15 LUCRURI LA CARE TREBUIE SĂ RENUNŢI PENTRU A FI FERICITA


1. Renunţă la nevoia de a avea întotdeauna dreptate

Multe persoane nu suportă ideea de a greşi şi îşi doresc să aibă întotdeauna dreptate, chiar şi cu riscul de a încheia o relaţie minunată sau provocând mult stres şi durere, pentru ei şi pentru alţii. Pur şi simplu nu merită. Oricând simţi nevoia “urgentă” de a sări într-o discuţie despre cine are dreptate şi cine greşeşte, întreabă-te următorul lucru: „Prefer să am dreptate sau prefer să fiu o persoană blândă?“. Ce câştig dintr-un conflict verbal, în urma căruia cel din faţa mea părăseşte „scena“ cu un gust amar şi un sentiment de dezamăgire?



2. Renunţă la nevoia pentru control

Fii dispus să renunţi la nevoia de a controla întotdeauna tot ce se întâmplă cu tine şi cu cei din jurul tău: situaţii, evenimente, oameni etc. Indiferent că sunt persoane dragi, colegi de muncă sau pur şi simplu străini pe care îi întâlneşti pe stradă, permite-le să existe. Permite tuturor lucrurilor şi persoanelor să fie exact aşa cum sunt şi o să vezi ce bine te vei simţi. „Lăsând lucrurile să fie, totul va curge lin, aşa cum trebuie“, spunea Lao Tzu.



3. Renunţă la vină
Renunţă la nevoia ta de a da vina pe alte persoane pentru ceea ce ai sau nu ai, pentru ceea ce simţi sau nu simţi. Încetează să renunţi la puterile tale şi începe să îţi asumi responsabilitatea pentru viaţa ta.


4. Renunţă la auto-înfrângere

Câţi oameni se rănesc singuri din cauza mentalităţii lor negative, poluate şi a auto-înfrângerii repetitive? Nu crede tot ceea ce îţi spune mintea, în special dacă este ceva negativ şi care te auto-distruge. Eşti mai bun de atât. „Mintea este un instrument superb dacă este folosit aşa cum trebuie. Totuşi, folosită în mod greşit, devine foarte distructivă“, spunea Eckhart Tolle.


5. Renunţă la convingerile tale limitate
Renunţă la convingerile tale despre ceea ce poţi sau nu poţi face, despre ceea ce este posibil sau imposibil. De acum înainte nu o să mai permiţi convingerilor tale limitate să te ţină captiv. Deschide-ţi aripile şi zboară! „O convingere nu este o idee deţinută de minte, este o idee care ţine mintea“, spunea Elly Roselle.


6. Renunţă să te mai plângi
Renunţă la nevoia ta constantă de a te plânge despre acele multe, multe, multe lucruri, oameni, situaţii, evenimente care te fac nefericit, trist şi depresiv. Nimeni nu te poate face nefericit, nicio situaţie nu te poate face trist decât dacă îi permiţi. Nu situaţia care declanşează acele sentimente este de vină, ci modul în care alegi să le priveşti. Nu subestima niciodată puterea gândirii pozitive.

7. Renunţă la luxul de a critica
Renunţă la nevoia de a critica lucruri, evenimente sau oameni care sunt diferiţi faţă de tine. Cu toţii suntem diferiţi, şi totuşi cu toţii suntem la fel. Toţi vrem să fim fericiţi, toţi vrem să iubim şi să fim iubiţi şi toţi vrem să fim înţeleşi. Cu toţii vrem ceva, şi ceva este dorit de noi toţi.


8. Renunţă la nevoia de a impresiona celelalte persoane

Încetează să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti doar ca ceilalţi să te placă. Lucrurile nu funcţionează aşa. În momentul în care încetezi să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti, momentul în care renunţi la toate măştile tale, momentul în care te accepţi cu adevărat, o să descoperi că oamenii se simt atraşi de tine, fără a depune niciun  efort pentru asta.


