Inteligenta Inimii mele



 Photo: We know not where from  the angels in our lives descend  nor to where they go  As they travel with us sharing side by side  The presence of their true form  only being slightly revealed  in their loving actions  As they clear the way for hearts to play  freed of our demon captorsDragele mele, 

m-am tot gandit cum sa impartasesc cu voi ceea ce am descoperit si ma ajuta enorm pe drumul vietii, cum sa va povestesc despre ceea ce inseamna Inteligenta Inimii. Am exersat diverse discursuri, mai mult sau mai putin stiintifice, mai mult sau mai putin rasunatoare, m-am intrebat cum va pot transmite entuziasmul, efervescenta, bucuria mea, izvorata din  ceea ce descopar a fi eficienta si inteligenta inimii.

Simt  sa va vorbesc direct, dincolo de concepte, de la suflet la suflet



PARTEA I

De obicei adun idei, articole, informatii, inspiratii, metafore, exercitii pentru inimile noastre de femei si le insir aici, precum margaritarele pe ata, pentru a crea un fir calauzitor in calatoria noastra spre Sufletul Feminin. Astazi insa, simt sa va scriu din inima mea, despre intelepciunea si autenticitatea inimii mele si a inimii voastre.

De ceva mai mult de un an mi-am inceput practica de Heart Intelligence coach. Consilier de inimi si de viata. Si imi place tare. Am urmat Academia de stiinte ale inimii creata de Christian Pankhurst, cel mai eficient specialist in lucrul cu grupuri de oameni pentru dezvoltare personala si spirituala prin Cercuri ale inimii, cursuri care m-au purtat prin tari straine si prin testari amanuntite din dorinta de a invata ce-i mai bun.
Ceea ce Christian reuseste sa faca pentru oameni, modul in care ii ghideaza sa gaseasca in ei insisi resursele pentrua debloca emotii si traume vechi, reprimate, modul in care oamenii se deschisd si capata incredere in sine, trec de la nesiguranta, teama, rusine, vinovatie la iubire, pace, siguranta, la puterea de a fi ei insisi si la abilitatea de a comunica astfel incat sa se faca intelesi de cei din jurul lor, bucuria si transformarile uimitoare pe care le-am vazut, m-au fascinat cu totul. 

Si mi-am dorit din suflet, sa fac acelasi lucru pentru oamenii din Romania si in mod special pentru femei. E pasiunea mea, bucuria mea sa vad ca pot ajuta un chip sa se lumineze, un om sa rasufle usurat, o durere sa se transforme in intelepciune si experienta pretioasa, o victorie in locul “infrangerilor” sa apara, o inima sa isi regaseasca increderea in viata.  Sunt multumita de cate miracole se peterc sub ochii mei atunci  cand omul din fata mea se lasa ghidat spre conexiunea cu interiorul lui si cu momentul prezent, de raspunsurile uimitoare care apar odata ce ne conectam la inima si pornim mai departe la drum, cu inima treaza.


 Photo: Înscrie-ti in inima ca fiecare zi este cea mai buna zi a anului.~ Ralph Waldo Emerson 

In sedintele de coaching prin Inteligenta Inimii, vei intra in contact cu tot ceea ce se afla in sufletul tau. Vei merge adanc si vei capata forta de a te inalta pe cele mai inalte culmi. Iti vei descoperi adevarata forta si putere nelimitata, ca vine din intelepciunea inimii tale, din acel loc tainic in care tot ceea ce esti se imbina, lucrand in armonie si tinand cont de tine ca un tot. Vei reusi astfel sa cunosti, sa iubesti si sa folosesti in folosul tau toate fatetele fiintei tale si vei actiona echilibrat, nelasand descoperita niciuna dintre aceste parti ale fiintei tale, care formeaza intregul care esti. 

Ti s-a intamplat vreodata sa te simti de-conectata de la miezul fiintei tale, absorbita de vartejul mintii tale, pe care parca nu o poti opri nici cand ai vrea, cand nu ai nevoie de ea, ci de ceva mai profund, mai calm si impacat, mai adanc? Te-ai simtit cu alte cuvinte vreodata “rupta in doua”,poate prea grabita, neluata in seama ca intreg, cu tot ceea ce esti, ci privita doar intr-o anumita latura a ta, ceea ce te-a facut sa renunti poate intr-o anumita masura la tine, la anumite parti din tine insati? Ti-ai pus vreodata intrebarea de ce alergi si spre ce, daca traiesti visul tau sau al altora, chiar daca dragi tie?

Ca femei, adesea conditionarile lumii acesteia ne cer sa ne scindam, sa ne luam in considerare intr-un moment doar ca mame, in alt moment doar ca femei de cariera, apoi ca sotii, ca fiice, ca prietene, ca femei spirituale, ca reprezentante ale sexului frumos, ca iubite, etc. Parca mereu ceva ramane pe dinafara, cand vrem sa fim mame perfecte poate ca nu mai putem fii sotii la fel de bune sau daca ne orientam atentia pe cariera poate ca partea spirituala din tine nu prea mai gaseste timpul ca sa respire?…

Ei bine, cum ar fi sa descoperi intr-o zi ca poti tine cont de tot, ca si ceilalti sunt fericiti cand tu esti in armonie si intreaga, ca poti trai in si din armonia cu tot ceea ce esti, ca poti straluci ca o fiinta totala si ca poti regasi, in inima, imbinarea perfecta a tot ceea ce esti, iar viata ta devine atunci autentica si implinita? Si asta intr-un mod foarte concret, in viata reala, de zi cu zi si nu doar in meditatie sau retrageri!

