CINE SUNT EU?

Te-am privit

Şi, scufundându-mă

În frumuseţea ochilor Tăi,

Am ajuns la porţile cerului.

Te-am privit

Şi, dizolvându-mă

În frumuseţea zâmbetului Tău,

Am ajuns să fiu una cu zâmbetul lumii.

Iar dacă într-o bună zi mă vei întreba

Cine sunt eu? Vei şti că:

Atunci când Tu mă priveşti,

Sunt, cea mai frumoasă femeie.

Sunt Zeiţa,

Sunt energia desăvârşirii.

Sunt divina putere a iubirii

Prin care Totul se manifestă.

Sunt iluzia. Sunt misterul.

Sunt altarul în faţa căruia se închină universul.

Sunt virtutea Supremei Înţelepciuni.

Sunt frumuseţea începutului

Şi suprema iubire.

Sunt … Cea care Te adoră frenetic

Şi sunt astfel pentru că Te adoră.

Autoare: Svetlana Sauciuc

Sursa

Meditatia zilnica iti aduce pacea interioara de care ai nevoie

Răspândirea tot mai mare a practicii meditaţiei yoghine profunde în rândul tinerilor a devenit în ultimii ani un fenomen social remarcabil, ce a fost numit de către unii jurnalişti „noua revoluţie tăcută a tinerilor“. Din ce în ce mai cunoscută şi datorită celebrităţilor care îi laudă meritele, cel puţin pentru a evidenţia unele aspecte inedite ale vieţii lor personale, meditaţia yoghină profundă este tot mai frecvent practicată, mai ales de către tineri. Abordată atât individual, cât şi în grupuri, în diferitele centre de meditaţie apărute aproape în întreaga lume, meditaţia yoghină profundă a început să devină o constantă a vieţii noilor generații. Situată între înclinaţia de a da curs unei tendinţe la modă şi năzuinţa vie de a avea o viaţă spirituală adevărată, cerința interioară de a practica meditaţia yoghină profundă îi motivează din ce în ce mai mult pe tinerii de azi, care se orientează către căutarea unui nou sens al vieţii, mult mai profund. Nevoia de linişte şi claritate interioară resimțită acut în această epocă a ultra vitezei a conturat o adevărată revoluţie tăcută a cunoaşterii de sine, iar meditaţia yoghină profundă are, în acest sens, un rol deosebit de important, aşa cum reiese şi din opiniile unora dintre tinerii practicanţi ai meditaţiei yoghine profunde.

„Ador să fac meditaţie, dar nu am vrut să vorbesc prea mult despre acest subiect, deoarece oamenii cu care discut despre meditaţie sunt adesea prea înguşti la minte ca să înţeleagă ce le spun“. Această exprimare directă aparţine actriţei americane de comedie Lena Dunham, în vârstă de 27 de ani, o tânără femeie foarte bine integrată în viaţa socială a acestor timpuri. Ea a pus în mod tranşant problema practicii meditaţiei yoghine profunde pentru omul extrem de ocupat al zilelor noastre. Aproape toată lumea vorbeşte despre meditaţie, începând cu starurile care îi recunosc valoarea profund transformatoare şi capacitatea de a alchimiza fricile de tot felul. Sunt însă mai puţini cei care înţeleg cu adevărat ce se petrece în timpul unei meditaţii yoghine profunde, iar relatările autentice despre meditaţie rămân în continuare puţine. Cei care practică meditaţia yoghină afirmă că această modalitate profund transformatoare le-a permis să descopere aspecte deosebite cu privire la sensul profund al vieţii lor.

„Meditaţia yoghină este ceva atât de liniştitor, ce îmi permite să descopăr relativitatea a tot ceea ce până nu demult mă acapara aproape în întregime“, a declarat actriţa și cântăreața Evan Rachel Wood. Actorul englez Russell Brand a afirmat că meditaţia l-a ajutat să-şi învingă dependenţele, iar actrița Angelina Jolie a practicat-o chiar şi înconjurată de copiii săi. Actrița Eva Mendes se confesează: „Am muncit mult, dar numai când am început să practic în mod constant meditaţia yoghină am ajuns să mă iubesc şi pot spune cu sinceritate că în sfârşit am reuşit“. „Meditația ajută cu adevărat atât la obținerea unui sentiment de echilibru, cât și a celorlalte aspecte – chiar dacă sună ca un clișeu – stare de pace interioară și un fel de calm al minții. Nu sunt așa tot timpul, dar mă ajută să fac față suișurilor și coborâșurilor vieții, fiind mult mai centrată interior. De asemenea, îmbunătățește creativitatea. Este ca și cum îi dă un impuls la un nivel pe care aproape nu îl pot descrie. Aș putea să fac o listă cu ceea ce cred că se petrece, dar se ajunge la ceva atât de profund încât atunci când culeg beneficiile nici măcar nu îmi dau seama că le-am dobândit. Este mai degrabă o stare de ansamblu.“

„În timpul meditaţiilor realizate în grup, cu mai mulţi prieteni interesaţi şi ei de această practică, am observat că cel puţin la început oamenii nu pot explica ce se petrece cu ei în timpul sau după practica meditaţiei yoghine. Însă, cu toate acestea, fiecare simte că ceva misterios se deschide în linişte în fiinţa sa atunci când meditează profund“, mărturisește artistul Francois Fournier, practicant yoga avansat. „Meditaţia yoghină înseamnă să intri într-o inefabilă legătură subtilă cu ceea ce există, şi aceasta se petrece într-un mod foarte direct şi foarte simplu. Nu există nimic inaccesibil în ceea ce priveşte practica meditaţiei yoghine profunde. Prin practica meditaţiei ajungi să descoperi că viaţa este ceva misterios şi mistic. Meditaţia yoghină este o modalitate foarte concretă şi precisă. Ea oferă rezultate predictibile în raport cu calitatea practicii“, adaugă Fabrice Midal, filozof şi fondator al grupului occidental de meditaţie yoghină din Franţa.

Pentru cei mai mulţi oameni faptul de a medita este foarte simplu din punct de vedere teoretic. Ne aşezăm în mod confortabil pe un scaun sau într-o postură yoghină de meditaţie, având coloana vertebrală dreaptă. Apoi inspirăm şi expirăm regulat şi conştient pentru câteva minute şi facem astfel ca atenţia noastră să fie cât mai bine ancorată în momentul prezent. Urmărim apoi să ne menţinem atenţia orientată asupra momentului prezent de fiecare dată când gândurile care apar tind să ne distragă atenţia. În practica curentă a meditaţiei acest demers de disciplinare a atenţiei este uneori mai dificil de realizat, atunci când practici fără o ghidare competentă. Fiecare dintre noi putem medita acasă încă de la început, dar este mult mai bine să începem să medităm sub ghidarea unor practicanţi cunoscători sau a unor yoghini avansaţi. Tocmai de aceea este recomandat ca pentru început să medităm în grup, împreună cu alţi practicanţi yoga care meditează la unison cu noi, în acelaşi interval de timp şi chiar şi în acelaşi loc.

De la copii, tineri şi bătrâni până la membrii echipajelor din marina militară, toată lumea poate să mediteze. De câţiva ani meditaţia yoghină profundă a devenit deosebit de faimoasă, favorizând astfel înţelegerea mult mai profundă a valorii transformatoare a sistemului yoga pentru omul modern. În vremea în care mişcarea New Age era în plină desfăşurare, a medita devenise o tendinţă la modă. Sunt de notorietate deja unele exemple ale unor eroine care, ajunse la capătul puterilor, şi-au revenit în mod spectaculos, întorcându-se complet iluminate după o sesiune de meditaţie, fapt ce le-a permis ulterior să realizeze fapte bune, chiar extraordinare. În prezent, în librării, vânzările de cărţi despre practica meditaţiei yoghine profunde cresc considerabil şi s-a ajuns chiar la publicarea de ghiduri de meditaţie pentru copii.

Virtuţile terapeutice ale meditaţiei yoghine profunde au fost demonstrate chiar şi în unele centre militare, de exemplu în marina militară, unde de regulă nu ne aşteptăm ca oamenii duri şi preocupaţi de cu totul alte aspecte decât cele contemplative să se aşeze în tăcere pentru a învăţa să respire şi să se interiorizeze prin practica meditaţiei yoghine profunde. În Anglia, la Londra, unii medici de familie au renunţat să le mai prescrie pacienţilor o mulţime de antidepresive, şi în schimb le recomandă şedinţe de meditaţie yoghină profundă pentru a-şi echilibra psihicul. În Franţa, la Paris, au fost deschise o multitudine de centre de practică a meditaţiei, unde se meditează în grupuri la care participă atât tineri cât şi persoane în vârstă.

În multe dintre statele puternic industrializate, tinerii cu vârste între 25 şi 35 de ani au devenit „campioni“ ai stresului şi ai epuizării. Pe fondul unei astfel de suprasolicitări, fiecare îşi poate pune întrebarea: „Care să fie motivaţia acestui nou obicei exotic pentru o practică spirituală care a apărut acum mai bine de 3.000 de ani în Orient?“ Dacă meditaţia a devenit la ora actuală preferata multor oameni, aceasta se datorează mai ales faptului că ea ne permite să ne conectăm la dimensiunea umană profundă. Ritmul vieţilor noastre este în permanentă acceleraţie, iar presiunea eficienţei este din ce în ce mai mare. Trăim într-o lume în care aproape nu mai avem timp să ne oprim şi să ne recentrăm, în care ne este dificil să ne acceptăm slăbiciunile şi fragilităţile interioare, psihice, mentale sau sufleteşti. Însă, meditaţia yoghină profundă ne ajută să ne permitem să fim noi înşine. „Chiar şi numai o şedinţă de meditaţie realizată în fiecare săptămână ne poate ajuta enorm“, afirmă fondatorul Școlii Occidentale de Meditație, Fabrice Midal, care practică sistematic meditaţia în cadrul unor grupuri ce reunesc mai multe sute de practicanţi. Printre aceştia se află tinere cu vârsta cuprinsă între 20-35 de ani, care sunt din ce în ce mai numeroase şi care doresc să trăiască în mod conştient momentul prezent, pentru a face astfel faţă fluxului năvalnic al vieţii cotidiene.

