Imi pregatesc inima

OMAR AKRAM – Surrender
    

 Imi pregatesc inima !

Am dezbracat-o de zidurile de ceata, care o incercuiau incruntate,
am curatat-o de tepi traumatizanti, care-i patrunsesera adanc in rosul aprins,
i-am pansat ranile, inca nevindecate de timp, cu adiere parfumata de copaci infloriti
si am suflat apoi incet peste ea, asa goala cum o tineam in palmele mele deschise,
respiratia vie a iubirii de tine.

Imi pregatesc inima!


Am vazut, deschizandu-mi mai bine ochii, cateva umbre de indoiala
ce-i susoteau inimii mele, pe la colturile inca neatinse de dragoste,
vorbe grele, cenusii, invidioase pe care le-am imbratisat cu inocenta narciselor,
iar umbrele s-au topit in galben rusinate, lasandu-ma sa ma umplu cu
aerul proaspat al iubirii de tine.


Imi pregatesc inima!

Imbaiata cu atingeri diafane de ingeri ai iubirii,
imbracata cu amprenta profund stralucitoare a sufletului tau,
pulsand multicolor la sarbatoarea indragostirii,
acordata discret cu muzica maiastra a iubirii tale,
inima mea este acum gata sa-ti cuprinda inima si sa se lase in acelasi timp
imbratisata de ea.

Daca barbati nascuti in zodii diferite ar dori sa te cucereasca….

…ei s-ar prezenta  cam asa: 



Berbec

Veşnic tânăr, caut o persoană care să nu obosească, nici măcar când o alerg prin casă. Nu am prejudecăţi şi am obiceiul de a fi direct, fără ocolişuri. Mă aprind repede, nu stau pe gânduri ca nehotărâţii aia din Balanţă şi nu pierd vremea cu un preludiu interminabil, ca Racii.
Avantajul este că ştiu ce vreau şi acţionez ca atare.

Dacă mă iei cu nu ştiu câte crize interioare, ce te împiedică să fii fericit, uită-te la Peşti, că s-ar putea să fie mai receptivi. Eu îţi aduc optimismul, încrederea în forţele proprii şi multă distracţie în dormitor. Am menţionat dormitor, dar poate fi la fel de bine un lift, iarba din parc, un copac sau maşina. Sunt generos şi săritor la nevoie, nu mă prefac că plouă, atunci când ţi s-a stricat maşina sau ai rămas fără medicamente. Te susţin în tot ce întreprinzi, fiindcă nu-mi place să tai frunza la câini şi să mă plâng de un destin eşuat lamentabil. Nu garantez însă fidelitatea mea, nu am ce face, sunt cea mai aprinsă creatură din univers.

Am uneori reputaţia de scandalagiu, dar eu nu ţin furia ca ranchiunoşii aia de Scorpioni, aşa că, mai bine scurt şi intens, decât epuizant şi pe termen lung. Îmi place să fiu cocoloşit ca un copil uneori, aşa că nu fii rece. Dar nici prea caldă, pentru că îmi place să cuceresc, să fiu provocat, să fac surprize, nu să mă culc pe o ureche şi nu mă bucur de cămin, ca plictisitorii ăia de Tauri. Ador excursiile, munţii, grădina zoologică, provocările şi toate jocurile cu suspans.
Dacă vrei intensitate, caută-mă!

 Taur



Da, am citit anunţul de mai sus al Berbecului. Obositoare fiinţă! Nu stă locului, deloc.
Eu sunt un om serios şi ştiu că o relaţie se formează în timp, cu pricepere şi răbdare. Nu ard până la scrum, ca Berbecul şi nu scriu poezii sa te vrăjesc, precum Gemenii. La mine durează până iau hotărâri, dar sunt pe termen lung sau definitive. Apreciez o masă gustoasă, o atmosferă romantică, mângâierile, nu sunt genul de “una scurtă pe coridor”, ca bezmeticii de Săgetători.

Trebuie să îţi spun că am tabieturi, nu mă deranjează rutina şi nu îmi plac prea mult schimbările de orice fel. Asta e de bine, cu mine nu te trezeşti în situaţii imprevizibile sau obositoare, de genul ieşirilor în club la 2 noaptea sau exerciţii de yoga la 5 dimineaţa. Cum mă găseşti azi, sunt şi mâine. Nu încerca idei abracadabrante, de genul “libertate fără frontiere”, eu înţeleg prin cuplu o viaţă în comun, cu bune sau cu rele, cu ieşiri în parc, vizite, bunici, rate, copii, nu fiecare cu lumea lui şi să filozofăm despre spiritul neîngrădit.

Mă enervez greu. Eu nu sar ca ars, precum Berbecul şi nu vorbesc fără minte, ca Săgetătorul. Aşa că, dacă ai nevoie de o persoană calmă, de încredere şi naturală, eu sunt aceea. Recunosc, nu prea spun direct ce mă nemulţumeşte, trebuie să mai lucrez la acest capitol. Îmi place arta, mă plimb cu drag prin pădure, culegem floricele şi ascultăm muzică lentă.
Dacă vrei stabilitate, caută-mă!


Gemeni

 


Sunt un fluture viu colorat şi cu mine te vei simţi cea mai iubită făptură. Mergem peste tot, zburăm pretutindeni. Nu garantez că ajungem undeva, dar eu sunt adeptul zicalei “trăieşte clipa”, nu sunt rigid precum Taurul.

Nu am reţineri ca scorţoşii aia de Capricorni, eu râd cu tine, vorbesc, te sun, dar trebuie să fii o persoană activă social, cu simţul umorului şi fără prea multe complexe. Dacă eşti inteligentă, mă cucereşti, însă încearcă să nu mă eclipsezi, altfel îmi iei ce am eu mai de preţ, informaţiile multe şi diverse pe care le folosesc în momentele-cheie. Eu îţi declar iubirea nebună, nu aştept ca Taurul până îţi cade părul de nervi şi nici nu mă retrag ca Racul, la primul semn de duritate. Ei bine, cred în libertatea emoţiilor şi a sentimentelor, de aceea te voi înţelege, dacă a doua zi nu mă mai iubeşti, doar aşa pot fi şi eu câteodată.

Solicitările de orice fel mă sâcâie, mai ales dacă sunt prea multe. Şi nu te ţin legată de piciorul patului, ca Taurul! Excesele emoţionale mă ţin doar zece minute, prin urmare, dacă eşti în căutarea unei poveşti romantice, fă-le cu un barbat Rac sau Peşti. Sunt spontan, amuzant şi irezistibil. În pat am imaginaţie. Ştiu valoarea unei surprize. Caut pe cineva care să mergă la teatru, la bibliotecă şi în discoteci.
Dacă doreşti varietate, caută-mă!

