CÂND AM INVATAT SA MA IUBESC PE MINE…



-Te îndemn să mă iubești! 
Eu sunt imaginea ta fidelă în oglindă, de aceea fugi de mine. Iubește-mă, și atunci vei ști că te iubești pe tine. Altfel, vei fugi toată viața de tine însuți, și-ți vei căuta scăparea în imagini ieftine, ușor de manevrat, distorsionate și distorsionante. Îți vei umple viața cu mărunțișuri care nu te vor ajuta deloc; și vei fi din ce în ce mai nefericit pentru că nu-ți vei găsi liniștea. Pentru că, de fapt, nu trăiești cu tine, ci cu o himeră, o imagine mincinoasă a ta care se schimbă și te schimbă în permanență.
Nici măcar nu mai știi cine ești și ce reprezinți pentru tine. 
Uită-te la tine, fugi de mine și lupți cu mine în permanență dar, de fapt, asta o faci cu tine însuți.
Nu am nevoie de un om puternic alături de mine, cum mi-ai spus, pentru că asta ar fi tot o minciună.
Puterea vine din mine însămi, și dacă nu e așa, niciun seamăn nu mi-o poate furniza, ci doar înlocui cu a lui. Iar asta nu aș mai fi eu.

Am nevoie de iubire, nu de cineva!
Am nevoie să iubesc fără să mă justific în fața ta, sau a oricui.
Am nevoie să te iubesc, așa cum știu eu să o fac.
Nu am așteptări, nu am proiecții. Doar iubire!

Pentru că tu mă reprezinți pe mine, ești imaginea mea în oglindă. Ești cel care mă reflectă pe mine, cu bune, cu rele. 
Oricum sunt doar aprecieri în funcție de toanele noastre. Vrem să vedem doar plusul, niciodată minusul.

De aceea am luptat cu tine non-stop. De aceea am luptat, de fapt, cu mine!
Pentru că am refuzat să văd realitatea. Am încercat, în permanență, să creez o altă realitate, confortabilă statusului și emoțiilor mele de atunci. Iar dacă ele se schimbau, schimbare să fie și în realitatea pe care am creat-o!
Acolo mă simțeam bine; încercam să fac o lume veselă. De cele mai multe ori primeam exact opusul, pentru că refuzam să văd rebuturile și lucrurile neterminate din cotidianul meu.
Sigur, acestea erau momentele în care numai Universul era de vină, sau avea ceva personal cu mine, de parcă eu aș fi fost Calea Lactee!
Nu! Eu eram cea care avea ceva cu mine, pentru că mă mințeam. Refuzam să văd realitatea!

Când te-am văzut pentru prima dată, m-ai lăsat fără suflare!
Plexul meu solar și ceilalți centri energetici au reacționat instinctiv. A fost ceva magic, o feerie, ceva ce nu mai doream să se încheie, ci să se prelungească le nesfârșit.

Acum îmi dau seama: atunci m-am văzut pentru prima dată pe mine! Și m-am iubit, îndrăgostindu-mă de tine, imaginea mea!

Au urmat lunile în care drumul de la agonie la extaz și înapoi a devenit cotidianul meu, scuturând din temelii lumea pe care mi-am construit-o, sau am crezut că o construiesc cu atâta migală.
Am avut senzația că s-a prăbușit totul, atunci când ai dispărut după ce m-ai învinuit de lucruri crude, crunte și total neadevărate.

Dar, de fapt, acolo nu era nimic, nici o lume!
Era un mare balon de săpun pe care îl numeam „viață”, și în care mi-am auto-distribuit rolul principal. Furiile mele îndreptate spre tine erau, de fapt, pentru mine.
„De ce, de ce?” strigam, urlam în sinea mea.
Acum știu. „De ce, de ce te minți singură și refuzi să vezi realitatea? De ce?”

Pentru că e mai comod și mai la îndemână. Pentru că minciuna e mai ușor de suportat, e mai maleabilă; se mulează pe toanele noastre de moment, și poate crea instant un univers în care suntem zei, indiferent că prestația noastră e jalnică sau nu.


Îmi doream să mă iubești, pentru că nu știam cum să mă iubesc eu.
Îmi doream să mă vezi frumoasă, pentru că eu nu mă mai vedeam.
Îmi doream să mă îmbrățișezi, pentru că refuzam să mă alint pe mine.
Îmi doream prezența ta, pentru că pe a mea am uitat-o.
Îmi doream să mă faci să râd, pentru că nu mai știam cum.
Îmi doream să mă atingi pentru că nu mă mai atinsesem demult, nici măcar cu un gând.
Îți vânam privirea, pentru că eu am refuzat să mă mai privesc.
Îmi doream să mă vezi, pentru că nu mă mai puteam vedea.
Îmi doream să aud vocea ta, pentru că la vocea mea eram demult surdă.
Visam să mă întregești pentru că nu știam cum să fiu întreagă.
Voiam să mă ajuți, pentru că nu mai știam cum să mă ajut.
Îmi doream respectul tău, pentru că demult nu mă mai respectam.
Îți doream iubirea…pentru că eu am uitat să mă iubesc.
Am uitat că trebuie să mă iubesc.
Am uitat de mine!

Ai reapărut în viața mea, și am știut că totul are un scop. 
Auzul vocii tale m-a rearuncat în haos.
Și eu care mă mințisem atât de frumos că am o viață în care „echilibrul” era cuvântul de ordine…

Mintea striga „de ce, de ce?”, singura tânguire pe care o știa manevra pe drumul sigur al victimizării.
Și atunci, sătulă de lamentări, am hotărât să dau ascultare sufletului.