9. Renunţă la ideea de a te opune schimbării
Schimbarea este bună. Schimbarea te va ajuta să mergi de la A la B. Schimbarea te va ajuta să faci îmbunătăţiri în viaţa ta şi în viaţa celor din jurul tău. „Urmăreşte fericirea şi Universul va deschide uşile pentru tine acolo unde nu existau decât pereţi“, spunea Joseph Campbell.


10. Renunţă la etichetare
Încetează să etichetezi acele persoane, lucruri şi evenimente pe care nu le înţelegi ca fiind ciudate şi diferite şi încearcă să îţi deschizi mintea, puţin câte puţin. Minţile funcţionează doar atunci când sunt deschise. „Forma cea mai înaltă de ignoranţă este atunci când respingi ceva despre care nu ştii nimic“, spunea Wayne Dyer.

11. Renunţă la temerile tale
Frica este doar o iluzie, nu există, tu ai creat-o. Totul este în mintea ta. Dacă vei corecta interiorul, exteriorul va fi exact aşa cum trebuie. „Singurul lucru de care trebuie să ne temem este frica însăşi“, spunea Franklin D. Roosevelt.


12. Renunţă la scuze
De multe ori ne limităm din cauza numeroaselor scuze pe care le folosim. În loc să creştem şi să lucrăm la a ne îmbunătăţi viaţa şi spiritul, rămânem blocaţi, minţindu-ne singuri, folosind tot felul de scuze, scuze care în 99,9% din cazuri nu sunt reale.


13. Renunţă la trecut
Este greu. Se ştie. În special atunci când trecutul arată mult mai bine decât prezentul şi viitorul pare atât de înfricoşător, însă trebuie să iei în calcul faptul că momentul prezent este tot ceea ce ai şi tot ce o să ai vreodată. Trecutul după care tânjeşti, trecutul la care visezi, a fost ignorat de tine atunci când a fost prezent. Încetează să te mai păcăleşti singur. Fii prezent în tot ceea ce faci şi bucură-te de viaţă. Până la urmă viaţa este o călătorie, nu o destinaţie. E bine să ai o viziune clară asupra viitorului, pregăteşte-te, dar întotdeauna fii în prezent.


14. Renunţă la ataşament
Acesta este un concept care pentru mulţi dintre noi este greu de înţeles, însă nu este ceva imposibil. Devii din ce în ce mai bun odată cu trecerea timpului şi cu mult antrenament. Momentul în care te detaşezi de toate lucrurile, devii atât de liniştit, tolerant, blând şi seren. O să ajungi într-un loc în care o să fii capabil să înţelegi toate acele lucruri fără a mai suferi. O stare dincolo de cuvinte.

15. Renunţă să îţi trăieşti viaţa în funcţie de aşteptările celorlalţi
Mult prea multe persoane trăiesc o viaţă care nu le aparţine pentru a o putea trăi. Îşi trăiesc vieţile în funcţie de ceea ce cred alţii că este bine pentru ei, trăiesc viaţa în funcţie de ceea ce spun părinţii că este mai bun pentru ei, în funcţie de ce zic prietenii, duşmanii şi profesorii lor că este bine pentru ei. Aceste persoane îşi ignoră vocea interioară, chemarea interioară. Sunt atât de ocupaţi făcându-le pe plac celorlalţi, încât pierd controlul asupra propriilor vieţi. Uită ceea ce îi face fericiţi, ce îşi doresc, ce au nevoie şi eventual uită cine sunt cu adevărat. Ai o singură viaţă, trebuie să o trăieşti, să o deţii şi în special să nu laşi părerile altora să te împiedice în drumul tău.



Autoare: Luminiţa Daniela Saviuc
Sursa: Yahoo!

Cum sa comunicam cu prietenii nostri ingerii

V-ați surprins făcând lucrul potrivit la momentul potrivit? Ați spus unui prieten aflat în suferință cuvintele cele mai inspirate și mai potrivite? Ați avut sentimentul câteodată că sunteți protejați și nimic rău nu vi se poate petrece?

