Despre certuri si iubire I

Sa spunem ca iubesti pe cineva…
  Odata, o femeie a venit la mine si mi-a spus:” Am fost maritata timp de zece ani cu un barbat si nu ne-am certat niciodata. Iar acum m-a parasit! Ce s-a intamplat?”
Femeia credea ca daca nu s-au certat niciodata inseamna automat ca s-au iubit profund. Ce iluzie! Acest mod de a gandi este o eroare. Logica femeii era perfecta, dar inima are ratiuni pe care mintea rationala nu le intelege.
Din pacate, gresea. Cand iubirea este cu adevarat profunda, certurile sunt inevitabile. Din cand in cand, unul sau altul dintre cei doi parteneri simte nevoia sa sustina un punct d evedere diferit, care chiar daca nu este pe placul iubitei/iubitului, nu este neaparat gresit. Sau unul dintre ei doi chiar greseste, este dreptul fiecarui om sa faca si greseli. Din cand in cand, unul dintre cei doi simte nevoia sa se certe.
Dar aceasta cearta nu este capabila sa le spulbere iubirea, ci dimpotriva, le-o imbogateste. 
Tocmai aici este frumusetea: iubirea stie sa imbratiseze contrariile. Iubirea e facuta ca sa imbratiseze, sa cuprinda si  sa ierte.
Daca nu exista aceasta libertate de a fi noi insine si aceasta putere de a intelege, singura solutie este despartirea. Zece ani este o perioada lunga de timp – chiar si 24 de ore sunt mult prea multe pentru a ramane in aceeasi stare de spirit pentru un om obisnuit, caci mintea simte tot timpul nevoia sa oscileze dintr-o extrema in cealalta.
Sa spunem ca iubesti o persoana. Din cand in cand te simti furios pe ea, dar aceasta furie este posibila numai pentru ca o iubesti. Uneori simti nevoia sa te sacrtifici de dragul ei, alteori simti ca arzi de indignare. Si ambele extreme fac parte integranta din tine.
Daca nu te-ai certat niciodata cu partenerul in ultimii ani, inseamna ca nu v-ati iubit. Ati trait intr-o relatie de cuplu, intr-un mariaj poate, dar nu intr-o relatie de iubire. V-ati temut tot timpul ca orice conflict, orice stare de enervare, cel mai marunt lucru ar putea pune capat acestei relatii. V-ati temut atat de tare incat nu v-ati certat.
Nu ati crezut niciunul ca relatia voastra, ca iubirea voastra ar putea supravietui certurilor, ca aceasta din urma va trece, iar voi va veti regasi unul in bratele celuilalt, mai indragostiti ca oricand inainte. 
Din cauza acestei convingeri ati luat decizia de a nu fi voi insiva cu adevarat si de a nu va certa niciodata.
De aceea, i-am spus: ” Nu ma mira decat un singur lucru: ca ati rezistat unul langa altul timp de zece ani! Cum a fost posibil?”
Viata este plina de contrarii, de paradoxuri, de ritmuri. Acum pleci, acum te intorci, Acum te desparti, acum te intalnesti din nou. Un om care iubeste cu adevarat, este el insusi. Chiar daca uneori se mai  enerveaza; in caz contrar, iubirea lui devine monotona, un fel de fundatura. Ati vazut cu totii relatiile acelea timorate, in care unul dintre cei doi a renuntat la el insusi-fie el barbat sau femeie- si traieste dupa cum doreste celalalt- “da, draga” este mantra sa, dar stralucirea din ochi, entuziasmul, aspiratiile, zambetul si autenticitatea i-au disparut.
Daca nu faci decat sa asculti tot timpul, realitatea devine monotona si moarta. Deasemenea, daca il obligi pe celalalt sa fie ca tine, sa gandeasca ca tine, sa se comporte ca tine, daca il/o tiranizezi impunandu-ti vointa, il omori. Zambetul, viata au disparut. Iubirea se deformeaza intr-o masca mortuara. Fara tremur, fara fior, fara vlaga, fara schimbare, fara viata.
O astfel de iubire nu conduce decat la tensiuni launtrice si falsitate – este imposibil sa te relaxezi in asemenea conditii.
Daca viata ar fi tot timpul asa cum credem noi, daca viata ar fi logica si liniara, nimeni nu ar mai putea cunoaste virtutea rabdarii, a sperantei, a iubirii adevarate, care imbratiseaza contrariile. Nimeni nu s-ar mai transforma, nimeni nu s-ar deschide spre a intelege, spre a cuprinde, spre a iubi mai mult. Nimeni nu s-ar mai intoarce vreodata inapoi, la iubire. Toata lumea s-ar teme, ar tremura si toti si-ar reprima sentimentele. 
Chiar daca ar sta langa partenerii lor zece ani sau zece vieti la rand, oamenii ar sta de fapt langa niste straini. Fiecare s-ar controla la sange, ca sa nu deranjeze, ca sa nu greseasca, dar intalnirea nu s-ar mai produce intre inimile lor. 
Din fericire, viata nu este deloc liniara, iubirea nu este deloc logica. Logica este moarta, viata este vie- de aceea, intrebarea care se pune este ce trebuie sa alegem: o viata linistita, asa cum vrem noi sau viata insasi, tulburata de iubire?
*********
Anima