„De ce?”, l-am întrebat pe Dumnezeu. Și mi-a răspuns :
„Află cine este el, pe cine reprezintă, și vei ști de ce”.

Cine este el?

„Dar cine ești tu?”, m-a întrebat o altă voce.
Chiar, cine sunt eu?

„Dar tu cine ești?”, am întrebat.
„Sunt cel ce încearcă, cel ce se îndoiește, cel ce te face să te îndoiești, sau multe alte nume . Rolul meu este să îți pun întrebări, să nasc îndoieli, să îți clatin credința”.

Am știut cu cine vorbeam, pentru că eram deja aruncată în abis. Dar nu-mi era frică.

„- De ce nu îmi este frică?
– Pentru că nu îți mai e frică de tine, iar asta înseamnă că ești pregătită.

[…]


Și atunci am știut răspunsul la întrebarea pusă de Dumnezeu; am știut cine ești tu. 

Ești…EU! Esti oglinda mea, prin care pot sa ma vad reflectata si sa ma cunosc.

Te iubesc, pentru că mă iubesc pe mine!
Nu am nevoie de tine, ci am nevoie de mine.
Nu te vreau pe tine, mă vreau pe mine.
Nu mai vreau nimic de la tine, acum știu ce vreau de la mine.

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!
Te iubesc din tot sufletul!
Te eliberez!

Mulțumesc!
Mă iubesc din tot sufletul!
Mă eliberez!

Te îndemn să mă iubești pentru că sunt imaginea ta fidelă.
Te îndemn să te iubești.
Acesta este ADEVĂRUL, DRUMUL, VIAȚA!

Te iubesc!
Mulțumesc!

Autor: dr. Edith Kadar

Scopul Relatiei de Cuplu – Neale Donald Walsch

” In trecut , ati intrat in relatii din motivul de a cauta, ca prin impartasirea vietii voastre cu altcineva, sa gasiti fericire, sperati sa gasiti implinire si bucurie si realizare. N-ati vrut decat sa puneti capat singuratatii.
Nu e nimic rau in asta, doar ca nu este posibil. “ Nu poti niciodata sa pui capat singuratatii din viata ta, pana nu pui capat singuratatii din launtrul vietii tale.”

Daca te simti singur pe dinauntru, daca te simti incomplet inauntru, vei cauta tot restul vietii in afara fiintei tale ca sa gasesti ce nu poate fi gasit. Si, dupa ce traiesti iar si iar aceeasi  experienta, poti sfarsi intr-o serie de relatii care nu dureaza. Relatiile nu dureaza pentru ca tu nu intelegi ce faci aici. Tu incerci sa gasesti implinirea – in loc sa creezi implinirea. Incerci sa gasesti bucuria – in loc sa creezi bucuria. Incerci sa gasesti realizarea – in loc sa creezi realizarea.
Crezi ca relatia e un proces de descoperire – si nu este asa. Este un proces de creatie. Acelasi lucru se poate spune si despre Viata.

Spui ca ai incercat sa “creezi” bucurie, fericire si implinire in relatie dar uneori cealalta persoana tot a plecat? Si asta ti-a luat bucuria, fericirea si implinirea din viata? Atunci ele nici nu erau acolo de la bun inceput. Nimeni nu poate sa ia cu el ceea ce este inauntrul tau.

De aceea nu ai nevoie de o relatie pentru a crea fericire si implinire. Toate exista “inauntru”. Foloseste o relatie pentru a putea trai experienta lor. La fel ca Dumnezeu, creezi relatii pentru a experimenta cine esti pe dinauntru. De aceea chiar nu ai nevoie de o relatie in afara ta. Este benefic sa ai o relatie cu Mine inautrul tau.

Toate relatiile incep, se termina si sunt create cu si inauntrul sufletului omenesc.

Odata ce ai o relatie cu mine – cu Viata, cu Dumnezeu, cu Tot Ce Este – inauntrul tau, relatiile pe care le ai cu toate si cu toti din afara ta vor fi o adevarata experienta de bucurie, fericire si implinire – pentru ca pe acestea tu le-ai pus acolo. In nici un caz cealalta persoana din relatia ta. Pune asta pe umerii persoanei iubite si va fugi de tine , pentru ca va vedea in tine un gol pe care nu-l va putea umple.
Scopul relatiei nu este sa gasesti implinirea, ci sa-ti impartasesti propria implinire. Nu sa gasesti bucuria, ci sa-ti impartasesti propria bucurie. Nu sa gasesti fericirea, ci sa iti impartasesti propria fericire.

Daca nu esti fericit cand intri intr-o relatie, nu vei avea ce fericire sa pui in ea – iar in relatiile omenesti poti sa gasesti doar ce pui tu acolo.

Asta e un adevar valabil pentru tot ceea ce e continut in Viata. Astfel ca relatia exista ca un camp Contextual, ca un suport sau ca un vas in care poti sa torni tot ceea ce esti. Atunci, poti sa bagi mana in el si sa scoti de acolo orice aspect – sau aspecte ale tale – pe care doresti sa le exprimi si a le experimentezi. Acum. Nu poti sa scoti din acel vas ceva ce nu ai pus acolo. E o greseala sa astepti ca altcineva sa-ti dea lucrul respectiv.
Pe scurt, o relatie inseamna A DA, nu a primi.

Inseamna amandoua. Dar ceea ce primesti intr-o relatie, primesti de la tine. Iluzia este ca primesti de la celalalt. Si astfel, ceea ce primesti este doar ceea ce dai. Asta e secretul.

