Ziua în care m-am iubit cu adevărat

În ziua în care m-am iubit cu adevărat am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Și am început doar să fac tot ce pot, cu pasiune și cât mai total. Am pus restul in mâinile Lui Dumnezeu.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Încredere în sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele. Am schimbat drumul. Mi-am ascultat mai atentă inima.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită, asemănătoare cu a altcuiva, pe care îl credeam mai fericit.
Am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă este pentru mine și nu în ciuda mea. Totul contribuie la dezvoltarea mea, deci mi-am asumat responsabilitatea stărilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numeşte … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu scopul de a obține ceea ce îmi doresc, oricât de îndreptățită mă credeam. Mi-am amintit că. dacă ceva nu se întâmplă, înseamnă doar că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți sau că pur și simplu nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … obiceiuri nefaste, persoane, situații, tot ceea ce îmi consuma inutil energia.
La început, rațiunea mea numea asta egoism. Cu timpul, am descoperit însă că viața mea era mult mai simplă, iar gândurile mai curate. Mă trezeam din nou cu zâmbetul pe buze.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de singurătate și de timpul liber (pe care credeam în trecut că trebuia neapărat să îl umplu) și am renunțat să mai fac planuri mari… Am renunțat să mă mai compar cu alții și
am renunțat la mega-proiectele de viitor, care mai mult îmi încovoiau umerii și îmi ghebosau spatele sub greutatea lor, decât îmi dădeau aripi să zbor.
Astăzi fac ceea ce simt că este bun, ceea ce mi se potrivește, urmărind să dau 100% , însă așa cum simt și în ritmul meu. Caut să mă îmbunătățesc mereu, dar am renunțat la a mă epuiza și la a mă forța să fiu acolo unde nu este și inima mea.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Iubire de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori totuși m-am înșelat.
Am descoperit că nu trebuie să le știu pe toate, că nu am nimic de dovedit, că pot să întâmpin clipa cu curiozitate, cu uimire, cu dorința de a descoperi, de a afla ce simt și ceilalți, cu sete de a învăța.
Așa am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă tot preocup de viitor.
Astăzi, trăiesc din plin momentul prezent, așa cum este, căci doar acolo se petrece întreaga viață.
Trăiesc din plin clipa, îmbrățișez prezentul, oferind atenție fiecărei secunde a fiecărei zile.
Descopăr că aceasta se numeşte … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că rațiunea mă poate înșela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
Și că toate cele descoperite până acum înseamnă …
Să ştii să trăiești cu adevărat.

• adaptare după un text de Charlie Chaplin🙏

Nu trebuie sa alergăm cu limba scoasă după nimic, nici măcar după iubire, nici măcar după vise, nici măcar după fericire. Nu trebuie să ne temem de momentele de întuneric sau de singuratate… Putem să ne luăm în brațe, să ne oferim timp și încurajare, să ne rugăm și să credem în puterea noastră de a trece peste orice încercare. Să ne amintim că totuși… din haos se nasc stelele.💫💫💫💫💫💫💫 💖

Alina Dospinescu

• 

Când un bărbat și o femeie devin unu – Rumi

Când un bărbat și o femeie devin unu,
acel ”unu” ești Tu.
Și când acel ”unu” este distrus, acolo ești tot Tu.

Unde este acest ”noi” și acest ”eu”?
Împreună cu Preaiubitul.
Tu ai făcut și acest ”noi” și acest ”eu”
ca să joci jocul pețitului cu tine însuți;
toate ale ”tale” și toate ale ”mele” puteau deveni
un singur suflet
și în final aduse în Iubirea cea mare.

 Rumi

Cand un barbat trezit iubeste o femeie…

Cand un barbat trezit spiritual  iubeste, o face cu toata inima lui.

Pentru el, nu exista jumatati de masura. El stie ca este datoria lui sacra sa adore femeia spre care sufletul il cheama si ca pasiunea si dorinta lui pentru ea ii deschid inima. Doar cu inima complet deschisa el este cu adevarat pregatit sa o primeasca. Doar cu inima complet deschisa, ea se poate trezi si revela.

