Te simt…si..chiar si cand doare.. imi simt sufletul tresarind ,viu.
Stiu ca atunci cand imi asez capul in palma ta, toate portile sunt deschise. Simt cum ma tii in brate chiar si cand.. dorm.
Stiu ca atunci cand imi asez capul in palma ta, toate portile sunt deschise. Simt cum ma tii in brate chiar si cand.. dorm.
Am plans in inima mea pana nu au mai ramas lacrimi.
ca un canion golit de curgerea apei
sufletul mi-a ramas gol
in soare,
reflectandu-i lumina.
Malurile au inceput sa se usuce si sa crape pe alocuri
si pasarile sa zboare tot mai sus
prin inima mea.
Printre crapaturi au iesit fire de iarba –
sperante ale viitorului,
inceputuri noi.
Totul e fraged si ars de timp totodata,
golit si primenit,
noul si vechiul se imbina in sfarsit
cu tot ce au mai curat.
Privesc inainte, spre zarile intinse
si simt cum imi desfac drumurile
salbatece si neumblate inca
catre Necunoscut.
Intr-o zi, vor veni calatori…
Intr-o zi, un suflet aprig, nomad se va recunoaste in acest tinut salbatec.
Cerul imi canta si singuratatea de acum imi face bine;
Intr-o zi focurile se vor aprinde,
talpi noi vor strabate coridoarele acestui suflet
si cantecul acestui cer se va-mpleti cu alte cantece
de bucurie si de libertate
de dragoste, de speranta, de inalt si de dor.
Ma infasor in cerul albastru
si savurez singuratatea de acum
Privesc pamantul curat, neatins inca
de niciun calator.
Este bine sa nu fiu gazda nicicui,
din cand in cand.
♫ ♪♫Lindsey Stirling
La marginea unde barbatul si femeia se-ntalnesc
si aerul devine electricitate,
Treaza si vie,
vreau sa traiesc.
Aici, unde savoarea
curge peste toate simturile mele
ca ciocolata calda,
umplandu-mi de dulceata zambetul
Aici, unde ochii imi sunt limpezi si vederea clara,
pentru ca pot in sfarsit
sa iti vad
sufletul.
Aici, granitele devin fluide si eu ma topesc si tu ma primesti
si ma modelezi cu mainile tale,
facandu-ma sa vibrez
ca un arc, sa ma tangui ca o vioara, sa
ascensionez intr-o respiratie ce se suspenda
la margine de cer..
…La marginea cerului vreu sa te intalnesc…
pe cerul gurilor noastre
cu bolta instelata si
sa culeg
fiecare explozie stelara
din sarutarile mii,
alunecand prin spatiul infinit
din cerul gurii tale, inapoi,
in lumea cristalina, transparenta
a dragostei dintai.
Imi este dor de tine..
Atat de dor, ca parul se ridica pe mine
la amintirea
trecerii tale
prin fiinta mea
Si se-nfioara totul in mine, si aproape ma ia
pe sus, facandu-ma sa ma inalt si sa zbor,
atrasa irezistibil spre tine,
si nu ma pot opri.!
Asa mi-e dor de tine!
La marginea unde barbatul si femeia se-ntalnesc
si particule treze umplu aerul de electricitate,
pe muchia cerului,
aici imi doresc
cu tine sa ma intalnesc. Aici,
unde savoarea
curge peste toate simturile mele in cascada,
ca ciocolata calda,
umpland de dulceata fiecare por,
Aici, unde ochii imi devin limpezi si
vederea clara oricand te privesc,
pentru ca pot sa iti vad in sfarsit sufletul ascuns dupa trup si
emanand lumina a o mie de sori,
Aici cu tine vreau sa traiesc!..
Vino! ma voi arunca in tine
cu ochii deschisi
sa pot imbratisa si iubi
chiar si ce nu a fost inca
de nimeni iubit.
Vino aici,
Vino iubitule,
trecere cereasca inspre
Nemurire!
Vino cu mine,
vino cu ttine,
Vino cu totul,
Vino in iubire!
Sa ne trezeasca dimineata
cu gust incandescent de fericire!…
Scrisoare, pe care Vlahuţă i-a scris-o fiicei sale, Margareta, atunci când a împlinit 17 ani:
„Să trăieşti, draga mea şi să fii bună, – să fii bună pentru ca să poţi fi fericită. Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire, nu. Nu, pentru că mai întâi cei răi nu pot fi iubiţi şi-al doilea… al doilea… de! Norocul şi celelalte «pere mălăieţe», care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări asupra cărora n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea. Şi pregătirea este o operă de fiecare clipă, – când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie să o iei de la început. De aceea şi vezi aşa de puţini oameni fericiţi… Atâţi cât merită…
Astazi am citit una dintre cele mai frumoase scrisori de dragoste pe care le-am citit vreodata. Pasionala si misterioasa si fierbinte si nostalgica..foarte feminina. De pe blogul Deea Dulce. Sublim, va invit sa va deschideti inima si sa lasati cuvintele sa trezeasca in voi Focul Iubirii:
I FEEL..
lost.
trembeling with questions.
in awe of how much is going on.
amazed by this rollercoaster ride.
i feel
friendship.
ending.
and new beginnings.
i feel i’m turning the pages of life
so fast now…
as if..
i have to read more than one chapter
or more than one book
at once
and you know,
not all the characters are keeping up.
I feel…
this burning inside me
has turned me into a rocket
and i am speeding up
but…
there’s nothing to hold on to.