Rac
 


Nu aş merge cu un Geamăn nicio clipă, nu are profunzime şi nu ştie ce este aceea trăire interioară. Dacă vrei aventură, du-te spre Lei sau spre Săgetători. Nu te iau ca să te las, şi nu te împart cu nimeni. Eu te ocrotesc, sunt grijuliu, atent şi îţi intuiesc stările de spirit.
Nu mă uit prin tine ca Geamănul, ci la tine, la expresivitatea ochilor tăi. Nu ştiu dacă tu cauţi un om sensibil, dar mi-ar plăcea să mă suporţi aşa cum sunt, am uneori capricii şi mă supăr ca un copil. Vrei să fii din când în când mama mea?

Pun suflet şi nu mi-e deloc indiferent ce se petrece în lumea pe care noi o construim. Dacă vrei siguranţă şi intimitate, dacă “acasă” are greutate pentru tine, eu sunt omul potrivit. Nu te dezbrac precum apucatul de Berbec şi nici nu fac din amor un experiment, ca Geamănul.
Eu aduc lumânări, încui uşile, trag perdeaua şi ador preludiul îndelungat. Mă deschid cam greu, sunt uşor timid, dar ştiu să iau iniţiativă când trebuie.

Dacă şi tu cauţi pe cineva care să nu fie prea independent, dacă ţi se pare normal să ieşi în oraş cu iubitul, nu cu prietenii, sunt aici. Eu nu “dau papucii” uşor ca cei din Gemeni sau Vărsător, dar am nevoie de tandreţe, răbdare şi multă înţelegere. Prefer să mergem la mare, să contemplăm apusul, să creştem căţei, pisici şi copii si să luăm din când în când cina cu mamele noastre.
Dacă vrei siguranţă, caută-mă!

Leu

 
Lăsaţi-l pe Rac cu emoţiile lui adânci cu tot! Viaţa este aici, acum, şi trebuie trăită din plin. În plus, este prea econom, pe când eu sunt generos, te duc la cel mai select restaurant, îţi iau cel mai scump parfum, iar dacă totuşi nu îmi permit (deh, i se mai petrece şi Leului), promit să ai măcar senzaţia că din clipă în clipă urmează să te îmbogăţeşti. Eu nu stau între patru pereţi, ca Racul sau ca Fecioara, eu îţi arăt frumusetea vietii, ultimele noutăţi din oraş şi te prezint ca pe o regină cercului meu de prieteni.

Or fi Gemenii jucăuşi, dar eu sunt şi jucăuş şi hotărât, nu sunt instabil ca ei. Dacă vrei un îndrăgostit palid şi cuminte, ia o Fecioară. Eu sunt romantic până în vârful urechilor şi apreciez poezia, serenadele sub clar de lună, mesajele bombastice pe telefon.
Da, nu îmi place să îmi tai elanul vorbindu-mi despre datorii, facturi sau să mă compari cu nu ştiu cine, chiar ar fi bine să mă lauzi măcar din când în când. Nu caut o femeie care să mă pună la colţ, să mă educe, să mă cheme acasă ţipând. Eu sunt până la urmă regele casei şi îmi place să mi se dea atenţia cuvenită.

Sunt optimist, plin de voie bună, omenos şi pot purta cu tine orice fel de conversaţie. Nu spun minciuni ca Geamănul şi nu sunt evaziv ca Peştele. Eu merg direct la ţintă şi dau dovadă de corectitudine. Îmi plac petrecerile, jocurile de orice fel, filmele, spectacolele şi tot ce presupune umor şi creativitate.
Dacă doreşti romantism, caută-mă!

Fecioara

 
Cu impulsurile de moment ale arogantului de Leu, nu ajungem nicăieri.
Viaţa nu este un haos, ci un proiect planificat raţional.
Sunt un om cumpătat, dar dacă ai răbdare şi nu zâmbeşti ca o păpuşă Barbie în faţa glumelor nesărate ale Geamănului, vei vedea că am destule fantezii. Eu nu le risipesc pe oricine. Mi-aş dori să fii elegantă şi să nu vorbeşti indecent, fiindcă nici eu nu apar la întâlnire cu părul vâlvoi, ca Vărsătorul.

Sunt atent la igienă şi la impresia pe care o fac, nu te primesc la mine acasă invitându-te să te aşezi pe un pat plin cu rufe şi cărţi, ca dezordonatul de Săgetător. Nu sunt superficial, nu renunţ imediat, tocmai fiindcă eu îmi analizez bine sentimentele şi mă implic, după ce sunt sigur că relaţia este potrivită. Ştiu că o viaţă conjugală presupune şi datorii sau responsabilităţi. Mă laşi pe mine să ţin evidenţa cheltuielilor, să organizez mese festive sau altele de gen.
Eu nu dau buzna pe uşă, ca iresponsabilii de Săgetători sau Vărsători.

Sunt fidel, grijuliu cu sănătatea şi viaţa ta casnică. Nu mă abţin să critic, dar sfaturile mele îţi pot fi de un real folos. Amorul spontan nu mă atrage prea mult. În schimb, am răbdare şi tehnicile mele se îmbunătăţesc, nu fac ca Gemenii sau Săgetătorii, să dau tot ce am mai bun la inceput şi apoi să stau pe margine. Mă atrage tot ce ţine de sănătate, natură, animale, alimentaţie.
Dacă doreşti seriozitate, caută-mă!


Balanţa

 
Cum poate cineva să rămână alături de un om atât de riguros ca Fecioara? Eu nu sunt nici egoist ca Berbecul, nici lipsit de tact, ca Săgetătorul. Eu ştiu să îţi înţeleg punctul de vedere, aceasta este cheia armoniei într-un cuplu, nu? Ce înseamnă aia să baţi cu pumnul în masă, să fugi pe uşă sau să jigneşti ca la uşa cortului? Ce-i drept, mă decid cam greu, sunt destul de pretenţios. Nu stau foarte bine la capitolul fidelitate, dar uită-te şi tu la Julio Iglesias, cum ar fi putut o astfel de Balanţă să fie bărbatul unei singure femei?

Sunt galant şi mă îmbrac cu stil. Nimeni nu se pricepe mai bine ca mine, să creeze o atmosferă erotică. Aşa că pregăteşte-te să fii curtată cu rafinament! Ce-i drept, uneori spun “nu te vreau, dar n-ai voie să mai fii cu nimeni!”, asta pentru ca sunt indecis, ba aş fi cu tine, ba nu, ba te iubesc, ba mi se pare. Dar cel puţin, nu iau decizii pripite ca Berbecii sau Leii.

Sunt maestru în conversaţii, nu sunt impulsiv, ci diplomat şi echilibrat. Ştiu ce înseamnă să dăruieşti, să împarţi şi să nu îl împovărezi pe celălalt. Îmi plac discuţiile deschise, manifestările artistice, o vestimentaţie cu gust, dansul şi tot ce înseamnă tandreţe.
Dacă doreşti echilibru, caută-mă!