El se imbata de parfumul pe care ea il raspandeste, daruindu-i feminitatea ei, lasandu-se purtat i n sfere necunoscute pana atunci de iubire, de dor, de aspiratie ardenta pentru o uniune completa.

Amintirea ei, imaginea zambetului ei seducator curge prin el ca o seva datatoare de viata. Atunci, iubirea explodeaza in particule infinite in tot ceea ce atinge, curge prin sarutul si imbratisarea lui, se revarsa in jocul lui cu ea si cu viata insasi.  Este inceputul real al devenirii lui ca barbat.

Iubind-o, realizeaza ca misterul ei este de nepatruns pentru minte si renuntand sa mai incerce sa o inteleaga, incepe in sfarsit sa se inteleaga pe el insusi, asa cum este facut, sa isi cunoasca puterea, unicitatea, sa se apropie de esenta. Cu cat iubirea si pasiunea dintre ei devine mai intensa, cu ata mai mult el se intoarce catre interior, este purtat prin labirint, spre a-si descoperi centrul.

Iar centrarea lui, ancorarea lui in iubire si in ceea ce este de nepatruns, devotiunea lui stabila si ferma ii deschid femeii iubite de el portile si ii ofera aripile necesare pentru ca zborul sa inceapa.

Desfacandu-si aripile, petelalele de floare si inima strabatuta de misterul iubirii ce o inalta, ea capata increderea de a se dezvalui ca o Zeita a Iubirii, asa cum este. Se descopera pe sine, in oglinda ochilor lui luminosi, mai frumoasa si mai puternica decat a crezut vreodata ca poate fi si se minuneaza de miracolul ce exista in ea. Fiinta ei raspandeste ceresc parfum si parca naste universuri, daca vrea.

Nu mai este vorba de frumusetea de suprafata, a formei, ci de Frumusetea dintai, ce  danseaza acum libera prin ea. Nu mai este nevoie de puterea superficiala, a masculinizarii fortate, de puterea rigida a nenumaratelor scuturi pe care si le ridicase plecand la lupta, crezand ca doar luptand se va apara, caci ea descopera ca are de partea ei Forta Vietii, a creatiei, a tuturor stelelor si a planetelor, a Mamei Pamant si o putere infinita de a hrani, de a naste si de a crea. Devine miraculoasa. Magica. Fericita.

Si abia atunci, ea ii ofera totul lui, caci abia acum ii este permis sa ofere, acum, cand el, iubind-o si iubind-o si iubind-o,  i-a oferit accesul la propria comoara interioara. Poarta este in ea, dar cheia este la el.

Iar ea ii ofera, celui care stie iubi, la nesfarsire, comoara dupa comoara.

Cine stie, tace.

Alina Dospinescu

Cand un barbat trezit iubeste o femeie…

 

Cand un barbat trezit spiritual  iubeste, o face cu toata inima lui.

Pentru el, nu exista jumatati de masura. El stie ca este datoria lui sacra sa adore femeia spre care sufletul il cheama si ca pasiunea si dorinta lui pentru ea ii deschid inima. Doar cu inima complet deschisa el este cu adevarat pregatit sa o primeasca. Doar cu inima complet deschisa, ea se poate trezi si revela.

El se imbata de parfumul pe care ea il raspandeste, daruindu-i feminitatea ei, lasandu-se purtat i n sfere necunoscute pana atunci de iubire, de dor, de aspiratie ardenta pentru o uniune completa.

Amintirea ei, imaginea zambetului ei seducator curge prin el ca o seva datatoare de viata. Atunci, iubirea explodeaza in particule infinite in tot ceea ce atinge, curge prin sarutul si imbratisarea lui, se revarsa in jocul lui cu ea si cu viata insasi.  Este inceputul real al devenirii lui ca barbat.

 

Iubind-o, realizeaza ca misterul ei este de nepatruns pentru minte si renuntand sa mai incerce sa o inteleaga, incepe in sfarsit sa se inteleaga pe el insusi, asa cum este facut, sa isi cunoasca puterea, unicitatea, sa se apropie de esenta. Cu cat iubirea si pasiunea dintre ei devine mai intensa, cu ata mai mult el se intoarce catre interior, este purtat prin labirint, spre a-si descoperi centrul.