În unele situații cineva v-a oferit ajutorul imediat? Ați aflat răspunsul la unele frământări atunci când v-ați aruncat privirea pe o carte deschisă ca din „întâmplare” la o pagină anume? Majoritatea copiiilor ar putea să vă împărtășească secretul acestor mici minuni.


Toate acestea vin cu ajutorul îngerilor

Plini de puritate, unii copii numesc aceste ființe „prietenii lor de joacă” și sunt perfect conștienți de prezența lor.

Deseori mesajele îngerilor  vin sub forma unor semne prevestitoare și a unor sincronicități. Mai putem simți cum energia vindecătoare ne inundă trupul sau faptul că suntem învăluiți într-o lumină caldă binefăcătoare. Sentimentele de a fi îmbrățișați sau atinși, sau de a simți mirosuri de flori acolo unde nu sunt, de a auzi sunete sublime pe care alții nu le aud, toate acestea pot fi semne ale unei „vizite” angelice.

Comunicarea cu îngerii este o experiență profundă și frumoasă care ne accelerează evoluția spirituală personală.  A deveni conștienți de îngeri reprezintă un pas către o viață plină de fericire și împliniri. Atunci când îi acceptăm și îi chemăm, invităm de fapt miracolele să pătrundă în viața noastră.

Prin familiarizarea cu îngerii vom descoperi calitățile îngerilor în noi, iar îngerii vor deveni proiecția divinului în noi. Ne vom descoperi astfel propriile calități angelice.


Sufletul tresaltă de fericire la perceperea îngerilor

Sufletul tresaltă de fericire la perceperea îngerilor. Simțim o stare de pace profundă, suntem ușori și fără griji, cu mai multă încredere și forță, reîmprospătați. Noi ne bucurăm că ne ajută, iar ei se bucură că îi rugăm. Putem să îi rugăm pe îngeri să ne ajute și să ne ghideze, dar e important să îi evocăm și pentru a le mulțumi pentru tot ceea ce ne oferă bun în viață.

Îngerii ne cunosc secretele inimii. Îngerul păzitor, pe care fiecare dintre noi îl are încă de la naștere, ne cunoaște, la modul absolut, orice gând, acțiune și sentiment pe care l-am avut vreodată și ne iubește complet, total și necondiționat. Suntem mereu iubiți, înțeleși și prețuiți. Îngerul păzitor este pregătit să ne ofere alinare și să ne protejeze pe calea împlinirii dorințelor sufletului.

Îl putem ruga pe îngerul nostru păzitor să ne ajute să ne iubim și să avem încredere în noi înșine, așa cum el are; să-i iubim necondiționat pe oameni și să nu-i mai judecăm, să le respectăm liberul arbitru, să fim optimiști și să avem mereu gânduri pozitive. Este foarte bine să ne rugăm îngerului nostru păzitor să ne ofere viziunea lui asupra unei anumite situații; să ne vindece, să ne ajute să renunțăm la un obicei prost și să-l înlocuim cu unul bun, să fim fericiți, să aducem bucurie celor din jur. Putem invoca prezența îngerului  în caz de accident, dacă ne este frică din nu contează ce motiv, dacă nu ne odihnim bine sau avem coșmaruri.

Îl putem ruga să ne ajute să ne cumpărăm hainele cele mai frumoase și potrivite sau obiectele de care avem nevoie noi sau cei apropiați nouă atunci când vrem să le facem cadouri. Îl putem ruga să aibă grijă de cei dragi, să se joace cu noi, să ne facă daruri de sărbători sau de ziua noastră. El se poate manifesta atunci prin rezolvarea unei situații, îmbunătățirea unei stări, apariția unor sincronicități sau chiar prin cadourile pe care le primim de la ceilalți. Putem și noi să facem cadouri îngerului nostru păzitor: să-i dăruim un gând bun, o stare de iubire, un zâmbet, de ce nu-chiar un cântec atunci când ne simțim plini de recunoștință.


