«Ziua în care am încetat să mă grăbesc» – Povestea înduioșătoare de viață a unei mame foarte ocupate

Rachel Macy Stafford este femeie și mamă. Aceasta a scris un mesaj foarte dur, emoționant și real despre cât de important este să nu te grăbești, mai ales atunci când ai copii.

*****

Atunci când trăiești o viață nebună, fiecare minut este contabilizat. În mod constant simți că trebuie să consulți lista ce ceea ce ai de făcut, să stai cu ochii la ecranul telefonului și să alergi undeva. Și cum ai încerca să împarți timpul și atenția, și cât de multe sarcini diferite ai încerca să rezolvi – oricum nu ți-ar ajunge timpul să le reușești pe toate.

Aceasta a fost viața mea timp de doi ani nebuni. Gândurile și acțiunile mele controlau notificările electronice, apelurile și mesageria vocală umplută până la refuz. Și, deși fiecare fibră a sufletului meu dorea să găsească timp pentru toate treburile în programul meu supraîncărcat, nu îmi reușea nicidecum.

Și asta până cu șase ani în urmă, când am fost binecuvântată prin chipul calm, fără griji și cu miros de flori al unui copil.
Când aveam nevoie să plec, ea începea să caute o coroană strălucitoare în geanta mea.

Când trebuia să fiu undeva deja cu cinci minute în urmă, ea mă ruga să-i fixez jucăria de scaunul automobilului.
Când trebuia să iau o gustare rapidă, ea se oprea brusc ca să vorbească cu o femeie mai în vârstă, care semăna cu bunica ei.

Când aveam doar treizeci de minute pentru a ajunge undeva, ea îmi cerea să opresc căruciorul ca să mângâie fiecare câine care trecea pe alături.
Când aveam o agendă completă, care începea la 6 dimineața, ea îmi cerea să sparg ouă și foarte încet și cu grijă începea să le amestece cu mixerul.

Acest copil lipsit de griji a fost mereu pentru grăbita de mine un adevărat cadou. Dar atunci n-am înțeles. Când trăiești o viață nebună, viziunea ta asupra lumii devine foarte îngustă – tu vezi doar ceea ce urmează pe ordinea de zi. Și tot ceea ce era imposibil de bifat în program era o pierdere de timp .

Ori de câte ori copilul meu îmi cerea să mă abat de la program, am avut o scuză: „Nu avem timp pentru asta”. Prin urmare, cuvintele pe care i le-am spus de cele mai multe ori copilului meu iubit au fost: „Hai, mai repede”.
Începeam discuția astfel: „Vino repede, ne grăbim”. Și se termina cu expresia: „Vom pierde totul, dacă nu ne grăbim”.

Și începeam ziua următoare la fel: „Grăbește-te și mănâncă micul dejun. Grăbește-te și îmbracă-te”. Și încheiam ziua cu același cuvânt: „Perie-ți dinții, cât mai curând posibil. Urcă rapid în pat”.

Și, deși cuvintele „rapid” și „grăbește-te” nu afectau viteza copilului meu decât puțin sau în niciun fel, le spuneam oricum. Chiar mai mult decât cuvintele „te iubesc”.

Adevărul doare, dar adevărul vindecă… și mă ajută să devin o mamă cum aș vrea să fiu. Dar într-o zi totul s-a schimbat. Am luat-o pe fiica mea cea mare de la grădiniță, am venit acasă și am coborât din mașină. Acest lucru nu s-a petrecut atât de repede pe cât și-ar fi dorit fiica cea mai mare, și i-a spus surorii mai mici: „Cât ești de lentă!”. Și când copila și-a trecut brațele după gâtul meu și a oftat exasperată, m-am văzut pe mine în chipul ei – aceasta a fost o priveliște sfâșietoare.

Am pus presiune pe ea în mod constant, am împins și grăbit micul copil, care dorea doar să se bucure de viață. Mi s-au deschis în sfârșit ochii. Și dintr-o dată am văzut clar ce rău aduce existența mea grăbită copiilor mei. Deși vocea îmi tremura, m-am uitat în ochii copilului meu și i-am spus: „Îmi pare rău că te-am făcut tot timpul să te grăbești. Îmi place că nu te grăbești niciunde, și vreau să fiu ca tine”.

Ambele fiice s-au uitat la fel de surprinse la mine, și fața celei mici s-a luminat de bunătate și înțelegere. „Promit să fiu mai răbdătoare de acum înainte”, i-am spus și am îmbrățișat copilul meu creț, care strălucea de promisiunea neașteptată a mamei ei.

A fost destul de ușor să alung „grăbește-te” din vocabularul meu. Mult mai greu a fost să acumulez răbdare, să-l aștept pe copilul meu care nu se grăbea nicăieri. Pentru a ne ajuta reciproc, am început să-i ofer un pic mai mult timp pentru a se pregăti, atunci când trebuia să mergem undeva. Dar uneori, din cauza aceasta, întârziam. Atunci mi-am promis că voi întârzia doar acești câțiva ani, cât ea este încă mică.

Când ne plimbam sau mergeam la magazin, îi permiteam ei să dea ritmul. Și atunci când ea se oprea pentru a admira ceva, eu îmi alungam planurile din cap și pur și simplu o urmăream. Am fost martoră la expresiile de pe fața ei, pe care nu le-am mai văzut înainte. Am studiat adânciturile de pe mâinile ei și micile riduri în jurul ochilor atunci când zâmbea. Am văzut cum alți oameni răspundeau, atunci când ea se oprea ca să vorbească cu ei. Mă uitam cum ea studiază insecte interesante și florile frumoase. Ea era un cercetător, și eu am realizat că cei care contemplează în lumea noastră nebună sunt daruri rare și uimitoare. Fiica mea a fost un cadou pentru sufletul meu agitat.

Promisiunea să încetinesc a fost făcută în urmă cu aproape trei ani. Și de atunci a trebuit să depun mult efort pentru a trăi într-un ritm mai lent, să nu fiu distrasă de agitația de zi cu zi și să acord o atenție la ceea ce este cu adevărat important. Din fericire, cea mai mică dintre fiicele mele îmi amintește mereu despre asta. De fapt, într-o zi ea mi-a amintit-o încă o dată.

Într-o zi de vacanță am mers împreună, după o plimbare cu bicicleta, să cumpărăm înghețată. După ce am cumpărat-o, fiica mea s-a așezat la o masă în apropierea cortului, admirând cornul rece din mână. Dintr-o dată a rostit: „trebuie să mă grăbesc, mamă?”

Aproape am plâns. Probabil cicatricile din viața grăbită din trecut niciodată nu vor dispărea complet, m-am gândit cu tristețe.

Și, în timp ce copilul meu se uita la mine încercând să își dea seama dacă este nevoie să se grăbească, am realizat că acum pot să aleg. Aș fi putut sta și să mă gândesc cu tristețe cum de multe ori în viața mea am grăbit-o… sau aș putea sărbători faptul că astăzi urmăresc să fac lucrurile diferit. Am decis să trăiesc acea clipă.

„Nu este nevoie să te grăbești. Doar nu te grăbi” – i-am spus încet. Fața ei s-a luminat imediat iar umerii s-au relaxat. Și așa ne-am așezat una lângă alta, discutând despre ceea ce vorbesc când cântă la o chitară hawaiiană copiii de 6 ani. Au fost chiar și momente când am stat în tăcere, zâmbind una alteia și admirând împrejurimile și sunetele din jurul nostru.