                                               (prelucrare dupa un text de Osho, “Cartea despre Nimic”)

Cât de mult îţi doreşti… Iubirea ideala?

Îţi propun un test psihologic care se foloseşte uneori în interviurile de angajare. Rezolvarea problemei necesită gândire laterală, dar şi… stabilirea clară a priorităţilor personale. 


Sa ne imaginam….

Conduci automobilul tău Sport, de două locuri, într-o noapte cu o furtună teribilă.
Treci pe lângă o staţie de autobuz, unde se află trei persoane aşteptând:

  1. O bătrână bolnavă pe moarte;


  2. Un vechi prieten, care, cândva, ţi-a salvat viaţa;

  3.  Bărbatul ideal
/femeia visurilor tale
Pe cine ai lua in automobilul tău, ţinând cont că nu ai decât un singur loc, doar pentru un pasager?
 

Variante de soluţionare:

Ai putea lua bătrâna, pentru că este pe moarte şi trebuie salvată prima.
Sau ai putea lua prietenul care ţi-a salvat viaţa, deci ai o obligaţie faţă de el. 
Desigur, dacă alegi una dintre variantele de mai sus, e posibil să nu mai reîntâlneşti niciodată femeia visurilor tale sau bărbatul ideal. 
Gândeşte-te foarte bine înainte de a răspunde. Abia după ce dai un răspuns citeşte mai departe.
 
******
*******
*******

Răspuns:

  Un candidat, într-un astfel de interviu, a fost angajat dintre 200 de concurenţi, pentru magnificul – şi în acelaşi timp izbitor de simplul – său răspuns: “Aş da cheile maşinii prietenului meu şi l-aş ruga să ducă bătrâna la spital; în timpul acesta, eu aş rămâne să aştept autobuzul, împreună cu femeia visurilor mele”.

***********

Anima

Intalnire cu un inger

Dumnezeu nu inceteaza sa isi arate dragostea…
Asa ne poarta El de grija ….are un mod minunat de a se descoperi celor ce-l cauta si ii cer ajutorul

       “Eu nu cred in minuni, eu ma bazez pe ele!”  
**********
Anima

Rugaciune de iertare – Preot Ilarion Argatu

“Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am
indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta
Doamne si a Imparatiei Tale
Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila
si Iubirea infinita,Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire
si Lumina! 


Iti multumesc, Doamne:pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand
din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale divine!

*******
Anima

Buddha Bar – Guide me
http://www.4shared.com/flash/player.swf?ver=9051

SUFLET ROMANESC !