Îngerii sunt mâinile lui Dumnezeu întinse către noi


Să ne liniștim mintea și să cerem îngerului nostru păzitor să-i simțim prezența. El e mereu alături de noi și așteaptă plin de iubire să-l chemăm, să-i cerem ajutorul, să-l vrem în viața noastră și să ne bucurăm de prezența lui. Această legătură plină de iubire ce se poate stabili între noi și îngerul nostru păzitor este una dintre experiențele cele mai intime și împlinitoare pe care o ființă umană o poate avea și este mult mai ușor accesibilă decât își imaginează mulți oameni.

Așa cum atunci când ne place cineva și dorim să ne împrietenim cu el petrecem cât mai mult timp cu acea persoană, dacă vrem să ne apropiem de îngerul nostru păzitor e important să îi oferim din timpul și atenția noastră. El se bucură când comunicăm cu el, așa cum fiecare dintre noi suntem inspirați să o facem.

Îngerii sunt mâinile lui Dumnezeu Tatăl prelungite până la noi. Să-i privim pe îngeri ca fiind mâna  pe care însuși Dumnezeu ne-o întinde. Noi decidem când punem mâna noastră în mâna Lui și ne lăsăm ghidați de El. Să nu-L lăsăm pe Dumnezeu cu mâna întinsă. 


Autoare: Alina Danaila

Liniste.

 Motto: “When listening to Your voice .. I feel like being a drop of water going through soil .. after a long day of raaain .. just finding my way deep, deeeeeep in this Earth; its taking somewhere deeeep . . I dont know where but I just won’t stop following “…

Iti simt atingerea, atat de blanda, intelegerea, acceptarea, cuprinderea. 
Te simt…si..chiar si cand doare.. imi simt sufletul tresarind ,viu. 
Iti multumesc ca esti aici, in clipele mele de adanca singuratate. 
Savurez aceste momente petrecute doar cu Tine–esti cel care ma asteapta intotdeauna, esti cel care nu pleaca nicaieri, esti Cel cu care vorbesc orice, care le intelegi pe toate..Esti Cel care ma ajuta intotdeauna, indiferent cat m-am incurcat si Cel care gaseste intotdeauna rezolvare.

Aici, cu Tine, este Liniste. Unii numesc asta rugaciune..eu o simt ca pe tacuta regasire..ca pe o simpla si cuprinzatoare Pace..respiratie si liniste..un stop din goana vietii.. intoarcerea Acasa, in mine. 

Iti multumesc Doamne Dumnezeule. Ai fost, esti si vei fi. Cel mai bun prieten. Cel mai rabdator si intim ascultator.Cel ce imi vorbeste cu iubire.
Nu vii niciodata cu raspunsuri destepte cu care doar sa imi dai peste nas, nici nu imi plangi de mila, nici nu ma certi mai mult decat pot duce.

Nu ma respingi niciodata, nici cand sunt nepieptanata, nici cand plang sau strig, nici chiar cand vreau sa ma razboiesc cu tine sau sa fug. N-am intalnit pe nimeni cu atata intelegere si bunavointa ca Tine. Nu stiu de unde ai atata iubire si umor, nu stiu de unde ai mereu daruri.

Cand mi se inchide o usa in nas si bat din picioare suparata la porti inchise, razi de mine, dar imi deschizi intotdeauna porti noi. Si ma trezesc ca e intotdeauna mai bine. Stiu ca ma ierti si pentru portile pe care nu le observ si pe langa care trec grabita.

Stiu ca atunci cand imi asez capul in palma ta, toate portile sunt deschise. Simt cum ma tii in brate chiar si cand.. dorm.


Iti multumesc pentru Liniste. Iti multumesc, Doamne, pentru toate.
Iti multumesc.