Brusc, fiica mea mi-a întins o linguriță cu înghețată și mi-a spus cu mândrie: „Am păstrat ultima linguriță pentru tine, mamă”. Când am savurat înghețata răcoroasă, am realizat că numai ce am semnat un contract pe viață.
I-am dat copilului meu un pic de timp… și în schimb, mi-a dat ultima lingură din înghețata ei și mi-a reamintit că aroma devine mai dulce și dragostea devine mai profundă atunci când te oprești, fără să te grăbești prin viață.

Și acum, orice aș face…

… consumul fructelor cu gheață;
… alegerea florilor;
… punerea centurii de siguranță;
… ciocnirea ouălor;
… căutarea scoicilor pe plajă;
… admirarea buburuzelor;
… sau pur și simplu mersul pe jos…
… nu voi spune: „Nu avem timp pentru asta!”. Pentru că, în esență, aceasta înseamnă: „Noi nu avem timp să trăim”.

Să te oprești și să te bucuri de plăcerile simple ale vieții de zi cu zi – aceasta înseamnă să trăiești cu adevărat.

sursa

Manuscrisul Mariei Magdalena -partea a V-a

Opt

Mă voi întoarce acum la preaiubita mea soră, soră în spirit, Mama lui Isus, cunoscută ca Maria.

Maria a fost o mare Iniţiată în Cultul lui Isis, primindu-şi învăţătura în Egipt. De aceea când ea şi Iosif s-au ascuns de mânia regelui Israelului, ei s-au refugiat în Egipt, pentru că ea era mai în siguranţă acolo printre Preotesele şi Preoţii lui Isis.

Învăţătura ei a fost diferită de a mea, dar noi am servit în acelaşi fel. Pentru ca să explic cunoaşterea mea referitoare la Maria trebuie să explic unul dintre cele mai profunde secrete ale Cultului lui Isis. Pentru că se credea şi cred că acesta este adevărul, că în anumite condiţii Zeiţa însăşi s-ar putea încarna, fie prin naştere fie prin iniţiere spirituală.

Maria, Mama lui Isus, când era foarte tânără, era recunoscută pentru puritatea spiritului ei de marile Preotese ale Templelor lui Isis. Ea a fost antrenată ca o Iniţiată şi a atins cele mai înalte nivele. Dar mai degrabă decât să devină o preoteasă, ea a fost antrenată să devină ceea ce se numeşte o Încarnare (a Zeiţei).

Pentru a fi o Încarnare trebuie să fi un suflet foarte înalt şi SE cere străbaterea unor discipline şi învăţături deosebite. Într-o Iniţiere finală, Maria a devenit păstrătoarea unei energii ce izvoreşte direct de la Isis însăşi. Din acest punct de vedere, ea era o întrupare a Mamei Cosmice. Era ca şi cum ar fi trait in aceeasi fiinta două Marii, Maria cea umană, pură în spirit şi inimă, ţinând în ea un portal direct de la la Marea Mamă, Creatoarea întregii materii, a timpului şi a spaţiului.

În acest fel temelia a fost aşezată, ca să spunem, pentru conceperea unei fiinţe cu calităţi remarcabile ce urma să devină fiul său, Isus.

Când Maria a trecut prin ceea ce Biserica se referă la Concepţia Imaculată, aceasta a fost dovada unui proces Celest, prin care Principiul Tatălui sau Spiritul cum îl înţelegem noi şi-a transferat esenţa sa în intruparea lui Isis, Mama ce primeşte sămânţa Tatălui – Materia primind impulsul Spiritului. Şi această energie spirituală puternică şi înalt rafinată a prins rădăcini în uterul Marii şi a dat naştere lui Isus.

Nouă

Maria era cu apostolii când au venit spre mine la izvor. Ea imediat m-a recunoscut ca o Iniţiată asemenea ei după brăţara din aur sub formă de şarpe pe care o purtam pe braţul meu şi după Pecetea lui Isis ce lumina în corpul meu Ka (aura sau corpul de lumina) , pentru că Maria era clarvăzătoare şi spirituală.

Prima persoană ai cărei ochi i-am întâlnit au fost ai lui Isus şi aşa cum am spus m-am simţit transportată în alte lumi în imensa sa prezenţă. A doua persoană ai cărei ochi i-am întâlnit au fost cei ai mamei sale. În ochii ei era recunoaşterea şi cunoaşterea statutului meu ca o pritenă spirituală Îniţiată în Cultul lui Isis şi, deşi învăţătura ei nu era în Sexualitatea Magică cum era a mea, ea a înţeles că am eram pregătită pentru Isus.

Între ei, m-am simţit purtată pe aripile unei iubiri transcedentale. Am simţit spiritul meu zburând sus.

Ironic a fost faptul că următorii ochii pe care i-am văzut au fost ai discipolilor lui Isus, care m-au judecat ca o prostituată şi următoarele generaţii m-au considerat în acest mod.

Dar vă spun vouă că în ochii lui Isus şi ai mamei sale eu nu eram o prostituată, ci un vas curat pentru vindecarea şi hrănirea puterilor lui Isus însuşi.

Vine un timp în viaţa unui bărbat, fie uman fie divin, când mama lui nu mai poate să-i dea esenţa spirituala si energetica a ceea ce el are nevoie. Iubirea ei continuă, dar ceea ce este necesar este susţinut de o altă femeie. Eu eram acea femeie.

Maria m-a recunoscut pe mine şi statul meu şi mi l-a dat pe fiul ei în acel moment la izvor.

Maria şi cu mine am petrecut mult timp împreună, timp în care am discutat despre munca lui Isus, despre necesităţile sale şi locul meu în viaţa lui. A fost înţeles că eu eram servitoarea unei mari puteri. Am fost antrenată pentru aceasta, dar trebuie să vă spun că puterea recunoaşterii încă mă cutremură. Încă tremur la recunoaşterea Lui.

În acele multe nopţi şi zile împreună, Maria şi cu mine am fost prezente la nevoile lui Isus şi ale discipolilor săi, şi în acea perioadă Maria şi cu mine am devenit foarte apropiate, pentru că am iubit-o şi încă o iubesc – pentru frumuseţea ei fizică, puritatea inimii şi a spiritului ei şi blândeţea cu care trata lumea.

Pot spune cu propia-mi claritate, că Maria servea ca un vas pentru Isis ca o Încarnată, a fost un maestru foarte evoluat, dar ca acum, servind în aceste moduri, măiestria şi perfecţiunea ei – perfecţiunea ei spirituală – este uluitoare.

Zece

Ea se află în tărâmurile raiului, compasiunea şi iubirea ei curgând continu spre oameni. Ea este disponibilă pentru toţi, indiferent de credinţele lor. Când cineva o cheamă să ştiţi că el este auzit.

Aş vrea acum să clarific despre cunoaşterea mea. Aş vrea să vă vorbesc despre Sexualitatea Magică a Cultului lui Isis, despre Alchimia lui Horus. Aş vrea să vă dezvălui secrete pe care un Iniţiat nu le-ar dezvălui, chiar şi sub ameninţarea morţii. Dar timpurile sunt diferite acum.

Timpul, aşa cum cunoaşteţi, se accelerează şi am primit permisiunea de la Zeiţă însăşi – într-adevăr, am fost rugată de Zeiţa însăşi – să vă dezvălui câteva dintre cele mai bine apărate secrete ale tuturor timpurilor. Vă sunt dezvăluite în speranţa că vă voi vă veţi înălţa în spirit.