Daca iti imaginezi ca vei primi ceea ce nu esti dispus sau capabil sa dai, vei fi dezamagit – si il vei dezamagi si pe celalalt. Tu esti capabil sa dai orice doresti sa primesti. Nu exista nimic din ce vrei de la o relatie, pe care sa nu-l poti da intr-o relatie.

Analizeaza posibilitatea ca ai intrat in relatie pentru a-ti aminti cum sa fii mai maret decat esti. Acesta este scopul tuturor relatiilor si a tot ce este viata.
Am spus ca “scopul Vietii este sa te re-creezi pe tine insuti, in urmatoarea versiune mai mareata a celei mai  inalte viziuni pe care ai avut-o vreodata despre Cine Esti.”

Pentru aceasta aveti libertatea deplina. Libertatea nu e ceva dat de la Dumnezeu. Libertatea este ceea ce sunteti. Dumnezeu este acest lucru – si voi sunteti acest lucru. Asta e esenta a ceea ce sunteti.
In zilele Noii Spiritualitati, toti oamenii vor intelege scopul relatiilor  si procesul Vietii, precum si rolul lor in ea – vor binecuvanta procesul si il vor numi sfant; se vor angrena in proces si il vor numi aventura; vor trai experienta procesului si o vor numi bucurie – apoi vor incheia procesul, si il vor reancepe cu bucurie, la momentul ales de ei, in ciclul nesfarsit de extaz care este Creatia Insasi. Asta este povestea Constiintei care se dezvaluie. Asta este povestea Omenirii care evolueaza. Asta este povestea Ta, cel care esti tu. Relatiile voastre fac parte din aceasta poveste.

Deci, scopul de baza al unei relatii este evolutia.
Evolutia este scopul de baza in toate cele.
Si nu exista mod mai rapid de a avansa, decat prin procesul relatiei tale exterioare cu altul.

Relatia sfanta este aceea in care launtrul tau intalneste exeriorul altcuiva si in care launtrul altcuiva intalneste exteriorul tau. – si in care, in cele mai bune momente, exteriorul amandurora se topeste la caldura ambelor launtruri, permitandu-le sa se intalneasca, sa se trezeasca la constiinta ca sunt identice si formeaza Una – si sa traiasca aceasta experienta.

Aceasta este, in lume, exprimarea a ceea ce tu numesti Iubire.”
” Scopul unei relatii este sa ofere un camp de experienta in interiorul caruia sa te gasesti, sa te definesti, si – daca asa alegi – sa recreezi in mod constant pe Cine Esti.

Nu ai nici o obligatie in cadrul relatiei. Nici o restrictie sau limitare, nici un indreptar sau reguli. Nu esti legat de nici o imprejurare sau situatie, nici constrans de vreun cod sau lege. Nu trebuie sa fii pedepsit pentru nici un delict – si nici nu esti capabil de vreunul – pentru ca, in ochii lui Dumnezeu, nu exista ceva care sa se numeasca “ a comite un delict”.

Tu nu poti sa crezi intr-o relatie lipsita de obligatii, pentru ca nu poti sa accepti cine si ce esti cu adevarat. Tu numesti “anarhie” o viata de totala libertate. Eu o numesc marea promisiune a lui Dumnezeu. Maretul plan al lui Dumnezu nu poate fi realizat decat in contextul acestei promisiuni: nu ai nici o obligatie in cadrul relatiei, nici in intreaga viata. Ai numai oportunitati.Oportunitati si nu obligatii reprezinta baza intregii gandiri spirituale. Atata timp cat vezi lucrurile invers, pierzi esenta.

Relatia – relatia ta cu tot ce este in jur – a fost creata ca un instrument perfect in activitatea sufletului. Din acest motiv, toate relatiile umane sunt taram sacru. De aceea fiecare relatie personala este sfanta. Casatoria este  o taina sacra, dar nu din cauza obligatiilor sacre pe care le implica, ci, mai degraba, din cauza oportunitatii unice pe care o reprezinta.

Sa nu faceti niciodata in cadrul unei relatii ceva numai din obligatie. Orice faceti, sa fie datoria oportunitatii minunate pe care v-o ofera aceasa relatie pentru ca sa decideti si sa fiti Cine Sunteti cu Adevarat.

A pastra o relatie nu inseamna ca aceasta e una reusita.  Incearca sa nu confunzi longevitatea cu o treaba bine facuta. Adu-ti aminte ca misiunea ta pe aceasta Planeta nu este sa vezi cat de mult timp poti sa pasrezi o relatie, ci sa decizi si sa traiesti experienta lui Cine Esti cu Adevarat.  Aceasta nu este o pledoarie pentru relatii de scurta durata si nici o cerinta pentru una de lunga durata.

Chiar daca nu este o cerinta, trebuie sa-ti spun ca : relatiile de lunga durata ofera oportunitati remarcabile pentru a creste impreuna, a va exprima impreuna si a va desavarsi impreuna – aceasta fiind recompensa pe care o primesti.

In primul rand asigura-te ca incepi o relatie din motive corecte .(spun “corect” fata de scopul mai mare care il ai in viata.)

Majoritatea oamenilor incep o relatie din motive “gresite” – sa nu mai fie singuri, sa umple un gol, sa fie iubiti sau sa iubeasca – si acestea sunt cateva dintre motivele mai bune.
Altii o fac sa-si salveze ego-ul, sa scape de depresie, sa-si imbunatateasca viata sexuala, sa-si revina dupa o alta relatie sau, poate, sa scape de plictiseala.

