De mana cu tine.

Ne-am plimbat impreuna
tinandu-ne simplu, de mana
intr-un univers parca nou,
(ce se crea la fiecare pas
pe care impreuna il faceam)
ca un cadou…




ca o lume… nemaivazuta
un paradis indescriptibil
de pace si deschideri infinite,
cu note de albastru pur si nesfarsit
smaltat cu irizatii roz si aurite..

O lume in care eram foarte, foarte usori…
Pana si cerul avea doi sori…
Un univers ce se crea atunci,
in linistea de sub nori,











cu oameni colorati ca spectatori

 
pe marea scena
ca de tablou,
din care siluetele noastre 
– se decupau –
intr-un plan cu totul nou,
ce mult ne minuna, cu firescul de pace
din linistea sa.

Ne-am plimbat impreuna
prin lume sau prin suflet?

Si Dumnezeu 
a recreat Infinitul
pentru noi
facandu-l intim, 
ca o casa pentru doi…

…doi oameni, 
tainic si profund impreuna;
pasind in Iubire
tinandu-se tandru
de mana.

Alina


Mi-e dor de Tine, stii?

Sunt
o mana de petale 
aruncate la picioarele Tale…

…o melodie, ce se aude in zare, 
inganata de o fata, la rasarit,
din dorul de iubit…

Alunecand in infinit, 
un suflet indragostit
Sunt
simplu, azi.

Sunt incantare si minunare si dor si pace si tumult!
O arcuire,
o inaltare
pe varfuri,
ca sa Te sarut.

Mi-e dor de Tine, stii?

Doar pe Tine te vreau!

Deschide-mi inima
cu o privire si fa-ma pentru totdeauna a Ta.

Ma pre-dau!.

Respiro

Am plans in inima mea pana nu au mai ramas lacrimi.
ca un canion golit de curgerea apei
sufletul mi-a ramas gol
in soare,
reflectandu-i lumina.

Malurile au inceput sa se usuce si sa crape pe alocuri
si pasarile sa zboare tot mai sus
prin inima mea.
Printre crapaturi au iesit fire de iarba –
sperante ale viitorului,
inceputuri noi.

Totul e fraged si ars de timp totodata,
golit si primenit,
noul si vechiul se imbina in sfarsit
cu tot ce au mai curat.

Privesc inainte, spre zarile intinse
si simt cum imi desfac drumurile
salbatece si neumblate inca
catre Necunoscut.

Intr-o zi, vor veni calatori…
Intr-o zi, un suflet aprig, nomad se va recunoaste in acest tinut salbatec.

Cerul imi canta si singuratatea de acum imi face bine;

Intr-o zi focurile se vor aprinde,
talpi noi vor strabate coridoarele acestui suflet
si cantecul acestui cer se va-mpleti cu alte cantece
de bucurie si de libertate
de dragoste, de speranta, de inalt si de dor.

Ma infasor in cerul albastru
si savurez singuratatea de acum
Privesc pamantul curat, neatins inca
de niciun calator.

Este bine sa nu fiu gazda nicicui,
din cand in cand.

Unde barbatul si femeia se-ntalnesc

♫ ♪♫Lindsey Stirling

La marginea unde barbatul si femeia se-ntalnesc
si aerul devine electricitate,
Treaza si vie,
vreau sa traiesc.
Aici, unde savoarea
curge peste toate simturile mele
ca ciocolata calda,
umplandu-mi de dulceata zambetul
Aici, unde ochii imi sunt limpezi si vederea clara,
pentru ca pot in sfarsit
sa iti vad
sufletul.

Aici, granitele devin fluide si eu ma topesc si tu ma primesti
si ma modelezi cu mainile tale,
facandu-ma sa vibrez
ca un arc, sa ma tangui ca o vioara, sa
ascensionez intr-o respiratie ce se suspenda
la margine de cer..
…La marginea cerului vreu sa te intalnesc…
pe cerul gurilor noastre
cu bolta instelata si
sa culeg
fiecare explozie stelara
din sarutarile mii,
alunecand prin spatiul infinit
din cerul gurii tale, inapoi,
in lumea cristalina, transparenta
a dragostei dintai.

Imi este dor de tine..
Atat de dor, ca parul se ridica pe mine
la amintirea
trecerii tale
prin fiinta mea
Si se-nfioara totul in mine, si aproape ma ia
pe sus, facandu-ma sa ma inalt si sa zbor,
atrasa irezistibil spre tine,
si nu ma pot opri.!
Asa mi-e dor de tine!