Deloc uimitor, un studiu britanic realizat în anul 2012 a confirmat faptul că adulţii cu vârste cuprinse între 25 şi 40 de ani sunt cei mai afectaţi de stres şi depresie. Presiunea la locul de muncă, reducerea drastică a timpului personal, temerea angoasantă de eşec, tensiunea creată de cerinţa celorlalţi de a da cât mai mult posibil – pe scurt faimoasa tiranie a sindromului fricii de eşec (sindrom care este numit prescurtat FOMO – „Fear Of Missing Out“) – determină mai ales fetele din generaţia actuală să se epuizeze psihic în mod accelerat, chiar cu mult înainte de vreme.
 
Motivată de un sentiment de haos interior şi de senzaţia că a exagerat enorm, o tânără de 26 de ani a început să practice în mod sistematic meditaţia: „Am început să meditez la început câte jumătate de oră pe zi şi în scurt timp am avansat la a medita câte o oră zilnic. În scurt timp am descoperit că meditaţia yoghină mă calma profund, iar efectul putea dura chiar câteva ore după aceea. Mi-am dat astfel seama cum stresul îmi modifica în permanenţă starea de conştiinţă în sens negativ. Însă, intrând în stare de meditaţie, am reuşit, pentru prima dată, să văd clar acest mare neajuns cu care mă confruntam. Practicând sistematic meditaţia am reuşit de la un anumit moment dat să mă desprind de această plasă constrângătoare a stresului, în care cădeam până atunci zilnic. Pot spune că înainte de a practica meditaţia starea mea psihică curentă era doar anxietatea care se manifesta aproape continuu. Când am reuşit să «ating cu degetul» o mică insulă de seninătate prin meditaţie, a fost o imensă surpriză pentru mine. După ce am practicat meditaţia am reuşit să iau două-trei decizii importante foarte bune“.

O altă tânără în vârstă de 23 de ani practică de doi ani meditaţia şi unele exerciţii yoga simple: „Eram foarte stresată la serviciu şi mi-am luat un an de pauză. Doream să regăsesc un fel de uşurare, mă simţeam străină de viaţa mea. Din curiozitate am testat meditaţia yoghină şi am reuşit să mă simt din ce în ce mai senină.“

Angelique Thiriet, coordonatoare a unor grupuri mari de practicanţi ai meditaţiei, a observat că mai ales tinerii cu vârsta între 25-30 ani doresc să adopte o mai bună igienă a stilului de viaţă, fără să fie însă foarte radicali şi fără să alunece în extreme: „Tinerii realizează că cei care practică meditaţia yoghină profundă sunt din ce în ce mai plini de energie, sunt mai stabili din punct de vedere psihic şi mental şi continuă să ducă o viaţă ce se încadrează foarte bine în normalitatea standardului vieţii moderne. Practica meditaţiei le dă speranţă şi încredere în viaţă. Tinerii din ziua de azi au înţeles că pentru a medita nu este neapărat nevoie să se retragă într-o mănăstire sau să se izoleze într-un loc aflat departe de civilizaţia umană. La vârsta la care suntem asaltaţi de întrebări existenţiale, să ne aşezăm în linişte, chiar şi numai pentru 10-15 minute zilnic, poate avea mari beneficii pe termen lung. Practicând în mod sistematic meditaţia, înţelegem mult mai bine ce se petrece cu noi, mintea noastră se linişteşte şi astfel reuşim să formulăm întrebările potrivite. Meditaţia yoghină profundă este o ocupaţie care oferă o nouă viziune binefăcătoare asupra lumii în care trăim.“

Putem să considerăm că meditaţia yoghină profundă este un veritabil remediu antistres. Ea nu este doar o simplă tehnică care ne face să ne simţim un pic mai bine. Chiar dacă a medita poate să pară a fi dificil, chiar dacă uneori ne confruntăm cu angoasele şi dificultăţile noastre care ne asaltează atunci când ne interiorizăm şi rămânem doar cu noi înşine, meditaţia yoghină profundă ne permite să le depăşim şi să ne raportăm într-un mod înţelept la ele. Meditaţia este o veritabilă cale de autotransformare benefică a fiinţei noastre. Ea ne permite să ameliorăm gradat, pas cu pas, o multitudine de aspecte ale vieţii noastre. Ne îmbunătăţeşte concentrarea mentală, ne rafinează percepţiile, ne îmbogăţeşte şi ne purifică emoţiile şi favorizează o certă îmbunătăţire a relaţiilor noastre cu ceilalţi.

Practicanţii avansaţi ai meditaţiei yoghine profunde admit faptul că practica meditaţiei poate fi salvatoare într-o multitudine de situaţii dificile ale vieţii. Meditaţia s-a dovedit a fi chiar şi pentru mulţi începători o modalitate de a rezolva anumite probleme simple. Atunci când cineva se aşteaptă la un anumit rezultat şi caută un răspuns la o problemă pe care o are, meditaţia poate să îi ofere o anume orientare interioară favorabilă a psihicului şi a minţii care să fie mult mai mult în acord cu posibilităţile de a rezolva cât mai eficient acea problemă. Însă nu trebuie să comparăm meditaţia cu mersul la spectacol, chiar dacă mulţi practicanţi începători gândesc că a medita este ca şi cum ai merge la cinema. De fapt, meditaţia nu este o anexă instrumentală a comportamentului nostru curent. Ea nu necesită vreo competenţă ce ţine de cunoaşterea intelectuală performantă, deoarece meditaţia yoghină profundă implică în primul rând să ne relaxăm şi apoi să devenim conştienţi de ceea ce există în mod real. Meditaţia este de o simplitate care se dovedeşte a fi pentru unii oameni complicată, mai ales în această eră a cultului performanţei. Tot ceea ce avem nevoie este să regăsim adevărata noastră naturaleţe prin practica meditaţiei. A inspira şi a expira nu a fost niciodată atât de revoluţionar ca acum!

Multor practicanţi, meditaţia yoghină profundă le-a transformat în bine viaţa. O femeie de 30 de ani spune: „Mama mea m-a ajutat să descopăr practica yoga şi meditaţia atunci când aveam 20 de ani. Trăiam în estul Americii şi acolo centrele de meditaţie sunt foarte populare. Aproape toată lumea duce acolo o viaţă nebună, iar a te ocupa de propria bunăstare psihică ajunge să fie deci ceva foarte important. După o lună de practică am descoperit că meditaţia îmi este de mare folos! În loc să ies cu prietenele mele la distracţiile obişnuite practicam meditaţia seara şi, de asemenea, la sfârşit de săptămână. La acea vreme lucram mai mult de 12 ore pe zi. Dar simţeam şi nevoia unor clipe de interiorizare, clipe pe care unii le numesc «clipe pentru mine». Datorită meditaţiei yoghine profunde am reuşit să-mi relaxez în mod extraordinar mintea şi să mă conectez la trupul meu, la sufletul meu şi să simt astfel natura mea spirituală profundă. După ce am început practica meditaţiei yoghine profunde am înţeles cine sunt şi cum să găsesc echilibrul între intensitatea din viaţa mea şi pacea interioară. Chiar dacă pare nebunesc, aproape că nu mă mai pot regăsi în starea pe care o aveam înainte de a începe practica meditaţiei! Aceasta mi-a permis să îndrăznesc să demisionez la un moment dat dintr-un serviciu foarte avantajos din punct de vedere material, dar foarte stresant şi obositor, şi să încep apoi să gătesc sănătos. Anul trecut am început să practic şi yoga. Fiind mereu în priză, faptul că am început să practic yoga m-a determinat să meditez de cel puţin patru ori pe săptămână. Dacă timp de câteva zile nu fac meditaţie, mă simt apoi deprimată, fără energie şi îmi scade mult puterea de concentrare.“

O altă tânără femeie de 28 de ani, practicantă a meditaţiei yoghine, spune: „La 24 de ani am început să practic meditaţia yoghină. Proaspăt ajunsă la Amsterdam, tocmai încheiasem o relaţie dureroasă şi demisionasem dintr-un serviciu în domeniul alimentaţiei. M-am lansat într-un proiect de benzi desenate. Pe scurt, mă simţeam pierdută şi dezorientată. Prioritatea mea era să îmi stabilesc unele reguli pentru a-mi dezvolta creativitatea şi a-mi îmbunătăţi concentrarea. Căutând cărţi de autodezvoltare, am găsit într-o librărie o lucrare intitulată «Meditaţia pentru începători». Am început să practic exerciţii de respiraţie în tren. Urmărind cuvânt cu cuvânt instrucţiunile din carte, meditam în fiecare zi. Timp de 6 luni am meditat astfel. De la un anumit moment dat mi-am dat seama că eram mai calmă, că nu mai aveam momente bruşte de depresie, că totul devenise mult mai simplu. Am continuat practica meditaţiei, dându-mi seama că ea mă fereşte de tendinţa accentuată de a stagna atunci când sunt pe cale să realizez un proiect care mă determină să fiu foarte bine organizată. Practic meditaţia yoghină mai ales dimineaţa, imediat după ce mă trezesc. Nu am copii pe care să fie necesar să îi întreţin şi nu am un şef cu pretenţii exagerate, deci pot să-mi stabilesc propriile repere şi un program de practică disciplinat. Meditaţia îmi oferă mult sprijin în viaţă. Astfel evit să mă las tentată de fel de fel de distracţii, deoarece acum am mai mult autocontrol. Mă disciplinez să realizez un regim strict de detoxifiere a trupului. Nu mă mai culpabilizez că mi-am maltratat trupul în anii de dinainte cu prea mult alcool, cu lipsă accentuată de somn sau din cauza a prea multe relaţii sexuale haotice. Cu toate acestea, mintea mea încă mai oscilează între năzuinţa unei vieţi ordonate şi dorinţa de a mă distra ca înainte. Însă, cu cât meditez mai mult, cu atât reuşesc să împac disciplina cu întâlnirile prieteneşti veritabile şi plăcute.“