Tu spui ca nu ai intrat in nici o relatie din aceste motive, ci pentru ca “te-ai indragostit”.
Nu cred ca ai analizat vreodata de ce te-ai indragostit, nu cred ca te-ai gandit vreodata caror cerinte iti raspunde acest sentiment., ce nevoi iti erau astfel satisfacute.

Pentru majoritatea oamenilor , dragostea vine ca un raspuns pentru a-si satisface anumite nevoi. Amandoi vedeti unul in celalalt sansa de a va satisface aceste nevoi. Din acest moment cadeti de acord in mod tacit asupra unui targ. Eu iti dau ce am, tu imi dai ce ai. Este o tranzactie despre care nu spuneti adevarul. Nu spuneti “negociez cu tine” ci “te iubesc pe tine”.

Ma intrebi ce este gresit sa te indragostesti pana peste cap, fara sa stai sa te gandesti la asta?
Nimic.
Indragosteste-te de cat de multe persoane doresti. Dar daca intentionezi sa creezi cu ele o relatie pentru o viata, s-ar putea sa vrei sa mai si gandesti putin. Fii constient si atent.

Pe de alta parte, daca iti place sa treci printr-o relatie ca prin apa – sau, inca si mai rau, sa ramai intr-una  deoarece consideri ca “asa trebuie” si sa traiesti o viata de disperare tacuta – daca iti place sa repeti aceleasi tipare din trecut, da-i inainte si fa ce faci acum.

Dar, daca vrei o relatie reusita pe termen lung, asigura-te ca incepi relatia cu un scop, ca amandoi cadeti de comun acord la nivel constient ca acest scop este de a va crea o oportunitate, nu o obligatie – o ocazie  pentru ca sa va dezvoltati, sa va exprimati pe deplin Sinele, sa va ridicati vietile la potentialul lor cel mai inalt, sa va alungati orice gand fals sau idee meschina pe care ati avut-o vreodata despre voi insiva si sa va uniti in cele din urma cu Dumnezeu, prin comuniunea celor doua suflete ale voastre – daca facti acest juramant, in locul juramintelor pe care le-ati facut, relatia are un inceput foarte bun. Ati pornit foarte bine.

Trebuie sa stii si sa intelegi ca vor fi provocari si momente destul de grele. Nu incerca sa le eviti. Saluta-le cu recunostinta. Considera-le drept daruri minunate de la Dumnezeu; ocazii splendide pentru a indeplini ceea ce te-a facut sa intri in relatie – si in viata.
Straduieste-te ca in tot acest timp sa nu-ti consideri partenerul drept un dusman, drept un oponent. De fapt incearca sa nu vezi pe nimeni si nimic ca pe un dusman; nici macar ca pe o problema. Invata tehnica de a –ti considera toate problemele ca pe niste oportunitati de A Fi si A Decide Cine Esti cu Adevarat.

In cazul acesta, largeste-ti orizontul, extinde-ti profunzimea vederii, vezi ca este mai mult in tine decat ti se pare. Vezi ca este mai mult si in partenerul tau. Pentru ca exista mult mai mult. Doar frica il oprese sa iti arate. Daca el observa ca tu vezi mai mult, se va simti in siguranta sa-ti arate ce tu ai vazut deja.  Pentru ca oamenii au tendinta sa vada in ei insisi ceea ce vedem noi in ei. Cu cat viziunea noastra e mai grandioasa, cu atat mai grandioasa este dorinta lor de a atinge si de a arata partea din ei pe care noi le-am aratat-o.

Nu asa functioneaza toate relatiile cu adevara binecuvantate? Nu este aceasta o parte din procesul de vindecare – proces prin care le permitem oamenilor sa “alunge” orice gand fals pe care l-au avut vreodata despre ei insisi ?”

Fragmente din cartile ‘Dumnezeul de maine’ si ‘Conversatii cu Dumnezeu’ de Nale Donald Walsh

Traducere:  humanitysteam.ro  
Sursa: Femeia si barbatul

Ce inseamna PENTRU TINE fericirea vietii? – 10 intrebari esentiale pentru Fericirea TA

Urmatorul pas in Programul pentru amplificarea Iubirii de Sine CALATORIE SPRE LUMINA INTERIOARA te pune fata in fata cu sufletul tau si cu hrana sa cea de toate zilele, BUCURIA.

Din ziua in care m-am decis sa ma indragostesc de mine insami si sa incetez sa traiesc viata imitand modelul altorai, am inceput sa fiu unul dintre cei mai fericiti oameni din cati cunosc. Nu ca as fi fericita tot timpul, dar fericita in majoritatea timpului si uitand tot mai putin sa fiu fericita.

Dar luna trecuta mi-am dat seama brusc la un moment dat ca eram de vreo doua saptamani intr-o stare destul de putin vecina cu fericirea. Ma trezeam fara sa mai zambesc, gata stresata si imi petreceam ziua muncind PREA MULT, mancand prea multe prostioare nesanatoase :), uitand sa ma mai dragalesc cu omul drag, epuizandu-ma, cazand de somn la o ora mult prea inaintata si lund-o de la capat cu muca dimineata in aceeasi stare de nemultumire si stress. Ceva imi lipsea. Dar oare ce?

M-am hotarat sa am o intrevedere onesta cu mine insami, o sondare profunda prin metoda de tracking specifica Inteligentei Inimii, care a inclus cateva intrebari esentiale, ce m-au condus la uimitorul adevar ca sufletul meu tanjea dupa bucurie si era infometat – toata munca, succesul, motivatia si trasul de mine nu imi hraneau sufletul, pentru ca, am descoperit atunci din nou ca sufletul meu isi extrage seva si bucuria din joaca, odihna, dragoste SI munca inspirata, iar primele doua cam lipseau din viata mea.