La marginea unde barbatul si femeia se-ntalnesc
si particule treze umplu aerul de electricitate,
pe muchia cerului,
aici imi doresc
cu tine sa ma intalnesc. Aici,
unde savoarea
curge peste toate simturile mele in cascada,
ca ciocolata calda,
umpland de dulceata fiecare por,
Aici, unde ochii imi devin limpezi si
vederea clara oricand te privesc,
pentru ca pot sa iti vad in sfarsit sufletul ascuns dupa trup si
emanand lumina a o mie de sori,
 Aici cu tine vreau sa traiesc!..

Vino! ma voi arunca in tine
cu ochii deschisi
sa pot imbratisa si iubi 
chiar si ce nu a fost inca
de nimeni iubit.

Vino aici,
Vino iubitule,
trecere cereasca inspre
Nemurire!
Vino cu mine,
vino cu ttine,
Vino cu totul,
Vino in iubire!

Sa ne trezeasca dimineata
cu gust incandescent de fericire!…

Femeie frumoasa, intrupare binecuvantata a Eternului Feminin…


Eternului feminin

Dacă aș putea să te ating,
Aș lăsa să curgă peste tine
petale de trandafiri,
stropite de roua zorilor.
Dacă aș putea să te îmbrățișez
cu a mea privire,
Te-aș scălda în râuri, râuri,
de Iubire.
M-aș îmbăta de parfumul Tău divin,
Ce mă poartă până în al cerului senin,
Stârnind curcubee
și adieri de femeie.

Dacă aș putea să-ți șoptesc,
Cât de mult TE ADOR
și cum mă risipesc
de prea mult dor,
asemeni unui nor străpuns de razele soarelui,
în al său zbor.
Stelele coroană ți le-aș împleti,
Covor de iarbă ți-aș așterne la picioare,
Iar apele pământului,
ți-ar împresura farmecul trupului,
asemeni unui veșmânt cu sclipiri de argint.

Atât de suavă și totuși,
Atât de puternică.
Cu un surâs tu schimbi tot universul,
iar cu un suspin îl speli
de ale sale cețuri și umbre,
pierdute în infinitul etern.
Sunetul cristalin al glasului Tău
Trezește la viață orice sămânță,
Ce prinde formă și culoare
și se desăvârșește
sub înțeleapta ta ghidare.

O singură privire de a Ta
Aprinde scânteia din inima mea,
și o transformă în flacără,
în far călăuzitor,
ce luminează
al meu drum rătăcitor.
Un zâmbet de-al tău,
Alungă orice nor din sufletul meu,
Transformând neliniștile
În amintiri puerile.
Întreaga-mi ființă se înfioară
la a Ta îmbrățișare
și simt cum mă topesc
la al tău tandru: Te iubesc!

 

 Zeița

Nebănuite lumi,
învăluite într-un celest parfum,
stau ascunse,
și așteaptă doar un semn
să înflorească în drumul meu.
Pline de seva vieții,
se pregătesc, asemeni unui roi de albine,
să-și găsească locul ce li se cuvine,
în Spirala Creației.
E de ajuns o privire,
un sunet cristalin de Lumină,
o respirație de Iubire
și totul se schimbă instantaneu,
ademenind scânteia Vieții
să înflorească într-un curcubeu,
sub magica baghetă a lui: EU SUNT!
 
 Regasire

Am luat în mâna mea un roi de stele,
sclipiri de argint, lumini aurii,
planete arse de soarele roșu,
comete învăluite în praf de perle și,
am suflat asupra lor doar un respir,
dornică să le prind a lor frumusețe,
într-un șirag unduitor de mărgele.
Sedusă de a lor strălucire le-am pus la gât și,
dintr-o dată am văzut cu a minții privire,
tărâmurile din care am coborât la a mea venire în acest corp.
Nebănuite dimensiuni, de mult uitate, de Acasă,
regate de lumini, părinți-zei,
toate scufundate în ceața uitării originilor mele celeste.
Am zâmbit plină de încântare și dor și,
am trimis un porumbel călător,
să vestească universului,
familiei mele stelare,
că am încheiat a mea poveste
pe acest tărâm, magic și seducător și,
mi-am reamintit, în sfârșit:
EU SUNT ACEEA CE SUNT! EU EXIST!
 Autoare: Anca Crenguta Stanese
 
http://embed.trilulilu.ro/video/dana38/dfeef98d1b8871/0xE9EFF4.swf

Diploma de Participare

Nu ma voi opri niciodata
ca sa traiesc cu picioarele pe pamant,
cand ne-a fost oferit
tot Spatiul spre explorare!