,,Şi tu, neam român, tu astăzi stai cu inima pierdută,
 Făr de zei te crezi pe lume si pustiu tu te socoti?
Iată-ţi gloria de veacuri ! Umbre mari din lumea noastră,
Ah, ce n-am eu glas de tunet ca sa pot să le rechem !”
              George Cosbuc
…………………………………………………….
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!
………………………………………………………….
Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!
……………………………………………….
Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
                 Scrisoarea III – Mihai Eminescu
    
“Nu întrebaţi ce poate să facă ţara pentru voi, întrebaţi-vă ce puteţi face voi pentru ţară.”

“Tara mea de cremene
Cine sa iti semene?
Tara mea si-a stelelor,
Cuibul randunelelor,
Cu inalte ierbi,
Si cu pas de cerbi..”

“O ţară nu este un simplu teritoriu; acel teritoriu este fundaţia sa. Ţara insă este ideea care se ridică pe acea fundaţie; este sentimentul de dragoste, simţul frăţiei care îi uneşte pe fii acelui pământ”.



**************

Anima

O femeie care nu isi iubeste tara este ca o stea care s-a pierdut si nu mai are cer…

Suntem cele ce nasc, cele ce pot crea prin copiii lor, viitorul. Sa ii invatam sa-si pretuiasca tara si sa isi doreasca sa o faca mai buna.Suntem cele ce putem inspira si insufleti.

Suntem românce. Suntem inima acestui neam românesc.Atunci când inima se însufleţeşte se naşte viaţa, credinţa, puterea, curajul. Sufletul neamului românesc se trezeşte la viaţă în ritmul inimilor noastre. 

“Pentru mine, România nu e doar o ţară. E un destin.” -Octavian Paler

“Să ne rugăm cu toţii pentru ţara! Deschide-ţi larg sufletul române, ajuta-ne, Dumnezeule milostiv! Chemarea acestui neam este o nesfârşită rugăciune.”


A woman’s worth – Redescoperirea Feminitatii

“The eternal feminine draws us upward.”

Johann Wolfgang von Goethe
 

At every moment, a woman makes a choice: between the state of the queen and the state of the slavegirl. In our natural state, we are glorious beings. In the world of illusion, we are lost and imprisoned, slaves to our appetites and our will to false power. Our jailer is a three-headed monster–one head our past, one our insecurity, and one our popular culture.


Our past is a story existing only in our minds. Look, analyze, understand, and forgive. Then, as quickly as possible, chuck it.

Our insecurity is inevitable in the absence of personal meaning. Without a sense of connection to deeper, more noble ideas, we are doomed to a desperate struggle for things that fill us up: the job, the relationship, the looks, the body. We are tyrannized by a belief that we are inadequate.

The monster’s third head is the pop culture we collectively spend millions of dollars supporting each year. It does not support us in return. Most movies do not love us, most advertising does not love us, most of the fashion industry does not love us, and most rock and roll does not love us.

* * * * * * *


New things lie in store for the earth, and one of them is us. Womanhood is being recast, and we’re pregnant, en masse, giving birth to our own redemption.

 


Watch. Wait . Time will unfold and fulfill its purpose. While we wait, we must not go unconscious. We must think and grow. Rejoice and dream, but kneel and pray. There is holiness in the air today; we are giving birth to goddesses. They are who we are, for they are us: friends, therapists, artists, businesswomen, teachers, healers, mothers. Start laughing, girls. We have a new calling.


You can tell who we are: We use whatever our business is as a front for talking about things that really matter. We’re only stuck in this kind of work now, you see, because our real work was taken away from us several thousand years ago. We looked on the map, but our town was gone. We looked through the catalog but couldn’t find the course we wanted. It’s as if someone removed our throne.. but they couldn’t take away our longing to sit on it. 


“What?” you say. “Me, a goddess?” Yes, I say, and don’t act so surprised. You knew when you were little that you were born for something special and no matter what happened to you, that couldn’t be erased. The magic could not be drained from your heart. Sorry to tell you, but you had it right years ago, and then you forgot ..You were born with a mystical purpose. In reading this now, you might remember what it is.