Te invit la sedintele de coaching prin Inteligenta Inimii, care pentru mine, pntru viaat si fiinta mea, au facut si fac miracole. Te invit sa descoperi o metoda, o viziune extraordinara, reala si concreta si sa te descoperi, in primul rand pe tine insati, in toata maretia ta  si, de ce nu?, in toata spendoarea feminitatii tale!

In drumul spre exprimarea deplina a sufletului tau si spre manifestarea viselor si dorintelor tale, vei incepe sa traiesti cu adevarat, vei experimenta toate emotiile, de la cele mai dorite la cele reprimate, vei invata sa te iubesti cu totul, sa integrezi atat stralucirea ta cat si umbrele tale, vei exprima adevarul tau si vei manifesta unicitatea ta, care imbogateste cu adevarat aceasta lume, implinidu-ti misiunea de a fi un om liber, o femeie fericita, intreaga, mareata tocmai prin unicitatea ei, deplin increzatoare si plina de savoare. Iar prin savoare ma refer la Forta vietii, care imbina toate contrariile, susul si josul, yinul si yangul, ratiunea si simtirea, materialul si spiritualul. Viata care trepideaza, care este intensa, spumoasa, sontana, vie. Si vei simti ca traiesti cu adevarat. Vei plange uneori, pentru ca vei simti ceea ce te opreste inca. A simti este cel mai important lucru pentru a ne regasi si aduna fortele. Este ca si cum ai debloca un drum inchis: trebuie sa atingi ceea ce a cazut in drum ca sa il dai la o parte, trebuie sa  pui mana, sa iti croiesti drum intrand in contac pentru cateva momente cu ceea ce iti blocheaza drumul. Cunoscand, nu cu mintea, ci cu intregimea ta obstacolul, stii ce ai de facut si ai la indemana si toate resursele necesare. Le accesezi uimita, pentru ca necesitatea te conduce spre resursele tale. Iar a simti este echivalent cu aceasta deblocare a drumului. 

 

Ceea ce simti te va ghida spre ceea ce vrei sa simti si sa experimentezi in viata ta, spre ceea ce ai nevoie si te ajuta cu adevarat, spre adevarul tau cel mai inalt, spre visele tale cele mai mari, care nu iti vor mai poarea doar vise, ci vor deveni lucruri realizabile, caci iti vei simti puterea. Puterea inimii si nu doar puterea limitata a ambitiei, a vointei. Puterea creatoare, transformatoare a sufletului tau, care magnetizeaza Fortele Creatiei si te face sa folosesti in mod eficient si sa stapanesti Legea Atractiei.

Te vei simti motivata din interior sa actionezi si vei descoperi in impulsul inimii tale o eficienta si o inteligenat uimitoare. Vei fi inspirata si iti vei urma propriul drum. Eu sunt aici sa te ajut sa intri in contact cu inima ta, nu sa te repar, sa iti dau sfaturi sau sa te vindec. Avem in noi tot ceea ce ne trebuie pentru a rezolva orice problema. Nu accepta niciodata sa ti se spuna ca trebuie sa fii vindecata, ca trebuie sa urmezi vreun model exterior, ca cineva te poate repara. Totul este in tine si inima ta cunoaste drumul. Asa ca sunt aici ca sa te ajut sa iti ascult inima. Si da, la inceput vei plange uneori, dupa ce scutul de protectie pe care l-ai construit ca sa supravietuiesti va fi dat la o parte chiar de mana ta. Vei avea curajul sa te arati dincolo de scutul tau de protectie si de mecanismele tale de aparare pentru ca te simti in siguranta intr-atat incat vrei sa traiesti din nou din inima si nu din teama.  Si astefel te vei descoperi intr-o lumina noua. Vei fii uimita d ecine esti tu, dincolo de scut, in delicatetea, dar si in forta ta, in intelepciunea si salbaticia ta, in plenitudinea energiei sia  inimii tale. Si ori de cate ori viata iti va scoate in fata o noua provocare, vei reface acest drum si vei actiona din inima, creand lumea pe care o doresti cu adevarat pentru tine.


Iubirea pe care o vei simti in cadrul acestor sedinte de coaching iti va da acest curaj. Si apoi, vei simti un suflu nou, vei rade din toata inima, iti vei elibera trupul, iti vei folosi ritmul respiratiei, miscarile trupului, vocea, viziunile ce te insufletesc pentru a creea ceea ce iti doresti cu adevarat si rezoneaza cu inima ta. Vom folosi dansul, miscarea, atingerea, tonalitatile vocii, suportul celorlate suflete ce iti sunt alaturi in grup. Vom experimenta puterea lui “impreuna”, puterea inimii, a embodimentului, a creativitatii, a constientizarii si a campului amplificat. Toate acestea, pentru a intra in contact cu forta ta interioara, izvorata din inima insa, care poate orice si este conectata la Tot. Te voi ajuta sa intri in contact cu si sa descoperi forta din tine, sa o folosesti si sa iti creezi viata care este pe placul inimii tale. Viata ta va deveni autentica, implinita, conditionarile exterioare iti vor aparea ca simple masti si vei rasari din tine insati, ca o floare ce cunoast drumul spre soare.

