Una din melodiile mele preferate este „Listen”, interpretată de Beyonce. O ştiţi? Aş putea-o numi un manifest al identităţii – vocea unei femei se înalţă, afirmându-şi unicitatea, găsind forţa de a se desprinde de aşteptările celor din jur (oricât de dragi), pentru a se găsi pe sine şi a se manifesta urmând vocea lăuntrică, glasul propriei inimi.
Cred că fiecare inimă e unică. Şi cred că fiecare inimă vorbeşte. În taină, inima ne îndeamnă spre ceea ce este bun pentru noi; ne povesteşte despre ceea ne dorim cu adevărat şi ne dă ghes, tresărind, ori de câte ori în viaţa noastră se ivesc ocazii de a ne împlini visele, dorurile, aspiraţiile, dorinţele cele din inimă, ce fac să ne crească inima de bucurie.
Ei bine, din această ascultare a inimii, din această afirmare de sine şi manifestare a ceea ce suntem, în mod unic şi irepetabil fiecare, se naşte ÎNCREDEREA ÎN SINE. Pentru că încrederea în sine e acea certitudine că tu eşti tu şi e bine că exişti.
Încrederea în sine este un dar pe care ţi-l faci ţie însăţi ori de câte ori apleci urechea ca să auzi şi tălmăceşti susurul inimii tale; un dar care te face să zâmbeşti, să îţi faci vocea auzită în înaltul cerului, să dansezi liberă pe scena vieţii, să fi – simplu – TU însăţi.
Îţi propun să îţi alegi o zi din această săptămână, pe care să o petreci în solitudine. Tu cu tine, ascultându-ţi vocea interioară, clarificându-ţi gândurile, detaşându-te de trecut, ascultând muzica preferată, făcând liste cu ceea ce îţi doreşti să realizezi, visând şi vizualizând, meditând şi mai ales întrebându-te:”Cine sunt eu?”
Această interogare lăuntrică, în solitudine, meditaţia asupra vocii interioare, este esenţială vieţii unei femei. Căci, fără descoperirea de sine, cum ar putea exista încrederea în tine însăţi?