Alina Dospinescu


Trezirea spirituală – 12 intrebari catre tine insati

Trezirea către Spiritul nostru este emoţionantă, dar poate fi şi tulburătoare – cel puţin din punctul de vedere al ego-ului nostru – astfel încât uneori suntem tentaţi să continuăm ca şi cum totul ar fi fost la fel. Odată ce procesul de trezire începe, totuşi, nu îl putem ignora prea mult. Întocmai ca o fisură într-o uşă care se deschide spre o cu totul nouă parte a fiinţei noastre şi spre Universul în care locuim, noi suntem în cele din urmă constrânşi să observăm ce aspecte ascunse ale vieţii ne atrag, ne cheamă. De îndată ce începem să ne trezim Spiritul, simţim noi posibilităţi în viaţă, de care nu eram conştienţi înainte şi vrem să le descoperim. Ca şi cum ne-am trezi dintr-un vis fără sfârşit, începem să privim lumea cu alţi ochi şi ne regăsim simţul curiozităţii. Începem să ne întrebăm, poate pentru prima dată, dacă într-adevăr există mai mult decât putem vedea cu ochiul liber, şi dacă da, vrem să ştim despre ce e vorba!

 Odată ce intri în faza de trezire a transformării tale spirituale, lumea, aşa cum o ştii, se zdruncină – pentru ca niciodată să nu mai poată fi reordonată. Şi în plus, descoperi că era doar o cochilie ce ascundea de tine o realitate mult mai amplă şi mai expansivă, care promite recompense, realizări, provocări şi linişte aşa cum nu ai cunoscut vreodată. Aşadar, pe măsură ce intri în faza de trezire şi îţi vezi lumea destrămându-se, nu te lupta să o refaci. În schimb, caută „printre bucăţi” părţile pe care le simţi a fi autentice. Caută ceea ce ar putea reflecta Spiritul tău şi continuă să păstrezi doar acele aspecte. Ţine minte că ţi-ai început propria trezire spirituală ca răspuns la propria dorinţă internă de a te conecta cu adevărata ta putere. Cu alte cuvinte, trezirea nu apare pur şi simplu – cu toate că ţi s-ar putea părea aşa – ci mai degrabă tu faci să se întâmple asta, la nivelului sufletului.

Când începi procesul, fii conştient de faptul că nu eşti singur pe drumul transformării tale. În calitatea noastră de fiinţe care evoluăm, noi toţi trecem în permanenţă printr-o oarecare formă de trezire mai înaltă. Chiar şi cei care par că se află deja pe o cale spirituală vor continua să  descopere mult mai mult din potenţialul lor Divin de-a lungul întregii vieţi. Atâta timp cât ai formă umană, scopul tău este să atingi niveluri mai înalte ale conştiinţei şi puterii personale. Trezirea spirituală este un semnal al faptului că eşti pregătit să înveţi mai mult despre adevărata ta identitate şi să treci într-o stare activă de cocreare, împreună cu Universul.
Aşa cum prima zi de şcoală este plină de emoţii, indiferent de clasa în care eşti – de la grădiniţă la facultate – te afli în faţa acestui prag deoarece ai muncit ca să ajungi aici… şi eşti pregătit să îl treci, chiar dacă pare incomod la început. Ai progresat până în punctul în care lucrurile de care te-ai agăţat, ca de nişte pături ce îţi dădeau senzaţia falsă de protecţie, nu îţi mai sunt de folos; şi eşti pregătit să renunţi la relaţii, idei şi convingeri limitate, astfel încât să poţi cunoaşte altele noi, mult mai puternice.

În cele mai multe dintre cazuri, ceea ce este cel mai şocant pentru oameni este modul în care începe adevărata experienţă a trezirii. Ne surprinde fără să fim conştienţi şi ne umileşte în aşa fel, încât intelectul nostru (sau ego-ul) nu poate să o explice, să o minimizeze ori să-i anuleze impactul. Trezirile Spiritului anunţă momentele de adevăr şi ne cheamă înapoi către adevăratul nostru eu. Nu există nicio forţă care să poată nega impactul trezirii Spiritului. Odată ce Spiritul tău te bate pe umăr, eşti obligat să te ridici, să fii atent şi să asculţi. Întocmai aşa cum te-ai trezi în timpul unei nopţi agitate şi nu mai poţi adormi din nou.

