Tu ce iti doresti cu adevarat acum, in inima ta ?

Motto: “Uneori, binecuvantarile lui Dumnezeu intra spargand toate vitraliile”– Paolo Coehlo
Nicio dorinta a inimii nu este fara rost…dorintele ne arata ceva despre noi insine, contin in germenele lor o invatatura si o provocare pentru noi, care ne va ajuta sa ne cunoastem si sa fim fericiti, implinindu-ne rostul prin descoperirea de sine. 
URMEAZA-TI INIMA!

*************************************************
” – De ce nu stiu sa ma rog cu sufletul?

– Pentru ca iti lipseste smerenia de a il asculta si de a afla ce isi doreste el, sufletul tau. Iti este rusine sa asculti ce cere sufletul tau. Si iti este teama sa duci aceste cereri pana la Dumnezeu, fiindca tu crezi ca El nu are timp sa se ocupe  de asa ceva.

Se afla in fata unui apus si alaturi de un intelept..totusi, ori de cate ori apareau astfel de momente in viata ei, avea impresia ca nu le merita.
– Ma socotesc nedemna, da. Cred ca aceasta cautare de sine a fost facuta pentru persoane mai bune decat mine. 
– Aceste persoane ”mai bune”, daca exista, nu mai trebuie sa caute nimic. Ele sunt deja manifestari ale spiritului. Cautarea a fost facuta tocmai pentru oameni ca noi.
– Atunci, invata-ma sa ma rog.
Magul se intoarse direct catre soare si inchise ochii.
– Doamne, suntem oameni si nu ne cunoastem maretia. Da-ne smerenia de a cere ceea ce ne trebuie , Doamne, fiindca nicio dorinta nu este in zadar si nicio dorinta nu este fara valoare. Fiecare stie cel mai bine pentru el insusi cu ce sa isi hraneasca sufletul; da-ne curaj sa ne privim dorintele ca venind din fanatana Intelepciunii Tale eterne. Numai acceptandu-ne dorintele putem avea o idee despre cine suntem, Doamne. Amin
Apoi Magul spuse:
– Acum e randul tau.
– Doamne, fa sa inteleg ca daca mi se peterce ceva bun in viata este pentru ca merit. […]Fa-ma sa fiu destul de smerita pentru a accepta ca nu sunt diferita de ceilalti, Doamne. Amin.
Ramasera in liniste, privind apusul, pana cand ultima raza de soare a zilei aceleia a parasit norii. Sufletele lor se rugau, cereau si mutumeau ca erau impreuna.”

*                                                                                  *                                                                         *

“Adu-ti aminte ca primul drum direct catre Dumnezeu este Rugaciunea. Cel de al doilea drum direct este Bucuria.”

Fragmente din romanul ” Brida” de Paolo Coehlo


************************************************

Tu ce dorinta a sufletului tainuiesti acum in inima ta? 
Si cum te rogi pentru ea?

Las-o sa iti vorbeasca despre tine, sa te ajute sa cunosti inca ceva despre tine, sa iti vorbeasca despre cine esti si incotro se indreapta inima ta!
Si aminteste-ti doar, in timp ce o lasi sa te conduca spre bucuria din tine insati ca- “Doar cunoasterea insotita de transformare este intelepciune”.

Lasa dorintele inimii tale sa te transforme mereu intr-o fiinta mai buna.
***********************************************

Anima

Reguli simple pentru viata

 In primul rand,
O să primeşti un corp ;



S-ar putea să-ţi placă, s-ar putea sa nu,

 
Dar e al tău şi va trebui să-l păstrezi până la sfârşit.

Pretuieste-l si ingrijeste-l si bucura-te de tot ceea ce are de oferit.

 
Vei învăţa multe lucruri.

 
Eşti înscrisa cu normă întreagă,
la o şcoală informală numită “VIATA”.
Aici nu sunt greşeli, doar lecţii.
Creşterea e un proces definit de incercări, erori, reusite şi experimente.



Experimentele eşuate fac şi ele parte din acest proces,
la fel ca şi cele care în cele din urma dau rezultate.




ATENTIE! Lecţiile se repetă până le vei învăţa!
O lecţie îţi va fi prezentată în diverse feluri,

pana cand o vei intelege.
Când ai învăţat-o, poţi trece la lecţia următoare.

Lecţiile nu se termină niciodată.
Nu există nicio parte a vieţii care să nu conţină lecţiile sale.