~ VA URMA ~

Învaţă respiraţia iubirii

Este un exerciţiu simplu, dar eficient şi reuşeşte armonizarea celor trei dimensiuni esenţiale într-o relaţie de iubire – erotică, afectivă şi mentală. În plus, oferă o mai bună centrare în inimă. 

Aşază-te într-o postură de meditaţie împreună cu iubitul(a), fără să vă atingeţi genunchii. Prindeţi-vă de mâini şi păstraţi amândoi palma dreaptă aşezată în sus, cu mâinile relaxate pe coapse sau pe genunchi. Această orientare a plamelor – palma stângă în jos, cea dreaptă în sus – favorizează circuitul energetic între corpurile voastre subtile. 

Închideţi amândoi ochii, eliminaţi orice gând şi concentraţi-vă doar asupra respiraţiei, care devine din ce în ce mai lentă, regulată şi în cele din urmă sincronizată cu a celuilalt. 

Când simţi că te-ai relaxat cu totul, îndreaptă-ţi atenţia asupra zonei inimii, la nivelul lui Anahata chakra. Vizualizează chiar în centrul inimii tale o floare de lotus, cu petale albe, imaculate, irezistibile. Când inspiri, vizualizează aceste petale care se deschid din ce în ce mai adânc, pentru a se închide lent odată cu expiraţia. Observă cum lotusul înfloreşte bogat, cu fiecare respiraţie, şi fiecare deschidere a petalelor sale îţi umple inima cu valuri înalte de dragoste. 

În etapa următoare vizualizează-ţi timp de câteva minute iubitul(a) aşezat(ă) în miezul lotusului din inima ta, scăldat de iubire. Apoi, odată cu expiraţia, simţi cum acest fluid energetic afectiv circulă prin tot trupul şi pătrunde prin braţul tău drept în trupul iubitului(ei), pentru a ajunge astfel în inima sa. Cu fiecare inspiraţie, conştientizează cum această energie a iubirii te pătrunde prin braţul stâng, izvorâtă din lotusul care palpită în inima fiinţei iubite.

Sursa: yogamagazin

ARTA-FEMINITATII #3: Transparenta si absolut misterioasa

Am fost intrebata de mai multe ori de ce am ales sa ajut femeile sa fie mai feminine. Sunt multe raspunsuri, dar primul care imi vine acum in minte este acel “nu-stiu-ce” pe care femeile ce isi imbratiseaza feminitatea il intrupeaza: o combinatie delicioasa si absolut fascinanta de transparenta sufleteasca totala, plina de un aer curat, nobil si inocent si un mister ce emana din fiecare fibra a fiintei lor, din fiecare gest, zambet si privire. 

Este ca si cum femeia si-ar purta sufletul in palme, la vedere, vulnerabil si sensibil, vibrand la fiecare atingere, dar in acelasi timp sufletul ei inspira o profunzime fara sfarsit, ce o face invulnerabila, magnetica, precum adancurile unei ape racoroase si fara sfarsit ce te imbie irezistibil in  arsita verii.
 Astfel, femeia devine acel tip special de femeie care inspira, care trezeste suflete, care cheama spre necunoscut, spre inalt si pre profunzimile cele mai mari ale simtirii. 

Aceasta alchimie a generarii in proportii perfecte a misterului absolut si transparentei totale este o adevarata arta. O arta care ma atrage sa o descopar si care simt ca face orice femeie irezistibila. 

Atunci cand o femeie este transparenta, plina de mister si irezistibila poate transforma in bine aceasta lume, fiind o forta a binelui, a frumosului, a iubirii si a sublimului. De aceea am ales dintre toate pasiunile posibile, sa ma pasioneze Feminitatea si modul in care ea traieste , straluceste si catalizeaza schimbarea in bine in lume prin femei. Femeile feminine sunt frumoase, puternice si fericite si reusesc intotdeauna sa creeze de la sine un taram al fericirii acolo unde sunt. 
 Cu drag,
Alina Dospinescu
ARTA-FEMINITATII Life coach

GRUP DE FEMINITATE – online

ARTA-FEMINITATII – Pasul 1: FA-TI TIMP

Prietenia reala intre femei este o sursa de putere. Fie ca toate femeile sa treaca peste competitivitate, invidie, individualism si sa descopere ca viata unei femei infloreste atunci cand gaseste suflete surori si creeaza prin prietenie profunda un spatiu feminin, hranitor, inspirator, regenerator!

Grup de feminitate online

7 lucruri extraordinare despre puterea uterului femeii

Este important pentru o femeie sa devina constienta de puterea, scopul si potentialul minunatului uter, astfel incat sa imbunatatim si sa mentinem sanatatea si vitalitatea acestui minunat organ feminin!

Toate dintre noi, am luat cunostinta in mod intim de uterul nostru, inca de la inceputul vietii, daca exista sau nu in corpul nostru.
Fiecare om care a mers vreodata pe aceasta planeta, isi are existenta datorita acestui minunat organ!

Uterul: Un organ sensibil

Uterul este permeabil si sensibil la chimicalele industriale, care ne inunda in zilele noastre, la mediul inconjurator. Sute de chimicale toxice isi gasesc locul in uterul feminin, si mai ales, in fluidul amniotic al femeilor insarcinate si sunt apoi detectate in sangele nou-nascutilor.

Oricum, uterul a devenit un organ foarte sensibil.

Extirparea uterului este o cea de-a doua operatie cea mai comuna in Statele Unite. Cea mai comuna operatie in SUA este acum la sectia de cezariana, taierea uterului pentru nasterea copilului.
Este important ca noi sa fim constiente de puterea, scopul si potentialul uterului nostru, astfel incat sa imbunatatim si mentinem sanatatea si vitalitatea acestui minunat organ feminin!

Femeile pot sa foloseasca puterea uterului nu doar pentru a creste copii, ci sipentru a accesa potentialul sau creator din univers si da nastere la mari idei, afaceri, proiecte, arta si mai multe.

Uterul unei femei este unica conexiune a ei cu sursa primordiala a creatiei si poate fi folosita nu doar pentru procreare, cat si pentru crearea constienta cu ajutorul naturii si al spiritului.

7 lucruri extraordinare despre uter

1 Uterul este foarte puternic

Uterul este cel mai puternic muschi din corp ca greutate. Uterul unei femei are mai multe invelisuri ale tesutului muscular care sunt orientate in fiecare directie, spiralate impreuna, si care sunt ultra-puternice.

Un uter elaborat exercita o presiune incredibila ca sa dea nastere unui copil si este cea mai puternica forta exercitata de fiecare muschi din corp!

Cartea mondiala a recordurilor nominalizeaza muschiul uterin ca fiind cel mai puternic muschi din corp.

2 Uterul este incredibil de flexibil

In timpul sarcinii, uterul femeii trece de la marimea unei pare si ascuns osului pubic, la fiind larg ca un balon, extinzandu-se de la cutia toracica si intinzand muschii abdominali in exterior. Dupa nastere, el revine la marimea normal-minunat! Nu numai ca este foarte puternic, dar este si foarte flexibil de asemenea.

3 Uterul vindeca

Sangele menstrual este bogat in celule stem care se pot adapta in corp astfel incat sa vindece o mare varietate de boli. In fiecare luna, in timpul anilor fertili, corpul femeii creaza un strat endometrial in pregatirea dezvoltarii si hranirii unei noi vieti. Cand un copil nu este conceput, corpul elibereaza o substanta nutritiva si valoroasa in timpul ciclului menstrual.

