Prietenia este simpla

 

This slideshow requires JavaScript.

Ne-am intalnit in gradina plina de trandafiri a palatului din Balcik.

A fost dragoste la prima vedere.

Ea a venit, cu codita tremuranda, dar indrazneata, sa vada ce poze fac eu acolo. Cum am luat-o in brate, a inceput sa toarca. Apoi am alergat dupa frunze, ne-am jucat cu razele de soare reflectate pe pardoseala de piatra, total absorbite una de cealalta si de frumusetea clipei.

Ne-am daruit una alteia cateva minute de intensa prezenta, de atentie totala, de bucurie a vietii si de managaieri afectuoase.

Apoi, cu sufletul plin, fiecare a pornit pe drumul ei, fericita.

Daca oamenii ar sti sa se joace asa si intre ei, des si liber, fara asteptari, cu inimile deschise si atentia focalizata in aici si acum, daca ne-am lua timp sa savuram mai mult viata si simpla bucurie de a fi impreuna asa cum suntem, oare cum ar fi viata pe pamant?

Mi-am dat seama ca de aceea iubesc Grupurile de Feminitate. Si ca imi doresc multe prietene asa, multa swpontaneitate in viata mea si bucurie, sa ma contopesc deplin cu alte suflete fara alt scop decat de a SIMTI adanc caldura inimii, sa fim complet prezente, sa ne bata inimile la unison, sa ne dam putere si lumina pentru viata fiind simplu, noi. Eu ma aduc pe mine, fara perdele si ascunzisuri, tu te aduci pe tine, fara de ganduri, fara a ne incarca cu poveri inutile, dar si fara a ascunde parti din noi. Ne reflectam luminile sufletelor, ne ascultam bataile inimilor, ne admiram, ne punem la unison, cream si invatam astfel sa lasam viata sa curga liber prin noi.

Astfel, suntem mai pregatite pentru viata. Astfel, suntem mai libere si mai curajoase in felul in care ne exprimam. Astfel, stropul de nebunie necesar unei vieti cu miez nu se stinge, incordat in corsetul seriozitatii, grabei coplesitoare si rutinei. Astfel, copilul din noi continua sa existe, continua sa se joace si sa se vindece, continua traiasca, fericit, aducand darul sau pretios si plin de naturalete vietii noastre de zi cu zi.

Astfel tandretea, bucuria, spontaneitatea sunt la ele acasa. Si soarele straluceste nu doar pe cer, ci si in inimile noastre. Astfel daruim, aproape fara sa stim, daruim tot ceea ce conteaza.

Si uite asa, la fel ca pentru multe alte femei ce stiu sa invete chiar si de la pisici, 🙂 minunea aceasta mica si jucausa a fost un invatator care fara sa vorbeasca, m-a deschis ♥

 

Increderea in sine se naste atunci cand te asculti

This slideshow requires JavaScript.

Din ascultarea inimii se naşte încrederea în sine

Una din melodiile mele preferate este „Listen”, interpretată de Beyonce. O ştiţi?  Aş putea-o numi un  manifest al  identităţii – vocea unei femei se înalţă, afirmându-şi unicitatea, găsind forţa de a se desprinde de aşteptările celor din jur (oricât de dragi), pentru a se găsi pe sine şi a se manifesta  urmând vocea lăuntrică, glasul propriei inimi.

Cred că fiecare inimă e unică. Şi cred că fiecare inimă vorbeşte. În taină, inima ne îndeamnă spre ceea ce este bun pentru noi; ne povesteşte despre ceea ne dorim cu adevărat şi ne dă ghes, tresărind, ori de câte ori în viaţa noastră se ivesc ocazii de a ne împlini visele, dorurile, aspiraţiile, dorinţele cele din inimă, ce fac să ne crească inima de bucurie.

Ei bine, din această ascultare a inimii, din această afirmare de sine şi manifestare a ceea ce suntem, în mod unic şi irepetabil fiecare, se naşte ÎNCREDEREA ÎN SINE. Pentru că încrederea în sine e acea certitudine că tu eşti tu şi e bine că exişti.

Încrederea în sine este un dar pe care ţi-l faci ţie însăţi ori de câte ori apleci urechea ca să auzi şi tălmăceşti susurul inimii tale; un dar care te face să zâmbeşti, să îţi faci vocea auzită în înaltul cerului, să dansezi liberă pe scena vieţii, să fi – simplu – TU însăţi.

 

EXERCITIU DE FEMINITATE – Descopera-ti lumea interioara

Uneori este timpul să ne retragem în inimă, pentru a ne privi pe noi însene, pentru a ne asculta şi a ne cunoaşte. Un timp pentru a cerne şi a discerne. O rupere din lanţul obişnuinţelor, o desprindere de ceea ce e cunoscut. Solitudine şi oglindire în ape limpezi.

