Barbatii si femeile se comporta diferit pentru ca gandesc diferit

 Allan Pease, unul din specialistii de renume in relatiile si comportamentul uman ne explica unele lucruri important de avut in vedere in interactiunea barbat – femeie (sau mai simplu, De ce barbatii nu asculta si femeile nu stiu sa se uite pe harta”🙂 – titlul cartii sale din care este extras acest fragment extraordinar de intens si util  :
*********

Anima
…si inca ceva despre cum putem fi foarte atragatoare si placute pentru oricine – arta de a face complimente:

 

Cum putem sa le fim alaturi parintilor copiilor care au devenit ingeri


Evenimentul “Ziua Parintilor de Ingeri” va fi transmis in direct. Pentru detalii dati click aici.

Copiii plecati mult prea curand de langa noi, traiesc prin noi si prin felul in care le onoram memoria. Si daca viata ne e saraca fara ei, sa ne-o imbogatim fiind buni, toleranti, atenti cu si la cei din jurul nostru!
Organizatia E.M.M.A. – Eternul Miracol Materna Alinare, este o organizatie neguvernamentala non-profit si neafiliata politic sau religios, a carei activitate se desfasoara pe baza de voluntariat, si care sprijina familiile care trec prin drama pierderii unui copil si, in mod special, pe cele care isi pierd copilul inainte ca acesta sa se nasca, durerea acestora fiind cel mai putin inteleasa.

Cum putem sa le fim alaturi Parintilor de Ingeri?

 

Fraze care NU ajuta:

Poate ca ai folosit deja cateva din aceste fraze, in speranta ca te vei simti mai bine. Daca da, nu fi prea dur cu tine insuti si nu te simti prea vinovat; trebuie doar sa le eviti data viitoare.

Gandeste-te ca mai ai un copil”,“Lasa ca o sa aveti altul!” – Aceste remarci scad importanta pe care o avea copilul care a decedat. Niciun copil nu il va inlocui pe cel pe care l-au pierdut!
Nu mai plange”, “Nu te mai gandi”, “Incearca sa uiti” – Nu le minimaliza durerea! Plansul ajuta, uitarea si negarea nu!
Stiu ceea ce simti – Nimeni dintre noi nu stie exact cum se simte celalalt.
Nu mai sufera acum“, “Asa a fost sa fiesauO sa fie bine pana la urma– Probabil că e adevărat dar astfel de remarci rareori ajuta, deoarece îi va irita/revolta să auda aşa ceva, mai ales imediat dupa pierdere. Acorda-le timp, să ajungă, să poată spuna ei singuri, asta! 
“Bine ca nu s-a intamplat mai tarziu!” – Oricat de mica a fost sarcina, daca a fost dorita si asteptata, suferinta cauzata de pierdere este foarte mare. O mama isi iubeste copilul inca dinainte ca acesta sa se nasca!
“Asa a vrut Dumnezeu” – unii cred asta, alţii nu. Indiferent de circumstanţe, situaţia este disperată şi tristă. În loc să începi o dezbatere teologică, mai bine îi consolezi pe părinţi!
“Timpul vindeca tot”, “Tot nu ai depasit momentul?” – Trecerea timpului nu vindeca chiar daca ajuta. La fel ca si oamenii, si procesul de pierdere are nevoie de timp.
“S-o fi intamplat cu un motiv anume” – poate caca intr-adevar exista un motiv, e insa nevoie de timp si rabdare, pentru a-l afla, a-l intelege si a-l accepta!
“Trebuie sa treci peste asta. Nu e un capat de tara!” – …..!!!!!????!!!!……

 

Fraze care ajuta:

Aceste fraze pot fi numite “deschizatoare de inimi” pentru ca ii invita pe cei indurerati la conversatie, la impartasirea durerii si a amintirilor cu cel care asculta. Cel mai mare dar pe care il poti face este chiar invitatia ta la o discutie fara ca sa dai sfaturi sau sa judeci, ci doar sa asculti!

“Nu ştiu ce să spun! ….Îmi pare rău!” pare puţin dar contează enorm, mai ales când e spus cu sinceritate şi căldură…

”Stiu ca nu-ti pot lua durerea, oricat mi-as dori dar vreau sa stii, ca nu esti singur/a!”- împărtăşirea durerii, o face mai suportabilă chiar şi doar pentru o clipă!
Plânsul îţi face bine” în felul acesta îi asiguraţi că nu îi judecaţi pentru lacrimile şi tristeţea lor şi îi ajutaţi să facă faţă durerii.

“Cred ca e greu sa te impaci cu gandul pierderii” – Asculta care sunt dificultatile create de pierdere….si nu face comparatii cu alte cazuri.
“Ce nume i-ai ales?” – Dupa ce afli, rosteste-i numele cand vorbiti despre copilul pierdut inainte sa se nasca. Parintii au nevoie, ca cei din jur sa-i perceapa identitatea!

“Cred ca ti-e foarte dor de (numele copilului). Vrei sa-mi spui cum te simti?” –  De multe ori oamenii îşi exprimă compasiunea doar la început, apoi nimeni nu mai vorbeşte despre această pierdere. Insă părinţii suferă pe o perioadă nedeterminată! Faptul că şi peste ani, aduceţi vorba, le va mângâia sufletele!


Pentru toti cei din jur:

Te rog, considera sfaturile urmatoare doar ca pe niste sugestii. Si mai ales ai incredere in ceea ce simti si in instinctele tale.
Trateaza un cuplu in mod egal! Si tatii au nevoie de sprijin emotional, precum au si mamele!

1. NU evita parintii.
Asta ii va face sa se simta izolati. Contacteaza-i. Nu presupune, ca prefera sa fie singuri.
De fapt, ei au nevoie să ştie că nu sunt singuri! Suna-i sau trimite-le o scrisoare ori un mesaj prin telefon. Cel mai mare bine pe care îl poţi face, este chiar invitaţia la o discuţie. Nu insista daca nu sunt pregătiţi pentru asta. Dar dacă simt nevoia să vorbească, ascultaţi fără a da sfaturi sau a judeca. Şi nu-ti fie teamă să plângi!În astfel de situatii, empatia şi compasiunea (nu mila!) sunt cele mai bune medicamente!