Atunci mi-am dat seama ca nu ma mai oprisem de mult din goana vietii ca sa imi pun intrebarea :
“Ce ma face pe mine fericita?” 

Uitasem ca atunci cand fac ceva sau iau o decizie sa ma intreb daca imi aduce bucurie si nici macar nu mai eram sigura ca as putea enumera unul dupa altul 10 lucruri care ma incanta cand le fac. Tu poti? Si le  traiesti? Ti le daruiesti si daruiesti INIMII tale ceea ce are nevoie pentru a inflori?
Asa cum plamanii au nevoie de aer, sufletul are nevoie de MAI MULTA BUCURIE ca sa traiasca.


Asa ca amintindu-mi cum am intrat din nou in rezonanata cu fericirea atunci, am hotarat sa includ intrebarile care m-au ajutat sa regasesc bucuria vietii in exercitiile noastre pentru amplificarea Iubirii de Sine. Taaaaaaataaam! Iata-le:

  • Exercitiu de Iubire de sine – PORTRETUL FERICIRII TALE

Ia un caiet frumos, jurnalul tau sau pur si simplu o foaie de hartie (chiar si un document word nou-nout e bun pentru cele mai calculatoriste dintre noi:)), pune telefonul pe silent si ofera-ti 15-20 de minute pentru suflet. Mediteaza in liniste la aceste intrebari ce te vor ajuta sa afli cum sa te iubesti mai mult in mod concret si scrie raspunsurile cu toate culorile care iti incanta sufletul si te fac sa zambesti!

♥ Sunt cea mai fericita femeie atunci cand…


♥ Ma simt vie cu adevarat cand…



♥ Sunt cu adevarat libera atunci cand…



♥ Nu pot sa nu zambesc si sa nu rad cand…



♥ Atunci cand eram mica imi placea foarte mult sa…



♥ Simt ca sufletul meu se hraneste cand…



♥ Ma simt ingrijita, protejata si iubita atunci cand…



♥ Pur si simplu iubesc…



♥ Imi aduce foarte multa bucurie sa…



♥Sunt fericita atunci cand petrec mai mult timp cu…

Atunci cand ai gasit cu adevarat toate raspunsurile, opreste-te pentru un MOMENT DE IUBIRE DE SINE.

SIMTE. RESPIRA. CONSTIENTIZEAZA:

Ce simti acum? 
Ce iti doresti?
Cum se aliniaza viata ta la Bucuria inimii tale? 
Ce te-a oprit sa faci ceea ce te face fericita?
Ce ti-ai refuzat pana acum sau ai uitat sa iti daruiesti ca sa te bucuri de viata cum numai tu stii?
Ce ai nevoie sa faci, sa exprimi, sa daruiesti sau s aprimesti pentru a face ce te face fericita acum?
Ce simti sa faci ca sa raduci bucuria maxima in viata ta?(scrie minim 3 lucruri)

Ca o incheiere a acestui mic ritual al Iubirii de sine, ia o alta foaie de hartie pe care o vei tine la vedere sau un post-it si scrie cu litere mari: MA CONECTEZ LA BUCURIA MEA! ASTFEL MA IUBESC.

M-as bucura sa stiu care sunt cele minim 3 lucruri pe care le-ai descoperit prin acest exercitiu de feminitate, pe care simti sa le faci si care te umplu de bucurie. Scrie-le aici, la rubrica de Comentarii!

Iar daca doresti sa fii ajutata sa reinvii cu totul bucuria, fericirea, iubirea si implinirea in viata ta, te invit sa lucram impreuna si te voi ajuta sa descoperi puterea feminitatii tale fascinante si o viata cu adevarat implinita. Programeaza o sedinta introductiva gratuita de coaching prin Inteligenta Inimii pentru femei, scriindu-mi la adresa de e-mail: arta_feminitatii@yahoo.com sau contactandu-ma pe Skype. ID: alinadospinescu.

Traieste iubindu-te, gaseste Fericirea si Iubirea, descopera Inteligenta Inimii tale!

Cu mult drag,

Alina Dospinescu

ECHINOCŢIU DE TOAMNĂ

Accept ceea ce ESTE.
Iubesc ceea ce este, in forma perfecta in care este.
Ma interiorizez si inteleg.
Nu trec peste lucruri in goana, nu sar peste ceea ce se petrece, fara sa observ, sa primesc si sa constientizez.
Admir frumusetea a ceea ce este.
Accept. Ma joc.
Intampin cu jucausenie si bucurie viata si oamenii, caci accept si iubesc. Totul este lasat de la Dumnezeu. Sunt cu Tine, Doamne.
Simt frumusetea, cautatrea, iubirea, pasiunea, adancul, duiosia acestei Lumi.
Simt farmecul nostalgic al vietii, pline de dor de absolut.
Accept. Admir. Iubesc.
Ma infior.
Intampin curioasa si minunandu-ma ceea ce este diferit, caci sunt tot eu acolo, reflectata si-mi este sete sa ma cunosc. 
Accept. Iubesc. Primesc si daruiesc.
MULTUMESC.
**********

Anima


Accept cu iubire transformarea in toate formele sale.

             
 

Calea spre fericire in viata de zi cu zi – Imi vad de traba mea

Pot găsi doar trei tipuri de treburi în Univers: a mea, a ta şi a lui Dumnezeu. (Pentru mine cuvântul Dumnezeu este sinonim cu  „realitate”. Realitatea este Dumnezeu, pentru că guvernează totul, ne conduce vietile. Orice nu este sub controlul meu, al tău, orice nu depinde de un om anume, este treaba lui Dumnezeu).