Nu ma voi opri din visare
si din mirosit trandafirii
si daca e nevoie, o sa presar toate cararile lumii
cu petale roz
parfumate
si fine
care sa iti gadile picioarele
pana cand te vei opri
sa respiri
viata
si aerul care te inconjoara.

Tu alergi. Si eu ma opresc
sa miros trandafirii.
Tu gafai si eu respir.
Tu ma certi, eu ascult
bataia inimii tale,
din spatele oricaror cuvinte.
Eu ma invart, in pasi de dans
si tu ma zgaltai:
“Uite cat e ceasul! Revino cu picioarele pe pamant!”.

Ei bine, NU!
picioarele mele nu au greutate
si adevarul e ca eu, tavalita in iarba inalta,
sunt mult mai pe pamant decat tine
in biroul tau.
Si n-am sa ma inchid intre patru pereti.
Si nu voi renunta la visuri niciodata
si o sa ma inalt
atat de sus
cat ma duce aspiratia mea!

Nu am nevoie de nicio functie de conducere
ca sa organizez lumea
in forma de inima
imi ajunge
o Diploma de Participare
la atelierul de lucru al vietii,
acolo unde se fauresc
cele mai inalte culmi
ale valurilor si
creierii muntilor
si inimile sunt facute sa bata perfect,
indiferent de gradul social sau de salariu
asa, ca un premiu
pur si simplu pentru faptul ca EXISTAM.

Si nici asta nu e chiar meritul nostru.:)

Vreau sa traiesc acolo
unde se fac inimile
in incrangatura de fire care le uneste,
acolo unde ele se ating si se indragostesc si doare
si iar se-ndragostesc si e divin si
Sunt aici ca sa SIMT
ceea ce tu nu vrei sa simti
sa tremur sub cerul liber
mai degraba decat sa inghet in stereotipuri mentale
Si n-am pentru protectie nimic
decat o pereche de aripi sufletesti
cu care ma arunc
de pe cele mai inalte culmi
in cele mai amenintatoare abisuri
si inapoi
si uneori ratez
si ma izbezc cu putere de blocurile de gheata
din care se construiesc zgarie norii
si fabricile de bani
si privirile glaciale
din care ti-ai facut fortareata
ca sa nu iti ia nimeni
scaunul cel sus-pus de sub fund.

Dar stii,
uneori, doar uneori
insa din ce in ce mai des,
reusesc sa trec mai sus decat cele zece etaje,
decat cele 100 de etaje
ale ierarhiilor si conditionarilor si normelor sociale
si tasnesc
dincolo
de nori
in maretul spatiu al Inimii,
albastru ca Cerul
Si pe cand tu cauti cheia succesului
eu gasesc in buzunarul de la piept
cheia de bolta a omeniei
si a fericirii de a fi
in viata
si un DOR IMENS
de MAI MULT,
de inalt,
de absolut.

Deci nu,
nu ma vei opri niciodata
sa ating cu picioarele cerul
si daca vrei, te invit
sa traiesti
mai mult
decat a fi cu picioarele pe pamant:
E de ajuns A FI,
macar din cand in cand.

E uimitor,
eliberator
si e suflicient sa lucram doar
cu coeficientul de inteligenta
al inimii
pentru o adevarata aventura a constiintei
in furtuna sentimentelor si a ideilor fara limita,
afland bogatia
interioara
in comoara
sufletului care se transforma
aici, in aerul tare
al aspiratiilor cele mai inalte!

Si stii?
Nu trebuie sa-ti fie teama
in timp ce erai ocupat,
intre cei patru pereti,
si mai ales
ocupat sa ma judeci,
am invatat,
am invatat sa fabric
Aripi.

Si sa le-mpart!

Si iata,
am o mie de perechi
de aripi albe
cu care sa exersam,
oricand vrei,
din nou si din nou,

                                                       ZBORUL   IMPREUNA.

atat de inalt, de vast, de adanc incat
in ultimele momente
ale vietii sa poti zambi si spune:
                                                         MA SIMT COMPLET.