2. Nu iti fie teama, nu te simti vinovat/a (da)ca vor plange!
Au nevoie sa planga, acesta fiind un mod natural de eliberare a durerii! Imbratiseaza-i atunci cand plang! Nu tu esti cauza acelor lacrimi, pe care ei ti le impartasesc. Nu te teme sa plangi si tu! Nu este un semn de slabiciune, ci arata ca iti pasa cu adevarat! Incurajeaza si alti prieteni comuni, sa ia legatura cu ei.

3.Asculta!
E mai important sa asculti decat sa-ti faci griji despre alegerea cuvintelor corecte. Si chiar daca realizezi ca ai spus ceva gresit, e mai important ca ai incercat sa comunici cu ei si ca vrei sa-i intelegi si sa-i ajuti, decat sa nu spui nimic! Tine cont de faptul ca parintii pot fi foarte sensibili (e posibil sa nu vrea sa auda despre sarcina sau nou-nascutul altcuiva. Daca vor sa stie, te vor intreba)

4. Daca esti insarcinata sau ai copil mic.
Tine cont de faptul ca parintii pot fi foarte sensibili (e posibil sa nu vrea sa auda despre sarcina sau nou-nascutul altcuiva.
Daca esti insarcinata sau ai un copil mic, te gandesti probabil ca nu vor sa te vada! Dar  s-ar putea sa se bucure pentru tine si sa fie raniti, daca te feresti de ei! Insa daca nu se simt in stare sa te intalneasca, nu o lua personal. Nu vei afla cum e mai bine decat daca ii intrebi!! Suna si intreaba…si nu te supara!

5. Nu evita sa vorbesti despre copil.
Nu schimba subiectul cand pomenesc numele copilului lor din contra, permite-le sa vorbeasca despre el, oricand si oricat de mult vor. Nu-ti fie frica sa ii intrebi despre copil! Si nu te gandi ca varsta copilului determina valoarea si impactul acestuia, asupra vietii lor.

6. Nu te simti obligat sa ai ceva de spus.
Simpla ta prezenta e suficienta. Pierderea fiind recenta, imbratisarea ta, atingerea ta si sentimentele tale sincere de compasiune sunt exact ceea ce isi doreste sa primeasca cel indurerat.
Nu uita sa suni sau sa vizitezi persoana care a suferit pierderea indiferent cat timp a trecut de atunci. Aceasta va aprecia faptul ca inca iti mai pasa  si mai ales ca nu i-ai uitat copilul!

7. Preia initiativa.
Nu spune cu jumatate de glas “Daca pot face ceva pentru tine, nu ezita sa ma suni“; Gandeste-te la cateva sugestii si ofera-ti ajutorul. Poti spune de exemplu “Mi-ar face placere sa te ajut cu cumparaturile. E ok pentru tine?”; “As vrea sa plantez florile pe care le-ai primit la inmormantarea lui Alex. Pot sa le plantez in curtea ta miercurea viitoare dupa ora doua?”; sau “Vrei sa mergem impreuna sa cumparam niste fructe?”.
Fiecare gest pe care il faci spune ceva despre tine si il ajuta pe cel indurerat sa nu fie nevoit sa ceara singur ajutor. De asemenea il ajuta sa inteleaga cat este de important pentru tine. In primele luni de suferinta, de obicei ne desconsideram iar faptul ca cineva vrea sa ne ajute si ii pasa, ne poate ridica moralul in mod miraculos.

8. Ajuta la indeplinirea activitatilor de zi cu zi.
Poti face comisioane, sa raspunzi la telefon, sa pregatesti masa sau sa speli rufele. Aceste activitati aparent nesemnificative pot fi greu de realizat pentru cel indurerat deoarece suferinta reduce cu mult energia fizica a acestuia. O oferta de a petrece seara impreuna doar uitandu-va la televizor poate fi foarte relaxanta mai ales pentru cineva care locuieste singur acum.

9. Da o mana de ajutor copiilor.
Daca mai au alti copii, trimite-le invitatii si cheama-i la o iesire impreuna cu tine si familia ta. Copiii nu trebuie neaparat sa fie izolati de suferinta, dar din cand in cand au nevoie sa evadeze din atmosfera trista existenta in casa lor, pentru ca parintii sa poata trece peste inca o zi de doliu fara acestia. Arata-ti dragostea si sprijinul si indeamna-i la o discutie despre ceea ce simt si ceea ce cred. Pe langa toate celalalte mai au nevoie si de un bun ascultator. Sa nu crezi ca un copil care este aparent calm, nu sufera.

11. Nu da sfaturi! Asculta.
O persoana indurerata are foarte mare nevoie de un ascultator care sa-l aprobe, sa-l sprijine si care sa aiba rabdare sa asculte povesti ce se repeta deseori. Nevoia de a povesti ceva scade, in timp ce vindecarea progreseaza. Si de fiecare data cand povestea este spusa, scena mortii devine din ce in ce mai usor de acceptat. Daca exista sentimente de furie, frustrare, dezamagire, frica si tristete, accepta-le. Daca cel care sufera le pastreaza doar pentru el, procesul de vindecare va deveni mai dificil. Impartasirea gandurilor si sentimentelor elimina stresul. Nivelul ridicat de stres acumulat in timpul perioadei de doliu poate duce chiar la probleme de sanatate in cazul unor persoane.
Pe langa sentimentele de furie, vina, neputinta, pe langa iritabilitate, depresie, resentimente pot aparea si simptome fizice precum: dureri in piept, dureri de cap, caderi de tensiune, privire incetosata, atacuri de panica, pierderea parului, senzatia de mancarime pe piele, lipsa sau pofta in exces de mancare, letargie, slabirea muschilor, gura uscata, pierderi de memorie, diabet… Ajuta-ti prietena/prietenul sa ramana sanatos, ascultandu-l.