Cea mai mare parte a stresului vine din faptul că trăim mental în afara treburilor noastre. Când mă gândesc „Trebuie să-ţi găseşti o slujbă, vreau să fii fericit, ar trebui să fi punctual, ar trebui să ai mai multă grijă de tine”, ma bag în treaba ta. 
 Când sunt îngrijorată de cutremure, inundaţii, război sau când voi muri, ma bag unde nu imi fierbe oala, adica în treaba lui Dumnezeu.
Dacă sunt mental în treaba ta sau a lui Dumnezeu, efectul este separarea. Am observat asta la începutul anului 1986. Când ma bagam mental în treaba mamei mele, de exemplu, cu un gând ca „Mama mea ar trebui să mă înţeleagă”, am experimentat imediat un sentiment de singurătate. Şi am înţeles că de fiecare dată în viaţa mea, când m-am simţit rănită sau singură, mă aflam în treaba altora.
Dacă tu îţi trăieşti viaţa, iar eu trăiesc mental viaţa ta, cine este aici trăind-o pe a mea? Suntem amândoi acolo. Fiind mental în treaba ta, mă reţine de la a fi prezentă în treaba mea. Sunt separată de mine, întrebându-mă de ce viaţa mea nu funcţionează.

Să cred că ştiu ce e mai bine pentru altcineva, înseamnă să fiu în afara treburilor mele. Chiar şi în numele iubirii, este aroganţă pură, iar rezultatul este tensiune, anxietate şi frică. Ştiu ce este bine pentru mine? Asta este singura mea treabă. Ar trebui să lucrez cu asta, înainte să încerc să rezolv problemele tale pentru tine.

Dacă înţelegi cele trei tipuri de treburi îndeajuns să stai în treaba ta, ţi-ar putea elibera viaţa într-un mod în care nici nu-ţi poţi imagina. Data viitoare când simţi stres sau disconfort, întreabă-te în a cui treabă te afli mental şi s-ar putea să începi să râzi! Întrebarea aceasta te poate aduce la tine insuti. Şi ai putea vedea cum nu ai fost niciodată prezent şi că ţi-ai trăit toată viaţa, mental, în treburile celorlalţi.
Doar simplul fapt de a  observa când te bagi în treburile celorlalţi, te poate aduce înapoi la sinele tău minunat.
Iar dacă practici asta pentru un timp, vei observa că nici tu nu ai nici o treabă şi că viaţa ta se desfăşoară perfect pe cont propriu.

Autoare: Byron Katie, “Iubind ceea ce este”

**********

Anima

Noaptea cea neagra a sufletului – marturie

Motto: “Finally I see….I let a weak and vain liar hide in my heart“. 

Loreena Mckennit – The Dark Night of the Soul
http://www.4shared.com/flash/player.swf?ver=9051
http://www.4shared.com/flash/player.swf?ver=9051

Oamenii ne vor mereu fericiti ca sa se simta bine, noi insine ne vrem mereu macar aparent fericiti, vrem sa “reusim”,  in societatea actuala tristetea este un lucru inacceptabil si se prefera “astuparea” durerilor prin orice mijloace – de la dependente la uitatrea de sine – alcool, droguri, agresivitate sau mai “acceptabil”: antidepresive, afundarea in munca, “distractii” in care inima nu se bucura, ci doar uita, conversatii fara sfarsit si despicarea firului in 4, reprosuri, cautarea “tapilor ispasitori”, ore peste ore de anestezie in fata computerului, jocuri de noroc (de la fotbal si jocuri pe calculator la pariuri si poker) , shopping si mancat compulsiv.

Totul, ca sa evitam suferinta. Totul numai ca sa nu dam fata in fata cu durerea (credem noi), dar de fapt cu noi insine, cu Viata, asa cum e ea, cu modul in care ea ne indruma. Omitem ca in acea durere, ca si in orice bucurie, suntem noi insine. Fugim, dar fugim de noi. Mergem inainte fara sa ne oprim macar o clipa sa ne tragem sufletul, ca soricelul pe roata lui de jucarie, ce ii da iluzia ca merge mai departe. Vrem sa uitam ca si ce ne doare, dar pe noi ne uitam. Trairea constienta a durerii sufletesti ne-ar aduce la liman. 
Acceptarea suferintei ne da sansa sa fim autentici si sa descoperim adevarul inimii noastre.
Va mai amintiti de Byron Katie si de acceptarea de sine prin observare lucida? Am gasit printre marturiile celor ce aplica lucrul cu  cele 4 intrebari din invatatura ei, o scrisoare f frumoasa si sincera, o intelegere aparuta in urma lucrului cu sine, ce mi-a adus aminte de celebra sintagma “Noaptea cea neagra a sufletului”. Aceasta metafora desemneaza acele perioade de framantare perceputa ca o crunta suferinta si neliniste existentiala, prin care fiinta umana trece pentru a ajunge mai aproape de lumina, cateva treapte mai sus, spre un nou nivel de intelegere a sensului vietii si a fiintei.
 
Atunci cand suntem pe cale sa facem un salt, atunci cand suntem capabili sa intelegem mai mult, sa ne expansionam si sa cuprindem mai mult, atunci cand suntem gata pentru un nou inceput, perioada premergatoare poate fi o perioada de mare framantare, o durere crunta, nascuta din chiar rezistentele noastre fata de viata, o insingurare benefica sufletului, dar care ne sfasie parca, rupandu-ne de lume, un intuneric perceput astfel pentru ca nu ne-am intors inca ochii spre lumina. 