Scorpion
 


Eu nu mă joc, ci fac strategii. Eu nu flirtez, ci fac obsesii. Iubirea înseamnă furtună, emoţii intense, coborâre în infern şi extaz în paradis.

Dacă nu eşti o natură erotică, nu mă căuta. Eu nu vorbesc despre amor ca Geamănul, ci trec la fapte. Sunt discret şi pun mare preţ pe încredere, nu mă apuc să spun altora toate poveştile tale intime şi nici nu doresc să mi se facă acest lucru. Eu nu scriu pagini întregi, ca Gemenii sau Săgetătorii despre ceea ce simt pentru tine, dar în interior fierb ca un vulcan. Vreau o fuzionare magică, mistică, nu o aprindere de paie. Sunt loial şi merg până la capăt într-o relaţie, indiferent de obstacole. Nu mă răni, nu mă dezamăgi, fiindcă nu îmi trece ca la Berbec, nu uit ca Geamănul şi nu sunt dispus la prea multe dialoguri, ca Balanţa. Am viaţa mea secretă şi mi se pare normal. Trebuie să rămână mereu ceva enigmatic în fiinţa noastră.

Dacă îţi place să discuţi despre natura umană, mistere, ocultism, istorie, sunt omul potrivit. Nu mă tem de pericol, de pasiunea extremă, nu dau cinci paşi înapoi, când mă aştepţi în dormitor cu jucării erotice necunoscute. Dar nu mă înşela, umili sau trata cu indiferenţă. Te voi părăsi sau te voi chinui, fiindcă am o natură făcută pentru totul sau nimic.
Dacă doreşti pasiune, caută-mă!

Săgetător
 


Dacă vrei să o iei razna, da, duceţi-vă la Scorpion! Hai să fim serioşi, şi eu sunt romantic şi sensibil, dar nu fac o criză din orice dezamăgire şi nu intru în turnuri de fildeş pentru orice sentiment neîmpărtăşit. În viaţă trebuie să te simţi liber, amorul este o plăcere, iubirea o trăire spirituală.

Eu sunt amuzant, energic, comunicativ, fire sportivă, vreau o iubită cu care să explorez lumea, nu să mă încui în casă ca Racul. Dacă vrei un ritual de cucerire prelungit, ia-l pe răbdătorul de Capricorn, eu caut o persoană la fel de lipsită de pudoare şi de false prejudecăţi, ca mine.
Eu te ciupesc de funduleţ pe ringul de dans şi te întreb direct: “La mine sau la tine?” Cu mine, nu ţi se vor lungi urechile aşteptând, fiindcă eu nu am chestionare de evaluare ca Fecioara şi nu mă întreb unde va duce totul, ca un Capricorn. Nu îmi plac discuţiile grave. Ia-l pe Scorpion. Eu vreau să ne minunăm de natură, să ne uităm la meciuri sau documentare despre OZN-uri, să organizăm petreceri. Eu nu sunt posesiv ca Taurul, nu vreau să te ştiu acasă, ca Scorpionul, îţi respect independenţa şi mă bucur când râzi şi treci prin viaţă cu fruntea sus.

Nu agreez rutina, nu îmi place să mă obligi să fac ceva, dar mă pricep să îţi demonstrez, că nu trebuie să te gândeşti cu încrâncenare la ziua de mâine. Dacă visezi să călătoreşti, dacă râzi la bancuri, fără să devii superficială făcându-le, sunt persoana potrivită.
Daca vrei aventură, caută-mă!

Capricorn

 
Eu nu intru în relaţii, dacă nu sunt sigur de faptul că avem planuri comune. Nu îmi plac excesele emoţionale, mă derutează, iar eu am nevoie de linişte să muncesc, am o carieră de construit. Pentru capricii de copil, duceţi-vă la Rac. Eu sunt un om matur şi ofer siguranţă şi protecţie.

Nu mă pricep la declaraţii siropoase ca Leul sau Peştele, dar eu demonstrez prin fapte, nu prin vorbe. Când ei îţi vor spune că eşti “steaua de pe cer”, eu îţi voi plăti rata la frigider, care îţi stătea ca un ghimpe în minte. Dacă vrei aventuri de o noapte, ai greşit omul.
Dar ador să fac dragoste, sunt pasional şi senzual. Iau angajamentele în serios, dar devin ca un sloi de gheaţă, când mă faci de râs în public şi îmi desconsideri părerile. Iar dacă mă înşeli, dormim în paturi separate până la divorţ.

Sunt sincer, corect şi nu îmi place să păcălesc sau să fac jocuri duble. Nu risipesc banii ca nesocotitul de Săgetător, nu pierd nopţile la jocuri de noroc ca Leul, nu inventez poveşti să îmi ascund viciile,, ca Gemenii.

Îmi place tot ce este vechi (clădiri, obiecte), muzica clasică, bibliotecile, spaţiile unde poţi medita în voie, potecile de munte.
Dacă vrei protecţie, caută-mă!


Vărsător

 

La mine găseşti fantezie, trăiri şi emoţii libere ca pasărea cerului.
Nu am nevoie de o contopire emoţională totală, ca Racii sau Peştii şi nu te controlez, ca un Scorpion sau un Capricorn. Eu cred că o relaţie de iubire, porneşte în primul rând de la o prietenie sinceră şi se bazează pe respectarea libertăţii celuilalt.

Sunt inteligent, distractiv, curios şi îmi place tot ce este neobişnuit şi exotic. Prin urmare, dacă vrei o viaţă domestică şi blândă, nu sunt eu cel potrivit. Nu ştiu ce sunt inhibiţiile sau tabuurile, aşa că vei petrece cu mine clipe magice. Nu ţi se pare cotidianul sufocant?!
Am alergie faţă de tot ce înseamnă obligaţii şi emoţii violente, dar cu mine te vei simţi relaxată, neîngrădită şi vei avea parte de sex fierbinte.

Înţeleg nevoia ta de a relaţiona cu alţii, fiindcă şi eu ies des cu amicii, vorbesc mult la telefon şi îi susţin, atunci când au nevoie. Am simţul umorului şi ştiu să te surprind cu fel de fel de momente plăcute şi incitante.

Îmi place aventura, să stăm de vorbă ceasuri întregi şi să plecăm în excursii pline de neprevăzut. Dacă vrei nonconformism, caută-mă!


Peşti

 


Eu sunt altruist, sensibil şi ştiu că iertarea are două mari case, în biserică şi într-o iubire puternică. La mine nimic nu este simplu, nu planific, nu promit solemn, nu te părăsesc, dar nici nu garantez stabilitate. În schimb, creez atmosferă de poveste, conversaţii şoptite, lumină difuză, cine romantice. Ştiu să mângâi tandru şi îţi înţeleg orice stare de spirit.