Together we embark on a quest for our own enchantment. It will take us to a place where what is feminine is sacred, as are a lot of other things as well. There we can become who we are meant to be and live the life we are meant to live. But we need to see the lay of the land, and we need to see clearly the way back home.


There are women who are enchanted, living here now as there have always been and always will be. They are bearers of the Goddess’s torch, however dim its light may shine. On the inner planes, they are priestesses and queens. They are absolutely powerful; they have made it past the gates. I have known a few, and I have heard of others. And I will tell you all I know, of who they are and how they do it.

 ( by Marianne Williamson)

******************
Anima 

 

Incantare si uimire!

Ma minunez, caci traiesc.
Tu…Te simti vreodata uimita de minunea vietii tale?
Te minunezi ca traiesti, te uimesc lucrurile cele mai marunte si cat de frumos se completeaza toate, creand Viata ta?
Jumatate din sensul vietii este sa fim capabili sa vedem minunea si splendoarea clipei. Fiecare picatura de viata conteaza, fiecare picatura esti tu.
Vreau sa spun..ESTI AICI, ACUM, NU E UIMITOR?!
 
Nu este de ajuns?
Acum 7 luni viata a ridicat (intr)-o clipa cortina si mi-a aratat moartea. Bum! ajunge o secunda si viata se transforma in moarte. Nu e extraordinar? Un accident, neatentia cuiva..o pedala apasata gresit..sau o boala grava, un glonte, un infarct..Bum!
Nu e extraordinar ca ni s-a dat Viata?
VIATA. Fiecare secunda si ceea ce este dincolo de ea. 
Ni s-a daruit atat de mult!!!
Poti simti minunea acestei clipe, oricand vrei. Indiferent de ceea ce ti se petrece.
Poti sa vrei sa te minunezi si pur si simplu sa te umpli de incantare si uimire, uite-asa, oricand vrei.
Avem de ce ne minuna.Viata e o minune…crede-ma, stiu ce spun, era sa o pierd…
Viata este o minune si minunarea e viata. Ori de cate ori ne minunam, oricand ne lasam incantati, uimiti, ne lasam strabatuti de viata. Viata e uimitoare!
Minuneaza-te. Acolo unde esti, acum. Poti? Poti fi in minunare, in uimire, in incantare? Contempland curioasa ca un copil desfasurarea vietii…admirandu-i dansul furtunos sau calm?
Iar daca nu, care e motivul pentru care nu mai poti trai in minunare, incantata sa descoperi viata –  curioasa, mirata, uimitade ceea ce este?
Te sperie gandul de a admira viata asa um e ea, oricum e ea? Iti este jena sa te minunezi caci nu mai esti copil? Nu e potrivit, nu se cade sa simti incantare la varsta ta, la servici, cand muncesti, cand te afli printre oameni “maturi”? 🙂
Mirarea asta in fata Vietii nu e suficient de serioasa pentu cineva ocupat si cu capul pe umeri?
Dar.. inima ce iti spune ?
Care-i motivul care te opreste sa te minunezi ca traiesti?  
Fi coplesita de uimire.
Stii, clipa trece si…vei muri. 
Si atunci..wow. Vei realiza..Iti vei spune: ” Toata viata am alergat dupa ceva care sa merite, sa ma incante, sa ma dea cu totul pe spate, sa imi dea sens vietii..toata viata am asteptat sa se intample minunea, sa se implineasca visul..”
Si…tocmai asta e…VIATA ESTE MINUNEA.
Existi numai in momentul de acum. Fiecare clipa inseamna viata.
Simte viata din viata! Haide,numai acum existi.
Nu exista viitor, acel viitor mai maret la care speri, cum nu exista nici trecut. Exista acum. Acum existi. Nu este minunat???
Schimba felul in care privesti viata. Incanta-te de viata din tine. De viata din viata.
Traieste viata ca pe o minune. 
Asta si este!
Pentru mine este o minune ca traiesc. Puteam sa mor.
Nu te lasa pacalita de iluzii..nu astepta sa vezi moartea cu ochii ca sa te minuneze viata. 