Despre sedintele de coaching pentru femei poti citi mai mult aici si  aiciStiu ca o data ce ne unim inimile, adevarul si lumina stralucesc mai tare in inima ta, iar astfel, tu le porti urma cu 
usurinta.


contact: arta_feminitatii@yahoo.com

 PARTEA a II-a

Simt ca am gasit in sfarsit metoda care mi se potriveste, cu care pot lucra in mod autentic, bazandu-ma pe realitate, pe concret, pornind de la omul din fata mea, cu tot ce este el si de la momentul prezent. Pentru ca, desi am studiat munca si descoperirile celor  mai cunoscuti si recunoscuti specialisti in dezvoltare personala, am avut mereu o nedumerire:

De cate ori intram pe site-urile personalitatilor care scriu, ca si mine, pentru a promova lucrurile in care cred, metodele pe care le-au descoperit pentru o viata mai buna, mai luminoasa, mai implinita, de cate ori intram in contact virtual, prin cartile, articolele, videoclipurile lor, cu coachi, consilieri, autori, etc din intreaga lume, pe care nu ii voi enumera acum, povestea era mereu aceeasi: a existat candva, un trecut cu probleme, cu griji, cu lipsuri, cu agitatie, temeri, obstacole, apoi a urmat un eveniment, un punct de cotitura, o mare revelatie si de atunci totul s-a schimbat si viata e roz si totul cu desavarsire perfect. Si asa pana la adanci batraneti, ca daca nu ar fi, nu s-ar povesti. 🙂

A existat cu alte cuvinte o viata de om, in care nimeni nu era perfect, in care ei/ele (personalitatile in cauza) se confruntau cu probleme si nu aveau toate raspunsurile sau daca este vorba despre feminitate, a existat un trecut in care ele nu erau frumoase, ingrijite, impacate, feminine si apoi wow! meditatia nu stiu care, produsul nu stiu care, cartea aceea sau invatatorul acela pe care l-au intalnit au schimbat totul – nu mai exista nicio problema, nu exista stari sau zile proaste, toate au raspuns si ceea ce e destul de ingrijorator cred eu, nu mai exista nicio intrebare. Totul e rezolvat. Clar. Inramat frumos, ca o diploma. Batut in cuie. Stralucitor si rasunator. 

Suna frumos, ai asa, sentimentul ca si tu vei trai acea revelatie si viata ta va fi perfect rezolvata pentru totdeauna, precum un puzzle in care toate piesele se aseaza de la sine la locul lor. Iti doresti sa fii si tu zambitoare, aranjata, ireprosabila mereu, nu-i asa? 

Ei bine, cu acest “mereu” si cu acest “pentru totdeauna” am eu o nelamurire. Si eu ma trezesc visand cu ochii deschisi..eiii.. cum ar fi!…daca as stii totul si as controla totul si toate ar fi cum mi-as dori, pentru totdeauna, inclusiv zambetul meu si parul perfect aranjat si toate puse in cutiute atent ordonate si corect etichetate, ca sa nu mai incurc niciodata lucrurile…

Si totusi…cum ramane cu …

“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.

[…] eu cu lumina mea sporesc a lumii taină

[…]şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.”

Lucian Blaga

Cum ramane cu misterul, cu frumusetea momentului prezent, cum ramane cu viata? Cci viata nu sta, se misca, se schimba, nu sta pusa in rama. Ne arunca noi si noi provocari, chiar daca avem multe rezolvari si raspunsuri si victorii si impliniri la activ. Asa e ea, ne vrea crescand mereu, adaptabili mereu, ne vrea cu alte cuvinte vii.



Pentru mine, viata este mister, este continua descoperire. Nu as putea sa traiesc fara a ma minuna, fara a plange de sare camasa de pe mine asa cum si rad, fara sa intru in necunoscut, sa bajbai prin intuneric, pentru a gasi drumul spre lumina. Oricat d emare ar fi lumina pe care am gasit-o deja, ea ma indeamna catre o lumina si mai mare, un nou dor se trezeste, de a trai si mai adanc, si mai plenar, iar drumul acesta al descoperirii nu este static. Nu este reiterarea din nou si din nou a acelorasi stari si nu este o inmarmurire intr-o fericire nemiscata, neintrerupta.

Pentru mine, lumina, destinatia, Dumnezeu, este viata insasi. Intrebarile noi care apar. Tumultul vietii. Taisul sabiei pe care inaintez invatand echilibrul. Sunt momente extatice, in care echilibrul este perfect, in care descopar insule pline de comori, bogatii ce nici nu mi le imaginasem, dar drumul ma chiama, viata merge inainte. Ma lovesc cu capul d epragul d esus pentru a il vedea pe cel d ejos uneori. Ma ard la flacara unor trairi prea intense, pentru a invata sa ma expansionez si mai mult, sa cunosc si mai mult. Ma arunc cu capul inainte si uneori imi este retezat, ca sa invat sa traiesc din inima.  

Ma intreb, atata vreme cat suntem in viata, suntem aici ca sa invatam sau doar ca glorioasele noastre aureole sa emane invatatura pe care am deprins-o acum 5 ani spre toti aceia neinvatati inca?

Suntem aici ca sa purtam zambete stralucitoare cu sclipiri ireprosabile de dinti si haine calcate la dunga si copii taiati dupa un tipar perfect si un “suflet pereche” care sa fie replica noastra perfecta si care sa faca totul asa cum am invatat noi ca este bine sau suntem aici ca sa ne stricam coafura sarutandu-ne nebuneste in ploaie, ca sa cadem pe gheata impreuna cu copiii, sa experimentam totul, sa strigam de durerea de a iubi “prea mult”, neechilibrat poate, dar adevarat, pentru a ne indragosti din nou, la fel de tare, desi ne-a durut, sa aplicam ceea ce am invatat in viata de zi cu zi, dar nu ca la carte, ci ca in viata, a descoperi in intelepciunea nou aflata noi si noi intrebari?