Dacă nu eşti visătoare, nu te uita la mine. Eu mă sufoc în lumea asta materială şi cred că sentimentul se naşte din poezia sufletului nostru. Dacă vrei un tip practic şi ambiţios, ia-l pe Capricorn. Eu înţeleg cel mai bine lumea emoţiilor. Se spune că am trăiri înşelătoare, dar nu te voi plictisi ca Fecioara şi nici nu te voi brusca, precum Leul. Nu suport răceala, indiferenţa sau cruzimea. Pe mine nu mă vei vedea râzând cinic, precum Geamănul, trântindu-ţi telefonul în nas ca Berbecul sau tratându-ţi raţional şi ironic trăirile complexe, precum Vărsătorul.
Pot fi curajos când ai nevoie şi mă sacrific pentru orice ideal, în care tu crezi. Îmi place marea, ador poezia, muzica lui Chopin, pictura, baletul şi amorul plin de imaginaţie.
Dacă doreşti emoţie, caută-mă!

*********

Animus


 


Corpul unui îndrăgostit nu va muri niciodată

,,Corpul unui îndrăgostit nu va muri niciodată”, spune un citat stravechi.

Acest mesaj de dincolo de milenii sună azi uşor ciudat şi de-a dreptul incredibil, ba chiar naiv. Despre misterioasa putere a iubirii de a vindeca şi a proteja fiinţa îndrăgostită, doar în textele vechi mai citim. Dar stau mărturie experienţele amoroase realizate de către îndrăgostiţii de când lumea. 

Nu e deloc dificil să constatăm cât de vitalizaţi şi ,,în formă” ne simţim după ce am făcut dragoste. Unindu-şi câmpurile aurice, îndrăgostiţii creează o sui generis sferă de protecţie aurică de o vibraţie extrem de elevată. Nicio magie, oricât de puternică, nu poate strabate ,,scutul” de lumină alb strălucitoare din jurul celor două fiinţe îndrăgostite. 
Să te menţii într-o continuă stare de îndrăgostire, însă, e lucrul cel mai dificil, se pare. Subconstientul colectiv e pervertit şi otrăvit de impregnări acumulate şi transmise de generaţii şi generaţii de îndrăgostiţi ,,căzuţi”, prăbuşiţi, am spune, în ţărâna dezamăgirilor şi frustrărilor. Decadenţa la care asistăm este condiţia omului profan, angajat într-o cursă a cuceririi, a atasamentului, a posesivitatii fără sens. 
Lipsa de scopuri, de orizont, absenţa oricărei mize spirituale, toate aceste neajunsuri ale ,,civilizaţiei” au adus multi oameni într-o zonă obscură in ceea ce priveste iubirea si sensul ei. Omul şi-a mutat, prin secole, ,,privirea” spre exterior; el se raportează mereu la celălalt în sensul alterităţii, fără să vadă în iubit/iubită acel alter ego al său, capabil să-l oglindească, să-l manifeste. Cel de care ne îndrăgostim devine, cu timpul, obiectul posesiei noastre, tindem să-l stăpânim, să-l ,,domesticim”, să-l facem asemenea nouă, în loc să căutăm în aspectele cele mai sublime ale sufletului său o oglindire, o identificare, îmbogăţindu-ne interior. Ataşamentul egotic, teama de a nu-l pierde, nesiguranţa şi neîncrederea în noi înşine, toate acestea ne împing la fapte regretabile şi deloc spirituale.


De aceea constatam f des desacralizarea oricăror structuri, iar omul decade din condiţia sa originară, se îndepărtează tot mai mult de ,,izvoare”.
Dar aceasta cadere nu este inevitabila. Sunt sigura că omul se va opri, chiar si  la gura prăpastiei şi, văzând hăul, va reîncepe să urce spre regăsirea de Sine, iubind cu toata fiinta sa.
Sursa: usoara adaptare dupa un minunat text de pe blogul http://dakiniblue-dakini.blogspot.com
**********
Anima
“A face dragoste cu o fiinta umana care iubeste cu adevarat e ca o sărbătoare… El/Ea iubeşte necondiţionat şi se dăruieşte femeii/barbatului cu multă devoţiune. În iubirea lui/ei se simte compasiune, adoraţie, frenezie a iubirii, dăruire neţărmurită. El/Ea iubeşte de dragul iubirii şi nu ca să posede… egoismul său este anihilat… Dragostea lui/ei e ca un dans divin, iar mângâierile sale sunt ca o briză… corpul său vorbeşte de la sine iubitei/iubitului sau, pe care o/il copleşeşte cu daruri de dragoste…”

Despre dragoste

 De iubire nu ne saturam niciodata si dorim sa cunoastem cat mai mult. Discutia care urmeaza m-a impresionat profund, pentru ca ofera o perspectiva foarte adanca si raspunsuri drept la tinta pentru intrebarile dragostei:

Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon, de la Manastirea Oasa

– Drumul spre Oasa e batut de sute de tineri care vin sa se spovedeasca.
Simtiti, oare, prin destainuirile lor, ca ceva s-a schimbat in felul in care se
raporteaza la dragoste?

– As spune ca noi, monahii, cunoastem mult mai bine lumea decat se cunoaste ea
insasi, pentru ca noi n-o vedem din exterior, ci din interior. In sensul acesta, parerea mea este ca tinerii de azi au mare potential sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea ei nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.

– De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare?

– Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb, dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi, oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca raiul e comuniunea cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.

– Visam, aproape toti, la o iubire mare, care sa ne tina toata viata. Si totusi, realitatea ne arata ca iubirile mor, si ele, mai des decat am vrea sa credem. De ce se stinge dragostea?

– Moare pentru ca nu exista si Dumnezeu in ecuatie. Si atunci noi nu avem de unde sa ne alimentam, sa ne regeneram iubirea. Fara Dumnezeu, nu exista principiul generator de iubire. Omul singur e o fiinta limitata. Harul e cel care il face infinit de adanc. Harul e de la Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca orice realitate netransfigurata degenereaza. Se consuma. Fara har, omul e in stare cazuta. La fel si cu iubirea. Ea se stinge daca nu exista raspuns. Daca o intorci catre Dumnezeu si catre oameni, ea primeste raspuns din infinitatea Lui Dumnezeu. Daca o intorci catre tine, catre trup, catre materie, ea se cheltuie, se epuizeaza, pentru ca lucrurile astea sunt limitate. De asta e nevoie de cununie. Cununia e unirea a doi cu un al treilea, cu Dumnezeu, care e infinit.