Atâta timp cât eşti vie, vor mai fi lecţii de învăţat.
Ceilalţi oameni sunt o oglindă a ta.

Nu poţi aprecia sau dezaproba ceva la o persoană,
decât dacă e ceva ce îţi place sau urăşti la tine însaţi.

Ce vei reuşi să faci cu viaţa ta depinde doar de tine

Ai primit la nastere toate uneltele şi resursele de care ai nevoie.

 
Tu hotărăşti ce vei face cu ele. Alegerea îţi aparţine.

 


Viaţa e o călătorie a Cunoaşterii de sine.

 

autoare: Cherie Carter Scott

*******************************************

Anima
http://embed.trilulilu.ro/audio/sumicombi/0d2db7d3b06752.swf
Asculta mai multe audio Muzica

Raul este doar absenta Binelui – sa facem bine!

Dumnezeu vs. stiinta ?

 

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie… Profesorul ateu  ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare  
Esti crestin, nu-i asa, fiule?
  Da dle, spune studentul  
Deci crezi in Dumnezeu? 
 
Cu siguranta
Dumnezeu e bun?
Desigur, Dumnezeu e bun.

E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
 
Da

Profesorul zambeste cunoscator.  Se gandeste putin. Uite o  problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

Da, dle. As incerca.  
 Deci esti bun.

N-as spune asta.

Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
 

El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.

Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

Pai…, da, spune studentul 

 

Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare “Nu”

De unde vine Satana?

Studentul ezita. De la Dumnezeu.

Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?  

Da, dle.

Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
 

Da

Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

Da

Deci cine le-a creat?


 
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.


Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?  

Nu, dle. Nu L-am vazut.  
Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?

Nu, dle, nu l-am auzit.

L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?

Nu, dle, ma tem ca nu.

Si totusi crezi in el?

Da.

  Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

Dle profesor, exista caldura?

Da

Si exista frig?  

Da, fiule, exista si frig.

Nu, dle, nu exista.


Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.


Studentul incepe sa explice.


‘Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corps au obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corps au material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.


Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.


 
Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?


Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE  sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?


Poti explica in ce fel?

Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?    

Daca te referi la procesul evolutiei , tinere, da, evident ca da.

Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?  

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul.

Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predate studentilor ceea ce ati observat, ci doar ceea ce  credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator? 

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

 
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….
Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?
 
  Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul. 
 
La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.  

Profesorul s-a asezat.
 
   
PS: Studentul era Albert Einstein.

Albert Einstein a scris o carte intitulata “Dumnezeu vs. stiinta” in 1921….


  ****************************************
Prin facerea de Bine, raul va fi gradat anulat.
Sa facem deci mult bine si (o) sa ne fie de Bine! 🙂
Anima

De ce sa faci din feminitatatea ta o adevarata Arta?



Motto:”Pentru a fi iubita, fii demna de iubire!”- Ovidius, “Arta de a iubi”
 
Pentru ca Feminitatea este cel mai pretios har cu care vii in aceasta viata. Cel mai pretios dar pe care il ai de oferit..si cel mai pretios dar pe care ti-l poti oferi in primul rand chiar tie insati.
Iti poti oare imagina cata fericire poate aduce in viata ta feminitatea exprimata rafinat, cu iubire si maiestrie?
Este un secret al vietii, pe care il descoperim prin practica: atunci cand iti asumi rolul tau de Femeie si descatusezi feminitatea ta incantatoare, asemanatoare florilor si misteriosului chip al Lunii, multe, foarte multe din problemele cu care te confruntai pur si simplu dispar. Isi gasesc rezolvarea dintr-o data, foarte usor. Lucrurile si fiintele potrivite iti vin in intampinare. Viata devine buna cu tine..si desi pare un miracol, este doar armonia din tine insati, bunatatea din tine insati, ce isi gaseste ecou si in afara. Este o lege universala- daruind vei dobandi; primesti ceea ce oferi.
De ce? 
Pentru ca Feminitatea este incantatoare. Pentru ca Feminitatea exprimata cu gingasie, liber si din plin chiar este perceputa ca un dar: aduce zambetul pe buzele celor ce te privesc, aduce dorinta de frumos in inimi, aduce curaj, gentilete, dorinta de a fi mai bun in inimile barbatilor. 