Doresc sa ma pastrez in intrebare. In minunare. In curiozitate. 

Da, sunt si o parte din raspuns. Ceea ce viata mi-a dezvaluit nu a trecut pe langa mine, nu mi-a intrat pe o ureche ca s aiasa pe alta, da, aplic invatatura inteleptilor si da, sunt coach si pasiunea mea este sa ajut femeile sa descalceasca “nodurile”  din ghemul vietii ca sa impleteasca mai departe:) sau mai degraba ca sa se joace mai departe, nestingherite, ca pisicile, cele care stiu ca pot sa cada, pentru ca pana la urma, vor ateriza mereu in picioare.

Dar nu, nu zambesc mereu. Viata mea nu este “definitiv rezovalta” si Dumnezeu stie cel mai bine ca nu, nu sunt perfecta.  

Nu arat tot timpul ca scoasa din cutie si nu, nu vreau sa ma opresc sa traiesc pentru a nu imi zburli parul. Mainile mele vor sa imbratiseze universul, sa sape in necunoscut si nu o manichiura impecabila. Uneori se mai intampla, dar apoi, prefer sa spal vase si sa curat cartofi. Ei bine da, mi place sa gatesc si imi place sa mananc, desi stiu ca o femeie nu ar trebui sa spuna asta, “femeia ideala doar ciuguleste precum o vrabiuta”, nu-i asa? 🙂 

Si da, desi sunt coach si psiholog si desi sunt o cautatoare spirituala de multi ani de zile, eu plang.  Plang pentru ca o prietena m-a vorbit de rau sau ca iubitul nu m-a inteles, plang ca m-am blocat undeva si nu e comfortabila deloc situatia aia insuportabila, plang pentru ca am ranit pe cineva fara sa vreau sau pentru ca am fost ridicola, plang uneori pentru ca ma doare sufletul si, da, plang chiar si pentru ca nu sunt perfecta. Mi se intampla.


 
 Nu o sa pretind niciodata ca stiu totul. Nu stiu. Ce m-au invatat atat Inteligenta Inimii, cat si caile spirituale pe care m-am avantat, mai aprig sau mai din nevoie, este sa raman in intrebare. Sa privesc curioasa ceea ce apare si sa imbratisez experienta. Sa nu fug de trairi, sa simt mai mult. Sa nu inghet, sa nu port scut, sa fiu adaptabila. Sa imi intreb trupul, ce simte si ce are nevoie. Sa observ cum se misca energia si sa respir pentru a o elibera. Sa nu imi reprim emotiile si sa nu pretind ca sunt altfel decat sunt. Sa ma accept cu ceea ce simt, sa fiu curioasa ce simt de fapt, in momentul prezent, vizavi de fiecare problema in parte si ce as vrea sa simt, ce m-ar face s ama simt mai bine? Sa nu imi inabus emotiile, mania, teama, dorul, energia, pentru ca astfel ele ar deveni toxice.  Sa ma exprim si s afiu creativa. Sa sper si s acer sa fiu ghidata. Sa nu stau pe loc, sa ma misc spre lumina si sa accept transformarea. Sa imi intreb intuituitia, inima, sa intreb ingerii si Universul care e urmatorul pas? Oricat de adanc m-am afundat sau oricat d etare m-am incurcat in ghem, oricat de departe sunt de Acasa, sa recunosc asta si sa las dorul meu infinit de lumina sa ma ghideze. Sa ascult vocea inimii si sa cred in ea, pentru a ma regasi in tot ce am mai bun.

Nu stiu ce e cu zambetele permanente si cu “o data pentru totdeauna”. Stiu ca viata e facuta sa fie traita din toata inima, ca bucuria inimii e cea mai adevarata si ca muntii cei mai inalti au vaile cele mai abrubte, ca din intuneric se nasc zorii, ca nu stiu raspunsul la problemele tale, dar ca asa cum gasesc in inima mea drumul, asa te pot ajuta si pe tine sa folosesti Inteligenta Inimii tale si sa gasesti in tine insati pasul urmator spre lumina si pas cu pas, sa dansezi in ritmul vietii, din ce in ce mai incantata de fiecare ritm si miscare si salt si cazatura si gratioasa, maiastra pirueta. 


Aceasta este Inteligenta Inimii si iti multumesc ca ai primit in inima ta, citind aceste randuri, ceea ce inima mea dorea sa iti impartaseasca. 

Te invit alaturi de mine, sa iei parte la sedinte de coaching 1 la 1 sau de grup, pe tema dezvoltarii feminitatii sau pe orice tema, oricand iti doresti sa rezolvi cu inima problemele, sa simti mai mult, sa traiesti mai din plin, sa te deschizi mai mult, sa infloresti mai mult, sa fii conectata la sufletul tau si al celorlalti oameni din viata ta.


contact: arta_feminitatii@yahoo.com

*********
Anima

Photo

Noaptea cea neagra a sufletului – marturie

Motto: “Finally I see….I let a weak and vain liar hide in my heart“. 

Loreena Mckennit – The Dark Night of the Soul
http://www.4shared.com/flash/player.swf?ver=9051
http://www.4shared.com/flash/player.swf?ver=9051

Oamenii ne vor mereu fericiti ca sa se simta bine, noi insine ne vrem mereu macar aparent fericiti, vrem sa “reusim”,  in societatea actuala tristetea este un lucru inacceptabil si se prefera “astuparea” durerilor prin orice mijloace – de la dependente la uitatrea de sine – alcool, droguri, agresivitate sau mai “acceptabil”: antidepresive, afundarea in munca, “distractii” in care inima nu se bucura, ci doar uita, conversatii fara sfarsit si despicarea firului in 4, reprosuri, cautarea “tapilor ispasitori”, ore peste ore de anestezie in fata computerului, jocuri de noroc (de la fotbal si jocuri pe calculator la pariuri si poker) , shopping si mancat compulsiv.