12. Da voie celuilalt sa isi exprime sentimentele de vinovatie.
O reactie normala pe care o ai atunci cand cineva isi exprima suferinta e sa raspunzi cu “Nu trebuie sa te simti vinovat. Sunt sigur ca ai facut tot ce ai putut”.
Nu incerca sa salvezi oamenii de sentimentele lor de vinovatie care de fapt sunt normale pe parcursul perioadei de doliu. (Cel mai des intalnit sentiment este regretul. Vinovatia implica savarsirea unei actiuni care are ca scop ranirea cuiva; regretul apare atunci cand am fi dorit sa fi putut schimba lucrurile.)
E important sa ne exprimam acele ganduri care incep cu “Si daca…” Cu toate acestea, daca cel care a ramas in urma continua sa vorbeasca despre un anume incident la sase luni dupa deces, poti sa intrebi “Ce ai fi vrut sa schimbi atunci?”. Dupa ce primesti raspunsul revino cu alta intrebare:“Si ce crezi ca s-ar fi intamplat atunci?” Continua sa pui intrebari la care sa fie greu de raspuns astfel incat acea persoana sa realizeze ca a facut tot ce a putut in acea perioada. (De asemenea fa deosebirea dintre vina reala si cea ireala. Daca sentimentul de vinovatie este unul real, atunci se poate apela la ajutorul unui specialist.)

13. Da voie celui care a ramas in urma sa isi exprime durerea in felul sau.
Nu forta suferindul sa “treaca peste” pierdere. Lasa-l sa faca ceea ce vrea pentru a se putea elibera de energia negativa si de tensiune. Daca vrea sa se uite la fotografii sau sa citeasca fiecare carte asa, de suparare, lasa-l. Fiecare isi exprima suferinta altfel. Nu judeca asta.

14. Nu-l grabi pe cel care a ramas in urma.
Nu pierde din vedere faptul ca o persoana indoliata este si foarte stresata. Nu o impinge spre activitati pe care nu e pregatit sa le duca la capat decat atunci cand aceasta este pregatita. Ai incredere in ea pentru ca stie cel mai bine.

15. Adu-ti aminte de zilele importante.
Dubleaza-ti efortul de a fi receptiv la nevoile celui aflat in necaz in zilele care au o anumita importanta precum sarbatorile, ziua de nastere a persoanei iubite, aniversarea casatoriei sau la comemorarea decesului. Insemneaza-ti aceste zile pe calendar astfel incat sa iti amintesti sa-l contactezi pe cel indurerat in acele zile speciale.

16. Nu il proteja pe cel care sufera de durerea pierderii.
Cel care a ramas in urma trebuie sa se obisnuiasca cu gandul ca persoana iubita nu mai este. Daca incerci sa o protejezi de durerea pe care o simte, mai rau o sa incurci lucrurile. Suferinta nu poate fi resimtita la fel de catre altii, chiar daca acestia isi pot oferi ajutorul. Dar nu exista alta solutie. Ea trebuie sa treaca prin toate etapele suferintei pentru a putea deveni mai puternica.

17. Ajuta la gasirea unor grupuri de oameni cu aceleasi probleme.
Exista multe astfel de grupuri care pot ajuta persoanele singure pe parcursul perioadei de doliu. Acestea pot fi foarte benefice, asa cum spun si versurile: “Clisee, cuvinte cu insemnatate abia ajung la mine.Dar sa simt o mana pe umarul meu/ Un “Stiu ce spui” din partea cuiva care a suferit o pierdere la fel ca mine../Lacrimile din ochii celui care ma intelege atunci cand vorbesc de durerea si singuratatea mea/ Toate acestea ma ajuta sa cred ca viata mai merita traita./ Stiind ca nu sunt singura imi da putere sa lupt cu tristetea./ Si numai atunci pot merge mai departe”.

18. Obisnuieste-te cu gandul ca vindecarea poate dura mult timp.
Nu te astepta ca cel indurerat sa “treaca peste” pierdere in cateva saptamani sau luni. Valurile de tristete il pot coplesi si dupa multe luni chiar daca vor scadea in intensitate treptat. Nu trece dupa o zi sau doua luni de la inmormantare asa cum cred unii. De multe ori de abia atunci incepe. S-ar putea sa treaca mai mult de un an pana sa poti vedea rezultatele sustinerii emotionale de care ai dat dovada- dar atunci cand prietenul tau zambeste din nou si durerea incepe sa dispara primesti o recompensa enorma. Daca cel indurerat nu da nici un semn de vindecare, in ciuda eforturilor tale si a trecerii timpului, atunci e posibil sa fie nevoie de ajutorul unui profesionist. (Afla care sunt profesionistii cu experienta in acest domeniu din orasul tau.)
19. Impartaseste amintirile tale.
In primele cateva luni dupa deces exista tendinta de a ne concentra atentia asupra celor care au ramas in urma in timp ce acestia isi concentreaza atentia asupra celor care au murit. Prin faptul ca iti poti impartasi amintirile pe care le ai cu cel decedat, ii poti oferi celui indurerat momente cu adevarat placute. Iti arati dragostea si grija nu numai prin faptul ca iti impartasesti amintirile dar mai ales prin faptul ca ti-ai facut timp pentru asta.

20. Accepta schimbarile de dispozitie.
Asteapta-te la zile bune si zile proaste pentru ceva timp. Urcusurile si coborasurile fac parte din acest proces. Aceste sentimente au fost descrise ca niste valuri care vin si pleaca in mod necontrolat. Treptat zilele bune vor fi mai frecvente dar, cu toate acestea, zilele proaste vor reveni chiar si la un an dupa pierderea cuiva drag.

21. Prietena ta isi va aminti mereu.
Pentru tot restul vietii ei, o lacrima va fi varsata de fiecare data cand isi va aminti de momentele frumoase. Prietena ta este ceea ce este in prezent, pentru ca a iubit cu adevarat acea persoana. A nega existenta decedatului este ca si cum ai nega o parte din viata prietenei tale. Iubeste trecutul ei la fel de mult ca si prezentul acesteia si tu, impreuna cu prietena ta, va veti imbogati.