Îţi propun să îţi alegi o zi din această săptămână, pe care să o petreci în solitudine. Tu cu tine, ascultându-ţi vocea interioară, clarificându-ţi gândurile, detaşându-te de trecut, ascultând muzica preferată, făcând liste cu ceea ce îţi doreşti să realizezi, visând şi vizualizând, meditând şi mai ales întrebându-te:”Cine sunt eu?”

Această interogare lăuntrică, în solitudine, meditaţia asupra vocii interioare, este esenţială vieţii unei femei. Căci, fără descoperirea de sine, cum ar putea exista încrederea în tine însăţi?

cu drag,

Alina Dospinescu

 

Marea imi aminteste de mine…

Apa rece, cu scoici fine sarutandu-mi obrazul fierbinte…

Respiratia mea patrunsa de izul sarat al aerului umed…

Pacea frematatoare a marii imi intra in suflet, trezindu-ma.

Sunt o femeie imbracata in valuri albastre.

Sunt o scoica, deschisa in adanc.

Imi amintesc, in contact cu Ea, cine sunt… ce iubeste sufletul meu: libertatea, intensitatea, imbratisarea datatoare de puteri miraculoase a naturii, contopirea cu Tot.

Imi amintesc si dau marii un strop de lacrimi sarate…pentru toti anii in care am uitat, m-am inchis, nu am mai fost atenta la feminitatea libera din mine, din Ea.

Ma intorc in sarutul soarelui, in ropotul valurilor care sar, chemandu-ma la joc, simt aerul peste pielea care invie, inflorata de stropi, imi desfac parul si ma arunc cu ochii deschisi, ca sa vad, ca sa simt, sa ma trezesc toata, pentru totdeauna sa imi amintesc .

Este timpul sa iesim din orase de otel si beton, este timpul sa ne scoatem sufletul de dupa ziduri!

Marea ma primeste cu toata Libertatea ei ❤

 

 

Alina Dospinescu

La hotarul Iubirii

Traiesc la hotarul unei lumi mai inalte

Intrevad curcubee de fericire si

campii nesfarsite de flori de suflet

care ma umplu si ma inunda,

cu Fluviul Iubirii atotputernice

Revarsandu-se cu putere

in mine.

De acolo, de la hotarul Iubirii

vin si aduc tot ce e pur si bun.

Imi deschid inima

si reflect frumusetea

pentru bucuria tuturor.

Unii oameni intra in acest joc

si rad

si iubesc

Alti oameni trec grabiti,

ocupati cu problemele lor,

Iar altii…

Ei bine…

altii nici nu ma suporta;

Ranile lor sunt atinse

si ei reactioneaza cu teama,

neincredere

si ironie.

Ca si cum nici nu inteleg ce se intampla

Nu inteleg ca atunci cand Frica intalneste Iubirea

Frica o ia razna si incepe sa strige

si ca ar face orice ca sa nu fie nevoita

sa dispara.

Si uneori, 

Prinsa in acest joc al existentei,

uit sa ma intorc Acasa 

mai mult timp.

Si-atunci ma pacalesc

acele voci

ale lui “Nu esti destul de buna”

si intrebari fara sens

precum “De ce ei nu mai pot vedea curcubeul? De ce nu sunt inteleasa?”

si “Cum sa ii fac sa vada si ei aceasta vasta Lume de Iubire infinita?”

Fluviul de la hotare se tulbura,

iar claritatea vederii mele nu mai este la fel de cuprinzatoare si vie

Pana cand

obosind

imi amintesc!

Imi amintesc ca toate raspunsurile se gasesc

nu afara,

ci stralucind in adancuri,

inauntru,

in mine.

Traiesc la hotarul dintre cele doua Lumi

Una in care se lupta indoiala, durerea si frica

si una in care Unitatea tuturor fiintelor vii

Este tot ce exista

iar Iubirea este tot

ce cu certitudine stiu

si traiesc

pentru Ea.

Imi amintesc din nou,

in zorii constiintei,

dupa noaptea cea neagra a sufletului

ce se redescopera pe sine

ca Frica e doar o iluzie

cea mai mare

si totusi

fara contur real,

O plasmuire

si…

Trec prin ea

Dincolo

In lumea Iubirii.

Glasul adevarului devine din ce in ce mai puternic

in Lumea mea  de curcubee

Si imi zaresc chipul 

In apele curate

a Ceea ce Conteaza cu Adevarat.

Venim din Adevar

si in Adevar ne vom intoarce.

Imi amintesc

Si ma joc

si libera rad!  🙂

~ Alina Dospinescu