Sa ne amintim ca si in pantecele matern e intuneric si acolo unde samanta germineaza, si in despartirile care ne conduc spre o iubire si mai mare, si in sfarsiturile care ne lasa la rascrucea intunecoasa, dar ne dau sansa unui  inceput  si mai bun…Inaintea zorilor intunericul e cel mai dens si parca nu sclipeste nicio stea si nu mai avem nicio speranta. 
Si totusi, ultima stea sclipinda ne inmaneaza zorilor de ziua!
Si totusi, orice intuneric trait ne scoate la lumina. 
Tot ce e necesar, este sa acceptam sa ii dam atentie, sa il traim cu inima deschisa.

Nu iti intoarce atentia de la inima ta, nici chiar atunci cand doare. Nu da vina pe cineva, nu o fa sa taca. Intreaba-ti suferinta incotro vrea sa te ghideze?

*********
Anima

Iata si traducerea frumoasei scrisori-marturie, cu cateva mici modificari, care ii dau un caracter mai general:


Sufletul meu, 
te regasesc dupa ani de uitare.  M-a adus fata in fata cu tine suferinta cea grea, dar in sfarsit sunt in stare sa-ti spun: 
Sunt dispus sa trec prin suferinta ca sa ma intorc in suflet si sa fiu cu adevarat eu.. Sunt dispus sa ascult glasul durerii, sa aud ceea ce imi spune ea, ca sa ma cunosc si sa o las sa ma conduca spre ceea ce e bun. Iarta-ma, suflet al meu, ca am trait uitand de tine, in ceata unor “fericiri” meschine si trecatoare, intr-o viata modelata dupa asteptarile celorlalti, insetat fiind de succese sterile.
Sunt dispus sa ma doara durerea asta din piept, sa simt arsura singuratatii, tristetea dezamagirii, greutatea fricii de viitor care apare cand ignor prezentul, deznadejdea instrainarii, gheara indiferentei, sunt dispus sa simt tot ceea ce este necesar ca sa ma regasesc.
Nu am ceea ce imi trebuie ca sa traiesc fara suflet. Si nici nu vreau sa am. Nu vreau sa traiesc pe pilot automat. Nu mai vreau sa ma ascund in rutina, nu mai vreau sa traiesc in uitare de sine, mecanic, imitand. Nu mai vreau sa fac zi de zi aceleasi lucruri, fara sa fiu prezent caci sufletul meu e plecat undeva unde mie mi-e frica sa ajung.
Multumesc acestor evenimente “nefericite” ca mi-au intors fata catre suflet. 
Salveaza-ma, suflete! Vorbeste-mi despre cine sunt eu, cheama-ma spre Fericirea pe care am ignorat-o din teama si comoditate. Cararile sunt abrubte, drumul nu e batatorit,dar e drumul pe care simt cu toata fiinta sa il urmez. Stiu ca tu imi vei da taria.

Am crezut ca eu am, descopar ca eu sunt. Si vreau sa iti daruiesc ceea ce sunt, suflete.

Noaptea neagra a sufletului este un termen folosit pentru a descrie o faza specifica in viata spirituala a fiintei umane. Este  folosita pentru a descrie experienta singuratatii si a dezolarii din viata unui om. Cu toate ca este in mod tipic asociata cu o stare de criza a credintei, traditiile spirituale din intreaga lume se refera la ea ca la o etapa general acceptata ca fiind inerenta in calatoria evolutiei sufletului.