Abundenta celulelor stem in sangele menstrual, releva faptul ca pot trata o larga varietate de afectiuni de la lovituri, boli de inima, Parkinson, boala Lough Gehrig, si diabet, la boli neurodegenerative si mai multe.

Corpurile femeilor sunt cele mai abundente in celule stem si surse libere de celule stem in timpul menstruatiei-o practica mai etica de a extrage aceste celule decat de a lua sangele din cordul bebelusilor la nastere sau din embrioni eliminati.

4 Uterul este orgasmic

Cand o femeie are orgasm nu experimenteaza numai senzatii placate si euforice, ci si contractii musculare in tot uterul, precum in vagin si nivelul pelvian. Intreg uterul se contracta, care ajuta sa ghideze sperma dinspre vagin catre uter.

5 Uterul este conectat la Univers

Ciclul menstrual al femeilor si stagiile de viata sunt in mare legatura cu ciclurile Pamantului, Lunii si al Soarelui. Ciclul Lunii este de 29.5 zile, ciclul menstrual al femeii, in medie este de 29.5 zile. Femeile care au ciclul mai aproape de 29.5 zile au un nivel mai inalt de fertilitate.

In plus, exista 13 cicluri ale lunii in calendarul anual si varsta medie a unei fete la la primul ciclu menstrual este este 13. Varsta medie a menopauzei este varsta de 52 de ani, care este de asemenea numarul saptamanilor intr-un an. Este o medie de 4 saptamani la un ciclu menstrual feminin si sunt 4 sezoane intr-un an.

Calendarele antice de menstruatie, constituite sub forma unor note inscrise in piatra sau oase, se spune ca ar fi cateva din cele mai recente forme de calendare stiute. Intr-adevar, se pare ca uterul feminin are o legatura puternica cu intreg cosmosul!

6 Uterul poate creste o placenta

Uterul este singurul organ care poate da nastere, inauntru, unui alt organ.

Aceasta placenta este absolut minunata si este un organ crescut in interiorul uterului unei femeie insarcinate, care hraneste fetusul cu exact ce are nevoie pe perioada nasterii.
Placenta este lipita de peretele uterin al mamei, si al bebelusului, printr-un cord ombilical. Este o manifestare fizica a grijei mamei fata de copil si este eliberata la nasterea copilului.

Placenta si cordonul ombilical au un model vizibil intre artere care seamana cu copacul vietii si este un simbol antic al vietii si vitalitatii.
Placenta a fost foarte onorata de catre culturi in jurul lumii, inca de la inceputul umanitatii.

Cuvantul “placenta” provine din limba engleza si inseamna de fapt “o prajitura rotunda”, si traditia, onorizand placenta, continua astazi cand celebram ziua de nastere cu tort.

7 Uterul poate creste o intreaga fiinta umana!

Uimitor este ca inauntrul uterului unei femei este potentialul de a procrea si da nastere unei intregi noi fiinte umane!

Fiecare dintre noi este in aici in viata pe Pamant pentru ca noi ne-am inceput viata in uterul mamei noastre.

Sursa: mytinysecrets.com  via Adela Haru

Meditatia zilnica iti aduce pacea interioara de care ai nevoie

Răspândirea tot mai mare a practicii meditaţiei yoghine profunde în rândul tinerilor a devenit în ultimii ani un fenomen social remarcabil, ce a fost numit de către unii jurnalişti „noua revoluţie tăcută a tinerilor“. Din ce în ce mai cunoscută şi datorită celebrităţilor care îi laudă meritele, cel puţin pentru a evidenţia unele aspecte inedite ale vieţii lor personale, meditaţia yoghină profundă este tot mai frecvent practicată, mai ales de către tineri. Abordată atât individual, cât şi în grupuri, în diferitele centre de meditaţie apărute aproape în întreaga lume, meditaţia yoghină profundă a început să devină o constantă a vieţii noilor generații. Situată între înclinaţia de a da curs unei tendinţe la modă şi năzuinţa vie de a avea o viaţă spirituală adevărată, cerința interioară de a practica meditaţia yoghină profundă îi motivează din ce în ce mai mult pe tinerii de azi, care se orientează către căutarea unui nou sens al vieţii, mult mai profund. Nevoia de linişte şi claritate interioară resimțită acut în această epocă a ultra vitezei a conturat o adevărată revoluţie tăcută a cunoaşterii de sine, iar meditaţia yoghină profundă are, în acest sens, un rol deosebit de important, aşa cum reiese şi din opiniile unora dintre tinerii practicanţi ai meditaţiei yoghine profunde.

„Ador să fac meditaţie, dar nu am vrut să vorbesc prea mult despre acest subiect, deoarece oamenii cu care discut despre meditaţie sunt adesea prea înguşti la minte ca să înţeleagă ce le spun“. Această exprimare directă aparţine actriţei americane de comedie Lena Dunham, în vârstă de 27 de ani, o tânără femeie foarte bine integrată în viaţa socială a acestor timpuri. Ea a pus în mod tranşant problema practicii meditaţiei yoghine profunde pentru omul extrem de ocupat al zilelor noastre. Aproape toată lumea vorbeşte despre meditaţie, începând cu starurile care îi recunosc valoarea profund transformatoare şi capacitatea de a alchimiza fricile de tot felul. Sunt însă mai puţini cei care înţeleg cu adevărat ce se petrece în timpul unei meditaţii yoghine profunde, iar relatările autentice despre meditaţie rămân în continuare puţine. Cei care practică meditaţia yoghină afirmă că această modalitate profund transformatoare le-a permis să descopere aspecte deosebite cu privire la sensul profund al vieţii lor.

„Meditaţia yoghină este ceva atât de liniştitor, ce îmi permite să descopăr relativitatea a tot ceea ce până nu demult mă acapara aproape în întregime“, a declarat actriţa și cântăreața Evan Rachel Wood. Actorul englez Russell Brand a afirmat că meditaţia l-a ajutat să-şi învingă dependenţele, iar actrița Angelina Jolie a practicat-o chiar şi înconjurată de copiii săi. Actrița Eva Mendes se confesează: „Am muncit mult, dar numai când am început să practic în mod constant meditaţia yoghină am ajuns să mă iubesc şi pot spune cu sinceritate că în sfârşit am reuşit“. „Meditația ajută cu adevărat atât la obținerea unui sentiment de echilibru, cât și a celorlalte aspecte – chiar dacă sună ca un clișeu – stare de pace interioară și un fel de calm al minții. Nu sunt așa tot timpul, dar mă ajută să fac față suișurilor și coborâșurilor vieții, fiind mult mai centrată interior. De asemenea, îmbunătățește creativitatea. Este ca și cum îi dă un impuls la un nivel pe care aproape nu îl pot descrie. Aș putea să fac o listă cu ceea ce cred că se petrece, dar se ajunge la ceva atât de profund încât atunci când culeg beneficiile nici măcar nu îmi dau seama că le-am dobândit. Este mai degrabă o stare de ansamblu.“

„În timpul meditaţiilor realizate în grup, cu mai mulţi prieteni interesaţi şi ei de această practică, am observat că cel puţin la început oamenii nu pot explica ce se petrece cu ei în timpul sau după practica meditaţiei yoghine. Însă, cu toate acestea, fiecare simte că ceva misterios se deschide în linişte în fiinţa sa atunci când meditează profund“, mărturisește artistul Francois Fournier, practicant yoga avansat. „Meditaţia yoghină înseamnă să intri într-o inefabilă legătură subtilă cu ceea ce există, şi aceasta se petrece într-un mod foarte direct şi foarte simplu. Nu există nimic inaccesibil în ceea ce priveşte practica meditaţiei yoghine profunde. Prin practica meditaţiei ajungi să descoperi că viaţa este ceva misterios şi mistic. Meditaţia yoghină este o modalitate foarte concretă şi precisă. Ea oferă rezultate predictibile în raport cu calitatea practicii“, adaugă Fabrice Midal, filozof şi fondator al grupului occidental de meditaţie yoghină din Franţa.