Clement, un tânăr practicant al meditaţiei yoghine profunde, în vârstă de 33 de ani spune: „După ani în care am consumat foarte mult alcool, am decis să renunț şi să am o viaţă cât mai sănătoasă. Mi-a fost greu, mai ales la început, să mă adaptez la acest nou mod de viaţă pe care îl găseam dificil. În primele luni ale acestei noi orientări din viaţa mea mă simţeam complet la pământ din punct de vedere fizic şi psihic. Acum un an, un prieten mi-a vorbit despre meditaţia yoghină profundă, explicându-mi că în meditaţie trebuie să fim atenţi la gândurile şi emoţiile noastre fără să le judecăm critic sau acuzator, pentru ca apoi să ajungem să trăim o stare de seninătate care ne face să ne simţim în mod cert deasupra lor. Înainte să practic meditaţia eram foarte atras de sporturile extreme şi nu îmi închipuiam că voi putea medita vreodată. Meditaţia era pentru mine ca un fel de excursie bizară. Mi se părea extrem de dificil să stau aşezat pe o pernă fără să mă mişc şi fără să fac nimic, chiar mi se părea ciudat. Dar chiar de la prima şedinţă de meditaţie am simţit efecte benefice imediate. De atunci practic meditaţia yoghină profundă de mai multe ori pe săptămână, acasă, în linişte şi interiorizare. Uneori nu simt imediat anumite efecte pregnante, dar nu este ceva grav, nu mă ajută la nimic să mă plâng. Am observat însă că de cele mai multe ori dobândesc imediat după meditaţie o stare de bunăstare interioară foarte mare şi deosebit de profundă şi totodată descopăr, aproape după fiecare meditaţie, anumite resurse interioare, nebănuite anterior de mine şi o forţă lăuntrică binefăcătoare, despre care înainte nici nu bănuiam că ar exista în fiinţa mea.“

Sursa: yogaesoteric

15 LUCRURI LA CARE TREBUIE SĂ RENUNŢI PENTRU A FI FERICITA

1. Renunţă la nevoia de a avea întotdeauna dreptate

Multe persoane nu suportă ideea de a greşi şi îşi doresc să aibă întotdeauna dreptate, chiar şi cu riscul de a încheia o relaţie minunată sau provocând mult stres şi durere, pentru ei şi pentru alţii. Pur şi simplu nu merită. Oricând simţi nevoia “urgentă” de a sări într-o discuţie despre cine are dreptate şi cine greşeşte, întreabă-te următorul lucru: „Prefer să am dreptate sau prefer să fiu o persoană blândă?“. Ce câştig dintr-un conflict verbal, în urma căruia cel din faţa mea părăseşte „scena“ cu un gust amar şi un sentiment de dezamăgire?

2. Renunţă la nevoia pentru control

Fii dispus să renunţi la nevoia de a controla întotdeauna tot ce se întâmplă cu tine şi cu cei din jurul tău: situaţii, evenimente, oameni etc. Indiferent că sunt persoane dragi, colegi de muncă sau pur şi simplu străini pe care îi întâlneşti pe stradă, permite-le să existe. Permite tuturor lucrurilor şi persoanelor să fie exact aşa cum sunt şi o să vezi ce bine te vei simţi. „Lăsând lucrurile să fie, totul va curge lin, aşa cum trebuie“, spunea Lao Tzu.

3. Renunţă la vină

Renunţă la nevoia ta de a da vina pe alte persoane pentru ceea ce ai sau nu ai, pentru ceea ce simţi sau nu simţi. Încetează să renunţi la puterile tale şi începe să îţi asumi responsabilitatea pentru viaţa ta.

4. Renunţă la auto-înfrângere

Câţi oameni se rănesc singuri din cauza mentalităţii lor negative, poluate şi a auto-înfrângerii repetitive? Nu crede tot ceea ce îţi spune mintea, în special dacă este ceva negativ şi care te auto-distruge. Eşti mai bun de atât. „Mintea este un instrument superb dacă este folosit aşa cum trebuie. Totuşi, folosită în mod greşit, devine foarte distructivă“, spunea Eckhart Tolle.

5. Renunţă la convingerile tale limitate

Renunţă la convingerile tale despre ceea ce poţi sau nu poţi face, despre ceea ce este posibil sau imposibil. De acum înainte nu o să mai permiţi convingerilor tale limitate să te ţină captiv. Deschide-ţi aripile şi zboară! „O convingere nu este o idee deţinută de minte, este o idee care ţine mintea“, spunea Elly Roselle.

6. Renunţă să te mai plângi

Renunţă la nevoia ta constantă de a te plânge despre acele multe, multe, multe lucruri, oameni, situaţii, evenimente care te fac nefericit, trist şi depresiv. Nimeni nu te poate face nefericit, nicio situaţie nu te poate face trist decât dacă îi permiţi. Nu situaţia care declanşează acele sentimente este de vină, ci modul în care alegi să le priveşti. Nu subestima niciodată puterea gândirii pozitive.

7. Renunţă la luxul de a critica

Renunţă la nevoia de a critica lucruri, evenimente sau oameni care sunt diferiţi faţă de tine. Cu toţii suntem diferiţi, şi totuşi cu toţii suntem la fel. Toţi vrem să fim fericiţi, toţi vrem să iubim şi să fim iubiţi şi toţi vrem să fim înţeleşi. Cu toţii vrem ceva, şi ceva este dorit de noi toţi.

8. Renunţă la nevoia de a impresiona celelalte persoane

Încetează să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti doar ca ceilalţi să te placă. Lucrurile nu funcţionează aşa. În momentul în care încetezi să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti, momentul în care renunţi la toate măştile tale, momentul în care te accepţi cu adevărat, o să descoperi că oamenii se simt atraşi de tine, fără a depune niciun  efort pentru asta.

9. Renunţă la ideea de a te opune schimbării

Schimbarea este bună. Schimbarea te va ajuta să mergi de la A la B. Schimbarea te va ajuta să faci îmbunătăţiri în viaţa ta şi în viaţa celor din jurul tău. „Urmăreşte fericirea şi Universul va deschide uşile pentru tine acolo unde nu existau decât pereţi“, spunea Joseph Campbell.

10. Renunţă la etichetare

Încetează să etichetezi acele persoane, lucruri şi evenimente pe care nu le înţelegi ca fiind ciudate şi diferite şi încearcă să îţi deschizi mintea, puţin câte puţin. Minţile funcţionează doar atunci când sunt deschise. „Forma cea mai înaltă de ignoranţă este atunci când respingi ceva despre care nu ştii nimic“, spunea Wayne Dyer.

11. Renunţă la temerile tale

Frica este doar o iluzie, nu există, tu ai creat-o. Totul este în mintea ta. Dacă vei corecta interiorul, exteriorul va fi exact aşa cum trebuie. „Singurul lucru de care trebuie să ne temem este frica însăşi“, spunea Franklin D. Roosevelt.

12. Renunţă la scuze

De multe ori ne limităm din cauza numeroaselor scuze pe care le folosim. În loc să creştem şi să lucrăm la a ne îmbunătăţi viaţa şi spiritul, rămânem blocaţi, minţindu-ne singuri, folosind tot felul de scuze, scuze care în 99,9% din cazuri nu sunt reale.

13. Renunţă la trecut

Este greu. Se ştie. În special atunci când trecutul arată mult mai bine decât prezentul şi viitorul pare atât de înfricoşător, însă trebuie să iei în calcul faptul că momentul prezent este tot ceea ce ai şi tot ce o să ai vreodată. Trecutul după care tânjeşti, trecutul la care visezi, a fost ignorat de tine atunci când a fost prezent. Încetează să te mai păcăleşti singur. Fii prezent în tot ceea ce faci şi bucură-te de viaţă. Până la urmă viaţa este o călătorie, nu o destinaţie. E bine să ai o viziune clară asupra viitorului, pregăteşte-te, dar întotdeauna fii în prezent.

14. Renunţă la ataşament

Acesta este un concept care pentru mulţi dintre noi este greu de înţeles, însă nu este ceva imposibil. Devii din ce în ce mai bun odată cu trecerea timpului şi cu mult antrenament. Momentul în care te detaşezi de toate lucrurile, devii atât de liniştit, tolerant, blând şi seren. O să ajungi într-un loc în care o să fii capabil să înţelegi toate acele lucruri fără a mai suferi. O stare dincolo de cuvinte.

15. Renunţă să îţi trăieşti viaţa în funcţie de aşteptările celorlalţi

Mult prea multe persoane trăiesc o viaţă care nu le aparţine pentru a o putea trăi. Îşi trăiesc vieţile în funcţie de ceea ce cred alţii că este bine pentru ei, trăiesc viaţa în funcţie de ceea ce spun părinţii că este mai bun pentru ei, în funcţie de ce zic prietenii, duşmanii şi profesorii lor că este bine pentru ei. Aceste persoane îşi ignoră vocea interioară, chemarea interioară. Sunt atât de ocupaţi făcându-le pe plac celorlalţi, încât pierd controlul asupra propriilor vieţi. Uită ceea ce îi face fericiţi, ce îşi doresc, ce au nevoie şi eventual uită cine sunt cu adevărat. Ai o singură viaţă, trebuie să o trăieşti, să o deţii şi în special să nu laşi părerile altora să te împiedice în drumul tău.

Autoare: Luminiţa Daniela Saviuc

Sursa: Yahoo!

7 METODE PRIN CARE POTI INVATA SA FII FERICITA

Azi vreau sa iti scriu cele 6 metode prin care oamenii invata sa fie fericiti. Fara aceste metode fericirea ta o sa fie dependenta de lucrurile din jur, de vreme, de alti oameni, de succesul personal. Toate aceste dependente sunt gresite. E un cerc vicios. Daca esti un om fericit, poti mult mai usor sa ai succes. Dar si daca ai succes poti sa fiifericit.Dar succesul (atingerea obiectivelor) este undeva in exteriorul tau, iar fericirea este in interior.

Asa ca logic este sa incepi prin a fi fericit, iar apoi urmeaza si atingerea obiectivelor, succesul tau in viata.

Oricum, nici un obiectiv nu merita sa fie atins, daca nu esti fericit.

Ai vazut si tu oameni care isi pun in minte sa atinga cate un obiectiv major, iar cand au ajuns acolo nu stiu ce sa faca? Vor sa o ia de la capat sau isi pun alt obiectiv, pentru ca odata atins, nici un obiectiv nu pare sa ii satisfaca. Asta doar din cauza ca se iluzioneaza ca fericirea lor consta in atingerea obiectivelor.Pacat ca e gresit sa gandeasca asa. Fericirea este starea noastra naturala, dar am uitat sa mai fim naturali, suntem doar masti puse pe Eu-l nostru, nu mai stim deloc cine suntem. De fiecare data vrem sa fim altcineva decat suntem in realitate.