Regaseste-te si daruieste-te in tot ceea ce esti cu adevarat..in tot ceea ce ai mai frumos..
Bucura-te de tine insati! Descopera-te si dezvaluie minunile sufletului tau, bucurandu-i pe oameni. Fii mana care mangaie, cuvantul care alina, frumusetea care inspira, stralucirea care trezeste.
Straluceste in lumina frumusetii tale!
 
Faptul ca in filme, reclame, fotografii cautam un etalon de frumusete, admirand si incercand sa imitam adesea femeile frumoase devenite celebritati – ascunde un secret , din pacate pervertit, al naturii umane : avem nevoie de frumos, nu putem trai in lipsa frumosului si cautam toata viata sa exprimam frumusetea..chiar daca in ziua de azi , de multe ori ideea de frumos este distorsionata si manipulata..
  
ASA NU!
Femeia este frumusete..de aceea toate acele reclame, filme, fotografii se folosesc de ea. De fapt, incercam, prin etaloanele de frumusete oferite, sa ne aducem aminte de Ea, Frumusetea dintai..iar multi speculeaza aceasta, orientandu-te in directii gresite, spre folosul lor material.
ASA DA!


  
 
Cand tu iti asumi feminitatea ta, unicitatea ta, cand tu exprimi feminitatea si frumusetea asa cum ele izvorasc din suflet, asa cum este natural – feminitatea vie, poleita de iubire…acele false modele nu mai au nicio sansa..se dezintegreaza intr-o gramada de cenusa la picioarele tale delicate si maiestoase. Caci frumusetea adevarata are un ecou de neoprit in inimile omenilor. Este cu adevarat ceea ce cautam toata viata – frumusetea exprimata cu si prin iubire. Ea este inscrisa in codul nostru genetic si ne aduce aminte cine suntem cu adevarat. Ne face fericiti.

 ******************************************
Anima
 

ATENTIE LA IUBIRE! -sa n-o lasam sa se transforme-n amintire

Fisuri in paradis

“Asa cum m-a rugat prietena mea Anima ( ca un adevarat psiholog ce se afla) am dezvaluit intr-un mod poetic ce s-a petrecut in culisele “marii iubirii” din care a ramas “un nemuritor curcubeu, suspendat”si de ce nu se mai continua si azi povestea cu “au trait fericiti pana la adanci….”

Sper sa fie spre folosul tuturor indragostitilor.”- Simina
“Amintirea unui curcubeu”

Un tanar si frumos barbat
cu nume de imparat
s-a indragostit demult, in tinerete,
de o femeie- aleasa frumusete.

Asa incepe povestea lor de dragoste
candva, iarna, in februarie;
ei se indragostesc asa de tare
de parca primavara le-ar fi patruns in vene
si i-ar fi infuzat cu viata de flori si cantec de pasari;

Barbatul renuntand la vechile lui obiceiuri,
langa femeie,
creste ca Fat- frumos din alta poveste;
incepe o noua viata, intre bratele ei iubitoare
si armonios infloreste, zambind;
uitase cum e sa se simta iubit, apreciat,
ca un adevarat zeu adorat!

Femeia asezata de el pe un piedestal
se simte zeita iubita, protejata, admirata;
se lasa topita in mainile lui de barbat-
maini care stiu sa-i atinga pline de extaz trupul,
maini care stiu sa-i deschida usa la masina,
care au invatat sa-i deschida toate usile,
maini care o ajuta sa coboare si sa urce,
maini care o cerceteaza tandru, pe indelete.

Renunta si ea, ascultandu-l pe barbat,
la multe din micile ei nebunii de tanara femeie
si imbatati cu aroma de mare iubire
pornesc in viata umar langa umar,
zambet langa zambet, inima in inima,
sarutandu-se navalnic printre randurile poeziei lor.

[…] timpul a trecut, incet incet si…
Intr-o zi, femeia a realizat
ca bratara primita in dar de la barbat
ii strangea cam tare piciorul
si ca nu-i mai era asa inalt zborul.
Mirata de asa stransoare, legatoare,
a deschis ochii mai larg, intrebatoare
si a vazut ca se afla, cu mare mirare
intr-o colivie poleita cu iubire stralucitoare.

Barbatul, crezandu-se deja puternic imparat
a lasat praful peste iubire sa se aseze, nederanjat
si s-a trezit nedumerit intr-o zi
ca femeia nu-i mai spunea poezii,
ca rasul ei ce-l fascina odata
acum nu mai umplea casa toata.