Pentru cei mai mulţi oameni faptul de a medita este foarte simplu din punct de vedere teoretic. Ne aşezăm în mod confortabil pe un scaun sau într-o postură yoghină de meditaţie, având coloana vertebrală dreaptă. Apoi inspirăm şi expirăm regulat şi conştient pentru câteva minute şi facem astfel ca atenţia noastră să fie cât mai bine ancorată în momentul prezent. Urmărim apoi să ne menţinem atenţia orientată asupra momentului prezent de fiecare dată când gândurile care apar tind să ne distragă atenţia. În practica curentă a meditaţiei acest demers de disciplinare a atenţiei este uneori mai dificil de realizat, atunci când practici fără o ghidare competentă. Fiecare dintre noi putem medita acasă încă de la început, dar este mult mai bine să începem să medităm sub ghidarea unor practicanţi cunoscători sau a unor yoghini avansaţi. Tocmai de aceea este recomandat ca pentru început să medităm în grup, împreună cu alţi practicanţi yoga care meditează la unison cu noi, în acelaşi interval de timp şi chiar şi în acelaşi loc.

De la copii, tineri şi bătrâni până la membrii echipajelor din marina militară, toată lumea poate să mediteze. De câţiva ani meditaţia yoghină profundă a devenit deosebit de faimoasă, favorizând astfel înţelegerea mult mai profundă a valorii transformatoare a sistemului yoga pentru omul modern. În vremea în care mişcarea New Age era în plină desfăşurare, a medita devenise o tendinţă la modă. Sunt de notorietate deja unele exemple ale unor eroine care, ajunse la capătul puterilor, şi-au revenit în mod spectaculos, întorcându-se complet iluminate după o sesiune de meditaţie, fapt ce le-a permis ulterior să realizeze fapte bune, chiar extraordinare. În prezent, în librării, vânzările de cărţi despre practica meditaţiei yoghine profunde cresc considerabil şi s-a ajuns chiar la publicarea de ghiduri de meditaţie pentru copii.

Virtuţile terapeutice ale meditaţiei yoghine profunde au fost demonstrate chiar şi în unele centre militare, de exemplu în marina militară, unde de regulă nu ne aşteptăm ca oamenii duri şi preocupaţi de cu totul alte aspecte decât cele contemplative să se aşeze în tăcere pentru a învăţa să respire şi să se interiorizeze prin practica meditaţiei yoghine profunde. În Anglia, la Londra, unii medici de familie au renunţat să le mai prescrie pacienţilor o mulţime de antidepresive, şi în schimb le recomandă şedinţe de meditaţie yoghină profundă pentru a-şi echilibra psihicul. În Franţa, la Paris, au fost deschise o multitudine de centre de practică a meditaţiei, unde se meditează în grupuri la care participă atât tineri cât şi persoane în vârstă.

În multe dintre statele puternic industrializate, tinerii cu vârste între 25 şi 35 de ani au devenit „campioni“ ai stresului şi ai epuizării. Pe fondul unei astfel de suprasolicitări, fiecare îşi poate pune întrebarea: „Care să fie motivaţia acestui nou obicei exotic pentru o practică spirituală care a apărut acum mai bine de 3.000 de ani în Orient?“ Dacă meditaţia a devenit la ora actuală preferata multor oameni, aceasta se datorează mai ales faptului că ea ne permite să ne conectăm la dimensiunea umană profundă. Ritmul vieţilor noastre este în permanentă acceleraţie, iar presiunea eficienţei este din ce în ce mai mare. Trăim într-o lume în care aproape nu mai avem timp să ne oprim şi să ne recentrăm, în care ne este dificil să ne acceptăm slăbiciunile şi fragilităţile interioare, psihice, mentale sau sufleteşti. Însă, meditaţia yoghină profundă ne ajută să ne permitem să fim noi înşine. „Chiar şi numai o şedinţă de meditaţie realizată în fiecare săptămână ne poate ajuta enorm“, afirmă fondatorul Școlii Occidentale de Meditație, Fabrice Midal, care practică sistematic meditaţia în cadrul unor grupuri ce reunesc mai multe sute de practicanţi. Printre aceştia se află tinere cu vârsta cuprinsă între 20-35 de ani, care sunt din ce în ce mai numeroase şi care doresc să trăiască în mod conştient momentul prezent, pentru a face astfel faţă fluxului năvalnic al vieţii cotidiene.

Deloc uimitor, un studiu britanic realizat în anul 2012 a confirmat faptul că adulţii cu vârste cuprinse între 25 şi 40 de ani sunt cei mai afectaţi de stres şi depresie. Presiunea la locul de muncă, reducerea drastică a timpului personal, temerea angoasantă de eşec, tensiunea creată de cerinţa celorlalţi de a da cât mai mult posibil – pe scurt faimoasa tiranie a sindromului fricii de eşec (sindrom care este numit prescurtat FOMO – „Fear Of Missing Out“) – determină mai ales fetele din generaţia actuală să se epuizeze psihic în mod accelerat, chiar cu mult înainte de vreme.
 
Motivată de un sentiment de haos interior şi de senzaţia că a exagerat enorm, o tânără de 26 de ani a început să practice în mod sistematic meditaţia: „Am început să meditez la început câte jumătate de oră pe zi şi în scurt timp am avansat la a medita câte o oră zilnic. În scurt timp am descoperit că meditaţia yoghină mă calma profund, iar efectul putea dura chiar câteva ore după aceea. Mi-am dat astfel seama cum stresul îmi modifica în permanenţă starea de conştiinţă în sens negativ. Însă, intrând în stare de meditaţie, am reuşit, pentru prima dată, să văd clar acest mare neajuns cu care mă confruntam. Practicând sistematic meditaţia am reuşit de la un anumit moment dat să mă desprind de această plasă constrângătoare a stresului, în care cădeam până atunci zilnic. Pot spune că înainte de a practica meditaţia starea mea psihică curentă era doar anxietatea care se manifesta aproape continuu. Când am reuşit să «ating cu degetul» o mică insulă de seninătate prin meditaţie, a fost o imensă surpriză pentru mine. După ce am practicat meditaţia am reuşit să iau două-trei decizii importante foarte bune“.