Termeni legali:

*Materialul reprezinta combinarea unei traduceri realizate de Teodora Draghici, studenta la Universitatea de Vest Timisoara – Facultatea de Litere, dupa un text intitulat “What can I say?” -autor: Fern Ingalls, cu o traducere si adaptare facuta de Bianca Brad, dupa manuscriptul “Puterea compasiunii” scris de Joanne Cacciatore – fondatoare a MISS Foundation

*******

Anima

UPDATE*: 

Este cred pentru multi surprinzator ca fiinta umana are nevoie nu sa uite, nici sa treaca cat mai repede mai departe, ci de atat de multa intelegere, timp si acceptare dupa o pierdere- fie ea deces, evenimet dureros, despartire de cineva f drag, accident, boala grava, etc…Adesea incercam sa il impingem pe cel aflat intr-o situatie grea sa ” treaca peste”, sa lase in urma ce a fost greu, insa e nevoie sa ne amintim ca sufletul are timpul sau de ASIMILRE A EXPERIENTEI..
In orice durere se afla incifrata o lectie, dar avem nevoie sa “procesam informatia”( ca spun asa), sa traim, sa aprofundam, sa ne adancim in suflet..
Cei ce ne indeamana sa “trecem peste” repede ne ranesc tocmai pentru ca nu ne permit sa INTELEGEM, sa ne plangem durerea , pentru a ajunge dincolo de ea,  sa ne adunam puterea, SA GASIM IN NOI INSINE PUTREA DE A MERGE MAI DEPARTE, cu ajutorul lui Dumnezeu si, adeseori, un nou mod de viata, spre care am fost ghidati de acea experienta si de constiinta noastra trezita in urma trairii experientei..
Ne trebuie timp, acceptare, sustinere…Este chiar acel timp in care vorbim de fapt cu noi insine, cu sufletul nostru , cu Dumnezeu…
A reveni la ceea ce era obisnuit, la ceea ce era inainte, la fericirea care era canva in loc de fericirea noua pe care doar in suflet o putem cauta, pe care avem nevoie sa o descifram in noi insine, sa o gasim dincolo de suferinta,  oricat de mult si-ar dori altii, este nu ceva ce ajuta, ci ceva ce asigura un anumit “comfort”, insa  nu celui aflat in durere, ci de fapt celor care ar dori ca cel care acum se framanta, cautand un nou drum, cautandu-si sufletul, sa revina la ce a fost, sa fie din nou cel ce era inainte..
Dar aceasta nu e posibil, caci experienta dureroasa a venit in viata noastra ca un ghid, tocmai ca sa ne schimbe fiinta, sa ne ajute sa traim altfel.. si avem nevoie de acest timp in care sa ne gasim pe noi insine, cei noi si mai buni, mai intelepti…Viata nu poate fi ca inainte, caci viata este cea care este in momentul de acum. Da, acest Acum poate fi luminos, fericit si bun, in loc de trist si zguduitor,  dar este nevoie de timp pentru a cobori in adancimile sufletului, iar sufletul va gasi, cu ajutorul ingerilor, calea spre lumina.



Nu a grabi oamenii este ceea ce ii ajuta, nici a ii indemna sau face sa uite, ci a ii iubi exact asa cum sunt, a ii sustine asa cum au nevoie in acel moment, daruindu-le timp si liniste, ajutandu-i sa exprime ce simt tocmai pentru ca astfel, verbalizand, exprimand, pot intelege, se pot asculta, pot destupa si deschide zagazurile sufletului..

Actiuni mici, ca cele descrise in acest f bun articol sunt infinit mai importante decat sfaturile si indemnurile: a oferi hrana, atat pentru trup cat si pentru suflet, a fi acolo, a asculta, a intreba, a il ajuta pe cel de langa tine sa intre in adanc, sa scoata zgura suferintei afara si sa faca curat, a fi atent la nevoile sale, chiar fizice, imediate si mai ales, a il accepta, imbratisa asa cu este…
Se creeaza astfel un spatiu al iubirii – regenerator, de care cu totii, de la bebelusi la adulti, avem nevoie pentru a ne dezvolta, pentru a ne regenera… Este acel spatiu al fraternitatii sufletesti, al iubirii, al omeniei. 
Omenia ajuta enorm…atat pe cel aflat in suferinta, cat si pe cel ce este omenos, caci inseamna implinirea menirii de a fi OM.