Asta pentru ca de prea multe ori ne-a fost spus ca am gresit, de prea multe ori ne-a fost reprosat “tu de ce nu esti ca acela?”  sau am fost criticati pana cand am ajuns la concluzia ca Eu-l meu nu este bun, nu este destept, nu este corect, asa ca am pus masti ca sa nu mai stie nimeni cine suntem. Iar o data cu prima masca pusa sa ascunda Eu-l tau, ti-ai pierdut si inocenta, ai pierdut si capacitatea ta de a fi fericit.

Iar acum NLP Mania vine si incearca sa te invete sa dai jos mastile. Nu pot sa fiu autentic in locul tau, nu pot sa am curajul de a spune ce gandesc in locul tau. Pot doar sa iti zic ca functioneaza. Ca nu doar tu esti asa, ca si eu am fost, ca si altii au fost si sunt cu masti pe fata. Nu pentru ca ne plac mastile, ci pentru ca am fost manipulati, criticati pana cand ne-am pus masti. Iar acum e timpul sa le dam jos, una cate una, ca sa putem sa fim iar fericiti, autentici.

Nivelul de fericire – nivelul tau de evolutie

In functie de educatia ta, de modul in care ti-a fost programata mintea in copilarie si de modul in care iti programezi tu mintea in prezent prin gandurile tale, ai un anume nivel de fericire pe care poti sa il simti. Ca sa iti dau un exemplu, in functie de gradul de antrenament al muschilor tai, poti ridica doar un anumit numar de kilograme. Tine de puterea ta, daca ti-ai obisnuit muschii sa ridice doar 3 kilograme, atunci nu vei putea mai mult nici daca vrei. Dar un alt om poate a ridicat zilnic cate 30 de kilograme, asa ca nivelul de antrenament al muschilor e mai ridicat.

Cu fericirea e la fel. Poti sa simti doar cantitatea de fericire pentru care te-ai antrenat. In cazul acesta antrenamentul consta in programarile mentale anterioare. Exista studii care arata ca daca un om castiga la loto o suma uriasa de bani este super fericit timp de maxim 1 an de zile, apoi nivelul de fericire scade pana la nivelul de fericire anterior evenimentului. Cu alte cuvinte, chiar daca castigi ceva, daca iti atingi un obiectiv, dar tu nu esti capabil sa simti decat un anume grad de fericire, tot acolo te vei intoarce.

E valabil si in situatii negative. Imagineaza-ti cel mai rau lucru care ti se poate intampla. Daca ai un accident si ramai cu un handicap. Timp de un an esti nefericit, apoi nivelul de fericire devine exact acelasi pe care l-ai avut inainte de accident. Daca erai inainte un om trist si nefericit, ramai la fel. Daca inainte erai un om vesel si fericit, dupa o perioada de timp te vei adapta la noua viata iar fericirea ta o sa fie exact aceeasi.

Creierul nostru are o uriasa capacitate de adaptare, asa ca orice situatie de viata iti apare, de fapt nu situatia aceea de viata iti influenteaza fericirea ci educatia si auto-educatia ta. Esti singur responsabil de propria ta programare mentala. Nu poti sa dai vina pe faptul ca in copilarie te-ai lasat programat mental de ceilalti, pentru ca acum tu singur poti decide ce sa iti bagi in minte: ganduri distructive sau ganduri constructive.

 Care este stilul de gandire potrivit pentru a programa fericirea

Cu alte cuvinte, ce fac oamenii care au un nivel de fericire mai mare decat ceilalti? Pentru ca sunt oameni care nu au mai multi bani decat ceilalti, nu sunt neaparat mai sanatosi decat ceilalti, nu sunt nici macar mai frumosi sau mai destepti decat ceilati. Si totusi pot sa fie fericiti. Ce programe mentale ruleaza in mintea lor de au aceasta capacitate extraordinara de a simti un nivel mai inalt de fericire? Iti dau mai jos o lista cu cateva din programele (obiceiurile) mentale pe care le poti antrena la tine pentru a iti creste nivelul de fericire.

 1) Admiratia

Oamenii fericiti au schimbat invidia in admiratie. Am observat ca oamenii nefericiti sunt mai tot timpul cu ochii pe altii, se compara cu alti oameni si isi doresc sa ajunga ca aceea la care se uita ei. Problema ca acei oameni se uita cu invidie si nu cu admiratie. Diferenta dintre invidie si admiratie este ca atunci cand simti invidie simti si tristetea ca tu nu esti la fel. Iar cand simti admiratie simti bucuria ca ai sansa sa cunosti un asemenea om de la care poti sa inveti ceva. Programul mental al admiratiei trebuie zilnic antrenat. Orice om vezi, trebuie sa gasesti ceva sa admiri la el.

Exercitiu pentru tine:

• gaseste azi 3 persoane pe care anterior nu le observai (nu le luai in seama) si gaseste ceva de admirat la acele persoane. Daca vezi un gunoier pe strada, admira la acela faptul ca e in stare sa faca un lucru pe care tu nu esti in stare sa il faci pentru ca ti-ar fi rusine. Daca vezi un politist, admira la el faptul ca poate sa stea in picioare atatea ore si sa dirijeze circulatia.  Scopul exercitiului este sa nu iti lasi mintea sa se focalizeze pe aspectele negative ale persoanel. O sa vezi ca la inceput mintea o sa zica ” ce sa admir la gunoier, probabil ca nu il duce mintea sa faca mai mult de atat, iar la politist probabil ca se gandeste chiar acum la ce spaga sa ceara de la cei pe care ii dirijeaza.”  Dincolo de aceste ganduri care nu te ajuta, cauta sa antrenezi capacitatea mintii tale de a te concentra pe admiratie.

2) Recunostinta

Atunci cand incepi sa spui “sunt recunoscator pentru ce am acum, pentru ce sunt acum” deja in interiorul tau apar alte emotii. Poti sa oscilezi intre a fi recunoascator si a considera ca asa trebuiau sa stea lucrurile, ca era natural sa ai minimul pe care il ai acum, ca era logic ca acum trebuia sa existi si sa citesti aceste lucruri. Dar gandeste-te cate sanse erau in acest univers infinit ca tu sa te nasti, ca tu sa treci prin ce ai trecut, ca tu sa afli aceste informatii. Ai putea sa fii recunoscator pentru ca azi ai ce manca, sunt peste 1 milion de oameni pe lume care azi nu o sa aiba nimic de mancare. Ai putea sa fii recunoscator ca traiesti pentru ca sunt sute de mii de oameni care azi mor, din diferite cauze. Ai putea sa fii recunoscator pentru faptul ca citesti, pentru ca sunt milioane de oameni care nu au avut nici macar sansa sa mearga la scoala si sa poata invata macar atat.

Daca insa alegi sa spui ca nu ai motive de a fi recunoscator, atunci alegi sa faci parte din categoria celor care nu sunt inca decisi sa faca ceva ei insisi pentru a fi fericiti. Aici tu decizi. Vrei sa fac eu sau altii din viata ta lucruri ca tu sa fii fericit, sau vrei sa te faci tu singur fericit, sa iti antrenezi tu un mod de gandire fericit, ca sa poti apoi sa ii faci si pe altii fericiti. Nu poti decat sa fii model pentru altii, nu poti sa traiesti in locul lor, asa cum eu nu pot decat sa iti scriu aceste randuri, dar nu pot eu sa imi schimb gandirea in locul tau.

Uite 2 exercitii de facut pentru recunostiinta:

Exercitiul 1:

• Azi cand mergi in oras si vezi un cersetor, ofera-i ceva. Orice ai la indemana, nu e necesar sa fie un ban, poate sa fie o bomboana, un corn, orice. Iar in gandul tau spune “multumesc” si fii recunoscator parintilor tai, profesorilor tai, tie insuti pentru ca ai vointa si cunoastere, pentru ca tu esti cel care poti sa oferi chiar si putin.

Exercitiul 2:

• Cauta in memoria ta persoanele carora le poti fi recunoscatoare si spune-le din cand in cand “multumesc”, in gandul tau si spune-ti in gand si motivul pentru care le esti recunoscator.

 3) Multumirea

Un alt mod de gandire al oamenilor fericiti este practica constanta a starii de multumire sufleteasca. Acesti oameni se multumesc cu putin, dar fac mult. Mi-am dat seama de modul lor frumos de gandire. In momentul in care un om e fericit nu mai simte nevoia de a avea multelucruri in jurul sau. Daca esti deja fericit, pentru ce sa iti mai trebuiasca si altceva? Dar daca esti trist, atunci mintea ta cauta sa ai cat mai mult, sa te inconjori de tot felul de lucruri care crezi tu ca te vor face fericit.

Oamenii fericiti sunt simpli, ei fac ce le place, traiesc un mod de viata simplu, fara sa se inconjoare de multe obiecte si lucruri.Doar cand nu esti fericit, iti cauti fericirea in jurul tau, in obiecte si oameni. Cand esti deja fericit, iti vine natural sa oferi acele obiecte. Tu ai deja totul, nu iti mai trebuie nimic. Asa ca recomandearea mea este sa cultivi un mod de gandire in care sa te multumesti cu putin, dar sa nu te lenevesti sa nu stai fara sa faci nimic. Stiu oameni fericiti, care traiesc simplu, dar care sunt fericiti tocmai pentru ca fac ce le place sa faca de dimineata pana seara. Privind din exterior, ceea ce fac acesti oameni pare sa fie munca… dar e doar placere si distractie pentru acestia.

Cand iti place ceea ce faci, nu vei munci nici macar o zi in viata ta.  

 Exercitiu:

– Cauta in camera ta un obiect de care nu ai nevoie cu adevarat. Poate e o amintire de la cineva sau de undeva. Sau poate nu mai reprezinta nimic pentru tine, dar il pastrezi acolo ca sa ocupe loc, sau poate il pastrezi ca “in viitor poate o sa ai nevoie de el”. Daca in prezent nu ai nevoie de el, atunci fa-l cadou cuiva care are nevoie in prezent de el. Daca nimeni nu are nevoie de el, daca nici tu nu l-ai folosit in ultimii 2 ani, atunci arunca-l, pentru ca nu il vei folosi nici macar peste 2-3 ani. Cand faci curatenie in jurul tau, de fapt se face curatenie si in interiorul tau. Cand sunt putine lucruri in jurul tau, mintea devine mai creativa, iar tie iti pot veni acele ganduri care sa itischimbe complet viata, atat personal cat si profesional.