O altă tânără în vârstă de 23 de ani practică de doi ani meditaţia şi unele exerciţii yoga simple: „Eram foarte stresată la serviciu şi mi-am luat un an de pauză. Doream să regăsesc un fel de uşurare, mă simţeam străină de viaţa mea. Din curiozitate am testat meditaţia yoghină şi am reuşit să mă simt din ce în ce mai senină.“

Angelique Thiriet, coordonatoare a unor grupuri mari de practicanţi ai meditaţiei, a observat că mai ales tinerii cu vârsta între 25-30 ani doresc să adopte o mai bună igienă a stilului de viaţă, fără să fie însă foarte radicali şi fără să alunece în extreme: „Tinerii realizează că cei care practică meditaţia yoghină profundă sunt din ce în ce mai plini de energie, sunt mai stabili din punct de vedere psihic şi mental şi continuă să ducă o viaţă ce se încadrează foarte bine în normalitatea standardului vieţii moderne. Practica meditaţiei le dă speranţă şi încredere în viaţă. Tinerii din ziua de azi au înţeles că pentru a medita nu este neapărat nevoie să se retragă într-o mănăstire sau să se izoleze într-un loc aflat departe de civilizaţia umană. La vârsta la care suntem asaltaţi de întrebări existenţiale, să ne aşezăm în linişte, chiar şi numai pentru 10-15 minute zilnic, poate avea mari beneficii pe termen lung. Practicând în mod sistematic meditaţia, înţelegem mult mai bine ce se petrece cu noi, mintea noastră se linişteşte şi astfel reuşim să formulăm întrebările potrivite. Meditaţia yoghină profundă este o ocupaţie care oferă o nouă viziune binefăcătoare asupra lumii în care trăim.“

Putem să considerăm că meditaţia yoghină profundă este un veritabil remediu antistres. Ea nu este doar o simplă tehnică care ne face să ne simţim un pic mai bine. Chiar dacă a medita poate să pară a fi dificil, chiar dacă uneori ne confruntăm cu angoasele şi dificultăţile noastre care ne asaltează atunci când ne interiorizăm şi rămânem doar cu noi înşine, meditaţia yoghină profundă ne permite să le depăşim şi să ne raportăm într-un mod înţelept la ele. Meditaţia este o veritabilă cale de autotransformare benefică a fiinţei noastre. Ea ne permite să ameliorăm gradat, pas cu pas, o multitudine de aspecte ale vieţii noastre. Ne îmbunătăţeşte concentrarea mentală, ne rafinează percepţiile, ne îmbogăţeşte şi ne purifică emoţiile şi favorizează o certă îmbunătăţire a relaţiilor noastre cu ceilalţi.

Practicanţii avansaţi ai meditaţiei yoghine profunde admit faptul că practica meditaţiei poate fi salvatoare într-o multitudine de situaţii dificile ale vieţii. Meditaţia s-a dovedit a fi chiar şi pentru mulţi începători o modalitate de a rezolva anumite probleme simple. Atunci când cineva se aşteaptă la un anumit rezultat şi caută un răspuns la o problemă pe care o are, meditaţia poate să îi ofere o anume orientare interioară favorabilă a psihicului şi a minţii care să fie mult mai mult în acord cu posibilităţile de a rezolva cât mai eficient acea problemă. Însă nu trebuie să comparăm meditaţia cu mersul la spectacol, chiar dacă mulţi practicanţi începători gândesc că a medita este ca şi cum ai merge la cinema. De fapt, meditaţia nu este o anexă instrumentală a comportamentului nostru curent. Ea nu necesită vreo competenţă ce ţine de cunoaşterea intelectuală performantă, deoarece meditaţia yoghină profundă implică în primul rând să ne relaxăm şi apoi să devenim conştienţi de ceea ce există în mod real. Meditaţia este de o simplitate care se dovedeşte a fi pentru unii oameni complicată, mai ales în această eră a cultului performanţei. Tot ceea ce avem nevoie este să regăsim adevărata noastră naturaleţe prin practica meditaţiei. A inspira şi a expira nu a fost niciodată atât de revoluţionar ca acum!

Multor practicanţi, meditaţia yoghină profundă le-a transformat în bine viaţa. O femeie de 30 de ani spune: „Mama mea m-a ajutat să descopăr practica yoga şi meditaţia atunci când aveam 20 de ani. Trăiam în estul Americii şi acolo centrele de meditaţie sunt foarte populare. Aproape toată lumea duce acolo o viaţă nebună, iar a te ocupa de propria bunăstare psihică ajunge să fie deci ceva foarte important. După o lună de practică am descoperit că meditaţia îmi este de mare folos! În loc să ies cu prietenele mele la distracţiile obişnuite practicam meditaţia seara şi, de asemenea, la sfârşit de săptămână. La acea vreme lucram mai mult de 12 ore pe zi. Dar simţeam şi nevoia unor clipe de interiorizare, clipe pe care unii le numesc «clipe pentru mine». Datorită meditaţiei yoghine profunde am reuşit să-mi relaxez în mod extraordinar mintea şi să mă conectez la trupul meu, la sufletul meu şi să simt astfel natura mea spirituală profundă. După ce am început practica meditaţiei yoghine profunde am înţeles cine sunt şi cum să găsesc echilibrul între intensitatea din viaţa mea şi pacea interioară. Chiar dacă pare nebunesc, aproape că nu mă mai pot regăsi în starea pe care o aveam înainte de a începe practica meditaţiei! Aceasta mi-a permis să îndrăznesc să demisionez la un moment dat dintr-un serviciu foarte avantajos din punct de vedere material, dar foarte stresant şi obositor, şi să încep apoi să gătesc sănătos. Anul trecut am început să practic şi yoga. Fiind mereu în priză, faptul că am început să practic yoga m-a determinat să meditez de cel puţin patru ori pe săptămână. Dacă timp de câteva zile nu fac meditaţie, mă simt apoi deprimată, fără energie şi îmi scade mult puterea de concentrare.“

O altă tânără femeie de 28 de ani, practicantă a meditaţiei yoghine, spune: „La 24 de ani am început să practic meditaţia yoghină. Proaspăt ajunsă la Amsterdam, tocmai încheiasem o relaţie dureroasă şi demisionasem dintr-un serviciu în domeniul alimentaţiei. M-am lansat într-un proiect de benzi desenate. Pe scurt, mă simţeam pierdută şi dezorientată. Prioritatea mea era să îmi stabilesc unele reguli pentru a-mi dezvolta creativitatea şi a-mi îmbunătăţi concentrarea. Căutând cărţi de autodezvoltare, am găsit într-o librărie o lucrare intitulată «Meditaţia pentru începători». Am început să practic exerciţii de respiraţie în tren. Urmărind cuvânt cu cuvânt instrucţiunile din carte, meditam în fiecare zi. Timp de 6 luni am meditat astfel. De la un anumit moment dat mi-am dat seama că eram mai calmă, că nu mai aveam momente bruşte de depresie, că totul devenise mult mai simplu. Am continuat practica meditaţiei, dându-mi seama că ea mă fereşte de tendinţa accentuată de a stagna atunci când sunt pe cale să realizez un proiect care mă determină să fiu foarte bine organizată. Practic meditaţia yoghină mai ales dimineaţa, imediat după ce mă trezesc. Nu am copii pe care să fie necesar să îi întreţin şi nu am un şef cu pretenţii exagerate, deci pot să-mi stabilesc propriile repere şi un program de practică disciplinat. Meditaţia îmi oferă mult sprijin în viaţă. Astfel evit să mă las tentată de fel de fel de distracţii, deoarece acum am mai mult autocontrol. Mă disciplinez să realizez un regim strict de detoxifiere a trupului. Nu mă mai culpabilizez că mi-am maltratat trupul în anii de dinainte cu prea mult alcool, cu lipsă accentuată de somn sau din cauza a prea multe relaţii sexuale haotice. Cu toate acestea, mintea mea încă mai oscilează între năzuinţa unei vieţi ordonate şi dorinţa de a mă distra ca înainte. Însă, cu cât meditez mai mult, cu atât reuşesc să împac disciplina cu întâlnirile prieteneşti veritabile şi plăcute.“