Ţine minte că aceasta este prima etapă a reconectării cu adevărata ta putere. Unii oameni sunt pricepuţi să amâne procesul pentru o vreme, dar în cele din urmă, asemenea unui computer a cărui baterie se descarcă, ei vor rămâne fără energie datorită faptului că nu se reconectează la Sursă. Permite-ţi deschiderea către ceva mai amplu decât percepţiile tale limitate bazate pe ego, pentru a-ţi alimenta un alt fel de experienţe profunde de viaţă la care ai tânjit îndelung şi pe care le meriţi. Dacă nu facem o alegere conştientă de a ne conecta cu Spiritul şi nu acţionăm zilnic pentru a o menţine (şi cuvântul cheie este zilnic), dacă nu ne concentrăm atenţia şi intenţia de a ne conecta direct la Spirit de-a lungul întregii zile şi nu renunţăm la obiceiul de a ne lăsa conduşi de ego-ul nostru, vom rămâne sub controlul acestor vechi şabloane limitate… şi nimic nu se va schimba.

Nu trăim într-o cultură care ne susţine Spiritul. Dimpotrivă, lumea noastră a fost creată să înlăture Spiritul cu totul şi să ne ameţească cu înlocuitori jalnici care ne fac să fim obsedaţi şi dependenţi de aceşti „zei falşi” ai lumii.
Preambulul trezirii noastre este marcat de o senzaţie crescândă de copleşeală, epuizare, anxietate, nelinişte, nerăbdare, iritare, depresie şi victimizare deplină. Cu alte cuvinte, avem sentimentul că viaţa este o luptă şi noi nu putem face nimic.

Faceţi schimbarea

Ego-ul nostru crede că schimbarea reprezintă moartea şi va face tot ce îi stă în putere să o evite. Iată de ce mulţi dintre noi rămânem blocaţi, spunându-ne în sinea noastră că vrem o schimbare spirituală, însă făcând totuşi foarte puţin, dacă nu chiar nimic, pentru asta. Discutăm despre un plan bun, dar nu reuşim să facem un singur pas pe drumul către transformare. Promitem să citim cărţile de spiritualitate care ne-au fost date de cei ce ne-au ascultat lamentările, sau pe care le-am cumpărat singuri, însă rareori reuşim să trecem mai departe de un capitol sau două, înainte de a fi atraşi înapoi în aceeaşi dramă veche.

Promitem să mergem mai adânc şi să privim în interiorul nostru, dar uităm îndată – asta până când viaţa devine atât de frustrantă sau de dureroasă, ori circumstanţele se schimbă atât de mult, încât nu mai putem fi aceiaşi. Discuţia cu alţii despre transformare, chiar şi atunci când ne exprimăm cu adevărat dorinţa de a trăi noi înşine liniştea şi puterea specială a Spiritului, nu este altceva decât o discuţie şi nu o acţiune. Dar până când nu acţionăm concret şi regulat şi nu facem ceva pentru a ne conecta direct cu Spiritul nostru plin de bucurie în fiecare zi, zi de zi, până când această obişnuinţă nu devine fundamentul central al  vieţilor noastre, nimic nu se va schimba.
Este periculos să fii prins în „roata ego-ului”, încercând să-ţi controlezi viaţa. Îţi dă senzaţia că eşti într-o competiţie. Jocul „ţinerii lucrurilor sub control” îţi conferă o falsă senzaţie de putere, motiv pentru care poate fi aşa de captivant. Şi devine copleşitor, în special atunci când ego-ul tău chiar reuşeşte să ţină lucrurile sub control pentru un timp. Treci temporar printr-o stare psihologică înălţătoare, o izbucnire de adrenalină care te face să te simţi mulţumit pe moment. Este ca şi cum ai câştiga jocul… dar îl câştigi oare cu adevărat? Ştiţi răspunsul. Nu poţi câştiga pentru că jocul ego-ului nu se sfârşeşte. Niciodată. Continuă la nesfârşit. Nu-i de mirare că este obositor! Nu te poţi relaxa niciodată, atunci când joci jocul controlului, dar poţi renunţa. Şi când faci asta, viaţa devine a ta pentru a o trăi cu adevărat şi a te bucura de ea. Aceasta este transformarea despre care toată lumea vorbeşte zilele astea.
 