Despre certuri si iubire I

Sa spunem ca iubesti pe cineva…
  Odata, o femeie a venit la mine si mi-a spus:” Am fost maritata timp de zece ani cu un barbat si nu ne-am certat niciodata. Iar acum m-a parasit! Ce s-a intamplat?”
Femeia credea ca daca nu s-au certat niciodata inseamna automat ca s-au iubit profund. Ce iluzie! Acest mod de a gandi este o eroare. Logica femeii era perfecta, dar inima are ratiuni pe care mintea rationala nu le intelege.
Din pacate, gresea. Cand iubirea este cu adevarat profunda, certurile sunt inevitabile. Din cand in cand, unul sau altul dintre cei doi parteneri simte nevoia sa sustina un punct d evedere diferit, care chiar daca nu este pe placul iubitei/iubitului, nu este neaparat gresit. Sau unul dintre ei doi chiar greseste, este dreptul fiecarui om sa faca si greseli. Din cand in cand, unul dintre cei doi simte nevoia sa se certe.
Dar aceasta cearta nu este capabila sa le spulbere iubirea, ci dimpotriva, le-o imbogateste. 
Tocmai aici este frumusetea: iubirea stie sa imbratiseze contrariile. Iubirea e facuta ca sa imbratiseze, sa cuprinda si  sa ierte.
Daca nu exista aceasta libertate de a fi noi insine si aceasta putere de a intelege, singura solutie este despartirea. Zece ani este o perioada lunga de timp – chiar si 24 de ore sunt mult prea multe pentru a ramane in aceeasi stare de spirit pentru un om obisnuit, caci mintea simte tot timpul nevoia sa oscileze dintr-o extrema in cealalta.
Sa spunem ca iubesti o persoana. Din cand in cand te simti furios pe ea, dar aceasta furie este posibila numai pentru ca o iubesti. Uneori simti nevoia sa te sacrtifici de dragul ei, alteori simti ca arzi de indignare. Si ambele extreme fac parte integranta din tine.
Daca nu te-ai certat niciodata cu partenerul in ultimii ani, inseamna ca nu v-ati iubit. Ati trait intr-o relatie de cuplu, intr-un mariaj poate, dar nu intr-o relatie de iubire. V-ati temut tot timpul ca orice conflict, orice stare de enervare, cel mai marunt lucru ar putea pune capat acestei relatii. V-ati temut atat de tare incat nu v-ati certat.
Nu ati crezut niciunul ca relatia voastra, ca iubirea voastra ar putea supravietui certurilor, ca aceasta din urma va trece, iar voi va veti regasi unul in bratele celuilalt, mai indragostiti ca oricand inainte. 
Din cauza acestei convingeri ati luat decizia de a nu fi voi insiva cu adevarat si de a nu va certa niciodata.
De aceea, i-am spus: ” Nu ma mira decat un singur lucru: ca ati rezistat unul langa altul timp de zece ani! Cum a fost posibil?”
Viata este plina de contrarii, de paradoxuri, de ritmuri. Acum pleci, acum te intorci, Acum te desparti, acum te intalnesti din nou. Un om care iubeste cu adevarat, este el insusi. Chiar daca uneori se mai  enerveaza; in caz contrar, iubirea lui devine monotona, un fel de fundatura. Ati vazut cu totii relatiile acelea timorate, in care unul dintre cei doi a renuntat la el insusi-fie el barbat sau femeie- si traieste dupa cum doreste celalalt- “da, draga” este mantra sa, dar stralucirea din ochi, entuziasmul, aspiratiile, zambetul si autenticitatea i-au disparut.
Daca nu faci decat sa asculti tot timpul, realitatea devine monotona si moarta. Deasemenea, daca il obligi pe celalalt sa fie ca tine, sa gandeasca ca tine, sa se comporte ca tine, daca il/o tiranizezi impunandu-ti vointa, il omori. Zambetul, viata au disparut. Iubirea se deformeaza intr-o masca mortuara. Fara tremur, fara fior, fara vlaga, fara schimbare, fara viata.
O astfel de iubire nu conduce decat la tensiuni launtrice si falsitate – este imposibil sa te relaxezi in asemenea conditii.
Daca viata ar fi tot timpul asa cum credem noi, daca viata ar fi logica si liniara, nimeni nu ar mai putea cunoaste virtutea rabdarii, a sperantei, a iubirii adevarate, care imbratiseaza contrariile. Nimeni nu s-ar mai transforma, nimeni nu s-ar deschide spre a intelege, spre a cuprinde, spre a iubi mai mult. Nimeni nu s-ar mai intoarce vreodata inapoi, la iubire. Toata lumea s-ar teme, ar tremura si toti si-ar reprima sentimentele. 
Chiar daca ar sta langa partenerii lor zece ani sau zece vieti la rand, oamenii ar sta de fapt langa niste straini. Fiecare s-ar controla la sange, ca sa nu deranjeze, ca sa nu greseasca, dar intalnirea nu s-ar mai produce intre inimile lor. 
Din fericire, viata nu este deloc liniara, iubirea nu este deloc logica. Logica este moarta, viata este vie- de aceea, intrebarea care se pune este ce trebuie sa alegem: o viata linistita, asa cum vrem noi sau viata insasi, tulburata de iubire?
*********
Anima

                                               (prelucrare dupa un text de Osho, “Cartea despre Nimic”)

Cât de mult îţi doreşti… Iubirea ideala?

Îţi propun un test psihologic care se foloseşte uneori în interviurile de angajare. Rezolvarea problemei necesită gândire laterală, dar şi… stabilirea clară a priorităţilor personale. 


Sa ne imaginam….

Conduci automobilul tău Sport, de două locuri, într-o noapte cu o furtună teribilă.
Treci pe lângă o staţie de autobuz, unde se află trei persoane aşteptând:

  1. O bătrână bolnavă pe moarte;


  2. Un vechi prieten, care, cândva, ţi-a salvat viaţa;

  3.  Bărbatul ideal
/femeia visurilor tale
Pe cine ai lua in automobilul tău, ţinând cont că nu ai decât un singur loc, doar pentru un pasager?
 

Variante de soluţionare:

Ai putea lua bătrâna, pentru că este pe moarte şi trebuie salvată prima.
Sau ai putea lua prietenul care ţi-a salvat viaţa, deci ai o obligaţie faţă de el. 
Desigur, dacă alegi una dintre variantele de mai sus, e posibil să nu mai reîntâlneşti niciodată femeia visurilor tale sau bărbatul ideal. 
Gândeşte-te foarte bine înainte de a răspunde. Abia după ce dai un răspuns citeşte mai departe.
 
******
*******
*******

Răspuns:

  Un candidat, într-un astfel de interviu, a fost angajat dintre 200 de concurenţi, pentru magnificul – şi în acelaşi timp izbitor de simplul – său răspuns: “Aş da cheile maşinii prietenului meu şi l-aş ruga să ducă bătrâna la spital; în timpul acesta, eu aş rămâne să aştept autobuzul, împreună cu femeia visurilor mele”.

***********

Anima

Protectie pentru sufletul tau


Dacă atunci când întâlneşti anumiţi oameni te simţi brusc obosită, vlăguită, fără bucuria de a trăi, ca şi cum ţi-ar fura din energia personală, e necesar să iei măsuri de protecţie. 

Imaginează-ţi că între tine şi ele este aşezată o oglindă. În felul acesta orice energie negativă pe care o emană aceste persoane se reflectă în oglindă şi se întoarce la ele. Tu n-o s-o mai poţi absorbi. Şi orice energie pozitivă pe care o emani tu se întoarce la tine, astfel că nu vei mai avea cum să te simţi stoarsă de energie. 

O altă măsură de protecţie, extrem de eficientă, este să-ţi vizualizezi corpul înconjurat de un halou de lumină alb-strălucitoare. Urmăreşte să percepi această lumină protectoare cât mai mult timp cu putinţă, pe parcursul întregii zile. Efectele benefice nu vor întârzia să apară şi chiar te vor ului – lumina alb-strălucitoare oferă nu doar protecţie împotriva energiilor negative, ci şi o stare generală de armonie, puritate, bună dispoziţie, aspiraţie. 