– Din pacate, simplul fapt ca te cununi in biserica nu garanteaza mereu
fericirea…

– Trebuie sa invatam sa-L vedem in celalalt pe Dumnezeu. Nu trebuie sa ne raportam la un om ca la un lucru finit. Orice persoana e un izvor infinit, dar care nu e descatusat.
In biserica de la Oasa, langa icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Prin iubire si cu ajutorul lui Dumnezeu, putem rupe zagazurile, astfel ca celalalt sa-si dea drumul fiintial, sa scoata din el tot potentialul lui moral, spiritual si de iubire. Pentru ca fiecare om e cu mult mai mult decat se vede.
Si vine iubirea si activeaza in celalalt ceva ce habar nu avea ca zace in el. Ai nevoie de un celalalt care sa iti dea masura. In relatie de doi, omul evolueaza continuu. Si nu mai are cum sa se sature de celalalt, sa se plictiseasca, sa ajunga la rutina. Pentru ca fiecare il face pe celalalt sa evolueze. Fiecare se desface ca un boboc, apoi ca o floare, si aceasta inflorire a lui este infinita. Multi oameni par incapabili de sentimente profunde. Asta, pentru ca nu au fost iubiti, la randul lor, ca sa inceapa sa infloreasca. Dar toate astea nu sunt posibile fara Dumnezeu. Si fara efortul fiecaruia de a activa in celalalt taina Lui, harul dumnezeiesc. Trebuie sa iubesti cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din celalalt.


– Cum ar trebui sa iubim, parinte? Unde gresim, de tot ajungem sa o luam de la capat?

– Nu stim sa ne daruim. Nu avem exercitiul daruirii de sine. Societatea actuala ii educa pe oameni in directia propriilor dorinte, ii invata sa se iubeasca intai de toate pe ei, sa-si urmareasca propria implinire. Si dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu, care le serveste fericirii proprii. Am o cariera, am o casa, am si o iubita! Dar nu iubim cu adevarat decat atunci cand facem acest exercitiu al iesirii din sine si cand incepem sa ne exersam in daruire, sa ne antrenam puterea de iubire. Sa iubesti inseamna sa gravitezi in jurul implinirii celuilalt. Sa te gandesti cum poti tu sa-l ajuti pe celalalt, cum poti sa-i vii in intampinare, cum sa-l odihnesti, cum sa-l scutesti de un efort, cum sa-i faci o bucurie, cum sa-i gatesti o mancare buna, cand e obosit. Trebuie sa inveti sa traiesti prin celalalt si pentru celalalt. Iubirea inseamna foarte multe gesturi. Intentiile, gandurile in sine nu au nici o valoare in absenta lor. E plina lumea de ele. Facand gesturi te si verifici pe tine, daca poti cu adevarat sa iubesti.

Daca dai din prisos, cand ti-e bine si-ti vine usor, nu are asa mare valoare. Atunci cand nu mai poti si vrei totusi sa faci ceva pentru celalalt, izbucnesc in tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primesti forta de la Dumnezeu si ajungi sa faci mai mult decat credeai  ca esti capabil. Sa te daruiesti atunci cand nu mai poti te leaga cu adevarat de celalalt si-l face si pe celalalt sa se deschida, sa daruiasca la randul lui. In iubire, trebuie sa daruim ce nu avem,
cand nu mai avem. Si atunci, ca in Evanghelie, nimicul se transforma, si painea si pestii ajung tuturor.
Pana unde te poti darui pe tine, fara ca asta sa te anuleze cu totul? Uneori, poate e mai bine sa te opresti, daca celalalt nu-ti raspunde la fel…Prin daruire nu ma anulez, ci ma regasesc pe
mine si ma imbogatesc cu felul celuilalt de a fi. Prin posedare, ma anulez. Unora le convine sa se lase stapaniti de altii. E cazul multor femei de azi, care ajung sa se inrobeasca. Le bat barbatii, sunt chinuite, dar le e frica sa-si asume un drum, de dragul sigurantei. Au parte de o suferinta absurda, care nici macar nu e mantuitoare. E o forma de lene. Refuza responsabilitatea propriilor decizii si atunci prefera doar sa execute. Dar asa nu vor evolua niciodata.

– Nu toata lumea are parte in viata aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastra? Tine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu?

– Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente. Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi. Fiecare persoana care ne iese in cale
e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire. Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu. Daca o cheltui fara
stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se lucreaza, creste tot mai mult. Iubirea nu e emotie, e o putere. Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, si componenta asta trupeasca intra in iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o
putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie libera si sa nu ceara nimic in schimb.

– Iubirea adevarata e intotdeauna libera?

– Da, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l
stapaneasca. Aici se greseste cel mai mult in relatii, cand unul incearca sa-l
transforme pe celalalt, sa-l ajusteze dupa gustul propriu. Cand iubesti, trebuie

sa iesi din tine in sensul de a incerca sa-l traiesti pe celalalt, sa-l intelegi pe celalalt, sa vezi lumea prin ochii lui. Daca ii calci libertatea, apare instinctul de aparare. Si se va inchide in el. Se va feri de tine, se va simti agresat. Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si distanta. Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina, sa n-o spulberi. Sa nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui, sa nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, indrazneala distrug misterul celuilalt. Exercitiul acesta al iesirii din noi insine uneori e dureros, inseamna sa parasesti o pozitie sigura, sa iesi din confortul felului tau de a fi, adoptand felul celuilalt de a fi. Dar numai asa te poti largi, te poti imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. Daca ramai in tine insuti, esti foarte sarac. Ba, mai mult, te trezesti ca toti iti intorc spatele. Te trezesti singur. 

 – Care e rostul casniciei?

-Relatia, casnicia sunt doar un cadru in care noi ne manifestam, ne desavarsim.
Ne exersam iubirea, aceasta capacitate de a iesi din noi insine, de a deveni
transparenti, ca Dumnezeu sa se poata manifesta deplin in noi, iar noi sa
ajungem la acea patrundere reciproca intre oameni, sa putem iubi tot mai mult.
Numai daca ne exersam deschiderea, devenim niste vase largi care pot primi mult
mai mult decat pe celalalt. Si atunci pot iubi, prin intermediul lui, pe toti oamenii, intreaga natura si toate animalele, pot cuprinde in inima mea toata creatia lui Dumnezeu. Exersand comuniunea in doi ne pregatim pentru comuniunea cu toti, care va fi in Imparatia Cerurilor.

– Exista suflete pereche? Oameni alaturi de care totul devine mult mai usor?

– Exista, dar mai multe. Nu exista un singur om cu care sa-ti fie scris sa fii impreuna. Exista insa mai multe persoane in lumea asta cu care relationezi foarte bine. Faptul ca ai intalnit una si, din nestiinta, iubirea s-a cheltuit, nu inseamna ca vei ramane toata viata singur. Asa cum faptul ca ai intalnit un suflet pereche nu garanteaza ca iubirea va dura, daca nu lucrezi virtutile ei. Fara potrivire, nu e posibila dragostea. Dar potrivirea e doar o scanteie. Ea nugaranteaza vesnicia sentimentului. Nu meriti ceva pentru care n-ai muncit!
(rade). Din contra, se intampla des ca tocmai aceste iubiri sa se cheltuie mai repede, pentru ca totul e perfect si nimeni nu depune nici un efort. Se ajunge la un fel de suficienta, pentru ca celalalt corespunde perfect nevoilor mele si eu nevoilor lui, si atunci fiecare se iubeste pe sine, prin intermediul celuilalt. 