Pentru a renunţa la jocul de putere, de luptă şi de dualitate al ego-ului, „eu împotriva ta”, sau oricum vrei să îi spui… aceasta este cea mai importantă decizie pe care o poţi lua. Nu poate avea loc decât dacă faci ceva cu totul diferit în viaţa ta, începând chiar de astăzi şi continuând în fiecare zi, până când devine singurul mod în care vrei să trăieşti.Când ne conectăm cu Spiritul nostru, nu există nicio luptă pe care trebuie să o câştigăm, niciun duşman împotriva căruia să concurăm şi nimeni care să aibă control complet asupra noastră. Trebuie să încetăm să ne mai luptăm cu noi înşine, cu ceilalţi, ba chiar şi cu timpul. În loc să trecem grăbiţi prin viaţă, cu respiraţia blocată, trebuie să respirăm exact aşa cum făceam atunci când ne-am născut: complet, lent, profund. Trebuie să evităm conştient jocul lipsit de Spirit al ego-ului şi să ne amintim că cei care îl joacă mor – nu trăiesc.

Puneţi întrebările

Acum scoateţi-vă jurnalul şi îndreptaţi-vă atenţia spre interiorul vostru. Cântăriţi atent fiecare dintre următoarele întrebări şi invitaţi-vă Spiritul, eu-l vostru cel mai autentic, să răspundă la fiecare dintre ele. Oferiţi-vă suficient timp pentru a simţi răspunsul sincer ce vine din sufletul vostru, sursa puterii voastre.

  • Cu ce schimbări, aşteptate sau neaşteptate, vă confruntaţi acum?
  • Cu cine sau cu ce situaţie vă luptaţi acum?
  • În ce domeniu simţiţi cel mai mult stres?
  • Aveţi suficient timp, în cadrul rutinei zilnice, să verificaţi cum vă simţiţi? Ce anume vă ocupă cel mai mult timp?
  • Pe o scară de la 1 la 10, cât de mult vă aflaţi de obicei în „stare de urgenţă”?
  • Ce anume vă provoacă senzaţia unei stări de urgenţă cel mai des?
  • Cum staţi cu sănătatea din punct de vedere fizic? Aveţi dureri sau suferinţe?
  • Cum staţi cu nivelul de energie? Aveţi suficientă energie în timpul zilei sau vă simţiţi adeseori epuizaţi?
  • Dormiţi bine? Dormiţi suficient în fiecare noapte?
  • Vă faceţi timp ca să vă ocupaţi de lucrurile care vă plac? Le duceţi cu adevărat până la capăt?
  • Ce gânduri, îngrijorări, temeri şi / sau oameni încercaţii să controlaţi?
  • Cine sau ce vă conduce (in) viata? 

După ce notaţi răspunsurile, lăsaţi jurnalul deoparte şi rămâneţi în această poziţie. Închideţi ochii, inspirați şi respiraţi liniştit pe nas. Începeţi cu un suspin sau chiar două pentru a putea să vă relaxaţi. Simţiţi tensiunea energică pe care trecerea grăbită prin viaţă o creează în corpul vostru. Observaţi cum vă stoarce de energie, de forţa vitală, de pofta de viaţă?

Odată cu următoarea respiraţie, lăsaţi orice tensiune să dispară şi existaţi pur şi simplu pentru un moment sau două, chiar mai mult dacă este posibil. Bucuraţi-vă că staţi jos şi că respiraţi adânc, goliţi de orice gând, eliberaţi de orice plan şi mai ales trăind în acest moment. Simţiţi această vibraţie prin care sunteţi conectaţi la Sursă. Observaţi cât de liniştiţi, de mulţumiţi, ba chiar cât de energizaţi vă simţiţi. Aceasta este puterea Spiritului vostru şi vă este disponibilă oricând. Sunteţi voi înşivă cu adevărat. Ţineţi minte asta!
Sursa: Drumul catre tine
Autoare: Sonia Chooquette – Puterea propriului spirit