Apa rece, cu scoici fine sarutandu-mi obrazul fierbinte…
Respiratia mea patrunsa de izul sarat al aerului umed…
Pacea frematatoare a marii imi intra in suflet, trezindu-ma.
Sunt o femeie imbracata in valuri albastre.
Sunt o scoica, deschisa in adanc.
Imi amintesc, in contact cu Ea, cine sunt… ce iubeste sufletul meu: libertatea, intensitatea, imbratisarea datatoare de puteri miraculoase a naturii, contopirea cu Tot.
Imi amintesc si dau marii un strop de lacrimi sarate…pentru toti anii in care am uitat, m-am inchis, nu am mai fost atenta la feminitatea libera din mine, din Ea.
Ma intorc in sarutul soarelui, in ropotul valurilor care sar, chemandu-ma la joc, simt aerul peste pielea care invie, inflorata de stropi, imi desfac parul si ma arunc cu ochii deschisi, ca sa vad, ca sa simt, sa ma trezesc toata, pentru totdeauna sa imi amintesc .
Este timpul sa iesim din orase de otel si beton, este timpul sa ne scoatem sufletul de dupa ziduri!
Marea ma primeste cu toata Libertatea ei ❤
Alina Dospinescu
ARTA FEMINITATII CONȘTIENTE 