4) Relaxarea

Oamenii fericiti sunt relaxati. Cu cat privesti un lucru din natura cu atat mintea ta devine mai relaxata. Nici o cladire nu te poate relaxa cum te relaxeaza un element din natura, pentru ca natura ne-a format noua corpul si psihicul. Intoarcerea la natura am observat-o des la oamenii care stiu sa fie fericiti. Relaxarea fizica si apoi emotionala este strans legata de natura. Nu conteaza sa mergi prin padure sau sa dormi in cort pe munte, ci conteaza ca zilnic sa simti natura in jurul tau. Poate doar privind cerul, sau un copac. Dar in acele 2-3 minute de contact cu natura, uita de orice altceva. Fii doar tu si natura.

 Exercitiu:

• Pune-ti o mana pe inima, observa cat de tare iti bate inima. Pune-te pe un fotoliu sau pe un pat macar de 2 ori pe zi si nu fa nimic. Doar simte ca traiesti. Poate acum nu gasesti nici o satisfactie in faptul ca traiesti, dar daca exersezi acest exercitiu timp de o saptamana sau doua o sa vezi ca nu e chiar banal ca traiesti.
• Stai dimineata inainte sa te ridici din pat inca 2 minute cu ochii inchisi (pune-ti alarma cu 2 minute mai devreme) si doar simte corpul relaxat. Relaxarea corpului e mai intensa dimineata. Observa cum se simt picioarele si mainile relaxate. Iar in cursul zilei intrerupe orice activitate pentru cateva momente (4-5 minute) si aminteste-ti relaxarea din maini si picioare.
• Aminteste-i de macar 2-3 ori pe zi corpului tau cum este de relaxat dimineata. Asa ii vei comanda subconstientului tau sa te relaxeze.
• Priveste macar 1-2 minute pe zi norii, pomii, orice e departe de tine sau aproape si face parte din natura.

 5) Concentrarea pe prezent

Fericirea o ai atunci cand traiesti placerea de a face ceea ce iti place. Nu cand te gandesti doar la ce vei obtine in urma actiunilor tale. Aici gresesc multi oameni care nu stiu sa fie fericiti. Ei cauta fericirea undeva in viitor, in momentul in care isi ating obiectivul.

Oamenii fericiti stiu ca asta e gresit. Ei stiu ca fericirea e in fiecare pas pe care il faci pentru a atinge obiectivul tau. De fapt e mult mai multa fericire in “a face” decat in “a avea”. Cu alte cuvinte, oamenii fericiti nu sunt interesati de atingerea obiectivului, pentru ca deja si-au primit fericirea pe parcursul drumului spre acel obiectiv.Cand ei isi ating obiectivul, il ofera altuia. Sau o iau de la zero, de dragul activitatii, nu de dragul obiectivului.Obiectivul iti tine mintea in viitor, pe cand actiunea pe care tocmai o faci, iti tine mintea in prezent. Asa ca e mai usor sa fii fericit cu mintea focalizata pe prezent. Mintile oamenilor sunt usor de dus in trecut (cand iti amintesti) sau in viitor (cand iti imaginezi cum o sa fie). Dar e mai dificil sa inveti sa simti prezentul, sa te bucuri de prezent. In trecut iti amintesti cum ai fost fericit si uneori te cuprinde tristetea, melancolia. In viitor apare speranta, dar nici gandul la viitor nu este cu adevarat plin de fericire. Fericirea fiind o stare emotionala superioara, ea apare doar cand mintea e in prezent, cand gandurile sunt concentrate pe ce faci chiar atunci, cand nu ai in minte nici amintiri, nici obiective.

Exercitiu:

Stabileste-ti sau poate deja ai stabilit un obiectiv.Apoi evalueaza daca l-ai stabilit corect:

• este obiectivul formulat in termeni pozitivi? (adica “vreau o masina” si nu “vreau sa nu mai merg pe jos”, sau “vreau 1000 euro/luna salar” si nu “nu mai vreau sa fiu sarac”)

este obiectivul tau masurabil? poti sa spui clar cand iti atingi obiectivul, dupa niste criterii masurabile de oricine?

depinde obiectivul tau in mare masura doar de tine?

este obiectivul tau cu adevarat al tau sau ti-a fost bagat in cap de altii?

Doar daca ai stabilit obiectivul dupa aceste formule, mintea stie sa traiasca in prezent si sa se bucure de actiune. Altfel mintea doar o sa fuga spre viitor, iar tu o sa muncesti nefericit pentru a iti atinge obiectivul.

 6) Creativitatea (starea de flux)

Am lasat la urma starea de flux, creativitatea continua. Asta pentru ca deja aici vorbim de stari de fericire mai profunde. Daca ai plans vreodata de fericire atunci stii despre ce vorbesc.Starea de flux este aceea stare cand din interiorul tau izvoraste parca o chemare, o nevoie, o intuitie care e mai puternica decat tot ceea ce ai stiut si ai facut pana acum in viata. Parca totul incepe sa aibe sens, simti o implinire si o multumire continua si fara limite. Iar cand se opreste starea aceasta o vei cauta cu orice pret. In starea aceasta un pictor picteaza, un compozitor compune, un scriitor scrie. Este o stare in care creativitatea si inspiratia apar fara nici un efort. Cand simti ca nu faci nici un efort in actiunile tale, atunci esti in aceea stare de flux. Observa-ti atunci sentimentul, emotiile. O sa vezi cat de intensa e fericirea in acele momente. De fapt tu atunci esti ca un copil care se joaca si este captivat de propriul joc. Doar ca tu nu te mai joci cu masini si papusi ci te joci prin munca ta. Creativitatea aceasta este un secret pe care multa lume nu il cunoaste. Scoala ne-a facut handicapati, ne-a extirpat creativitatea. Creativitatea nu te face un bun muncitor, nu te face un bun soldat. Creativitatea te face artist, te face inventator, te scoate din norma, te scoate din normal. Iar societatea te vrea normal, te vrea in turma.

Oamenii fericiti nu pot sa stea in turma, tot timpul sunt deosebiti, tot timpul sunt excentrici prin ceva. Pentru ca ei fac ce le spune propriul suflet, nu ce le sopteste vecinul si profesorul.

Exercitiu:

• Fa-ti o agenda in care sa iti notezi orice idei “traznite” iti vin in minte. Acele idei care acum par sa fie fara sens, peste un an sau mai devreme o sa le vezi ca incep sa aibe logica. Subconstientul tau creaza bucati din un sistem, dar daca nu iti notezi ideile, o sa le uiti. Iar cand sistemul e creat complet, o sa ii gasesti si sensul.

Poate o sa fie ceva potrivit pentru profesia ta, sau pentru stilul tau de viata, poate o sa fie idei despre cum sa faci bani, despre cum sa ajuti o multime de lume, poate o sa fie idei despre cum sa vindeci o boala a ta sau a altuia, poate o sa fie idei despre cum sa te cunosti mai bine.

Orice idei ai avea, cele mai “fara sens” idei, noteaza-le. Acum sunt doar piese de puzzle care par sa nu duca niciunde. Dar cand ai multe asemenea piese de puzzle, totul incepe sa prinda un contur, o sa observi un model, o structura.

– Poti chiar sa accentuezi si sa grabesti procesul acesta. Alege un hobby artistic, poate e muzica, desenul, dansul, orice. Zilnic sau saptamanal aloca un timp pentru hobbyul tau. Iar dupa aceea o sa observi ca ideile ce iti vin vor fii chiar mai multe si mai puternice.

In acele momente vei intelege cum sa iti folosesti creativitatea. Recomandarea mea: tine secrete acele idei. Nici macar tu nu le intelegi pana nu prind contur, dar daca le vei spune si altora, o sa rada de tine, pentru ca nu au cum sa inteleaga piesele disparate dintr-un puzzle pe care il vei construi de abia peste un an sau doi.”

Sursa: nlpmania.ro

 7) Iertarea

cu drag, 

Alina Dospinescu

Cadou de Craciun pentru suflet de femeie-(SI TU) POTI SA ITI VINDECI VIATA!

Iti propun un cadou altfel..unul pentru sufletul, trupul si mintea ta. Petrece o ora doar cu tine si lasa-te patrunsa de mesajul vindecator al acestui film, realizat dupa best-sellerul cu acelasi nume de Luise Hay, unul dintre cei mai faimosi si eficienti life coach la nivel mondial.
Louise Hay a ajutat oameni bolnavi grav sa se vindece, s-a vindecat ea insasi de o problema foarte grava la uter si a pus foarte mult suflet in munca de a ajuta femeile sa se pretuiasca pe sine si sa nu isi mai faca rau, otravindu-se cu judecati aspre. Gandirea noastra se reflecta in exterior! Acest film explica ce influenta au gandurile noastre asupra vietii proprii si asupra trupului nostru…si cum poti, simplu si firesc, sa iti vindeci viata, vindecandu-ti imaginea de sine.

Sarbatori fericite draga mea!

Alina Dospinescu

Psiholog

 Heart IQ Mastery Life Coach

 Specialist Evolutie personala si

 spirituala in Academia Femeilor

     Sursa imagini

Cum sa emani intotdeauna parfumul unui trandafir…

A oferi flori e o tradiţie aproape universal răspândită. Oferim flori pentru a ne manifesta admiraţia, respectul, dragostea. Femeile, mai ales, sunt sensibile la flori; dacă vreţi să câştigaţi prietenia unei femei, oferiţi‑i flori. Evident, poate acest lucru nu va fi suficient. Există anumite fe­mei cărora puteţi să le oferiţi toate florile pe care le găsiţi la piaţă fără să puteţi să le câştigaţi pri­etenia; pentru că există alte flori de oferit, flori invizibile, şi pe ele trebuie să ştiţi să le oferiţi: florile sufletului vostru.

Priviţi un trandafir: simţiţi imediat ceva atât de poetic, încât starea voastră interioară se va transforma. O senzaţie, oricât de slabă ar fi ea, un sentiment, cât de slab ar fi, modifică deja ceva în profunzimea fiinţei voastre. Floarea pe care o priviţi vă vorbeşte prin culorile sale, forma sa, parfumul său, ea îşi deschide drum în voi, prin intermediul corpurilor subtile, pentru a trezi în sufletul vostru forma, parfumul, culoarea căreia îi corespunde. Şi e la fel, bineînţeles, pentru un obiect respingător. De aceea, trebuie să fiţi atenţi să nu vă înconjuraţi decât de prezenţe armo­nioase, frumoase, pure… pentru că influenţa lor pătrunde în voi. Şi cum în domeniul spiritual există calităţi şi virtuţi care corespund acestei armonii, puţin câte puţin, aceste calităţi şi virtuţi se vor manifesta în voi.

