.

Încrederea în sine este un dar pe care ţi-l faci ţie însăţi ori de câte ori apleci urechea ca să auzi şi tălmăceşti susurul inimii tale; un dar care te face să zâmbeşti, să îţi faci vocea auzită în înaltul cerului, să dansezi liberă pe scena vieţii, să fi – simplu – TU însăţi.



EXERCITIU DE FEMINITATE – Descopera-ti lumea interioara

Uneori este timpul să ne retragem în inimă, pentru a ne privi pe noi însene, pentru a ne asculta şi a ne cunoaşte. Un timp pentru a cerne şi a discerne. O rupere din lanţul obişnuinţelor, o desprindere de ceea ce e cunoscut. Solitudine şi oglindire în ape limpezi.

Îţi propun să îţi alegi o zi din această săptămână, pe care să o petreci în solitudine. Tu cu tine, ascultându-ţi vocea interioară, clarificându-ţi gândurile, detaşându-te de trecut, ascultând muzica preferată, făcând liste cu ceea ce îţi doreşti să realizezi, visând şi vizualizând, meditând şi mai ales întrebându-te:”Cine sunt eu?”

Această interogare lăuntrică, în solitudine, meditaţia asupra vocii interioare, este esenţială vieţii unei femei. Căci, fără descoperirea de sine, cum ar putea exista încrederea în tine însăţi? 


cu drag,
Alina Dospinescu