In alta zi, femeia cu ochii intredeschisi a realizat
ca promisiunile facute cu aplomb de barbat
se acoperisera pe nevazute de rugina uitarii
si ca el se ascundea tacut dupa valul negarii.
Mirata de asa sforaitoare, stranie minciuna
ea s-a trezit confuza, a gandit ca-i nebuna,
indelung s-a framantat, s-a zbuciumat,
a plans, a tipat, in liniste lui Dumnezeu s-a rugat.

In loc sa inceapa sa cerceteze intreaga problema
si sa gaseasca solutii de rezolvat asa dilema
barbatul s-a refugiat in munca, fiind mai mult plecat
si uite asa, fiecare din ei, de celalalt s-a izolat.
Aroma de mare iubire, prin necomunicare s-a evaporat treptat
si cei doi- femeia si barbatul- si-au continuat vietile separat.

Uitand sa-si hraneasca, clipa de clipa, iubirea
indragostitii au gasit unindu-i, doar amintirea.

[…]
zambetul iubirii lor a ramas in aer suspendat,
intre cer si pamant
si-n nepieritor curcubeu s-a transformat!
Acest actual curcubeu de iubire este de admirat,
caci valurile vietii si greselile tineretii nu l-au fisurat! 
****************************************
Am reunit doua minunate poezii ale Siminei (si sper sa nu o supere “combinatia de poezie” neautorizata:), pentru ca am vazut de multe ori iubiri extraordinare transformandu-se in curcubee frumoase de amintiri si nerezistand in fata “intemperiilor”, din cauza ca de multe ori in iubire avem tendinta sa ne concentram doar pe a culege roadele dulci si a “consuma” cu pofta din preaplinul iubirii tot ceea ce se poate, uitand insa sa construim si sa hranim iubirea prin fapte frumoase, prin atentie constanta, prin cresterea launtrica a fiecaruia reunita apoi intr-o crestere comuna..Exista mici ‘fisuri” de neatentie prin care fericirea inceputului se scurge..uneori e un lant, care strange in loc sa impodobeasca..uneori sunt gelozii, frici sau proiectii..alteori e o uitare de sine prea mare..uneori e rugina si praful adunat din lipsa curateniei generale..
Dupa minunatul Inceput,povestea de iubire are nevoie de ingrijire, asemeni unei flori sau unui copac, ce are nevoie nu doar sa fie admirat si sa ne bucuram si sa culegem doar fructele sale (pe care ni le ofera cu bucurie), ci si sa il udam la radacina, sa ii “retezam uscaciunile”, sa il ingrijim.
Va invit sa cititi originalul pe blogul plin de frumusete si inspiratie Poezia Iubirii, unde va asteapta si multe poezii “imbatatoare” de dragoste, ce va vor umple sufletul cu aroma feminitatii si iubirii.

Va doresc sa construiti iubirea cu bucurie si … ATENTIE LA IUBIRE !…Este calea spre Fericire..:)
********************************************
cu drag,
Anima
 
  
 


LUMEA CARE MA INCONJOARA E O OGLINDA



LEGILE OGLINZII

1. Tot ceea ce ma deranjeaza la altul, nu-mi place, cred ca eu as face mai bine, l-as schimba, etc.-TOTUL ESTE IN MINE, deci tot ceea ce eu critic in celalalt, luptand impotriva lui-TOTUL ESTE IN MINE.

2. Tot ceea ce altii critica in mine, lupta sa ma schimbe, iar acest lucru ma enerveaza, ma deranjeaza, ma irita, etc – inseamna ca NU E REZOLVAT IN MINE. Egoul este cel jignit, deoarece am un ego foarte puternic.

3. Tot ceea ce altii critica in mine incercand sa ma schimbe, dar daca pe mine nu ma deranjeaza, atunci ESTE PROBLEMA LOR, neputinta lor pe care o reflecta asupra mea, pentru ca ei nu pot, nu au curajul sa se recunoasca in ei insisi. Nu le convine, le e frica.

4. Tot ceea ce iubesc in celalalt, IUBESC IN MINE, exista in mine, pentru ca ma recunosc in persoana celuilalt, pentru ca stiu ca toti suntem unul.

5. LUMEA CARE MA INCONJOARA E O OGLINDA.

Daca ma uit in ea, ma vad pe mine.
Daca ma uit urat, si ea ma priveste urat.
Daca zambesc, si lumea imi zimbeste.
Permanent lumea ma oglindeste.