– Asa se nasc gelozia si posesivitatea?

– Gelozia e iubirea de sine prin celalalt. Daca esti gelos, nu-l iubesti pe
celalalt cu adevarat, ci consideri ca celalalt e dreptul tau si cineva atenteaza la el. Ti-e frica sa nu vina cineva sa ti-l fure. Dar nici un om nu are dreptul sa il confiste pe celalalt. Iubirile astea contorsionate, cu gelozii si suferinte care-ti fura ochii si-ti intuneca mintea, sunt iubiri demonice. Ele sunt fascinante in felul lor, sunt foarte simtuale, au un erotism exacerbat, dar produc enorm de multa suferinta, te desfiinteaza ca persoana. Tu crezi ca te-ai jertfit suferind, dar de fapt ai fost posedat. Iubirea adevarata, dumnezeiasca, afirma, nu distruge. E ca un cer senin. N-are tulburare si n-are ceata.

In acelasi timp, in iubire, ca si in profesie, e foarte important sa fii statornic. Nu te poti face trei ani medic, apoi inca trei actor si dupa alti trei sa te pregatesti sa devii fotbalist. Trebuie sa mergi mai departe. Pentru ca impasul la care ajungi intr-o relatie e al tau, in primul rand, nu al celuilalt. Dumnezeu ti l-a randuit tie, ca sa te depasesti, ca sa evoluezi. Schimband persoana, fugi de tine, fugi de devenire. Iar obstacolul va reveni, sub alta forma, oricine ar fi langa tine.Or, daca iti permiti alternative, inseamna ca nu esti dispus sa infrunti blocajul, ca vrei sa il ocolesti. Daca iti refuzi alternativa, atunci nu mai eziti, depasesti criza si vezi si ce potential zace in tine si in celalalt. Si esti mai castigat si mai bogat ca inainte. Ajungi la alt nivel al iubirii, e o iubire rafinata si foarte profunda, care nu mai sta doar in indragostirea trupeasca. Efortul putin inseamna devenire putina, inseamna sa fugi de implinirea de sine. Vedeti, nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii.
Sa te indragostesti e usor, dar sa iubesti e foarte greu. Fugi de cruce: fugi de inviere, fugi de bucurie, fugi de iubirea adevarata! Nu se poate fara. Fara cruce, e calea usoara, comoda. Nestiind sa suferim cu bucurie, sa umplem suferinta de rost, fugim, de fapt, de viata. Si tot ce primim e de mana a doua. Toate bucuriile si iubirile sunt diluate. Tot ce traim e searbad.
– De ce suferintele din dragoste sunt unele dintre cele mai dureroase?

– Pentru ca omul, iubind, se deschide si devine profund. Si atunci incaseaza loviturile direct in profunzimea fiintei. Daca iubirea a fost cu Dumnezeu si celalalt pleaca totusi, Dumnezeu nu ramane dator. Vine El si umple golul, pentru ca tu nu l-ai iubit doar pe cel care a plecat, ci si pe Dumnezeu din el. Poti fi destramat cu adevarat dupa o despartire, doar daca nu-L ai pe Dumnezeu. Daca ai iubit stramb, daca ai fost posedat de celalalt.

– Uneori, dupa o mare iubire, nu mai avem curaj sa mergem mai departe, sa ne mai deschidem sufletul inca o data. Cum putem vindeca ranile lasate de o suferinta din dragoste?
– Trebuie sa intelegi ca e ca un joc intre tine si Dumnezeu. In suferinta se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu fata de tine. Si atunci incepi sa gasesti un rost fiecarei suferinte. Fara Dumnezeu, totul sfarseste intr-un mare absurd. Si cea mai mica suferinta te doboara. Nu mai intelegi nimic si ajungi sa-ti pui capat zilelor. Cu Dumnezeu, cea mai mare suferinta e umpluta de sens si e mereu urmata de bucurie. Trebuie sa nu uiti niciodata ca Dumnezeu te
iubeste si te pune la incercare. Te incearca, pentru ca vrea sa-ti dea ceva. Dar cu un pret! Trebuie sa meriti darul, sa te ridici spiritual la nivelul la care il poti primi. Nivelul urmator al jocului. Oricum, darul e intotdeauna cu mult mai mare decat suferinta pe care o treci ca sa ajungi la el. Dumnezeu nu ne poate darui liber, ca atunci ne-ar asfixia cu iubirea lui, ne-ar distruge fiinta, nu ne-ar mai lasa sa inflorim liber. Dumnezeu, cand ne iubeste, ne pune la incercare, ca pe argint in topitoare. Pentru ca vrea sa scoata din noi esenta cea mai pura.

 

– Ce ar trebui sa facem ca sa fim fericiti?

– Trebuie sa pornim in cautarea adevarului iubirii, cu toate fortele noastre. Sa nu ne angajam steril, de suprafata, ci sa ne daruim total, tuturor oamenilor si, prin ei, lui Dumnezeu. Si sa o facem pe viata. Fericirea adevarata exista. Si exista aici, pe pamant. Ea nu e decat o cale pe care inaintam. Doar in masura in care stim sa daruim, o sa si primim. Pentru ca Dumnezeu ne chinuie uneori, dar ne si rasplateste cu asupra de masura. Se joaca cu noi, ne face sa vrem mai mult, sa ne dorim mai mult, sa devenim mai mult.

*********

Anima

Unde gasim iubirea adevarata? – partea I

La nimeni si nicaieri in afara, ci doar in inima noastra.
Iubirea este o alegere.
IUBIREA cea adevarata, iubirea de dincolo de indragostire (care are si ea farmecul ei), apare exact atunci..,cand indragostirea dispare. Pentru ca atunci incepem in sfarsit sa nu mai fim 4 in relatie -ea, el, ce isi imagineaza ea despre el si ce isi imagineaza el despre ea- si trecem dincolo de ceea ce visam si ne doream cu orice pret; traim in sfarsit realitatea, asa cum ea este, iar viata ne pune in situatia de a ne arata unul altuia adevaratele fete, slabiciunile si nu doar forta, greselile si nu doar calitatile, golurile, imperfectiunile, incertitudinile, problemele… 
Aceasta este provocarea iubirii: putem sa iubim cu adevarat? Suntem capabili sa iubim totul
 Caci exact asa ne-ar placea sa fim iubite, nu-i asa? Cu totul, nebuneste, total si neconditionat, din cap pana-n picioare, acum si in eternitate.:)
Oricine are nevoie de iubire si oricine merita sa primeasca iubire. Mai ales tu. Dar daruind vei dobandi; ceea ce daruiesti, aceea primesti.
Atunci cand placerea nu mai este la fel de intensa, caci nu mai are savoarea noului, atunci cand nu mai purtam ochelari roz ce filtreaza adevarul, imbracand realitatea intr-o viziune idilica, cand cel de langa noi greseste (caci este si el om ca orice om si nu Fat-frumos cum credeam :), atunci cand este cu adevarat nevoie de iubire, putem iubi?