Tot ceea ce vă înconjoară exercită o influenţă asupra voastră, chiar dacă nu sunteţi conştienţi de acest lucru. Dar tocmai, e important să deveniţi conştienţi de acest lucru pentru a face o muncă benefică. Dacă simţiţi că un obiect sau o creatură vă influenţează favorabil, trebuie să deschideţi conştient porii voştri interiori pentru ca aceste influenţe să vă penetreze profund. Dacă nu‑i des­chideţi, chiar şi cele mai bune lucruri vor rămâne ineficace, ele nu vă vor atinge. Mergeţi pe malul unui pârâu, după un izvor care străluceşte, şi gândiţi‑vă că e imaginea ade­văratei surse a vieţii, care trebuie să strălucească şi să curgă pentru voi… Mergeţi după soare, contemplaţi‑l, deschideţi‑vă lui ca să trezească în voi soarele spiritual, căldura sa, lumina sa… Mergeţi după flori pentru a le cere secretul par­fumului lor, şi ascultaţi‑le ca să învăţaţi să extra­geţi şi voi chintesenţele cele mai parfumate ale inimii voastre şi ale sufletului vostru…
Totul vorbeşte, numai oamenii nu ştiu să asculte, nu ştiu să asculte nici soarele, nici arborii, nici stân­cile, nici lacurile, nici munţii, nici păsările, nici propria lor voce interioară care vorbeşte fără în­cetare. Dar dacă trebuie să asculte bârfe sau calomii, imediat îşi deschid urechile. Nu înţeleg de ce sunt aşa stupizi: sunt atâtea lucruri fru­moase de ascultat, de privit, de înţeles, de ce se opresc tot timpul asupra a ceea ce este inutil şi meschin?

Priviţi acest trandafir: el e mic, dar e mare în mine pentru că îmi revelează multe lucruri, de aceea îl iubesc. El e fericit, îmi surâde, şi eu la rândul meu îl privesc cu dragoste pentru că el intră în mine şi trezeşte alţi trandafiri în inima mea şi în sufletul meu. De ce nu încercaţi şi voi? Sfătuiesc chiar şi femeile care aşteaptă un copil să se gândească în această perioadă a gestaţiei să lucreze din când în când cu trandafirii, ca să influenţeze favorabil copilul ce‑l poartă.

Spiritele trandafirilor sunt entităţi ce vin de pe planeta Venus şi care au acceptat să se încar­neze pe Pământ pentru a ajuta oamenii. Dar nu cunoaştem încă această misiune a trandafirilor, ne servim de ei pentru a orna apartamentele şi grădinile, pentru a atrage un bărbat sau pentru a seduce o femeie. În realitate, trandafirul este aici pentru a ne revela un drum de cea mai mare per­fecţiune, drumul adevăratei iubiri, dragostea care nu întemniţează, dragostea care eliberează. Iată rolul şi mesajul trandafirului. Dacă el e regele florilor, e pentru că el ne învaţă dragostea adevă­rată. În ziua în care oamenii vor înţelege sacrifi­ciul pe care el îl face venind printre ei şi vor accepta mesajul său, poate vor începe să‑i se­mene: pe unde vor trece, ei vor înmiresma atmosfera cu un parfum delicios.

În Paradisul terestru, Dumnezeu i‑a încre­dinţat Evei îngrijirea vegetaţiei, de aceea, trăind printre flori, Eva a început să degaje ea însăşi un parfum de flori. În momentul primului păcat, ea a pierdut această calitate. Înainte de cădere, aceste parfumuri emanau din ea pentru că poseda cali­tăţi şi virtuţi care se manifestau întocmai în plan fizic, sub formă de parfumuri. Pentru că un par­fum este expresia fizică a unei virtuţi, de aseme­nea, un miros urât este expresia fizică a unui viciu. Dacă femeile sunt acum atât de atrase de parfumuri şi simt nevoia de a se parfuma, e pen­tru că doresc inconştient să regăsească acest dar pe care‑l aveau în Paradis, de a degaja natural parfumuri.

Dar a se parfuma nu e cea mai bună metodă: dacă ele vor învăţa să‑şi dezvolte anu­mite calităţi şi virtuţi, ele vor regăsi parfumul lor, ele vor regăsi adevărata lor frumuseţe. Există femei care ar da averi pentru a avea natural un astfel de parfum. Vrăjitorii, vrăjitoarele aveau cunoştinţe care le permiteau să fabrice duhori insuportabile pen­tru a atrage demonii. Şi dacă există obiceiul de a arde parfumuri, esenţe în temple, biserici şi lo­curi sacre, e tocmai pentru a alunga spiritele te­nebrelor şi a atrage spiritele luminii.

  Se spune în Biblie că parfumul sacrificiilor celor drepţi urca până la nările lui Dumnezeu care se delecta. Da, e adevărat, Dumnezeu respiră suflete, e o reali­tate: sufletul celor drepţi degajă un parfum care atrage prezenţa entităţilor luminoase, şi chiar Sfântul Duh vine să respire parfumul acestor suflete. Evident, aceste parfumuri spirituale sunt aşa de subtile că nu le putem simţi în planul fizic. Este deci foarte important de a ajunge prin munca noastră spirituală să ameliorăm calitatea parfumurilor corpului nostru fizic, nu pentru a atrage oamenii ci pentru a atrage prietenii din lumea invizibilă, pentru că ei iubesc parfumurile unui suflet pur. De ce să nu le oferim această bucurie? Prin arderea esenţelor, alungaţi spiritele tenebroase şi atrageţi entităţile celeste, e minu­nat. Dar aceasta nu ajunge, trebuie să ştiţi cum să răspândiţi din interior parfumul purităţii, al sfin­ţeniei.

                                                   —-O. M. Aivanhov

                                          Sursa: Frumusete-iubire-intelepciune

Respiro

Am plans in inima mea pana nu au mai ramas lacrimi.
ca un canion golit de curgerea apei
sufletul mi-a ramas gol
in soare,
reflectandu-i lumina.

Malurile au inceput sa se usuce si sa crape pe alocuri
si pasarile sa zboare tot mai sus
prin inima mea.
Printre crapaturi au iesit fire de iarba –
sperante ale viitorului,
inceputuri noi.

Totul e fraged si ars de timp totodata,
golit si primenit,
noul si vechiul se imbina in sfarsit
cu tot ce au mai curat.

Privesc inainte, spre zarile intinse
si simt cum imi desfac drumurile
salbatece si neumblate inca
catre Necunoscut.

Intr-o zi, vor veni calatori…
Intr-o zi, un suflet aprig, nomad se va recunoaste in acest tinut salbatec.

Cerul imi canta si singuratatea de acum imi face bine;

Intr-o zi focurile se vor aprinde,
talpi noi vor strabate coridoarele acestui suflet
si cantecul acestui cer se va-mpleti cu alte cantece
de bucurie si de libertate
de dragoste, de speranta, de inalt si de dor.

Ma infasor in cerul albastru
si savurez singuratatea de acum
Privesc pamantul curat, neatins inca
de niciun calator.

Este bine sa nu fiu gazda nicicui,
din cand in cand.

Modalitati practice de trezire a puterii feminine -Curs ONLINE

Imagineaza-ti o lume in care traiesti exprimand zi de zi prin toata fiinta ta -trup, minte, suflet- inteligenta inimii tale si puterea fascinanta a feminitatii tale, emanand prin toti porii frumusetea ta, iubirea ta, pasiunea si gratia asa cum sunt prezente numai in tine. Intuiesti cat de fericita te-ai simti si cat de completa? Puternica, dar si relaxata, vie, luminand lumea cu prezenta ta plina de echilibru, de stralucire. Onorandu-ti inima si lasand-o sa te ghideze spre adevarata implinire. Toate avem nevoie sa reinvatam sa comunicam cu inteligenta superioara a Inimii.

Cand trezesti energia ta feminina esti cu adevarat deschisa in fata vietii, cu simturile treze si inima deschisa si traiesti o viata miraculoasa, caci esti o manifestare a frumusetii, iubirii si puterii de atractie a miracolelor. Bucuria pur si simplu iti inunda viata:

• -Te iubesti mai mult, te simti profund implinita din interior, iar forta ta de atractie creste odata cu increderea in sine, ca o expresie a comuniunii cu adevarul inimii tale

• -Relatia cu barbatul iubit se clarifica si se armonizeaza si in viata ta este din nou loc pentru iubire si pasiune

• -Creezi relatii de prietenie trainice, profunde, de suflet bazate pe admiratie sincera si sustinere reciproca, dar si pe multa bucurie. 

• -Chiar si relatiile profesionale devin mult mai usoare. Nu este aceasta o mare usurare, nu-i asa ca mai multa bucurie si usurinta ti-ar aduce relaxarea de care ai nevoie atat de mult ? 

• -Descoperi ca ai puterea de a atrage si a primi ca pe un dar divin implinirea dorintele tale binefacatoare, prin puterea creatoare a feminitatii. Devii cu adevarat o femeie de succes, care stie sa isi urmeze inima.
  

Prin aceste Curs online pentru Femei vei primi o perspectiva noua si o noua modalitate de a trai viata – stralucind si luminand din interior – ceea ce iti va aduce mai multa incredere in sine, mai multa iubire de sine, implinire si te vei simti o forta feminina unica prin modul tau specific de a fi, prin conectarea profunda la inima ta, incat oamenii vor fi pur si simplu uimiti si atinsi cu adevarat de prezenta ta. 

• Curs de feminitate online – 250 lei (5 intalniri saptamanale /2h)

Se ofera modalitati practice, personalizate, de conectare la energia feminina si de trezire a feminitatii, tinand cont de unicitatea ta, de specificul vietii tale si de dorintele binefacatoare ce iti anima inima.Cursul se desfasoara saptamanal, pe module de 5 intalniri. Fiecare intalnire dureaza 2 ore. 
Taxa se achita prin virament bancar, pentru luna in curs, inainte de prima sedinta.
 
Sedintele  realizeaza online, cu camera web, deci poti participa din orice oras te afli!!! 

Pentru inscrieri si detalii va rugam sa folositi Formularul de Contact.