Iubirea se imparte

Iubirea se imparte
in tu si eu,
iubitul meu.
Tu esti Barbatul,
eu sunt Femeia,
tu esti Inaltul si Scanteia
esti Focul care ma aprinde,
esti Spatiul care ma cuprinde.
ca Apa iti soptesc ca “Te iubesc”
si unduiesc
si ca Pamant Iubirea ta rodesc.
Tu Cer imi esti si Foc, raman pe loc
ca Apa si Pamant…
din Duh Preasfant.

De dincolo de zari,
de soapte si cantari
cobor aici, acum
in al tau drum.

Autoare: Madalina Oncioiu

Eternului Feminin



Împodobită de lumina lunii, sublimă e forma ei,
a cărei frumuseţe îţi pătrunde prin ochi până în inimă.
Ea este răsăritul roz-auriu , înălţându-se
peste noptatica, înstelata insulă paradisiacă a iubirii..


Ei, dăruitoarei iubirii, ei, celei pline de pasiune şi încântare,
Ei, celei strălucitoare şi mereu jucăuşe, mă închin plin de adoraţie.
Ei, a cărei formă este oceanul beatitudinii, mă închin plin de adoraţie.
Ei, care se desfată în jocul iubirii, mă închin plin de adoraţie.
Reginei îmbătării divine, mă închin plin de adoraţie. 



Oceanului feminitaţii sacre, ale cărei şolduri sunt rotunde şi grele,
ai cărei sâni sunt fermi şi preaplini,
ale cărei coapse sunt puternice precum coloanele templului,
Ei mă închin plin de adoraţie. 
Ei, celei cu chipul străluminat de sfânta pecete a lunii pline,
şi care poartă focul sacru în pântecul său – 
Ei, care hrăneşte un leu cu lapte
şi care smântâneşte laptele pasiunilor în frişca iubirii,
Ei mă închin plin de adoraţie. 

Ei, al cărei păr este precum negrul roindelor albine,
Acelei Zeiţe al cărei trup este întregime savoare,
Ei, a cărei atingere este mudra iubirii imaculate,
Ei mă închin plin de adoraţie. 


Mă închin plin de adoraţie celei a cărei splendoare
îl amăgeşte pe cel amăgit şi îl îmbată şi mai tare pe cel deja îmbătat.
Acelei Zeiţe care ne umple cupa cu vinul Iubirii Divine,
din nou şi din nou, mă închin plin de adoraţie. 

Ea este dulceaţa mierii, aroma santalului.
Ea este mandala eliberării, o galaxie a minunilor.
Ei, celei mereu liberă de orice ruşine, neatinsă de naştere, acelei Zeiţe
care este dincolo de legăturile Fiinţelor şi Buddhaşilor,
Ei mă închin mereu şi mereu, plin de adoraţie. 

LA MULTI ANI DE ZIUA FEMINITATII!

Ti-e dor?

O poezie de dragoste minunata de pe blogul Oglinzile Sufletului, care imi incanta inima:
  
Ţi-e dor de albastrul ochilor mei? Te chem lângă mine de vrei să-i priveşti!

Te chem să te-arunci în adâncul din ei, să uiţi de tărâmul în care trăieşti!

Să uiţi de himere-ntâlnite pe drum, de vechi legăminte, de timpul trecut!

Şi numai în mine să te regăseşti, să fii ce nicicând până-acum n-ai putut.


Ţi-e dor de surâsul fermecător cu care te-nvălui când eu îţi vorbesc?

Te chem lângă mine oglindă să-ţi fiu, să afli, privindu-mă, cât te iubesc.

În zâmbetul meu să te-mbrac, dragul meu, doar el să îţi fie suavul veşmânt

Aşa cum, şi eu, doar în el mă îmbrac când tu-mi eşti mai mult decât dor sau cuvânt.


Ţi-e dor de sărutul ameţitor pe gâtul meu cald ce te-aşteaptă-n fiori?

Te chem cu tot trupul, să-ţi fie altar! Pe el să-mi depui ale tale comori!

Să-mi fie atingerea ta un mister şi-n braţele tale să mă rătăcesc,

Să-ţi fiu prizonieră-n etern labirint şi doar pentru tine etern să-nfloresc.


Ţi-e dor şi de cârlionţii rebeli din părul meu lung, mătăsos, parfumat?

Te chem să-i dezmierzi peste umerii goi cu mâinile tale fierbinţi de bărbat!

Ei sunt jucăuşi şi te-aşteptă să vii, prin buclele lor să adormi fericit,

Să-ţi vindece dorul de care-mi vorbeşti, al cărui ecou, dragul meu, l-am simţit.