Imi aduc aminte o fraza impresionanta descoperita candva pe o carte postala – intr-o palma deschisa, o inima plina de rani avea scris pe ea : “Iubeste-ma atunci cand merit cel mai putin, pentru ca atunci am nevoie cel mai mult“… 
Cuvinte ce merita citite si recitite, intelese si integrate in viata.

Ei bine, iubirea in cuplu, odata trecuta faza inceputului iubirii, ne pune fata in fata cu aceste momente, in care cel iubit e “gol” in fata noastra, ne confrunta cu momente teribile in care ni se pare ca iubitul nostru nu merita sa fie iubit…ca greseste prea tare..ca e altfel decat ni-l doream, ca nu e chiar ceea ce parea, ne dezamageste …si atunci…abia atunci, daca ALEGEM sa iubim…gasim iubirea adevarata.

Nu undeva, departe, in vise colorate, ci chiari aici, in inima noastra. Aici unde noi suntem stapani si de unde nimeni nu ne-o poate lua vreodata :  in spatiul deschis si cuprinzator al inimii.

Inima are puteri nemarginite, are puterea de a imbratisa viata exact  asa cum este ea, cu toate ale ei (de fapt ale noastre :), de a nu evita adevarul, de a transforma raul in bine, de a ne darui o fericire vie, statornica, reala. Dar inima se trezeste doar atunci cand ne intoarcem la ea, cand o alegem pe ea, cand ii deschidem portile. Traind in minte, proiectand iluzii, indarjindu-ne sa fie lucrurile asa cum le vrem, judecand, respingand, impunandu-ne, inima adoarme. Este acoperita cu un strat “protector” de prejudecati despre ceea ce este bine; ferita de greutati, dar si de lumina. Impovarata de iluzii si asteptari. Treptat inecata in amar.
Caci inima se trezeste folosind-o, inaintand in viata cu pieptul inainte, se deschide prin sacrificiul facut de dragul a ceea ce iubim, se imbogateste daruind. Se intelepteste rezolvand problemele. Se intareste odata cu credinta noastra in bine. Devine puternica iubind. Si atunci…ne reveleaza ca este magica…ca suntem magice;  purtam in ea puteri nesfarsite. Odata calita in focul iubirii, inima devine puternica si plina- plina de resurse, de intelegeri, de tarie, de intelepciune. Si atunci…transforma, vindeca si creste. Transforma raul in bine. Si viata devine o oglinda a inimii, o mare iubire.
*********

Anima

“Iubirea e rabdatoare, iubirea e plina de bunatate, iubirea nu pizmuieste, iubirea nu se-mbufneaza, nu se umfla de mandrie, nu-nfaptuieste nimic necinstit, nu cauta castig pentru sine. Nu se acreste, nu banuieste raul, nu se bucura de strambatate, dar se veseleste de adevar. Iarta totul, crede totul, spera totul, sufera orisice.” – Întaia Epistola catre corinteni a Sfantului Apostol Pavel

Respirand sub atingerea Ta

http://www.4shared.com/flash/player.swf?ver=9051

In norul care alearga

trecand,

ramanand un cer,

In lumina strecurata pana la mine

prin sita ochilor intredeschisi ,

In copacii nemiscati de acasa,
care si-au gasit locul lor,


In saruturile iubirii
si 
in imbratisarile inimii,


In palme matasos alunecande 
pe oglinda trupurilor,


In tacerea fina
din sarut, din atingeri,
din copaci si din cer


Pe Tine
Te caut.

Pe Tine 
Te chem.

si 
Te cer.


Scanteind in noaptea sufletului meu,
Tu

Ma privesti

dansand printre furtuni,
prin lupte si victorii, infrangeri si minuni, 

cu parul ravasit de rasuflarea rece-a lumii

si ochi intrebatori ca rotunjimea lunii,

cautandu-ti in toate ritmul,
cu lacrimi sau cu zambete in glas,
avantandu-ma in dans pentru tine
urmarind sa acordez pasul meu cu-al tau pas.

Dansez in tumult cautandu-ti tacerea.

 …

Tu

Ma privesti

respirand

in interiorul Tau…

  o adiere vie sunt,
sfasiind in pas de dans fasiile de ceata,
aruncandu-ma in dansul tau cu respiratia taiata;
Fascinata
de ce desfasori la picioarele mele:

atatea apovesti si filme-n alb-negru si scene de viata;

Dansez

si

TU

Ma privesti 
cum Te privesc
fara sa vad
ca esti Aici
si ma privesti.

Tacut,

ma iubesti.

*********

Anima

Nu poți să te uiți la tine, poți numai să privești dinspre tine, fiindcă tu însuți nu poți fi un obiect pe care îl vezi, nu există doi de „Tu”. Poți să privești spre ideea pe care o ai despre tine, dar despre ceea ce ești nu poți să vezi, pentru că nu este un obiect. Toate lucrurile au emanat dinspre interiorul lui, dar el nu este o emanație, nu este ceva, nu este un efect, ceea ce ești nu este aceasta.”


„Este important să faci diferența dintre sinele tău și transformările care se întâmplă în tine.”