 Alina Dospinescu
 
   Psiholog
   Heart Intelligence Life Coach
   Specialist Evolutie personala si
   spirituala in Academia Femeilor

Trezirea spirituală – 12 intrebari catre tine insati

Trezirea către Spiritul nostru este emoţionantă, dar poate fi şi tulburătoare – cel puţin din punctul de vedere al ego-ului nostru – astfel încât uneori suntem tentaţi să continuăm ca şi cum totul ar fi fost la fel. Odată ce procesul de trezire începe, totuşi, nu îl putem ignora prea mult. Întocmai ca o fisură într-o uşă care se deschide spre o cu totul nouă parte a fiinţei noastre şi spre Universul în care locuim, noi suntem în cele din urmă constrânşi să observăm ce aspecte ascunse ale vieţii ne atrag, ne cheamă. De îndată ce începem să ne trezim Spiritul, simţim noi posibilităţi în viaţă, de care nu eram conştienţi înainte şi vrem să le descoperim. Ca şi cum ne-am trezi dintr-un vis fără sfârşit, începem să privim lumea cu alţi ochi şi ne regăsim simţul curiozităţii. Începem să ne întrebăm, poate pentru prima dată, dacă într-adevăr există mai mult decât putem vedea cu ochiul liber, şi dacă da, vrem să ştim despre ce e vorba!

 Odată ce intri în faza de trezire a transformării tale spirituale, lumea, aşa cum o ştii, se zdruncină – pentru ca niciodată să nu mai poată fi reordonată. Şi în plus, descoperi că era doar o cochilie ce ascundea de tine o realitate mult mai amplă şi mai expansivă, care promite recompense, realizări, provocări şi linişte aşa cum nu ai cunoscut vreodată. Aşadar, pe măsură ce intri în faza de trezire şi îţi vezi lumea destrămându-se, nu te lupta să o refaci. În schimb, caută „printre bucăţi” părţile pe care le simţi a fi autentice. Caută ceea ce ar putea reflecta Spiritul tău şi continuă să păstrezi doar acele aspecte. Ţine minte că ţi-ai început propria trezire spirituală ca răspuns la propria dorinţă internă de a te conecta cu adevărata ta putere. Cu alte cuvinte, trezirea nu apare pur şi simplu – cu toate că ţi s-ar putea părea aşa – ci mai degrabă tu faci să se întâmple asta, la nivelului sufletului.

Când începi procesul, fii conştient de faptul că nu eşti singur pe drumul transformării tale. În calitatea noastră de fiinţe care evoluăm, noi toţi trecem în permanenţă printr-o oarecare formă de trezire mai înaltă. Chiar şi cei care par că se află deja pe o cale spirituală vor continua să  descopere mult mai mult din potenţialul lor Divin de-a lungul întregii vieţi. Atâta timp cât ai formă umană, scopul tău este să atingi niveluri mai înalte ale conştiinţei şi puterii personale. Trezirea spirituală este un semnal al faptului că eşti pregătit să înveţi mai mult despre adevărata ta identitate şi să treci într-o stare activă de cocreare, împreună cu Universul.

Aşa cum prima zi de şcoală este plină de emoţii, indiferent de clasa în care eşti – de la grădiniţă la facultate – te afli în faţa acestui prag deoarece ai muncit ca să ajungi aici… şi eşti pregătit să îl treci, chiar dacă pare incomod la început. Ai progresat până în punctul în care lucrurile de care te-ai agăţat, ca de nişte pături ce îţi dădeau senzaţia falsă de protecţie, nu îţi mai sunt de folos; şi eşti pregătit să renunţi la relaţii, idei şi convingeri limitate, astfel încât să poţi cunoaşte altele noi, mult mai puternice.

În cele mai multe dintre cazuri, ceea ce este cel mai şocant pentru oameni este modul în care începe adevărata experienţă a trezirii. Ne surprinde fără să fim conştienţi şi ne umileşte în aşa fel, încât intelectul nostru (sau ego-ul) nu poate să o explice, să o minimizeze ori să-i anuleze impactul. Trezirile Spiritului anunţă momentele de adevăr şi ne cheamă înapoi către adevăratul nostru eu. Nu există nicio forţă care să poată nega impactul trezirii Spiritului. Odată ce Spiritul tău te bate pe umăr, eşti obligat să te ridici, să fii atent şi să asculţi. Întocmai aşa cum te-ai trezi în timpul unei nopţi agitate şi nu mai poţi adormi din nou.

Ţine minte că aceasta este prima etapă a reconectării cu adevărata ta putere. Unii oameni sunt pricepuţi să amâne procesul pentru o vreme, dar în cele din urmă, asemenea unui computer a cărui baterie se descarcă, ei vor rămâne fără energie datorită faptului că nu se reconectează la Sursă. Permite-ţi deschiderea către ceva mai amplu decât percepţiile tale limitate bazate pe ego, pentru a-ţi alimenta un alt fel de experienţe profunde de viaţă la care ai tânjit îndelung şi pe care le meriţi. Dacă nu facem o alegere conştientă de a ne conecta cu Spiritul şi nu acţionăm zilnic pentru a o menţine (şi cuvântul cheie este zilnic), dacă nu ne concentrăm atenţia şi intenţia de a ne conecta direct la Spirit de-a lungul întregii zile şi nu renunţăm la obiceiul de a ne lăsa conduşi de ego-ul nostru, vom rămâne sub controlul acestor vechi şabloane limitate… şi nimic nu se va schimba.

Nu trăim într-o cultură care ne susţine Spiritul. Dimpotrivă, lumea noastră a fost creată să înlăture Spiritul cu totul şi să ne ameţească cu înlocuitori jalnici care ne fac să fim obsedaţi şi dependenţi de aceşti „zei falşi” ai lumii.
Preambulul trezirii noastre este marcat de o senzaţie crescândă de copleşeală, epuizare, anxietate, nelinişte, nerăbdare, iritare, depresie şi victimizare deplină. Cu alte cuvinte, avem sentimentul că viaţa este o luptă şi noi nu putem face nimic.

Faceţi schimbarea

Ego-ul nostru crede că schimbarea reprezintă moartea şi va face tot ce îi stă în putere să o evite. Iată de ce mulţi dintre noi rămânem blocaţi, spunându-ne în sinea noastră că vrem o schimbare spirituală, însă făcând totuşi foarte puţin, dacă nu chiar nimic, pentru asta. Discutăm despre un plan bun, dar nu reuşim să facem un singur pas pe drumul către transformare. Promitem să citim cărţile de spiritualitate care ne-au fost date de cei ce ne-au ascultat lamentările, sau pe care le-am cumpărat singuri, însă rareori reuşim să trecem mai departe de un capitol sau două, înainte de a fi atraşi înapoi în aceeaşi dramă veche.

Promitem să mergem mai adânc şi să privim în interiorul nostru, dar uităm îndată – asta până când viaţa devine atât de frustrantă sau de dureroasă, ori circumstanţele se schimbă atât de mult, încât nu mai putem fi aceiaşi. Discuţia cu alţii despre transformare, chiar şi atunci când ne exprimăm cu adevărat dorinţa de a trăi noi înşine liniştea şi puterea specială a Spiritului, nu este altceva decât o discuţie şi nu o acţiune. Dar până când nu acţionăm concret şi regulat şi nu facem ceva pentru a ne conecta direct cu Spiritul nostru plin de bucurie în fiecare zi, zi de zi, până când această obişnuinţă nu devine fundamentul central al  vieţilor noastre, nimic nu se va schimba.

Este periculos să fii prins în „roata ego-ului”, încercând să-ţi controlezi viaţa. Îţi dă senzaţia că eşti într-o competiţie. Jocul „ţinerii lucrurilor sub control” îţi conferă o falsă senzaţie de putere, motiv pentru care poate fi aşa de captivant. Şi devine copleşitor, în special atunci când ego-ul tău chiar reuşeşte să ţină lucrurile sub control pentru un timp. Treci temporar printr-o stare psihologică înălţătoare, o izbucnire de adrenalină care te face să te simţi mulţumit pe moment. Este ca şi cum ai câştiga jocul… dar îl câştigi oare cu adevărat? Ştiţi răspunsul. Nu poţi câştiga pentru că jocul ego-ului nu se sfârşeşte. Niciodată. Continuă la nesfârşit. Nu-i de mirare că este obositor! Nu te poţi relaxa niciodată, atunci când joci jocul controlului, dar poţi renunţa. Şi când faci asta, viaţa devine a ta pentru a o trăi cu adevărat şi a te bucura de ea. Aceasta este transformarea despre care toată lumea vorbeşte zilele astea.

 

Pentru a renunţa la jocul de putere, de luptă şi de dualitate al ego-ului, „eu împotriva ta”, sau oricum vrei să îi spui… aceasta este cea mai importantă decizie pe care o poţi lua. Nu poate avea loc decât dacă faci ceva cu totul diferit în viaţa ta, începând chiar de astăzi şi continuând în fiecare zi, până când devine singurul mod în care vrei să trăieşti.Când ne conectăm cu Spiritul nostru, nu există nicio luptă pe care trebuie să o câştigăm, niciun duşman împotriva căruia să concurăm şi nimeni care să aibă control complet asupra noastră. Trebuie să încetăm să ne mai luptăm cu noi înşine, cu ceilalţi, ba chiar şi cu timpul. În loc să trecem grăbiţi prin viaţă, cu respiraţia blocată, trebuie să respirăm exact aşa cum făceam atunci când ne-am născut: complet, lent, profund. Trebuie să evităm conştient jocul lipsit de Spirit al ego-ului şi să ne amintim că cei care îl joacă mor – nu trăiesc.

Puneţi întrebările

Acum scoateţi-vă jurnalul şi îndreptaţi-vă atenţia spre interiorul vostru. Cântăriţi atent fiecare dintre următoarele întrebări şi invitaţi-vă Spiritul, eu-l vostru cel mai autentic, să răspundă la fiecare dintre ele. Oferiţi-vă suficient timp pentru a simţi răspunsul sincer ce vine din sufletul vostru, sursa puterii voastre.