De la Dumnezeu

“Te-ai gândit vreodată că tot ceea ce te priveste pe tine Mă priveste la fel de mult si pe Mine? Lucrurile care te privesc pe tine sunt la fel de importante ca lumina ochilor Mei. Te pretuiesc atât de mult în ochii Mei (El vorbeste despre suflet) si te iubesc atât de mult; de aceea, e o bucurie atat de specială pentru Mine sa te pregătesc si să te încerc. Când ispitele si vrăjmasul vin peste tine, revărsându-se precum un râu asupra ta, vreau să stii că,
Aceasta a fost de la Mine.
Vreau să stii că slăbiciunea ta are nevoie de tăria Mea, iar scăparea si izbăvirea ta stau în a Mă lăsa să am grijă de tine.
Ia aminte, când esti cuprins în vâltoarea imprejurărilor grele, între oameni care nu te înteleg, care nu iau în seamă lucrurile ce îti aduc bucurie si te izgonesc de la ei,
Aceasta a fost de la Mine.
Eu sunt Dumnezeul tău, toate împrejurările vietii tale sunt în mâinile Mele; nu ai ajuns din întâmplare în situatia ta, ci este tocmai locul pe care l-am pregătit pentru tine. Nu tu mi-ai cerut să te învăt smerenia? Iar acolo, te-am asezat în atmosfera potrivită, în scoala unde te vor învăta ceea ce ai nevoie. Locul in care trăiesti acum, precum si cei care trăiesc în jurul tău, nu fac altceva decât Voia Mea. 
Ai dificultati financiare si abia supravietuiesti? Ia aminte,
Aceasta a fost de la Mine.
Vreau să stii că Eu dispun de banii tăi; caută scăparea la Mine si întelege că Eu sunt izbăvirea Ta. Ia aminte, cămarile Mele sunt pline si inepuizabile si să fii convins că Eu îmi tin toate promisiunile. Nu primi ca oamenii să-ti spună când esti în necaz: ”Să nu crezi în Domnul si Dumnezeul Tău.” Ai petrecut vreodată întreaga noapte în zbucium? Esti despărtit de rudele tale, de oamenii pe care îi iubesti? Am lăsat să ti se întâmple toate acestea astfel încât să te întorci către Mine si în Mine să afli vesnica mângâiere si odihnă. Te-a dezamăgit prietenul tău, sau cineva căruia ti-ai deschis inima?
Aceasta a fost de la Mine. 
Am îngăduit ca această suferintă să te atingă astfel încât să înveti că cel mai bun prieten al tău este Domnul. Înfătisează-Mi-le toate Mie si spune-mi tot ce ai pe suflet. Te-a vorbit cineva de rău? Las-o în grija Mea. Lipeste-te de Mine, în Mine este adăpostul tău, astfel încât vei fi ferit de războirile neamurilor. Voi face ca dreptatea ta să strălucească precum lumina, iar viata ta ca miezul zilei. Planurile tale au fost destrămate, a slăbit sufletul tau iar tu te simti sfârsit,
Aceasta a fost de la Mine.
Ti-ai facut planuri si ti-ai stabilit obiective; le-ai adus înaintea Mea să le binecuvântez. Dar vreau sa lasi toate în seama Mea, să călăuzesc si să îndrept cu Mâna Mea împrejurările vietii tale, căci tu esti orfanul, iar nu stăpânul. Pierderi neasteptate au venit peste tine si deznădejdea ti-a cuprins inima, ia aminte,
Aceasta a fost de la Mine. 
Căci cu această multă oboseală si teamă mare te încerc, ca să văd cât de puternică îti e credinta în promisiunile Mele si îndrăzneala în rugăciune pentru aproapele tău. De ce nu esti tu cel care si-a încredintat grija pentru cei dragi iubirii Mele celei purtatoare de grijă? De ce nu esti tu cel care îi lasă în ocrotirea Preacuratei Maicii Mele? Boli grave au venit peste tine, care poate vor fi vindecate sau poate sunt de nevindecat, tintuindu-te de patul tău,
Aceasta a fost de la Mine.
Pentru că vreau să Mă cunosti mai adânc, prin boala trupului si să nu murmuri împotriva acestor încercări pe care ti le trimit. Nu încerca să întelegi planurile Mele despre căile diferite de mântuire a sufletelor oamenilor, ci fără cârtire si cu umilintă pleacă-ti capul înaintea bunătătii Mele . Ai visat să faci ceva extraordinar pentru Mine, dar în loc să indeplinesti asta, ai căzut pe patul de suferintă,
Aceasta a fost de la Mine.
Pentru că te-ai fi cufundat astfel în lucrurile tale si Mi-ar fi fost cu neputintă să-ti mai ridic gândul către Mine, iar Eu vreau să te învăt cele mai adânci cugetări si învătăturile Mele, ca să-Mi slujesti. Vreau să te învăt să simti cum tu nu esti nimic fară Mine. Câtiva dintre cei mai buni fii ai Mei sunt cei care s-au despărtit de activitătile vietii, pentru a învăta să folosească arma rugăciunii neîncetate. Ai fost chemat pe neasteptate să preiei o responsabilitate dificilă, indurată în numele Meu. Îti încredintez aceste greutăti si din acest motiv Domnul Dumnezeul tău iti va binecuvânta toate lucrurile tale, în toate carările tale. În toate, Domnul îti va fi învătător si îndrumător. În această zi, am pus în mâinile tale, copilasul Meu, acest
vas plin cu mirul cel dumnezeiesc, să-l folosesti din belsug. Adu-ti aminte întotdeauna că fiecare dificultate de care te vei izbi, fiecare cuvânt jignitor, fiecare vorbire de rău si critică, fiecare piedică în lucrarea ta care ar putea sa nască în tine frustrare sau dezamăgire, fiecare descoperire a slăbiciunilor si neputintelor tale va fi unsă cu acest untdelemn.
Aceasta a fost de la Mine.
Cunoaste si aminteste-ti pururea, oriunde ai fi, că orice bold care te inteapă va fi tâmpit (orice ac va fi tocit), de îndată ce vei învăta, în toate lucrurile tale, să privesti către Mine. Toate ti le-am trimis Eu, pentru desăvârsirea sufletului tău,
Toate acestea au fost de la Mine. “
Sfantul Serafim de Virita – Scrisoare catre un fiu duhovnicesc aflat intr-o inchisoare sovietica 

In orice situatie este doar un singur raspuns: DUMNEZEU!

*********

Anima

 

Un interviu interesant…

 Berliner Philharmoniker – Meeting Laura
  http://embed.trilulilu.ro/audio/anais33/fd7d249191494b.swf 

O femeie specială, cu calităţi speciale, venită pe Pământ cu o singură misiune: să schimbe Linia Temporală a planetei. Şi a făcut asta de una singură, în linişte, cu succes. Metoda? Ridicarea nivelului vibraţional al fiinţelor umane şi, în cele din urmă, al planetei. Acum nu mai e singură, a intrat în lupta cea mare.
O poveste fascinantă, spusă cu modestie…  ( http://www.youtube.com/watch?v=kmzqnvmjenw )


Sursa: https://sites.google.com/site/filmepentruspirit/documentare/interviu-bill-ryan—inelia-benz/-interviu-bill-ryan—inelia-benz

*********

Anima

“Nostalgia paradisului e sentimentul că suntem din această lume şi totuşi nu-i aparţinem; că lumea din spiritul nostru nu e identică cu lumea care ne înconjoară; […] şi că în sfârşit tot ceea ce în fiinţa noastră rimează în chip tainic cu veşnicia ne împinge la depăşirea modului actual de existenţă şi la cucerirea unui mod superior şi desăvârşit, conceput în antinomie cu cel de acum şi de aici.:  (Nechifor Crainic) 

http://beauty-love-wisdom.blogspot.com/