Despre certuri si iubire I

Sa spunem ca iubesti pe cineva…
  Odata, o femeie a venit la mine si mi-a spus:” Am fost maritata timp de zece ani cu un barbat si nu ne-am certat niciodata. Iar acum m-a parasit! Ce s-a intamplat?”
Femeia credea ca daca nu s-au certat niciodata inseamna automat ca s-au iubit profund. Ce iluzie! Acest mod de a gandi este o eroare. Logica femeii era perfecta, dar inima are ratiuni pe care mintea rationala nu le intelege.
Din pacate, gresea. Cand iubirea este cu adevarat profunda, certurile sunt inevitabile. Din cand in cand, unul sau altul dintre cei doi parteneri simte nevoia sa sustina un punct d evedere diferit, care chiar daca nu este pe placul iubitei/iubitului, nu este neaparat gresit. Sau unul dintre ei doi chiar greseste, este dreptul fiecarui om sa faca si greseli. Din cand in cand, unul dintre cei doi simte nevoia sa se certe.
Dar aceasta cearta nu este capabila sa le spulbere iubirea, ci dimpotriva, le-o imbogateste. 
Tocmai aici este frumusetea: iubirea stie sa imbratiseze contrariile. Iubirea e facuta ca sa imbratiseze, sa cuprinda si  sa ierte.
Daca nu exista aceasta libertate de a fi noi insine si aceasta putere de a intelege, singura solutie este despartirea. Zece ani este o perioada lunga de timp – chiar si 24 de ore sunt mult prea multe pentru a ramane in aceeasi stare de spirit pentru un om obisnuit, caci mintea simte tot timpul nevoia sa oscileze dintr-o extrema in cealalta.
Sa spunem ca iubesti o persoana. Din cand in cand te simti furios pe ea, dar aceasta furie este posibila numai pentru ca o iubesti. Uneori simti nevoia sa te sacrtifici de dragul ei, alteori simti ca arzi de indignare. Si ambele extreme fac parte integranta din tine.
Daca nu te-ai certat niciodata cu partenerul in ultimii ani, inseamna ca nu v-ati iubit. Ati trait intr-o relatie de cuplu, intr-un mariaj poate, dar nu intr-o relatie de iubire. V-ati temut tot timpul ca orice conflict, orice stare de enervare, cel mai marunt lucru ar putea pune capat acestei relatii. V-ati temut atat de tare incat nu v-ati certat.
Nu ati crezut niciunul ca relatia voastra, ca iubirea voastra ar putea supravietui certurilor, ca aceasta din urma va trece, iar voi va veti regasi unul in bratele celuilalt, mai indragostiti ca oricand inainte. 
Din cauza acestei convingeri ati luat decizia de a nu fi voi insiva cu adevarat si de a nu va certa niciodata.
De aceea, i-am spus: ” Nu ma mira decat un singur lucru: ca ati rezistat unul langa altul timp de zece ani! Cum a fost posibil?”
Viata este plina de contrarii, de paradoxuri, de ritmuri. Acum pleci, acum te intorci, Acum te desparti, acum te intalnesti din nou. Un om care iubeste cu adevarat, este el insusi. Chiar daca uneori se mai  enerveaza; in caz contrar, iubirea lui devine monotona, un fel de fundatura. Ati vazut cu totii relatiile acelea timorate, in care unul dintre cei doi a renuntat la el insusi-fie el barbat sau femeie- si traieste dupa cum doreste celalalt- “da, draga” este mantra sa, dar stralucirea din ochi, entuziasmul, aspiratiile, zambetul si autenticitatea i-au disparut.
Daca nu faci decat sa asculti tot timpul, realitatea devine monotona si moarta. Deasemenea, daca il obligi pe celalalt sa fie ca tine, sa gandeasca ca tine, sa se comporte ca tine, daca il/o tiranizezi impunandu-ti vointa, il omori. Zambetul, viata au disparut. Iubirea se deformeaza intr-o masca mortuara. Fara tremur, fara fior, fara vlaga, fara schimbare, fara viata.
O astfel de iubire nu conduce decat la tensiuni launtrice si falsitate – este imposibil sa te relaxezi in asemenea conditii.
Daca viata ar fi tot timpul asa cum credem noi, daca viata ar fi logica si liniara, nimeni nu ar mai putea cunoaste virtutea rabdarii, a sperantei, a iubirii adevarate, care imbratiseaza contrariile. Nimeni nu s-ar mai transforma, nimeni nu s-ar deschide spre a intelege, spre a cuprinde, spre a iubi mai mult. Nimeni nu s-ar mai intoarce vreodata inapoi, la iubire. Toata lumea s-ar teme, ar tremura si toti si-ar reprima sentimentele. 
Chiar daca ar sta langa partenerii lor zece ani sau zece vieti la rand, oamenii ar sta de fapt langa niste straini. Fiecare s-ar controla la sange, ca sa nu deranjeze, ca sa nu greseasca, dar intalnirea nu s-ar mai produce intre inimile lor. 
Din fericire, viata nu este deloc liniara, iubirea nu este deloc logica. Logica este moarta, viata este vie- de aceea, intrebarea care se pune este ce trebuie sa alegem: o viata linistita, asa cum vrem noi sau viata insasi, tulburata de iubire?
*********
Anima

                                               (prelucrare dupa un text de Osho, “Cartea despre Nimic”)

Cât de mult îţi doreşti… Iubirea ideala?

Îţi propun un test psihologic care se foloseşte uneori în interviurile de angajare. Rezolvarea problemei necesită gândire laterală, dar şi… stabilirea clară a priorităţilor personale. 


Sa ne imaginam….

Conduci automobilul tău Sport, de două locuri, într-o noapte cu o furtună teribilă.
Treci pe lângă o staţie de autobuz, unde se află trei persoane aşteptând:

  1. O bătrână bolnavă pe moarte;


  2. Un vechi prieten, care, cândva, ţi-a salvat viaţa;

  3.  Bărbatul ideal
/femeia visurilor tale
Pe cine ai lua in automobilul tău, ţinând cont că nu ai decât un singur loc, doar pentru un pasager?
 

Variante de soluţionare:

Ai putea lua bătrâna, pentru că este pe moarte şi trebuie salvată prima.
Sau ai putea lua prietenul care ţi-a salvat viaţa, deci ai o obligaţie faţă de el. 
Desigur, dacă alegi una dintre variantele de mai sus, e posibil să nu mai reîntâlneşti niciodată femeia visurilor tale sau bărbatul ideal. 
Gândeşte-te foarte bine înainte de a răspunde. Abia după ce dai un răspuns citeşte mai departe.
 
******
*******
*******

Răspuns:

  Un candidat, într-un astfel de interviu, a fost angajat dintre 200 de concurenţi, pentru magnificul – şi în acelaşi timp izbitor de simplul – său răspuns: “Aş da cheile maşinii prietenului meu şi l-aş ruga să ducă bătrâna la spital; în timpul acesta, eu aş rămâne să aştept autobuzul, împreună cu femeia visurilor mele”.

***********

Anima

Iubind

Iubind…

Sunt inaltimea cerului

si latimea 

si toata lungimea lui;

  Lumina
ce-i strabate necuprinsul
si 
jos:
campul rosu de maci
stralucind
in bataia vantului si-a inimilor pline.
Sunt…
secunda aceasta eterna,
efemerul ce intotdeauna va fi,
calatoresc pe puf de papadii
fericita ca tu rasufli
si esti.

Oare stii?

Sunt 
Tacerea 
care insoteste orice sunet
asa cum si eu 
doresc –
sa te-nsotesc;
Zborul
imprimat in vultur,
racoarea tariilor spre care urci.
Sunt

pletele vietii tale
-rascolitoare-
a semne de-ntrebare
si 
a cautare-ntinse
ca un pod
pe care s-a oprit un ceas;

 sau doua;

de cand ne-am intalnit.
Sunt

 Timpul 
care s-a extins
la Infinit

Iubind
*********
Anima

Mi-ar placea sa ma atingi…asa..

…Gusta cu degetele savoarea sufletului…

Fragment din “Povestea adevărată a iniţierii unui shaman”, de Amarananda Bhairavan
Muzica-Era-Flowers of the Sea

*******

Anima