EXERCITII DE FEMINITATE – Afla ce isi doreste cu adevarat sufletul tau!

Mi-am luat astazi timp sa meditez dupa placul inimii. Sufletul meu tanjea sa ma regaseasca dincolo de ganduri. Mi-am luat timp pentru suflet. Si pentru a simti spatiul dintre secunde, dintre planete, dintre atomi. Respiratia vie a noptii misterului. Chemarea spre adanc si inalt, spre absolut.

Nu a fost usor sa ma desprind de preocuparile mai mari si mai marunte, sa ma desprind de masa de lucru, sa inchid calculatorul, sa pun STOP. Si exteriorul ca exteriorul, cu un pic de vointa, m-am putut debransa de la el. Dar apoi m-am trezit singura. Numai eu cu mine, in semiintuneric. Si o mie de ganduri rotindu-mi-se in cap. Opreste asta Alina, daca poti!

Nu, nu puteam sa le opresc, nu gaseam frana pe nicaieri. Cand opream un gand ma trezeam cu altul, rasarit, culmea, pe negandite parca!:). Asa ca m-am lasat sa ma deschid, sa ma relaxez, sa privesc aceast dute-vino, fara a mai incerca ceva. Ca la cinematograf – atenta la film si totusi dincolo de el. Respirand tot mai calm.

O vreme am privit fascinata jocul gandurilor, cum sareau ele de la una la alta, uitandu-si firul, relaunadu-l, facand din tantar armasar, incalecand armasarul in zbor spre mii de vise, frante la jumatate in neincredere si indoiala, luate de la capat, inaltate iar. 

Si apoi..am renuntat. Am renuntat la vise. Am renuntat incet-incet la planuri. La liste. La trebuie. La “eu fac”. Aveam un dor, o chemare, undeva in centrul pieptului, ca un adanca care dorea sa imi arate ceva. Si cu dorul in mine, am plecat pe calea lui.
 M-a scufundat in adancuri. In spatiul dintre stele, in linistea de clestar, care vorbeste despre ceva “mult mai departe si mult mai inalt”.

Cand am revenit, mai ramasese o singura intrebare: in acest ocean de dorinte, de povesti tesute si desfacute, exista ceva ce imi doresc cu adevarat? Ceva care inseamna cu adevarat ceva pentru mine?



Imi doresc cu toata inima sa simt conexiunea de la suflet la suflet cu oamenii. Sa ii vad cu adevarat si sa fiu vazuta cu adevarat.

Ma implineste conexiunea adevarata, profunda – cu oamenii, cu natura, cu lucruri care sunt mai mari decat mine si mai inalte. Cu muntii, cu marea, cu cerul, cu padurea.

Sunt avida sa simt conexiunea cu mine insami, cu sinele meu. Acea curgere fireasca si flexibilitatea de a urma Viata oriunde ma duce, de a tine pasul cu ea, de a o imbratisa.

Si sa stiu ce vreau cu adevarat, pentru ca totul in mine vibreaza dorind acel ceva, pentru ca totul in mine simte ca acel ceva este al meu, imi e menit mie. Sa presimt cu toata fiinta ce-i al meu si pus deoparte pentru mine de Dumnezeu. 
Si sa ma dau toata implinirii acelui ceva. Tuturor actiunilor care ma cheama sa le fac. Sa fiu prezenta cu adevarat in toate. Constienta. Participand cu totul, plina de pasiune, de atentie, de iubire, de luciditate.Sunt complet implinita atunci cand trec dincolo de minte. Atunci cand lumina ma strabate. Si imi gasesc Centrul. Simtind conexiunea dintre mine si Tot.


 Exercitiu de feminitate – Ce imi doresc cu adevarat?

Tu, draga mea, te-ai oprit astazi ca sa iti tragi sufletul?

 Inchide chiar acum o clipa ochii, respira adanc. Simte-ti trupul, relaxat sau incordat, simte scaunul sub tine, aerul intrand in nari, inima batand. Lasa gandurile sa treaca pe ecranul mintii si nu te identifica cu niciunul dintre ele. Ca si cum ai privi doar un film, care nu mai este interesant. 
Centreaza-ti atentia in jurul inimii. Lasa-te sa o simti palpitand. Las-o s ate cheme spre o pace profunda. Asculta tacerea. 
Cand pacea se asterne, intreaba-ti sufletul:

Ce iti doresti, spre ce tanjeste sufletul tau si ce te implineste cu adevarat?

*********
Anima