• Cu ce schimbări, aşteptate sau neaşteptate, vă confruntaţi acum?
• Cu cine sau cu ce situaţie vă luptaţi acum?
• În ce domeniu simţiţi cel mai mult stres?
• Aveţi suficient timp, în cadrul rutinei zilnice, să verificaţi cum vă simţiţi? Ce anume vă ocupă cel mai mult timp?
• Pe o scară de la 1 la 10, cât de mult vă aflaţi de obicei în „stare de urgenţă”?
• Ce anume vă provoacă senzaţia unei stări de urgenţă cel mai des?
• Cum staţi cu sănătatea din punct de vedere fizic? Aveţi dureri sau suferinţe?
• Cum staţi cu nivelul de energie? Aveţi suficientă energie în timpul zilei sau vă simţiţi adeseori epuizaţi?
• Dormiţi bine? Dormiţi suficient în fiecare noapte?
• Vă faceţi timp ca să vă ocupaţi de lucrurile care vă plac? Le duceţi cu adevărat până la capăt?
• Ce gânduri, îngrijorări, temeri şi / sau oameni încercaţii să controlaţi?
• Cine sau ce vă conduce (in) viata? 

După ce notaţi răspunsurile, lăsaţi jurnalul deoparte şi rămâneţi în această poziţie. Închideţi ochii, inspirați şi respiraţi liniştit pe nas. Începeţi cu un suspin sau chiar două pentru a putea să vă relaxaţi. Simţiţi tensiunea energică pe care trecerea grăbită prin viaţă o creează în corpul vostru. Observaţi cum vă stoarce de energie, de forţa vitală, de pofta de viaţă?

Odată cu următoarea respiraţie, lăsaţi orice tensiune să dispară şi existaţi pur şi simplu pentru un moment sau două, chiar mai mult dacă este posibil. Bucuraţi-vă că staţi jos şi că respiraţi adânc, goliţi de orice gând, eliberaţi de orice plan şi mai ales trăind în acest moment. Simţiţi această vibraţie prin care sunteţi conectaţi la Sursă. Observaţi cât de liniştiţi, de mulţumiţi, ba chiar cât de energizaţi vă simţiţi. Aceasta este puterea Spiritului vostru şi vă este disponibilă oricând. Sunteţi voi înşivă cu adevărat. Ţineţi minte asta!

Sursa: Drumul catre tine

Autoare: Sonia Chooquette – Puterea propriului spirit

 

Cum ar fi daca…ti-ai urma intotdeauna ♥ INIMA ♥ ?

 Probabil ai auzit de multe ori expresia “urmeaza-ti inima”.
Insa poate nu ai inteles exact, cat este de important sa iti urmezi inima, sa faci ceea ce simti, in ciuda tuturor aparentelor, obstacolelor, sau provocarilor care ar putea aparea in calea ta.
Am sa incerc in articolul de astazi, sa iti explic de ce trebuie sa iti asculti vocea interioara si sa o urmezi, chiar daca nu stii exact unde te va duce si ce vei gasi la capatul drumului.

Dintotdeauna eu am fost loiala inimii mele, chiar si fara sa fi facut dezvoltare personala. Pur si simplu, cand simteam sa fac ceva, faceam fara sa imi pun prea multe intrebari.
Mult timp mai tarziu, am reusit sa inteleg ce facusem defapt. De-abia cand am inceput sa studiez dezvoltarea personala, mi-am dat seama ca eu practic, facusem tot ce facusem, instinctiv, fara sa fi aplicat vreun principiu, sau fara sa fi constientizat ceea ce fac.
De multe ori mi se spunea ca sunt visatoare, sau ca nu sunt realista, ca nu ma gandesc bine inainte sa fac ceva.. Iar cand lucrurile imi ieseau mai bine decat ma asteptam, se considera ca am avut noroc.
Interesant… si totusi, atunci de ce nu au toti asa noroc?

Pai simplu… Cati dintre noi, au curajul sa isi urmeze cu incredere si curaj, inima, sa faca numai ce simt si sa nu isi faca niciodata griji despre ce se va intampla sau cum vor decurge lucrurile?
Nu suntem invatati sa facem ceea ce simtim, ci suntem invatati sa actionam conform unor anumite tipare, sa ne incadram in normele sociale, sa nu iesim prea mult in evident fata de restul lumii.
De multe ori am auzit la parinti si la bunici expresia “a fi in randul lumii”… Si ani de zile am incercat sa “intru si eu in randul lumii”, insa am observant cu uimire ca, oricat as fi incercat, parea ca nu imi iesea deloc acest lucru. Si cu cat eram mai aproape de “randul lumii”, cu atat mai nefericita ma simteam.

 Cum era posibil asa ceva?
Mult timp am trait cu impresia ca eu am o problema, ca nu ma puteam adapta, ca eu eram diferita de ceilalti si incercam din rasputeri sa fiu si eu ca ei. Ma simteam total dezorientata si deprimata, ca nu puteam fi si eu o persoana “normal”.
Nu imi placeau aceleasi lucruri ca celor din jur, nu voiam sa fac aceleasi lucruri ca cei din jur.
Eu aveam vise multe, imi doream mult mai mult decat ce vedeam in jurul meu. Insa, bineinteles ca nu stiam cum as fi putut vreodata sa obtine ceea ce imi doream.
De mica am fost o visatoare. De mica am refuzat sa accept “realitatea” din jurul meu si am ales sa imi creez eu realitatea mea; chiar daca era doar in mintea mea.
Imi amintesc ca, de cate ori incercam sa fac ceva ce nu imi doream, ce nu simteam sa fac, ma simteam foarte deprimata si nefericita. Si frustrarea era si mai mare, cand vedeam ca eu eram singura nemultumita si ca toti cei din jurul meu pareau sa fie ok cu viata si cu situatia lor.
Abia dupa mult timp am inteles ca defapt, eu nu aveam nici o problema, ca eu nu eram “defecta”, ci probabil, la mine programarea sociala nu avusese asa de mult succes ca la cei din jurul meu.
Inima mea striga mai tare la mine, decat o faceau normele sociale si toti cei din jurul meu, care incercau sa ma “aduca cu picioarele pe pamant”.
Chiar daca la inceput nu mi-a fost usor, am decis sa imi urmez vocea inimii, sa fac ceea ce simt, chiar daca nu stiam ce se va intampla si unde ma va duce acel drum.
Imi amintesc cat de greu mi-a fost cand mi-am dat demisia din primul meu job intr-o multinational (job “sigur si stabil” cu beneficii), dar in care ma simteam ca intr-o inchisoare. Inima imi spunea sa plec, striga la mine sa nu mai stau acolo; insa nici nu stiam ce sa fac si unde sa ma duc. Imi era clar ca un alt job ca acela nu imi doream, dar nu imi era inca clar, ce sa fac. Totusi am plecat, chiar daca nu stiam ce voi face, chiar daca parintii au facut “ca trenul in gara” si nimeni nu ma intelegea si nu aproba decizia mea.
Mai tarziu am aflat ca au fost persoane care m-au admirat pentru curajul meu si pentru determinarea de a renunta la ceva ce nu imi placea.
Ulterior, am mai facut astfel de alegeri “in necunostiinta de cauza”, cand am decis sa renunt la ceva, chiar daca nu stiam ce voi face in continuare.

 Mult timp dupa aceea, cand am inceput sa studiez dezvoltarea personala, am invatat una dintre cele mai importante lectii de viata, pe care eu inconstient o aplicasem:
“Trebuie sa invatam sa renuntam la anumite lucruri care nu ne mai servesc in viata, pentru a putea face loc altora mai bune”.
Multi oameni spun: “Imi voi da demisia, cand voi gasi un loc mai bun de munca”.
Si trec anii si ei tot in acelasi loc sunt, tot nefericiti sunt, tot se plang de situatia lor, insa nu fac nimic pentru a o schimba.
Am invatat ca, pentru a putea avea ceva mai bun, trebuie mai intai sa renunti la ceea ce ai acum, chiar daca, poate ca, pentru o perioada nu vei stii ce sa faci si unde te va duce acest drum. Insa este singurul mod in care poti schimba ceva in viata ta.
Ai curajul sa renunti acum la ceva ce nu te multumeste, pentru ca apoi, sa poti atrage in viata ta, ceva mai bun, iar cand si acel lucru nu iti mai serveste, lasa-l si fa loc pentru ceva si mai bun.
Asa a fost viata mea pana acum, si de fiecare data cand am lasat ceva in urma, altceva si mai bun mi-a aparut in cale si m-a ajutat sa mai urc o treapta pe scara evolutiei personale, sa ma cunosc mai bine si sa ajung din ce in ce mai aproape de MINE insami!

 Am invatat ca, inima imi spune intotdeauna ce trebuie sa fac.. Insa poate nu am fost intotdeauna pregatita sa o ascult.
Am invatat totusi, sa o urmez cu incredere si curaj si sa nu mai imi pun zeci de intrebari inainte sa iau o decizie.
Am invatat ca, intotdeuana, tot ceea ce se intampla, este cel mai bun lucru care se poate intampla in acel moment. Asa ca, indiferent de decizia pe care o iau, rezultatul este cel mai bun lucru posibil in acel moment pentru mine.
Am invatat ca, atunci cand iti asculti inima, viata este frumoasa si plina de experiente minunate, neasteptate, care te fac sa simti ca traiesti cu adevarat.

Asadar, de ce este important sa iti urmezi inima?
Deoarece ea stie mereu ce este cel mai bine pentru tine; stie unde sa te duca pentru a-ti oferi experientele de care ai nevoie pentru a te aduce mai aproape de TINE, pentru a trai cu adevarat viata TA!

Inima ta ce iti spune?
Cat timp ai de gand sa o mai ignori?
Pe ai cui viata o traiesti?
Cand ai de gand sa traiesti viata TA?

Te incurajez sa iti uremezi inima!!! Este cel mai de pret cadou pe care ti-l poti face…

Sursa: Femeie Implinita
Autoare: Andreea Dumitru 

 

Tu simti ca traiesti cu adevarat sau doar ca supravietuiesti?

Metoda Heart IQ te poate inspira si ajuta sa creezi o viata pe masura inimii tale, alaturi de oameni deschisi la minte, dar si la inima!

Clientii cu care lucrezs sunt oameni care isi doresc sa il transforme pe “trebie sa fac (si) asta” in “fac aceste lucruri pentru ca ma reprezinta si de aceea pun in tot ce fac si o scanteie din inima mea”. Este nevoie de curaj, dar o viata condusa mai mereu de “trebuie” este atat de departe de adevarata viata!


Contact: dospinescu.alina@yahoo.com  

cu drag,
Alina Dospinescu