MINUNEAZA-TE CA EXISTI ACUM. 
MINUNEAZA-TE DE TOT.
Doamne ajuta
Sper din suflet ca acest videoclip minunat, pe care l-am gasit ca prin minune, sa te inspire, minunato,  sa te minunezi !:)))

**************
Anima

Fa dragoste ca si cum moartea ti-ar bate la usa

autoare: Anca

sursa:  beauty-love-wisdom.blogspot.com

Ibis – Moment of death
  http://embed.trilulilu.ro/audio/flasnetuta/df87bfd023659c.swf 


       Contemplarea sincera a mortii trezeste inima. Mai devreme sau mai tarziu, tot ce cunosti la ora actuala va disparea. Tot ce ai avut sau vei avea vreodata, toate experientele pe care le vei acumula, toate relatiile de cuplu – vor disparea pentru totdeauna. Toti cei pe care ii iubesti si cu care te chinuiesti zi de zi vor disparea si vor fi uitati in timp, ca si cum nu ar fi existat niciodata. Atunci cand vei muri, nu iti vei mai putea experimenta gandurile, trupul, nici chiar propriul ego asa cum il cunosti acum. Moartea face sa dispara toate experientele, reducandu-le la zero.       

       Contemplarea mortii te va face sa renunti la toate scopurile tale false. Atunci cand mori, visele si sperantele dispar. La fel, copiii si familia sau necesitatea de a-ti castiga traiul ducandu-te la munca a doua zi. Nu mai ai nici un ideal catre care sa aspiri, nici un viitor de care sa te temi. Ramai gol in momentul present, simtitnd totul, fara valul timpului care sa iti ascunda vulnerabilitatea.

       Atunci cand contempli cu sinceritate moartea, inima ta se opreste asupra momentului prezent. Nemaifiind nevoita sa hoinareasca, ea acumuleaza putere. Nemaifiind dispersata in visele ei legate de temerile sau de sperantele viitorului, forta ei devine coerenta. Fara pavaza asteptarii sau “tamponul” zilei de maine, fara sa mai astepti o schimbare in bine, tot ce iti ramane de facut este sa fii, aici si acum. Iar esenta care se dezvaluie din profunzimea finite tale este iubirea.

       Daca doresti sa experimentezi un act sexual de o mare profunzime, constientizeaza momentul prezent, imensitatea timpului si a spatiului de dinainte de nasterea ta si de dupa moartea ta. Apoi fa dragoste.

       In timpul fuziunii amoroase, simte-o pe fiinta iubita, dar si placerea pe care o experimenteaza propriul tau trup. Simte iubirea pe care o poti amplifica prin intermediul acestui act amoros. Simte toate acestea, dar aminteste-ti de moarte. Imagineaza-ti ca inima ta se opreste chiar acum, in mijlocul acestui act sexual. Daruieste-ti iubirea ca si cum ar fi ultimul dar pe care-l faci in aceasta viata, astfel incat atunci cand mori sa nu iti mai ramana nimic de daruit.

       Atunci cand faci dragoste, constientizeaza acest moment ca si cum ar fi ultimul. Ca si cum dupa el nu ar mai urma nici un viitor. Ce placere te-ar mai putea distrage de la aceasta profunzime? Simte-ti organele sexuale excitate, dar simte simultan si moartea. Priveste frumusetea iubitei tale si gandeste-te la moarte. Lasa-te purtat de dorinta corporala, dar aminteste-ti de moarte. Nu uita nici o clipa ca acest moment ar putea fi ultimul din viata ta. Poate ca peste cinci minute nu vei mai putea avea nici un orgasm. Poate ca acesta va fi ultimul tau sarut. 
       Fa dragoste in momentul prezent, deplin constient ca si cum moartea ar fi iminenta si DARUIESTE-TE IN INTREGIME IUBIRII DIVINE. 