Poţi realiza o altă tehnică binefăcătoare întinzându-te la sol, cât mai relaxată cu putinţă. Respiră încet, inspiră şi expiră abdominal. Fii conştientă de ritmul respiraţiei, fără a încerca să-l modifici. Imaginează-ţi la nivelul abdomenului un soare strălucitor, care te încălzeşte. Simte cum lumina soarelui emană din plexul tău solar şi îşi răspândeşte în tot corpul energia debordantă, dinamică, efervescentă.

autor: Elena Godeanu
Sursa: http://venus.org.ro/

******************************
 Iar in continuare as dori sa va inspir sufletul cu  un videoclip incantator, ce are darul de a trezi spiritul liber din noi insine:


** ************************
Anima

Frumoasa adormita se trezeste…


“Nu pot decât să rog o femeie(oricare ar fi ea) să își întoarcă privirea din oglindă către sufletul ei… căci acolo se află adevărata minune. „Arta feminității” rezidă înlăuntrul femeii” […] Femeia este o sărbătoare în sine; dar, cândva de-a lungul timpului, cineva s-a gândit că ar fi bine să îi spună că nu e frumoasă pentru ca mai apoi să o otrăvească cu fel și fel de substanțe ambalate în cutii drăguțe și colorate” – a grait vocea Barbatului.


Cuvintele lui m-au pus pe ganduri si inima mea a rasunat, amintindu-si de alte “mere otravite”, cu care mama cea vitrega(cea care poarta chipul frumusetii artificiale sau al renegarii propriei feminitati pline de gingasie, blandete, naturalete si firesc, cea care se opune adevaratei noastre Mame, care este Natura cea vie si nepieritoare), incearca sa ne taie suflul vietii  inimilor noastre adevarate, care sunt Albe ca Zapada, otravindu-ne cu fuga de sine, cu imagini false si modele axate pe forma, dar fara continut, cu teama si incordare, cu un hatis de intrebari, in care Frumoasa s-a intepat si a adormit…


Dar raspunsul exista in inima..in lumina din ochii tai pe care o regasesti traind liber si fiind asa cum esti, in iubirea care este cheia ce descatuseaza si vocea care iti vorbeste despre tine insati.


Cineva, candva, a aruncat o piatra cu care a ciobit oglinda increderii tale in sine..un ciob ti-a intrat in ochi si de atunci iti vezi imaginea sublima deformata..Dar tu esti aceeasi.. Una cu inima ta, cu iubirea din tine, cu seva vietii din pantecele tau clocotind creator, una cu feminitatea fascinanta a Eternului Feminin, esti vocea si expresia plina de gratie, farmec si forta benefica a Frumusetii dintai !!!

 ***********************************************



 ***********************************************




“Mulţi ani din viaţa asta, am trăit într-un corp de femeie frumoasă fără să ştiu. Fără să accept că sunt femeie. Ignorându-mi corpul, negându-mi feminitatea. Dorind mereu să fiu mai slabă, mai înaltă, mai brunetă, mai dreaptă, mai bronzată, cu picioare mai lungi, sâni mai mici, buze mai conturate, gene mai întoarse, genunchi mai frumoşi, voce mai suavă, gesturi mai graţioase, plete mai dese. Râvnind să fiu femeia alături de care bărbatul să-şi dorească să rămână. Visând să cânt la pian. Sau măcar la chitară. Vrând să pictez. Să fac teatru. Tânjind să primesc iubire. Să fiu admirată. Acceptată.

Am trăit între neobosiţii şi veşnic prezenţii “Dacă”.



Dacă aş vorbi franceza aşa fluent ca Georgiana…
Dacă aş avea profunzimea şi sensibilitatea Ramonei…
Dacă aş avea picioarele interminabile ale Ralucăi, spatele perfect al Roxanei…
Dacă aş avea râsul sonor al soră’mii, privirea jucăuşă a Sorinei şi unghiile pur şi simplu perfecte ale Manuelei…
Dacă aş avea inteligenţa şi rafinamentul Găbiţei…
Şi, desigur, dacă aş şti să-mi structurez discursul folosind măcar pe jumătate talentul Valeriei…
Dacă aş avea blândeţea şi frumuseţea Laurei, focul Alinei, strălucirea Agathei…


Dacă aş avea fineţea Mihaelei şi feminitatea Monicăi… Ah, şi părul cârlionţat şi bogat al Cristinei!
Cum ar fi dacă aş avea delicateţea acelei colege blonduţe cu care am lucrat odată?
E de la sine înţeles că dacă aş avea curajul Marinei…
Şi dacă aş fi atât de sociabilă şi plăcută ca Minodora…
Dacă aş şti să cânt la pian ca fiica Danei şi dacă aş şti să-mi aleg hainele şi poşetele ca Ada…
Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi să trăiesc fără griji ca Rodica ori dacă aş avea seninătatea Ancăi!
Of, Doamne! Măcar de l-aş avea pe “vino-ncoace” ca verişoara mea… că doar suntem în familie, chiar nu se poate împărţi??

Până într-o zi, acum vreo doi ani, când un glăscior firav s-a făcut în sfârşit auzit:

Şi eu? Eu unde mai sunt? Eu cine sunt?


Era inima mea… inima mea, unde mereu a fost iubire. Inima mea, care a ştiut cumva să crească, să observe, să iubească, să plângă, să râdă, să caute, să dăruiască, să aştepte, să spere. Inima mea, care a ştiut că va atinge înţelepciunea atunci când eu voi fi găsit puterea mea interioară. Când eu voi fi aflat că… sunt Femeie.



Şi s-a întâmplat când am trecut dincolo de convingerea că inima, şi numai ea, este cea care poate crea şi nu am mai ignorat că, de fapt, creaţia are loc în pântecele Femeii.

Ziua în care am acceptat că sunt Femeie a fost ziua în care mi-am descoperit pântecele. Am înţeles că aici, în pântece, se află secretul vieţii, că minunea vieţii ia naştere aici.
Am înţeles că în inimă este lumina, iar în pântece îşi are originea înţelepciunea femeii.

M-am surprins aflând că în inimă nu mă mai pot minţi şi că în pântece sunt răspunsuri la toate întrebările mele, aşteptând doar să fie culese prin deschiderea inimii.
Am eliberat din pântece toate nereuşitele şi regretele din relaţiile avute. Am eliberat trecutul.
Lăsând lumina din inimă să-mi umple pântecele, am vindecat. Lăsând energia din pântece să curgă în inimă, am înflorit.