Totul, ca sa evitam suferinta. Totul numai ca sa nu dam fata in fata cu durerea (credem noi), dar de fapt cu noi insine, cu Viata, asa cum e ea, cu modul in care ea ne indruma. Omitem ca in acea durere, ca si in orice bucurie, suntem noi insine. Fugim, dar fugim de noi. Mergem inainte fara sa ne oprim macar o clipa sa ne tragem sufletul, ca soricelul pe roata lui de jucarie, ce ii da iluzia ca merge mai departe. Vrem sa uitam ca si ce ne doare, dar pe noi ne uitam. Trairea constienta a durerii sufletesti ne-ar aduce la liman. 
Acceptarea suferintei ne da sansa sa fim autentici si sa descoperim adevarul inimii noastre.
Va mai amintiti de Byron Katie si de acceptarea de sine prin observare lucida? Am gasit printre marturiile celor ce aplica lucrul cu  cele 4 intrebari din invatatura ei, o scrisoare f frumoasa si sincera, o intelegere aparuta in urma lucrului cu sine, ce mi-a adus aminte de celebra sintagma “Noaptea cea neagra a sufletului”. Aceasta metafora desemneaza acele perioade de framantare perceputa ca o crunta suferinta si neliniste existentiala, prin care fiinta umana trece pentru a ajunge mai aproape de lumina, cateva treapte mai sus, spre un nou nivel de intelegere a sensului vietii si a fiintei.
 
Atunci cand suntem pe cale sa facem un salt, atunci cand suntem capabili sa intelegem mai mult, sa ne expansionam si sa cuprindem mai mult, atunci cand suntem gata pentru un nou inceput, perioada premergatoare poate fi o perioada de mare framantare, o durere crunta, nascuta din chiar rezistentele noastre fata de viata, o insingurare benefica sufletului, dar care ne sfasie parca, rupandu-ne de lume, un intuneric perceput astfel pentru ca nu ne-am intors inca ochii spre lumina. 

Sa ne amintim ca si in pantecele matern e intuneric si acolo unde samanta germineaza, si in despartirile care ne conduc spre o iubire si mai mare, si in sfarsiturile care ne lasa la rascrucea intunecoasa, dar ne dau sansa unui  inceput  si mai bun…Inaintea zorilor intunericul e cel mai dens si parca nu sclipeste nicio stea si nu mai avem nicio speranta. 
Si totusi, ultima stea sclipinda ne inmaneaza zorilor de ziua!
Si totusi, orice intuneric trait ne scoate la lumina. 
Tot ce e necesar, este sa acceptam sa ii dam atentie, sa il traim cu inima deschisa.

Nu iti intoarce atentia de la inima ta, nici chiar atunci cand doare. Nu da vina pe cineva, nu o fa sa taca. Intreaba-ti suferinta incotro vrea sa te ghideze?

*********
Anima

Iata si traducerea frumoasei scrisori-marturie, cu cateva mici modificari, care ii dau un caracter mai general:


Sufletul meu, 
te regasesc dupa ani de uitare.  M-a adus fata in fata cu tine suferinta cea grea, dar in sfarsit sunt in stare sa-ti spun: 
Sunt dispus sa trec prin suferinta ca sa ma intorc in suflet si sa fiu cu adevarat eu.. Sunt dispus sa ascult glasul durerii, sa aud ceea ce imi spune ea, ca sa ma cunosc si sa o las sa ma conduca spre ceea ce e bun. Iarta-ma, suflet al meu, ca am trait uitand de tine, in ceata unor “fericiri” meschine si trecatoare, intr-o viata modelata dupa asteptarile celorlalti, insetat fiind de succese sterile.
Sunt dispus sa ma doara durerea asta din piept, sa simt arsura singuratatii, tristetea dezamagirii, greutatea fricii de viitor care apare cand ignor prezentul, deznadejdea instrainarii, gheara indiferentei, sunt dispus sa simt tot ceea ce este necesar ca sa ma regasesc.
Nu am ceea ce imi trebuie ca sa traiesc fara suflet. Si nici nu vreau sa am. Nu vreau sa traiesc pe pilot automat. Nu mai vreau sa ma ascund in rutina, nu mai vreau sa traiesc in uitare de sine, mecanic, imitand. Nu mai vreau sa fac zi de zi aceleasi lucruri, fara sa fiu prezent caci sufletul meu e plecat undeva unde mie mi-e frica sa ajung.
Multumesc acestor evenimente “nefericite” ca mi-au intors fata catre suflet. 
Salveaza-ma, suflete! Vorbeste-mi despre cine sunt eu, cheama-ma spre Fericirea pe care am ignorat-o din teama si comoditate. Cararile sunt abrubte, drumul nu e batatorit,dar e drumul pe care simt cu toata fiinta sa il urmez. Stiu ca tu imi vei da taria.

Am crezut ca eu am, descopar ca eu sunt. Si vreau sa iti daruiesc ceea ce sunt, suflete.