Clement, un tânăr practicant al meditaţiei yoghine profunde, în vârstă de 33 de ani spune: „După ani în care am consumat foarte mult alcool, am decis să renunț şi să am o viaţă cât mai sănătoasă. Mi-a fost greu, mai ales la început, să mă adaptez la acest nou mod de viaţă pe care îl găseam dificil. În primele luni ale acestei noi orientări din viaţa mea mă simţeam complet la pământ din punct de vedere fizic şi psihic. Acum un an, un prieten mi-a vorbit despre meditaţia yoghină profundă, explicându-mi că în meditaţie trebuie să fim atenţi la gândurile şi emoţiile noastre fără să le judecăm critic sau acuzator, pentru ca apoi să ajungem să trăim o stare de seninătate care ne face să ne simţim în mod cert deasupra lor. Înainte să practic meditaţia eram foarte atras de sporturile extreme şi nu îmi închipuiam că voi putea medita vreodată. Meditaţia era pentru mine ca un fel de excursie bizară. Mi se părea extrem de dificil să stau aşezat pe o pernă fără să mă mişc şi fără să fac nimic, chiar mi se părea ciudat. Dar chiar de la prima şedinţă de meditaţie am simţit efecte benefice imediate. De atunci practic meditaţia yoghină profundă de mai multe ori pe săptămână, acasă, în linişte şi interiorizare. Uneori nu simt imediat anumite efecte pregnante, dar nu este ceva grav, nu mă ajută la nimic să mă plâng. Am observat însă că de cele mai multe ori dobândesc imediat după meditaţie o stare de bunăstare interioară foarte mare şi deosebit de profundă şi totodată descopăr, aproape după fiecare meditaţie, anumite resurse interioare, nebănuite anterior de mine şi o forţă lăuntrică binefăcătoare, despre care înainte nici nu bănuiam că ar exista în fiinţa mea.“

Sursa: yogaesoteric

Maria Magdalena, iubita secretă a lui Iisus?

„Când l-am văzut pe Iisus şi ochii noştri s-au întâlnit, am înţeles că noi am fost predestinaţi unul altuia.” – spune manuscrisul Mariei Magdalena, un text transmis prin channeling unei femei-medium speciale, pe care îl poţi citi în întregime la acest link. Sună uimitor, dar conţine unele idei vehiculate şi de multi alţi cercetători ai acestui personaj enigmatic. În evangheliile canonice, Maria Magdalena este menţionată ca prima femeie vindecată de Iisus Hristos, pe care ea apoi l-a urmat. Tot ea este cea căreia Iisus i s-a arătat prima oară după Înviere. Legenda ei este spectaculoasă, pentru că se credea că era prostituată – adică o expresie a păcatului însuşi – şi a atins apoi o treaptă superioară de sfinţenie.

Unii experţi o numesc chiar apostola apostolorum – apostola apostolilor, pentru că ea a fost împreună cu Iisus în timpul predicilor lui, a fost martoră la moartea şi la învierea lui şi le-a transmis şi celorlalţi învăţătura. De altfel, ea a fost prima care a înţeles că Iisus a înviat. Din această perspectivă, se poate spune că Maria Magdalena a adus o contribuţie esenţială la întemeierea creştinismului.

Există şi o evanghelie apocrifă care îi este atribuită ei. Manuscrisul a fost găsit în 1896, lângă localitatea Nag Hammadi, în Egipt. Ulterior, două copii în limba greacă a acestui document au fost descoperite în nordul aceleiaşi ţări. Cercetătorii au stabilit că  Evanghelia după Maria Magdalena a fost redactată în jurul anului 160 d.H.

Enigmatica femeie a revenit în atenţia publicului cu ocazia lansării romanului Codul lui Da Vinci, al lui Dan Brown. Acesta îndrăzneşte să afirme că personajul aflat în dreapta lui Iisus în tabloul Cina cea de taină, pictat de Leonardo da Vinci, despre care se credea până acum că este feciorelnicul apostol Ioan, este nimeni altcineva decât Maria Magdalena. Mai spune şi că ea era căsătorită cu Iisus şi că au avut un copil, din care îşi revendică originea dinastia Merovingiană.

Cu prilejul acelei Cine de taină, Iisus ar fi numit-o pe Maria Magdalena garant al Noului Legământ al lui Dumnezeu cu oamenii. Această decizie nu a fost agreată de unii dintre ceilalţi apostoli, mai ales de Petru, care ar fi fabricat apoi povestea în care se spune că ea era prostituată.

E foarte greu să fii sigur în privinţa documentelor care ne-au parvenit din acele vremuri. Multe dintre ele nu sunt complete, iar cele din care nu lipseşte nimic au fost copiate de multe ori de-a lungul timpului. Unii dintre cei care copiau făceau şi comentarii personale, pe care următorii copişti le includeau în text ca atare. Apoi, au mai fost şi sinodurile bisericeşti. Motivele pentru care unele pasaje erau înlăturate au fost marcate de multe ori de interese politice şi economice.

Dacă ar fi să ne luăm după manuscrisul transmis recent prin channeling, Maria Magdalena era iniţiată în secretele Egiptului, în Alchimia lui Horus şi în Cultul Magiei Sexuale al lui Isis (toate acestea au la bază principiul continenţei sexuale). Purta o anumită brăţară de aur, la fel ca toate celelalte femei care aparţineau ordinului Magiei Sexuale. În ochii evreilor contemporani, aceasta însemna: „prostituată” – şi aşa a ajuns să fie considerată şi în Evanghelii, insa asa-numitele prostituate sacre erau de fapt preotese ale lui Isis, femei initiate, foarte pure si foarte intelepte, ce erau pastratoarele tainelor spirituale .

Poate ca nici pe vremea aceea nu toti oamenii de rând înţelegeau că sexualitatea poate fi sacră, chiar dacă existau temple speciale pentru aceasta, insa aceste preotese erau totusi privite cu un inalt respect, consideratie si chiar veneratie. Manuscrisul susţine că tehnicile secrete sexuale pe care Maria Magdalena le-ar fi practicat împreună cu Iisus l-ar fi ajutat să-şi îndeplinească Opera. Biserica a vrut insa să priveze femeile de aceste învăţături, luându-le astfel puterea, caci puterea femeii initiate in secretele sexulaitatii sacre si ale spiritualitatii stravechi reprezantau un pericol pentru acei reprezentanti ai Bisericii ce urmareau o suprematie absoluta asupra oamenilor de rand. Geniul Mariei Magdalena este controversat, dar poartă recunoaşterea lui Iisus – de altfel, singura care contează.

O altă evanghelie apocrifă, cea după Filip, spune că Maria Magdalena era discipola favorită a lui Iisus. Dacă El a ales-o pentru a-i apărea prima oară după Înviere, dacă ea a înţeles măreţia situaţiei şi ne-a transmis-o apoi nouă tuturor, mai are rost să ne întrebăm dacă era o fiinţă spirituala, speciala, initiată sau nu?

Cum să te bucuri mereu de senzualitatea ta

Se spune că bărbații se gândesc la sex mai mult decât femeile. Că au dorința amoroasă mai trezită decât femeile. Că noi avem nevoie de tandrețe pentru a ne deschide erotic. Toate acestea cred că sunt, cel puțin în unele cazuri, adevărate.

Dar sunt și femei cu o dorință amoroasă mare și chiar foarte mare. Femei are își doresc să facă dragoste frenetic. Care trăiesc viața orgasmatic în toate aspectele ei. Care simt că fac dragoste atunci când privesc florile, când savurează mireasma cireșilor înfloriți, când razele Soarelui le mângâie fața. Care doresc cu frenezie îmbrățișarea iubitului. Care se dăruiesc cu intensitate când fac dragoste. Care simt că în ființa lor e o dorință amoroasă nesfârșită, ca un izvor dătător de viață. Ești și tu una dintre aceste femei?