It’s breath taking and exciting
and sometimes i get dizzy and nausea
shot into the open space
like that…
i feel i have
no safety net beneath,
no safety belt on,
just no safety at all
at times.
and yet, i am supported
by some mysterious presence
pushing me to move forward,
making my heart feel watched lovingly
in this crazy ride.
I FEEL.
i feel…
i want YOU.
HERE.
by my side.
holding my hand through it all.
never letting me go.
i feel..such a longing
to be me
fully me
and yet to be yours
to belong
to someone and something
that would make me feel home…
and wanted
and loved
with all that i am.
it’s…like…
i am flying higher and higher
catching the wind under my wings
pushing through clouds,
hair loose,
skin burnt by the sun
on my way to the light..
and..
i think i am tired
just a little bit tired
of flying on my own..
i feel the need
to touch
solid ground with my feet
so that i can push again up,
i wanna show TO YOU the stars
and the Earth
from up above.
Do you want to come with me?
i feel the need to have a friend
prepaired for such a breath-taking ride
and the need to have a Home
to return to
everytime.
Anima
Buna seara iubite,
nu ne-am vorbit demult…
Stii, am vrut sa te uit
Nu te mai potriveai realitatii mele..
si…aproape te-am urat…
Am trecut prin intrebari,
prin iluzorii sperante
si lacrimi,
prin straturi de absenta,
Am trecut pe un pod care se prabusea sub mine,
Apoi am trecut la indiferenta.
Parea bine asa, linistit…
te ascunsesem sub un strat gros de praf si parca
nici nu mai straluceai asa de tare…
Stiu ca nu am fost la inaltimea
iubirii pe care spuneam ca o simt,
dar…ma durea atat de tare…si…
le-am impachetat pe toate laolalta, fara stire,
nepasare, patima,ura si iubire
sa le trimit cat mai departe
poate, poate
o sa fie
ca si cand n-ai fi fost…
Credeam ca mi-e mai bine
fara tine prin mine
si-am aruncat
o departare
intre inimile nostre
albastre.
Buna seara .
M-am intors sa te privesc.
Doar atat, sa iti admir existenta,
Felul cum te misti tu prin lume
si mai ales cum te misti cand faci dragoste.
Recunosc,esti sublim!
Stralucesti la fel, oriunde te-as ascunde.
Si..acum ca nu mai vreau sa fii al meu
si sa te am la degetul meu mic, ca pe-un inel,
Acum ca nu mai sper sa ma ridici in bratele tale la cer
si doar te contemplu,
simplu, cuminte, fara niciun gand
Invizibila pentru tine
si mai prezenta ca oricand
in mine insami,
Pot sa spun:
Buna seara iubite,
Iubirea este eterna.
……………………………………………………
I live in the child-like innocence of my heart, in the heaven of my heart. If I show me to you, will you love me? Or will you run away? If I give me to you, will you accept me? Will you let me in ? If you can’t, then would i still be able to live in your absence? If I have to die to live so fully, so let it be. For, unless I live in my fullest, I do not live at all.
I can feel you. Can you feel me?
Love is…always and forever.
Motto: “Because in the no-role nakedness of this experience, the thing that I had always searched for, ached for, quested for, is there in unbearable abundance.”-N.Daedone
Soft touch
Imbaiata in tacere
deplina si plina
de atingeri,
de priviri,
de roua de suflet
cu scanteieri de esenta
lunecand prin trup,
atingand inimi,
expansionandu-ne
in milioane de raze
.
Asa sunt eu cu tine…
Asa sunt eu
cu tine prin mine:
desfasurata ca lumina,
in infinite corzi translucide,
de viata vibrande,
rasunand
in geamat de dragoste
cu strafulgerari
de Dumnezeu,
in fuziuni incendiare de sentimente
si infinit luminoase saruturi.
In bratele tale,
ma desfac in fasii de lumina,
stralucind
ca o mie de sori.
Rosu incandescent,
apoi roz,
apoi alb…
Aprinsa si incununata de dorinta,
in pacea cea mai adanca,
Asa sunt eu cu tine.
Deschid ochii.
Vad chipul eternitatii,
surazand .
In urechi,
vocea inimii
susura lin.
Miros cu nesat
necuprinsul,
picurandu-mi pe limba,
stea cu stea,
de pe limba ta,
si…
Ating infinitul.
Asa sunt eu cu tine.
Mintea mea,trupul meu,
inima, visele,
mi se dezbraca.
Nimic nu e ca mine
cu tine…
atat de gol
cum sunt eu
goala
in imbratisarea ta…
si-atat de plin
cum sunt cu tine de plina,
ca o amfora cu apa proaspat revarsata,
peste nemarginire.
Nimic nu e ca mine cu tine.
caci
Totul e asa cum este.
Asa cum
Te iubesc.
Viu.
Ah! Te iubesc..
Te iubesc atat de mult incat
sunt fericita.
Vino !
sa ne intalnim din nou
la portile eternitatii…
Stiu.
Ma vei strabate,
vertical,
si ma vei reda
Libertatii
**********
Anima
“Ştii să asculţi? Auzi vântul la fereastră? Auzi păsările care pleacă şi se întorc, ducând şi aducând primăvara?
Ştii ce-i nostalgia? Priveşti uneori pe fereastră fără să vezi nimic?
Sunt pe acolo şi într-acele, fără fiinţă, o apropiere şi o îndepărtare în preajma ta.
Gândeşte-te la mine
ca la o stea desprinsă din tine
şi dusă în întunericul fără fund.”
(Ionel Teodoreanu)