Noaptea neagra a sufletului este un termen folosit pentru a descrie o faza specifica in viata spirituala a fiintei umane. Este  folosita pentru a descrie experienta singuratatii si a dezolarii din viata unui om. Cu toate ca este in mod tipic asociata cu o stare de criza a credintei, traditiile spirituale din intreaga lume se refera la ea ca la o etapa general acceptata ca fiind inerenta in calatoria evolutiei sufletului.

Femeia, floarea sau femeia-floare

În Paradis Dumnezeu i-a încredințat Evei îngrijirea vegetației. Trăind printre flori, Eva a început ea însăși să degaje un parfum de flori, dar în momentul primului păcat, ea a pierdut această calitate. Înainte de cădere, aceste parfumuri emanau din ea pentru că poseda calități și virtuți care se manifestau întocmai în plan fizic, sub formă de înmiresmate parfumuri. 
Parfumul este expresia fizică a unei virtuți, iar un miros nu tocmai plăcut este expresia unui viciu. Este de înțeles de ce femeile sunt atrase acum atât de mult de parfumuri și simt nevoia de a se parfuma – inconștient doresc sa regăsească acel dar pe care-l aveau în Paradis, de a degaja natural parfumuri. Foarte simplu, dezvoltând anumite calități și virtuți, ne vom regăsi parfumul nostru, adevărata noastră frumusețe.
Dintr-un punct de vedere mai practic, cu siguranță am observat cu toții cum corpul nostru nu are tot timpul același miros; el schimbându-se în funcție de stările noastre sufletești. Mirosurile pe care ființa umană le degajă este un subiect care mă fascinează. Am întâlnit persoane care aveau un miros atât de fascinant, parfum de puritate, de prospețime, de flori de munte, de primăvară, de o poezie extraordinară.
De unde mi-a venit ideea acestui articol?
Stau în cameră, pe pat, învăluită de un miros superb a unui crin imperial. În fața mea e o altă vază cu margarete portocalii. Le privesc încântată. Simt cum le mângâi și cum mă las mângâiată de petalele lor catifelate. Exprimă Frumosul. Sunt învăluită de Frumos.
A oferi flori probabil că a devenit un gest pe care bărbatul “trebuie” să-l facă pentru iubita sa. 
Aș vrea ca bărbații să știe ce minunății se pot ascunde în spatele unui gest atât de … tradițional. 
Când mă trezesc dimineața și în camera mea sunt flori, le privesc și imediat în ființa mea simt ceva… poetic, starea mea se schimbă! Florile pe care le privesc îmi vorbesc prin culorile lor, prin forma pe care o au, prin parfumul lor, își deschid drum în mine, prin intermediul corpurilor subtile, și trezesc în mine forma, culoarea, parfumul căruia ii corespund! Mă deschid în fața Frumuseții acestor flori iar ele îmi dăruiesc din gingășia lor, din puritatea lor, din iubirea lor, din sacrificiul și parfumul lor!
Privesc acest crin: este de o măreție inegalabilă în mine pentru că îmi revelează Frumosul. De aceea îl iubesc. El este fericit, îmi surâde, își unduiește petalele într-un gest de dăruire totală, mă încântă cu parfumul lui. Eu la rândul meu îl privesc cu dragoste pentru că el intră în mine și trezește alți crini în sufletul meu.
Acum sunt frumoasă ca o floare, îmi întind aripile sufletului precum crinul își deschide petalele în fața mea pentru a mă încânta cu frumusețea sa, sunt plină de recunoștință pentru darurile minunate pe care florile le aduc în viața mea.
Oare nu toată frumusețea aceasta ne-o dăruiește Dumnezeu în fiecare clipă a existenței noastre? De ce ținem ochișorii închiși și nu vrem să ne bucurăm de toate darurile minunate? Gratuite, pretutindeni? E atât de simplu!!! E necesar doar să dorim să avem acces la ele! Că sunt lângă noi, întru noi!
Autoare: Lorely
*********
Anima

Ce il fascineaza pe barbat la o femeie..


“Ceea ce ma fascineaza cel mai mult la tine
nu sunt acesti ochi frumosi
plini de mister
nici parfumul tau fin
cu atat mai putin pielea ta suava – plina de mângâieri
nici gesturile tale simple
si nici buzele tale umede de dorinta

Ceea ce ma fascineaza cel mai mult la tine
este lacrima ta de bucurie
suspinul tau de placere
si strigatul tau de libertate.”

(Jose Eduardo Camargo)

*********************************
Anima

(multumesc prietenelor mele pentru aceasta poezie foarte revelatoare)

Sa ne jucam putin –*Leapsa- Daca ar fi sa fii….. Ce ai fi?

Daca ar fi sa fii…ce-ai fi?

O floare: Trandafir roz foarte parfumat, acela din care se face dulceata de trandafiri..mmm!

Anotimp: Primavara devreme, cand se dezgheata lumea-ntreaga si pluteste un aer inconfundabil de proaspat, de viata, de nou

Culoare:Trandafiriu

Animal:Veverita sau pisi-miau

Obiect vestimentar: Chanel no.5 (stiu ca e un parfum, dar era camasa de noapte a senzualei Marilyn Monroe:)

Piesa de mobilier: Pat cu baldachin din voaluri albe (foarte precis,asa-i?:)

Piesa muzicala: Tiesto – Just be

Vers: “Esti un zambet, parfumul meu..”