Iar centrarea lui, ancorarea lui in iubire si in ceea ce este de nepatruns, devotiunea lui stabila si ferma ii deschid femeii iubite de el portile si ii ofera aripile necesare pentru ca zborul sa inceapa.

Desfacandu-si aripile, petelalele de floare si inima strabatuta de misterul iubirii ce o inalta, ea capata increderea de a se dezvalui ca o Zeita a Iubirii, asa cum este. Se descopera pe sine, in oglinda ochilor lui luminosi, mai frumoasa si mai puternica decat a crezut vreodata ca poate fi si se minuneaza de miracolul ce exista in ea. Fiinta ei raspandeste ceresc parfum si parca naste universuri, daca vrea.

Nu mai este vorba de frumusetea de suprafata, a formei, ci de Frumusetea dintai, ce  danseaza acum libera prin ea. Nu mai este nevoie de puterea superficiala, a masculinizarii fortate, de puterea rigida a nenumaratelor scuturi pe care si le ridicase plecand la lupta, crezand ca doar luptand se va apara, caci ea descopera ca are de partea ei Forta Vietii, a creatiei, a tuturor stelelor si a planetelor, a Mamei Pamant si o putere infinita de a hrani, de a naste si de a crea. Devine miraculoasa. Magica. Fericita.

Si abia atunci, ea ii ofera totul lui, caci abia acum ii este permis sa ofere, acum, cand el, iubind-o si iubind-o si iubind-o,  i-a oferit accesul la propria comoara interioara. Poarta este in ea, dar cheia este la el.

Iar ea ii ofera, celui care stie iubi, la nesfarsire, comoara dupa comoara.

Cine stie, tace.

Alina Dospinescu

 

«Ziua în care am încetat să mă grăbesc» – Povestea înduioșătoare de viață a unei mame foarte ocupate

Rachel Macy Stafford este femeie și mamă. Aceasta a scris un mesaj foarte dur, emoționant și real despre cât de important este să nu te grăbești, mai ales atunci când ai copii.

*****

Atunci când trăiești o viață nebună, fiecare minut este contabilizat. În mod constant simți că trebuie să consulți lista ce ceea ce ai de făcut, să stai cu ochii la ecranul telefonului și să alergi undeva. Și cum ai încerca să împarți timpul și atenția, și cât de multe sarcini diferite ai încerca să rezolvi – oricum nu ți-ar ajunge timpul să le reușești pe toate.

Aceasta a fost viața mea timp de doi ani nebuni. Gândurile și acțiunile mele controlau notificările electronice, apelurile și mesageria vocală umplută până la refuz. Și, deși fiecare fibră a sufletului meu dorea să găsească timp pentru toate treburile în programul meu supraîncărcat, nu îmi reușea nicidecum.

Și asta până cu șase ani în urmă, când am fost binecuvântată prin chipul calm, fără griji și cu miros de flori al unui copil.
Când aveam nevoie să plec, ea începea să caute o coroană strălucitoare în geanta mea.

Când trebuia să fiu undeva deja cu cinci minute în urmă, ea mă ruga să-i fixez jucăria de scaunul automobilului.
Când trebuia să iau o gustare rapidă, ea se oprea brusc ca să vorbească cu o femeie mai în vârstă, care semăna cu bunica ei.

Când aveam doar treizeci de minute pentru a ajunge undeva, ea îmi cerea să opresc căruciorul ca să mângâie fiecare câine care trecea pe alături.
Când aveam o agendă completă, care începea la 6 dimineața, ea îmi cerea să sparg ouă și foarte încet și cu grijă începea să le amestece cu mixerul.

Acest copil lipsit de griji a fost mereu pentru grăbita de mine un adevărat cadou. Dar atunci n-am înțeles. Când trăiești o viață nebună, viziunea ta asupra lumii devine foarte îngustă – tu vezi doar ceea ce urmează pe ordinea de zi. Și tot ceea ce era imposibil de bifat în program era o pierdere de timp .