Ce facem când simțim o dorință amoroasă atât de mare? Am fost învățate că avem nevoie de cineva, de un iubit, pentru a ne satisface dorința amoroasă. Am fost învățate că dorința noastră amoroasă poate fi satisfăcută doar în cadrul relației de cuplu. Dar ce ne facem dacă avem o dorință amoroasă foarte mare iar iubitul e plecat în delegație sau foarte ocupat cu un proiect la servici sau dacă nu avem iubit?

Eu mi-am pus această întrebare pentru că nu am mai vrut să-mi neg sau să-mi reprim dorința amoroasă atunci când nu am cadrul exterior pentru a-mi fi satisfăcută. Și am găsit răspunsul.

Dorința amoroasă este o energie

Dorința amoroasă este o energie pe care o putem gestiona așa cum dorim. De fapt, dorința amoroasă este o formă de manifestare a energiei sexuale. Tantricii și taoiștii au descoperit cu mult timp în urmă aceasta și au pus la punct metode eficiente pentru controlul energiei sexuale în scopul îmbunătățirii calității vieții, împlinirii lăuntrice și transformării spirituale.

Femeile care practică tehnici tantrice sau Amorul curativ (din sistemul taoist) au descoperit că pot avea tot timpul o dorință amoroasă intensă și totuși să nu fie deloc frustrate. Ele au învățat să-și gestioneze propria energie sexuală astfel încât să fie permanent împlinite, atât când sunt singure, cât și în relația de cuplu.

Acceptă-ți propria dorință amoroasă

Acceptă-ți propria dorință amoroasă și fă din ea o bună prietenă care îți aduce mereu zâmbetul pe buze. Unele femei tind să își reprime dorința amoroasă pentru că nu au condițiile exterioare pentru ca acesta să le fie satisfăcută.

Reprimarea dorinței face să apară tensiuni și probleme individuale sau în cuplu:
– devenim agitate sau deprimate;
– ne scade stima de sine;
– ne scade buna dispoziție;
– ne învinovățim iubitul pentru insatisfacția noastră și îi facem reproșuri pentru tot felul de nimicuri;
– ne închidem afectiv față de iubit;
– pot apărea în timp probleme de sănătate la nivel genital.

Învață să-ți simți și să-ți controlezi dorința amoroasă fără să o reprimi 

Iată în continuare o tehnică simplă care te poate ajuta foarte mult să te simți mult mai bine cu tine însăți și cu dorința ta amoroasă.

Așează-te confortabil pe un scaun, cu spatele drept și închide ochii. Fii atentă la tine, la ceea ce simți. Devino conștientă de dorința ta amoroasă. Accept-o așa cum e: mică, mare, gigantică. Bucură-te de ea. Las-o să-ți umple întreaga ființă. Simți cum apare în ființa ta o stare de bine, de încântare, de vitalitate, de bucurie de a trăi. Fixează această stare în ființa ta.

Când revii din această scurtă meditație, păstrează aceste stări: de bine, de încântare, de vitalitate, de bună dispoziție, libertate interioară, stimă de sine. Devino conștientă că în tine se află o putere tainică. Aceasta este chiar sexualitatea ta feminină. Descoper-o și bucură-te de ea!

Savurează amorul conștient

Nu aștepta ca cineva din exterior să se ocupe de dorința ta amoroasă. Învață să te ocupi singura de ea. În felul acesta întâlnirile tale cu iubitul nu vor mai fi ca o cursă disperată pentru satisfacere sexuală. Vei avea o disponibilitate mult mai mare pentru a simți intimitatea cu el, pentru a vă împărtăși iubirea și chiar pentru a savura actul amoros.

E mult mai împlinitor să mănânci o mâncare gustoasă pe îndelete, savurând fiecare înghițitură, decât să mănânci foarte repede pentru că ești disperat de foame. La fel e și cu amorul.

Când înveți să-ți controlezi energia sexuală și dorința amoroasă, nu vei mai fi „disperată” să faci amor, ci vei fi deschisă, vie, efervescentă și încrezătoare în puterea ta sexuală feminină. Trăirile vor fi mult mai ample.

Controlul energiei sexuale duce la o complexitate mult mai mare a trăirilor amoroase. Acestea vor fi totodată mult mai intense.

Îți doresc o viață amoroasă împlinită și te invit să lecturezi două cărți excepționale care prezintă tehnici taoiste pentru conștientizarea și controlul energiei sexuale:

– Femeia multiorgasmică, de Mantak Chia și dr. Rachel Carlton Abrams

– Trezirea femeii senzuale, de Saida Desilets
apărute la Editura Venusiana.

Sursa: venus.org.ro

Autoare: Adina Gheorghe

EXERCITII DE FEMINITATE – Încrederea în sine se naşte atunci când te asculţi

Din ascultarea inimii se naşte încrederea în sine

Una din melodiile mele preferate este „Listen”, interpretată de Beyonce. O ştiţi?  Aş putea-o numi un  manifest al  identităţii – vocea unei femei se înalţă, afirmându-şi unicitatea, găsind forţa de a se desprinde de aşteptările celor din jur (oricât de dragi), pentru a se găsi pe sine şi a se manifesta  urmând vocea lăuntrică, glasul propriei inimi.

Cred că fiecare inimă e unică. Şi cred că fiecare inimă vorbeşte. În taină, inima ne îndeamnă spre ceea ce este bun pentru noi; ne povesteşte despre ceea ne dorim cu adevărat şi ne dă ghes, tresărind, ori de câte ori în viaţa noastră se ivesc ocazii de a ne împlini visele, dorurile, aspiraţiile, dorinţele cele din inimă, ce fac să ne crească inima de bucurie.

Ei bine, din această ascultare a inimii, din această afirmare de sine şi manifestare a ceea ce suntem, în mod unic şi irepetabil fiecare, se naşte ÎNCREDEREA ÎN SINE. Pentru că încrederea în sine e acea certitudine că tu eşti tu şi e bine că exişti.

Încrederea în sine este un dar pe care ţi-l faci ţie însăţi ori de câte ori apleci urechea ca să auzi şi tălmăceşti susurul inimii tale; un dar care te face să zâmbeşti, să îţi faci vocea auzită în înaltul cerului, să dansezi liberă pe scena vieţii, să fi – simplu – TU însăţi.

EXERCITIU DE FEMINITATE – Descopera-ti lumea interioara

Uneori este timpul să ne retragem în inimă, pentru a ne privi pe noi însene, pentru a ne asculta şi a ne cunoaşte. Un timp pentru a cerne şi a discerne. O rupere din lanţul obişnuinţelor, o desprindere de ceea ce e cunoscut. Solitudine şi oglindire în ape limpezi.

Îţi propun să îţi alegi o zi din această săptămână, pe care să o petreci în solitudine. Tu cu tine, ascultându-ţi vocea interioară, clarificându-ţi gândurile, detaşându-te de trecut, ascultând muzica preferată, făcând liste cu ceea ce îţi doreşti să realizezi, visând şi vizualizând, meditând şi mai ales întrebându-te:”Cine sunt eu?”

Această interogare lăuntrică, în solitudine, meditaţia asupra vocii interioare, este esenţială vieţii unei femei. Căci, fără descoperirea de sine, cum ar putea exista încrederea în tine însăţi? 

cu drag,

Alina Dospinescu