Fascinatia lumii interioare

55935556_277896009803205_5714556357873500160_n

In fiecare om, dincolo de suprafata, exista un suflet, cu o lume a sa, unica si irepetabila, un mister plin de frumusete al trairii interioare, al viselor si aspiratiilor fiintei sale.
In cazul fiecarui om aceasta lume este mai mult sau mai putin cunoscuta si explorata chiar de omul insusi, pentru ca cei mai multi oameni nici nu banuiesc cat sunt de frumosi, nu stiu ce lume sublima poarta in interior, pana nu isi fac timp si curaj sa priveasca in propria inima.
Adeseori, cand ne este dor de cineva, acest spatiu se deschide de la sine spre explorare. Inima noastra devine un vartej, cu centrul in interior, un vartej care cheama, care simte, care e sensibil si nesfarsit. Dorul este o invitatie spre interior.
Ori de cate ori ne este dor de cineva ne este dor de noi insine. De lumina pe care prezenta celuilalt o face sa iasa din adancuri la suprafata si sa se reflecte in ochii si in vorbele noastre, in gesturi si in mangaieri, in prezenta pe care i-o daruim, ca pe un dar de pret, desi nebanuit, celuilalt.
Cel care ne starneste dorul este adesea ca un miner, care stie parca exact unde sa sape in adancul nostru ca sa dea de aur si sa scoata la lumina pietrele pretioase din comoara noastra interioara.
Cand meditam, cand ne rugam, cand practicam Tantra Yoga si orice alte forme de lucru autentic cu sine, cand in noi se naste setea de autocunoastere, ne indragostim de lumina care ne ghideaza din interior si recream acelasi drum, pe care dorul de celalalt ni l-a descopetit si revelat: drumul miraculos, care iti opreste respiratia de uimire si minunare pe masura ce propriul suflet iti reveleaza lumea sa plina de comori, cu tot ce ai mai bun in tine, cu fericiri indescriptibile ce sclipesc fara vreun motiv exterior, cu locuri tainice si pline de poezie, cu jerbe de scantei ale celor mai frumoase si intense trairi, cu vraja chemarii din adancuri, fara de inceput si fara de sfarsit.

Priveste in tine. Asa-i ca iti este dor? 

37815595_10212418944175826_1571142639384788992_n

Cel mai mare dor, cel mai nestins, este dorul de sine.
Sclipeste tainic, ca o chemare, in interior.