Ori de câte ori copilul meu îmi cerea să mă abat de la program, am avut o scuză: „Nu avem timp pentru asta”. Prin urmare, cuvintele pe care i le-am spus de cele mai multe ori copilului meu iubit au fost: „Hai, mai repede”.
Începeam discuția astfel: „Vino repede, ne grăbim”. Și se termina cu expresia: „Vom pierde totul, dacă nu ne grăbim”.

Și începeam ziua următoare la fel: „Grăbește-te și mănâncă micul dejun. Grăbește-te și îmbracă-te”. Și încheiam ziua cu același cuvânt: „Perie-ți dinții, cât mai curând posibil. Urcă rapid în pat”.

Și, deși cuvintele „rapid” și „grăbește-te” nu afectau viteza copilului meu decât puțin sau în niciun fel, le spuneam oricum. Chiar mai mult decât cuvintele „te iubesc”.

Adevărul doare, dar adevărul vindecă… și mă ajută să devin o mamă cum aș vrea să fiu. Dar într-o zi totul s-a schimbat. Am luat-o pe fiica mea cea mare de la grădiniță, am venit acasă și am coborât din mașină. Acest lucru nu s-a petrecut atât de repede pe cât și-ar fi dorit fiica cea mai mare, și i-a spus surorii mai mici: „Cât ești de lentă!”. Și când copila și-a trecut brațele după gâtul meu și a oftat exasperată, m-am văzut pe mine în chipul ei – aceasta a fost o priveliște sfâșietoare.

Am pus presiune pe ea în mod constant, am împins și grăbit micul copil, care dorea doar să se bucure de viață. Mi s-au deschis în sfârșit ochii. Și dintr-o dată am văzut clar ce rău aduce existența mea grăbită copiilor mei. Deși vocea îmi tremura, m-am uitat în ochii copilului meu și i-am spus: „Îmi pare rău că te-am făcut tot timpul să te grăbești. Îmi place că nu te grăbești niciunde, și vreau să fiu ca tine”.

Ambele fiice s-au uitat la fel de surprinse la mine, și fața celei mici s-a luminat de bunătate și înțelegere. „Promit să fiu mai răbdătoare de acum înainte”, i-am spus și am îmbrățișat copilul meu creț, care strălucea de promisiunea neașteptată a mamei ei.

A fost destul de ușor să alung „grăbește-te” din vocabularul meu. Mult mai greu a fost să acumulez răbdare, să-l aștept pe copilul meu care nu se grăbea nicăieri. Pentru a ne ajuta reciproc, am început să-i ofer un pic mai mult timp pentru a se pregăti, atunci când trebuia să mergem undeva. Dar uneori, din cauza aceasta, întârziam. Atunci mi-am promis că voi întârzia doar acești câțiva ani, cât ea este încă mică.

Când ne plimbam sau mergeam la magazin, îi permiteam ei să dea ritmul. Și atunci când ea se oprea pentru a admira ceva, eu îmi alungam planurile din cap și pur și simplu o urmăream. Am fost martoră la expresiile de pe fața ei, pe care nu le-am mai văzut înainte. Am studiat adânciturile de pe mâinile ei și micile riduri în jurul ochilor atunci când zâmbea. Am văzut cum alți oameni răspundeau, atunci când ea se oprea ca să vorbească cu ei. Mă uitam cum ea studiază insecte interesante și florile frumoase. Ea era un cercetător, și eu am realizat că cei care contemplează în lumea noastră nebună sunt daruri rare și uimitoare. Fiica mea a fost un cadou pentru sufletul meu agitat.

Promisiunea să încetinesc a fost făcută în urmă cu aproape trei ani. Și de atunci a trebuit să depun mult efort pentru a trăi într-un ritm mai lent, să nu fiu distrasă de agitația de zi cu zi și să acord o atenție la ceea ce este cu adevărat important. Din fericire, cea mai mică dintre fiicele mele îmi amintește mereu despre asta. De fapt, într-o zi ea mi-a amintit-o încă o dată.

Într-o zi de vacanță am mers împreună, după o plimbare cu bicicleta, să cumpărăm înghețată. După ce am cumpărat-o, fiica mea s-a așezat la o masă în apropierea cortului, admirând cornul rece din mână. Dintr-o dată a rostit: „trebuie să mă grăbesc, mamă?”