Acceptând lumina din mine, nu am mai tânjit să fiu admirată, acceptată. Descoperind iubirea din mine, nu am mai tânjit să o primesc din exterior.Văzând frumuseţea şi bogăţia interioară a Femeii, nu mi-am mai dorit să mă încadrez într-un şablon de frumuseţe impus de regulile altcuiva. Şi mai ales, nu am mai făcut comparaţii…

Am aflat taina trăirii în prezent.
Am acceptat că toate fac parte din mine şi, astfel, m-am regăsit în totalitate.”

Sursa:  http://talesofalovingheart.blogspot.com/

************************************************

 Trezeste, Frumoaso, Inima ta si Feminitatea ta cea vie si umple de splendoare si firesc Lumea intreaga !

Alina Dospinescu

Admira-te, femeie cu suflet frumos !

 Frumusetea… esti TU
Imprimare E-mail
 Cine m-ar putea căuta? Hmm… cred că a greşit.

 Deschise uşa şi rămase mută de uimire…          

-Oare cine să fie? Cine m-ar putea căuta? Hmm… cred că a greşit adresa. 

 Se duse spre uşă, încercând să ghicească la ce vecină o fi venit persoana care tocmai sunase la uşa ei. De cealaltă parte a uşii era Andrei, prietenul ei din copilărie, devenit acum bărbat.
           Deschise uşa şi rămase mută de uimire. În faţa ei era o femeie excepţional de frumoasă.  Era înaltă, cu părul lung, iar trupu-i exprima atâta demnitate, că o făcu să-şi îndrepte brusc umerii. Părea totodată o copilă, însă ochii ei vorbeau, în tăcerea lăsată, despre forţa ei interioară, despre reuşitele ei şi despre căderile  temporare, dar şi despre iubirea mereu triumfătoare,  prin vânt şi ceaţă, mereu renăscută, mai puternică mereu…
          Era cu siguranţă cea mai frumoasă femeie pe care o văzuse vreodată, isi spuse, neîncetând să se minuneze de ceea ce vedea. 
           În acest moment, Andrei aseză lângă ea oglinda ce i-o adusese în dar de ziua ei şi, sărutându-i obrajii, se retrase ca o adiere, întocmai precum venise.
            Iar ea? Continua să se privească… 
          Spune-mi, Femeie frumoasă care citeşti aceste rânduri, de câte ori ai fost în locul ei? De cate ori ai văzut frumuseţea pretutindeni, mai puţin în tine? Iată, acest mesaj este pentru tine.
           Frumuseţea este diamantul pe care Creatorul l-a dăruit femeii ca semn al iubirii Lui, şi e manifestarea Sa în Univers. Este acel fior care transformă totul în jur. Şi, mai ales, frumuseţea… eşti TU!

 E necesar doar să crezi! Dezvoltă încrederea în sine pentru a te descoperi aşa cum eşti! Căci frumuseţea nu se poate obţine din exterior. Ea există deja în noi. O femeie poate fi cea mai frumoasă din întreaga manifestare, iar când şi ea crede aceasta, orice este cu putinţă. Dacă o femeie doreşte să realizeze ceva, care este integrat în voinţa divina, reuşeşte cu sigurantă!  Trebuie doar să devenim conştiente de potenţialul nostru înnăscut şi să-l folosim, chiar din acest moment! 

          A nu avea încredere în tine, în frumuseţea ta echivaleaza cu a renunta la tine. Acceptă-te, admiră-te pentru ceea ce eşti, fii prietena ta. Actionând astfel, întregul puzzle al vieţii tale se rearanjează, întru fericirea, încântarea şi împlinirea ta sufletească. Şi, de asemenea, întru transformarea fiinţelor care te întâlnesc.
          Frumuseţea este în tine. Descoperă-te! Şi… dăruieşte…

                                                                                                                 
autor: Oana Oprea

Sursa: http://venus.org.ro


Atunci cand te privesti in oglinda, admira ceea ce esti, frumusetea din ochii tai care au vazut atat de multe, forta inimii tale care a iubit atat de mult si spune-ti tie insati mereu:

Frumusetea este o zeita..zeita din noi, din inima noastra, atunci cand ii deschidem portile si daruim oamenilor si noua insene savori de Paradis. Frumusetea este Iubirea ce ne incoroneaza inimile, frumusetea suntem noi, cand visam, cand credem, cand imbratisam, cand iubim.
Frumusetea esti TU! 


*****************************************

Anima



Zambeste!

Dupa cativa ani de casnicie,saturandu-se sa se tot certe,un barbat si sotia lui se
hotarasc sa apeleze la un terapeut pt.a-si salva mariajul.Cand ajung la cdabinetul
acestuia,acesta ii intreaba direct:
-Care este problema?
Imediat sotul face o fata lunga si se aseaza pe scaun fara a spune nimic.Sotia incepe
sa vorbeasca non-stop descriind problemele casniciei.Dupa ce o asculta 5…10…15
minute,consilierul se apleaca peste ea,o ia de umeri,o saruta pasional cateva minute
si o lasa inapoi pe scaun.Dupa aceasta sotia se duce intr-un colt
f.cuminte.Consilierul se uita la barbat care tocmai privise scena fara sa-i vina a
crede.Ii spune:
-Sotia dvs.are nevoie de asta de cel putin de 2 ori pe saptamana!Sotul se scarpina in
cap,se gandeste un timp si apoi raspunde:
-De acord,pot sa o aduc aici in fiecare marti si joi……
*****************************************************

:))Anima

De ce tipam unii la altii


 “Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
 -De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
 -Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.
 -Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul
 -Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.
 Maestrul intreba din nou:
 -Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
 Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
 -Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari. 

 Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura.


Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
 In final,inteleptul concluziona, zicand:

 

  

 

 -Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.” –  Mahatma Ghandi

Sa va fie zilele pline de iubire si pace.