Vantage Point – End title
  http://embed.trilulilu.ro/audio/flasnetuta/408400b42795ac.swf 


(David Deida – A face dragoste cu Dumnezeu) 




***********
Anima

Nimic nu e sigur, dar..!

 
 ~ Anei, Ellei, voua tuturor si mie insami~



MOTTO:” Nu vei fi singura. Vei fi la locul potrivit. Si..Viata numai schimbari aduce: acum e intr-u fel, maine in altul. Ma uit la viata mea: vartej; centrul este dumezeu. Sunt toate bune”.

Rene Aubry – Zingaro
http://www.4shared.com/flash/player.swf?ver=9051

FUGIM.
Fugim dupa ceva sigur, comfortabil, linistitor…ceva care sa ne asigure (de ceea ce noi, evident, nu suntem siguri). Fugim dupa liniste, dupa ceva al nostru, dupa ceva stabil, pe care sa il legam strans, sa il “punem bine”, sa-l stapanim si sa ne ancoram si noi in el..
Fugim, dar linistea nu se gaseste in fuga, bucuria nu poarta lanturi si alergand.. pierdem Frumusetea, incantarea, sensul si savoarea vietii noastre, minunea ca suntem si ca toate lucrurile sunt.
Cand te-ai bucurat ultima data de toate aceste lucruri simple?

Cautam cu disperare ceva (sau pe cineva) in care sa ne oglindim, care sa ne confirme, nici noi nu stim.. ce?.. ca suntem.. cum?..
Cand de fapt.. chiar SUNTEM!.. si uitam, atunci cand in graba si disperarea noastra spargem chiar noi oglinzile din jurul nostru,(ce sunt peste tot)..nemultumiti..uitam ca noi..
Chiar Suntem.
Suntem si avem o inima si un suflet plin de nazuinte care ne arata calea la sigur 😉 trebuie doar sa ascultam, sa ne urmam sufletul.

Si doar pentu ca ne astupam urechile sufletului alergand in cerc, prea grabiti, prea agitati si tematori, printre oglinzi sparte in care nu vrem sa privim decat daca ne arata ceea ce vrem noi, ceea ce “credem” ca avem nevoie — ne simtim din ce in ce mai siguri ca suntem nesiguri, ca viata e haos, ca dorurile din suflet trebuiesc tintuite bine sub capac si facute sa taca..pentru ca noi trebuie sa alergam, sa luptam, sa obtinem, sa ne julim coatele si genunchii cautand si  ne simtim pierduti, sperand la ceva care SA NE DEA. 

Sa ne dea siguranta.
Hmmm…
NIMIC NU E SIGUR…dar!…
cu siguanta 🙂 
EXISTA UN MARE DAR PENTRU NOI IN TOT.
Exista acest secret, ascuns in aparenta lucrurilor, de care incercam sa fugim, pe care vrem sa il ignoram…
Secretul e ca SIGURANTA NU EXISTA. Nu in exterior, nu in a face compromisuri, nu in a obtine ceva.
Sigur este doar un singur lucru: ca vom muri. Siguranta se gaseste in moarte.
In Viata, nimic nu e sigur, nimic nu e batut in cuie, totul este in schimbare continua; existenta noastra este o calatorie, suntem exploratori in marea, fascinanta aventura a Vietii. Enjoy ! 🙂
Si tocmai atunci cand ne-a sarit siguranta, atunci luminam. Si vedem, in sfarsit, pe unde umblam.