Obiect: Camasa lui (sa il sarut pe inima)

Instrument muzical: Vioara intai 🙂

Copac: Nuc maaaree si stufos (un nuc mi-a leganat copilaria)

Oras: un oras din viitor, unde femeile sunt toate inflorite si oamenii sunt impacati cu sine si fericiti – sa il numim Paradis? 🙂 (pe Pamant sa fie insa, asta e foarte important)

Persoana publica: imi place asa, sa fiu eu insami

Carte:Dragostea nu moare (scrisa de Maitrey Devi ca raspuns la romanul lui Eliade)


Fel de mancare: Yum! Orice, numai sa fie D-E-L-I-C-I-O-S ! (si sa imi fie pofta de mine:)

Fenomen al naturii: Roua


Masina: nu vreau sa fiu (nicio) masina

Fruct: Portocala.

Bautura: Apa de izvor direct la sursa-(nu incap in sticla,dau pe-afara de bucurie:)


O parte a corpului: Maini mangaietoare

Film: The Notebook (foarte romantic, ca si mine)

*Multumesc ROXALINA , am primit cu bucurie acest joc de imaginatie.
*Merge la oricine vrea sa se joace un pic:)

 
 
 
 
Si cate va cuvinte despre un alt joc, Jocul Iubirii, de la Priya :
In loc de Te iubesc

Tare frumoase mai sunt lucrurile de se intampla acum in fiinta mea 🙂

Ma gasesc explorand acest spatiu interior unde este iubire, unde este caldura, crestere si inflorire, unde tacerea si bucuria sunt impreuna, unde creativitatea curge si dansul se intampla instantaneu…

Spatiul in care imi regasesc vitalitatea, pasiunea, senzualitatea, tandretea si blandetea de asemenea…

Spatiul in care zambetul este samanta, rasul este floarea iar fericirea spontana este fructul…

Un spatiu de putere, de inradacinare mobila, conectare, unde nu este nicio masca, unde nu este ascundere, unde sinceritatea este oglinda magica a sufletului…

Un spatiu in care zambetul hraneste zambet, iubirea hraneste iubire, libertatea hraneste libertate… in mod natural, fara efort, cu bucurie…

Un spatiu de liniste profunda si gratitudine, de cantec si sarbatoare…

Si poate ca primul lucru pe care l-as fi facut in trecut ar fi fost sa ajung la concluzia ‘Te iubesc’, crezand ca e ceva minunat si maret in a-ti darui iubirea, fara a realiza incarcatura si presiunea care vin la pachet.

Acum aleg sa nu proiectez acest spatiu asupra ta. Acum aleg sa te las liber de asteptarile mele. Acum sunt libera sa fiu eu, asa cum tu esti liber sa fii tu.

Acum ma delectez in acest spatiu, respir in el, ii dau voie sa fie.

Acum pur si simplu sustin acest spatiu si il deschid pentru tine. Te invit inauntru. Astfel incat sa ai libertatea de a alege, de a pasi in acest spatiu, de a explora, de a pasi in afara lui cand doresti.

Acum pot sa respect ritmul tau, pentru ca am invatat sa imi urmez si sa respect propriul ritm.

Iti multumesc, dragule, ca ai trezit in mine acest spatiu care acum este deschis si in care tu esti binevenit.

Calatorie in inima mea

Deschidere, miscare, plutire, mangaiere, imbratisare, culori, catifelare, minune, comori, iubire, mister, hranire, lumina, stralucire, bucurie, caldura, viata, recunostinta… toate aici, in inima mea. In gradina subacvatica a inimii mele.

Inima mea capata sunet. Sunetul capata voce. Ma aud cantandu-mi inima. Cantandu-i miscarea, plutirea, scanteierea, dansul.

Iar tu esti aici. Ca la tine acasa. Inoti in inima mea de parca ar fi Acasa ta. Iar eu te primesc. Te privesc. Te admir. Ma topesc. Ma contopesc. Tasnesc.

Ma mir. Ma surprind. Ma minunez.

Multumesc.

Zambesc.

Imi iubesc inima 🙂


Nothing to do… No where to go…

Tonight I don’t miss you. In seara asta nu mi-e dor de tine.
Tonight I don’t want you. In seara asta nu te doresc.

Tonight     In seara asta
I just love you and hold you in my heart.  Doar te iubesc si te pastrez in a mea inima.
Tonight   In seara asta
I’m contemplating your smile and the universe that opens in your eyes when looking in mine.
Iti contemplu zambetul si universul , care isi deschide ochii atunci cand tu ma privesti .
Tonight…   In seara asta…
I’m just flowing through the corners of your being… Plutesc doar prin cele mai ascunse coltisoare ale fiintei tale

With nothing to do… No where to go…  Nu e nimic de facut, nu trebuie sa plec nicaieri,

Just being… relaxing… breathing…  Doar a fi.. relaxandu-ma..respirand…

Tonight I don’t want you…  In seara asta nu te vreau (pentru mine)..
I just love you and hold you in my heart…  Doar te iubesc si te imbratisez in inima mea.

                                                             -Priya
***************************************

traducere cu drag de  Anima

FEMEIE SAU FETITA ?

Motto” O femeie care viseaza este o fetita care are nevoie sa mai viseze. Care TREBUIE sa mai viseze. O femeie care viseaza, este un suflet care zboara “.. 

                                                                     

“Am tot citit fel de fel de articole legate de varstele femeii, de cum este ea la 20, 30, 40 de ani (se pare ca acestea sunt singurele varste luate in seama) – ce vrea si cum se manifesta in relatiile cu barbatii, despre crizele ei existentiale, despre cautarile ei, despre toata devenirea ei… Concluzia era ca abia pe la 40 de ani femeia nu mai poate fi ‘dusa de nas”, abia atunci stie cu adevarat ce vrea, este echilibrata emotional si detine raspunsuri la toate intrebarile.