Alina Dospinescu

Femeia si increderea

  

Motto:“Trateaza pe cineva in functie de ceea ce el pare a fi  si vei face ca acel om  sa devina mai rau decat crezi. Dar trateaza un om asa cum el ar putea deveni, iar acel om va deveni chiar mai bun decat credeai ca ar trebui sau ar putea sa fie.” Johann Wolfgang von Goethe


***********************************************
                                    Cum am putea  defini, din prisma 
ARTEI-FEMINITATII, 

            Increderea

 


Darul de care fiecare om in parte are nevoie pentru a se deschide, a se dezvolta si a da ce e mai bun din el, este Increderea. 
Atunci cand investesti cu increderea ta pe cineva, aratandu-i limpede si clar ca tu crezi in el/ea, ca vezi ce e bun si frumos in interior si crezi cu tarie ca respectiva fiinta va face totul bine, ca poate, ca e in stare, ca si daca greseste uneori, poate repara greseala, ca tu lasi deoparte grijile cand ii incredintezi ceva de facut si ai o mare incredere in el/ea — atunci acea fiinta va capata un mare avant si va simti impulsul si dorinta de a fi la inaltimea increderii pe care i-o acorzi.

Aceasta este greseala pe care o fac adesea parintii in educarea copiilor lor –faptul ca nu le acorda suficienta incredere acestora incat sa le atribuie, gradat, diverse responsabilitati, ce ii vor ajuta sa creasca frumos, sa invete. Incredintandu-le copiilor diverse responsabilitati, dar si oferindu-le acestora libertate, parintele le dovedeste astfel ca are incredere in capacitatea lor de a se descurca, de a reusi, de a alege ceea ce este bun. 
In plus, tot din cauza lipsei increderii, parintii uita adesea sa le inspire spiritul de invingator in fata obstacolelor copiilor lor. Cum pot parintii sa ii invete pe copii sa fie adevarati invingatori? 
Invatandu-i pe acestia sa se confrunte, fara teama, cu diversele piedici pe care viata le scoate in cale, pana cand gasesc ei insisi rezolvarea.  Parintii incearca prea adesea sa protejeze copiii de orice probleme si in acest fel ii priveaza de fapt de posibilitatea de a-si dezvolta taria sufleteasca si taria de caracter.
O a treia greseala este faptul ca atunci cand copilul reuseste, cand copilul are succese sau pur si simplu face bine, parintii nu puncteaza aceasta, clar, prin apreciere si incurajare.
Rezultatul? Ca si in iubire, daca nu oferi tu intai incredere, vei ajunge sa nu o primesti. Mai precis, vei ajunge sa te minunnezi, insa nu pe buna dreptate, ca acel copil (sau orice om) nu este la inaltime. Pentru ca ceea ce ar fi invatat daca tu i-ai fi oferit increderea ta, i-a fost astfel luat… In plus, copilul insusi va ajunge sa nu aiba incredere in sine insusi..si pe masura ce anii trec, nici in tine.

Am vorbit acum despre copii si parinti, insa mecanismul este acelasi in relatia femeie-barbat si in orice gen de relatii interumane.
Cate femei nu isi asuma, din lipsa de incredere(neconstientizata) in barbatul de langa ele, responsabilitati ce sunt de fapt barbatesti..si care ajung in timp sa le masculinizeze, sa le durizeze si/sau sa iste conflicte in relatia de cuplu? Cate femei nu critica si cicalesc, in loc sa aiba increderea de a abandona ceea ce nu le este menit lor, in grija barbatului?
Cate femei nu se priveaza pe ele insele de increderea in sine, cautand mereu admiratia si aprobarea in ochii barbatului sau ai altor femei, in loc sa isi urmeze , libere, inima? Cate femei nu devin astfel simple copii a diferite imagini acceptate, uitand chiar ce inseamna sa fie ele insele, uitand chipul, de o reala frumusete inefabila, al sufletului lor?
Desigur, toate acestea nu se petrec in cazul Femeilor-arta . 🙂

Femeia-arta are incredere in Dumnezeu si in sine. Ea stie ca Dumnezeu aranjeaza toate evenimentele asa cum este necesar fiecaruia, ca nu exista probleme nerezolvabile, ci doar lectii.. prin urmare nu se incranceneaza, nu lupta cu morile de vant, ci este relaxata si are un preaplin  sufletesc, ce ii permite sa daruiasca incredere, sa reverse cu optimism darul increderii, ca pe niste seminte purtatoare de rod, in sufletele oamenilor.
Ea este plina de bucurie si energie, pentru ca lipsa increderii in sine si fuga dupa imagini false nu o tenteaza si nu o consuma. Are incredere deplina in frumusetea si bunatatea sufletului ei. Nu se complica inutil incercand sa urmeze modele si standarde ce nu o reprezinta sau sa ii multumeasca pe cei ce sunt orbi fata de sufletul ei. Ea stie ca sufletul ei straluceste, pentru ca ea il asculta si il hraneste cu esente. 
Femeia-arta nu isi asuma cu incapatanare sarcini masculine, nu incearca sa rezolve ea ceea ce poate uneori barbatul a uitat sau a omis sa rezolve, ci stie sa astepte, sa aiba rabdare, sa il incurajeze (prin admiratia si increderea ei in el) pe barbat sa isi indeplineasca menirea de Barbat. Astfel ea hraneste, prin revarsarea increderii sale, samanta maturitatii si a responsabilitatii in barbatul iubit.


Femeia-arta urmeaza exemplul vulturilor, invatandu-si copiii sa zboare, sa se avante cu curaj in viata, are incredere sa ii indrepte in fiecare zi cu un pas mai departe de cuibul protector.
Femeia-arta le vorbeste oamenilor despre ceea ce este bun, exceptional, genial, frumos, stralucitor sau eroic in ei. Ea ii trateaza cu respectul pe care increderea in cel din fata ta ti-o inspira. Ea respecta Binele din Om si are deplina incredere in acest Bine.
Femeia-arta are incredere in Dumnezeu si in Viata si iti deschide, prin incredere, poarta spre ceea ce este dumnezeiesc in tine.
Pentru ca ea STIE, prin credinta ei, STIE CE POTI. 
Ea CREDE in tine.
*************************************
Anima
 

“Dacă ai încredere în tine însuţi, inspiri încredere altora.”- Goethe