Rene Aubry – Le Vent
http://www.4shared.com/flash/player.swf?ver=9051

Viata..este, in viziunea mea, ca un fluviu: Dumnezeu i-a daruit o albie, un curs firesc…tumultuos, cu suisuri si coborasuri, cu hauri ametitoare care ne fac inima sa bata cu putere, gata sa ne sparga pieptul, dar… care se revarsa intotdeuna intr-o mare de pace. 
Atunci cand viata e lasata sa curga dupa cum ne indeamna inima, fara teama de aruncarile in gol, de cascadele de lacrimi, de tumultul vietii– ea ne conduce Acasa, ne conduce in fericirea inimii, asa cum albia conduce râul spre ocean. Sa tinem minte insa ca fluviul se lasa purtat, razbatand printre stanci, fara teama de caderi, iubind si vaile line, dar si muntii abrupti, izbindu-se cu voluptate de stanci, calatorind dupa propriul ritm,  dansand in orice ritm.
 
Atunci cand insa râul accepta sa fie blocat, prins in baraje, deviat de la ritmul propriei curgeri, spre a fi “linistit”, apa devine statuta; peisajul e sigur, dar mereu la fel, monoton, iar lectiile sunt putine..Si cel mai trist, apa nu va ajunge nicicum sa devina Ocean – libertate, maretie, infinit.
Da, este riscant sa auzi ceea ce susura râul..E riscant sa auzi glasul dorintelor, aspiratiilor si idealurilor din inima ta si sa le urmezi..sa te avanti cu pieptul inainte, in necunoscut, acolo unde iti bate cel mai tare inima. Este riscant sa discerni binele de rau, sa nu mai faci compromisuri, sa inchei relatii nedemne sau sa accepti riscul de a te deschide spre iubiri noi, necunoscute ..Este riscant sa crezi in bine, sa te dedici unor idealuri in loc de a lancezi in rutina comoda a “sigurantei zilei de maine”. Este riscant sa infrunti cu ochii deschisi intunericul, sa iti aprinzi lumina in interior, sa cunosti sacrificiul, sa cedezi ceea ce vrei cu orice pret pentru ceea  sufletul iti spune  ca e bine. Este riscant sa iubesti pana la capat, sa iubesti cu fapta, nu cu vorba..Este riscant sa accepti sa iti zboare fluturi in inima. Este riscant sa infloresti, fiindca trebuie intai sa spargi bobocul protector. Este riscant sa fii libera; sa fii… asa cum esti.

Este riscant.. pentru ca asta te duce sus si jos, te pune in miscare, te rostogoleste, te izbeste de pietrele indoielii, te agita pana spuma iesita la suprafata ramane curta si alba..Nu e covenabil, nu e comfortabil. Dar acolo, doar acolo, unde inima ta tresalta, vie, acolo esti cu adevarat TU. Darul pe care il primesti, in schimbul acceptarii, imbratisarii nesigurantei, este INCREDEREA.
Afli treptat, cu fiecare pas in necunoscut,  necuprinsul; raspunsul la esentiala intrebare: “Cine Sunt?”

Iar atunci…ŞTII. 
Ştii SA TE BUCURI DE ARUNCAREA IN GOL, DE MUCHIA VALULUI, DE SALTUL IN VID.
Devii o maestra a curgerii, de la crestet pana la poale, si te reversi libera, intr-un Ocean de fericire.
Inima iti vorbeste atunci despre ceea de Dumnezeu vrea pentru tine.
Este inspaimantator sa iti urmezi inima, dar este magnific.
Te intorci Acasa, mereu. Prin fiecare unda ce curge. Prin fiecare campie insorita, furtuna salbateca, noapte intunecoasa, prin fiecare salt peste stânci, prin fiecare zori de zi. 
******************
Anima

Karunesh – The Wanderer [newage-music.ir]
http://www.4shared.com/flash/player.swf?ver=9051