Am ramas putin pe ganduri, incercand sa-mi inchipui cat de minunata voi fi eu la 40 de ani, cand voi avea tot ce imi doresc… hmmm… inclusiv pe barbatul pe care n-am stiut cum sa-l vrajesc la 20 de ani, caci, hmm.., eram prea mica si nestiutoare si-mi puteam prinde sufletul in nada…

Am ras cu pofta, ca un copil, amintindu-mi cum ma “gateam” cand eram mica, incercand, cu fardurile mamei pe fata si cu pantofii ei cu toc in picioare, sa ma simt mai mare decat sunt, gata de impresionat copiii din bloc care se uitau la mine cu ochii mari, plini de admiratie.
                                                               
Mi se pare oarecum nepotrivit sa incepem sa ne raportam fiecare la niste sabloane temporale si comportamentale aberante care ucid sensibilitatea si dragalasenia fiecareia dintre noi, lumea noastra interioara si tot ceea ce conteaza pentru sufletul nostru.

 Am avut revelatia copilului din noi, mereu pus pe sotii, nastrusnic si plin de viata, pe care de multe ori avem tendinta sa-l inlaturam tocmai datorita varstei care ne impune anumite exigente. Si care defapt ne este ata de necesar ca sa fim cu adevarat vii !..

Am simtit ca fetita din mine, cu toate gesturile ei copilaresti si cu toata naivitatea ei, e mult mai vie si mai reala si mai fericita decat multe chipuri inexpresive din jurul meu, imbracate in haina unei varste fortate si lipsite de orice nuanta. Stie sa se bucure, sa zambeasca, sa zburde libera, sa planga cand o doare, fara sa se teama ca lumea o va crede slaba…

Nu stiu de unde e graba asta pe noi, femeile, sa atingem performante ale seriozitatii duse pana la extrem, sa fim din ce in ce mai sobre, sa facem intotdeauna ce trebuie, fara a ne permite greseli, sa devenim “femeia de 40 de ani” care alege ireprosabil pentru ca le stie pe toate.

Cred ca de multe ori, indiferent de varsta, uitam sa fim noi si incercam sa fim ceea ce vor altii, previzibile si naive la 20 de ani, atinse de carierism  la 30 de ani si extrem de intelepte la 40….cand, de fapt, inlauntrul nostru, ramanem niste copii toata viata.”

Autor necunoscut
*******************************************************************
Doresc sa fiu  Femeie si Fetita, floare si boboc, ploaie si picatura, lumina din puterea zilei si rasarit trandafiriu… Fetita nu rasfatata (copiii razgaiati parca nu au aceeasi irezistibila candoare), ci proaspata, vibranta, vulnerabila si curioasa. Inocenta,simpla,ghidusa si razand cu ochii, cu fata si cu toti dintisorii. Doresc sa descopar in fiecare zi ceva nou, sa am ochii mari si uimiti, sa risc fara a ma gandi ca imi asum riscuri, sa ma joc cu lumea intreaga cu credinta in puterea mea, sa visez. Sa alerg dupa fluturi. Sa am cirese la urechi si in toate buzunarele! Sa sar din cand in cand in baltoace si pe arcurile din pat. Sa ma bat cu perne. Sa vorbesc cu buburezele in iarba. Sa alerg cu prietenii prin lanuri de maci, prin poieni si paduri fermecate. Sa fiu mandra de pantofiorii mei rosii. Sa rosesc cand ma priveste un baiat dragut. Sa nu stiu chiar toate raspunsurile…si sa pun multe multe intrebari ! Sa cred in Mos Craciun, in zane, in feerii si chiar si in Fat-Frumos. 🙂 



Si femeie…Femeie voluptuoasa, intreaga, ca un copac ce a-nflorit si-acum rodeste..constienta de prezenta masculina a barbatului meu, gata sa ii raspund si sa raman mereu si semn de intrebare.. Un pas in urma lui ca o gheisa si totusi zburand inaintea lui ca o pasare maiastra, provocandu-l sa se avante spre inaltimi. Femeie ce cunoaste echilibrul, tainele si pe ea insasi. Femeie ce aprinde cu lumina ce si-a trezit-o in ea alte lumini..

Femeie-si-fetita, lumina din puterea zilei si rasarit trandafiriu. Curcubeu de culori. Femeie cu inima vie.
*****************************************************************************

Alina

                                                       

Si in loc de incheiere..randuri de femeie-si-fetita de pe blogul Fryskyy :

” Sunt o urma de balerini pe perete. Vantul […] imi rascoleste in corp toate gandurile, dorintele si tot extazul, iar muzica inauntru-mi spune sa plec odata la mare.
Ia-ma de mana!
Hai sa ne scriem numele intr-un loc stiut numai de noi.
Hai sa alergam pana la prima cafenea rosie pe care o gasim si sa-i cerem chelnerului o portocala.
Hai sa facem un castel de nisip.
Hai sa vorbim prin replici din filme.
Hai sa ne sarutam in mijlocul unei intersectii si atunci cand soferii din masini o sa ne injure sa ni-i imaginam dansand step!
Hai sa inotam pe sub apa pana cand o sa simtim ca ramanem fara respiratie.
Hai sa invatam cum se spune te iubesc pe olandeza.
Hai sa facem roata […] pe malul marii.
Hai sa scriem o poveste.
Hai sa luam lectii de tango.
Sunt un zambet de cristal la fereastra. Soarele de sampanie ma-mbata vesel […], dar la auzul rutinei eu

fac o pirueta si dispar…”   🙂   (www.fryskyy.blog.com)