Rugaciunea– putere vindecatoare

Sa fie azi pace inlauntru tau. Ai incredere ca esti acolo unde este locul tau, unde e nevoie de tine. Nu uita de posibilitatile infinite care se nasc din credinta in tine si in ceilalti. Foloseste darurile pe care le primesti, care iti sunt date, si da in continuare si altora dragostea pe care o primesti. Fi multumita de felul in care esti tu, asa cum esti.
Lasa aceasta intelepciune sa patrunda adinc, pana in maduva oaselor si daruieste sufletului tau cantec, muzica, dans, rugaciune si libertatea de a iubi.
Acestea exista pentru noi toti.
Oamenii pot să se  vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau   sanctuarele.   Oamenii de ştiinţă din     Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul   “material” al acestui fenomen divin..[1]
  “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri   Slezin, şeful Laboratorului de
 Neuropsihofiziologi e al   Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică
  Bekhterev din Petersburg .
  “Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele    din organismul uman, dar ea repară şi structura grav   afectată a conştiinţei.”[2]
Profesorul Slezin a  făcut ceva de necrezut – a   masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat   electroencefalogram ele unor călugări în timp ce se rugau   şi a captat un fenomen neobişnuit – “stingerea”   completă a cortexului cerebral.
   Această stare poate fi observată numai la    bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă   mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce   persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare,   activitatea creierului creşte şi acest ritm al   biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul   somnului profund sau al  rugăciunii, aşa după cum a   dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta   stare necunoscută “trezie uşoară, în rugăciune” şi   a dovedit ca are o importanţă    vitală pentru orice persoană.
   Este un fapt cunoscut că   bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi    afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul   rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar   sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât   vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.
 Inginera   şi  electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la   Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus   peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile   sănătăţii  unor enoriaşi înainte şi după   slujbă. A rezultat că slujba în   biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei   sângelui.
     Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze   chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la   Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au   arătat valori care depăşeau capacxitatea de măsurare a   instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului   Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea   radiaţiilor era normală.
     Oamenii de ştiinţă din Petersburg au   confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa   sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să   aibă, de  asemenea,  proprietăţi   vindecătoare.. De aceea, în Rusia, clopotele bat   întotdeauna în cursul epidemiilor.
 Ultrasunetele emise   de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită   şi tifos.  Proteinele viruşilor se   încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A.   Malakovskaia. Semnul   crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară   microbii  patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu   numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi   lacuri. Este chiar mai eficient decât   aparatele moderne de dezinfecţie cu   radiaţie magnetică.
Laboratorul   ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi   Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire.A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea   Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci   concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de   ori mai  mică. Radiaţia   electromagnetică dă rezultate mult inferioare. Astfel,   recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau   băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una   preventivă.
Apa sfinţită nu este  numai   purificată, ci ea îşi schimbă şi structura,   devine  inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se   poate dovedi cu aparate speciale. Spectrograful indică o densitate optică mai   mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles   sensul rugăciunilor şi l-ar  fi păstrat.Aceasta   este cauza acestei puteri unice de a vindeca..
Această putere vindecătoare pe plan fizic, moral   şi spiritual a   rugăciunii Tatăl Nostru  şi a rugăciunii, în   general, spusă cu credinţă, am vazut-o cu ochii mei în   programul 12 Paşi pentru Alcoolici Anonimi şi Al-Anon   (pentru familii afectate de alcoolism).
 Oameni care   erau la un pas de moarte sau pacienţi în spitale de boli   mentale au suferit transformări miraculoase. Nu numai că   le-a dispărut obsesia alcoolului, dar au ajuns
 să aibă o   sănătate perfectă. Pentru a-şi menţine această stare,   continuă să se roage, să practice cei 12 Paşi şi să se   abţină de la orice substanţă cu prorpietăţi   psihotrope, inclusiv uneori anestezia la dentist. Părintele   Ortodox Melethios Weber, în cartea sa “Doisprezece Paşi   de Transformare” (Twelve Steps of Transformation) explică    bazele ortodoxe ale programului, care are efecte pozitive   şi asupra neortodocşilor, cu condiţia să aibă  credinţă în  Dumnezeu.(N. T.)

  Tradus din rusă în engleză de Julia   Bulighina
  Trad. Din engleză în română Cristina M.  
 C1999-2009 “Pravda Ru”

*********************

Anima