Aproape am plâns. Probabil cicatricile din viața grăbită din trecut niciodată nu vor dispărea complet, m-am gândit cu tristețe.

Și, în timp ce copilul meu se uita la mine încercând să își dea seama dacă este nevoie să se grăbească, am realizat că acum pot să aleg. Aș fi putut sta și să mă gândesc cu tristețe cum de multe ori în viața mea am grăbit-o… sau aș putea sărbători faptul că astăzi urmăresc să fac lucrurile diferit. Am decis să trăiesc acea clipă.

„Nu este nevoie să te grăbești. Doar nu te grăbi” – i-am spus încet. Fața ei s-a luminat imediat iar umerii s-au relaxat. Și așa ne-am așezat una lângă alta, discutând despre ceea ce vorbesc când cântă la o chitară hawaiiană copiii de 6 ani. Au fost chiar și momente când am stat în tăcere, zâmbind una alteia și admirând împrejurimile și sunetele din jurul nostru.

Brusc, fiica mea mi-a întins o linguriță cu înghețată și mi-a spus cu mândrie: „Am păstrat ultima linguriță pentru tine, mamă”. Când am savurat înghețata răcoroasă, am realizat că numai ce am semnat un contract pe viață.
I-am dat copilului meu un pic de timp… și în schimb, mi-a dat ultima lingură din înghețata ei și mi-a reamintit că aroma devine mai dulce și dragostea devine mai profundă atunci când te oprești, fără să te grăbești prin viață.

Și acum, orice aș face…

… consumul fructelor cu gheață;
… alegerea florilor;
… punerea centurii de siguranță;
… ciocnirea ouălor;
… căutarea scoicilor pe plajă;
… admirarea buburuzelor;
… sau pur și simplu mersul pe jos…
… nu voi spune: „Nu avem timp pentru asta!”. Pentru că, în esență, aceasta înseamnă: „Noi nu avem timp să trăim”.

Să te oprești și să te bucuri de plăcerile simple ale vieții de zi cu zi – aceasta înseamnă să trăiești cu adevărat.

sursa

Curs online intensiv – SUFLETUL PERECHE TE CHEAMA ~ Pregateste-te pentru iubirea vietii tale!

“Un suflet pereche este cineva faţă de care ne simţim conectaţi profund, ca şi cum comunicarea şi comuniunea ce are loc între noi nu ar fi rezultatul unor eforturi intenţionate ci mai curând, al graţiei divine. Este persoana a cărei dragoste este îndeajuns de puternică pentru a te motiva să îţi întâlneşti sufletul, să te dedici autodescoperirii, sinelui.“ ~ Thomas Moore

• Iti cauti sufletul pereche?
• Esti o femeie care indrazneste sa viseze, sa caute, sa creada in ea?
• Vrei sa fii pregatita pentru Iubire?

SUFLETUL PERECHE TE CHEAMA

…urmeaza-i chemarea!

PREGATESTE-TE PENTRU IUBIREA VIETII TALE!

Un curs online intensiv de 6 saptamani creat special pentru femeile extraordinare care vor sa se pregateasca pentru iubire, caci cunosc puterea magica a sufletului lor.

Realizat cu drag de Alina Dospinescu si Alexandra Stiuca, unicii facilitatori certificati in metoda     Heart Intelligence din Romania, ce te vor ghida sa descoperi puterea magica a inimii tale si a sufletului tau pereche.

Structura cursului 
Ce invatam si ce exploram impreuna la fiecare intalnire?

1. Harta calatoriei spre marea iubire – cu ce bagaj venim
2. Lectia fostelor iubiri – ce au vrut sa ne spuna de fapt si ce ne invata ele
3. Descopera valoarea ta ca femeie
4. Secretul Atractiei
5. O incursiune indrazneata in lumea sexualitatii feminine delicioase
6. Sufletul pereche este langa tine pe calea spre IUBIRE – cum il recunosti

Ce oferim?
Claritate, vindecare emotionala, energie, sustinere, trezire.

Cum?
Prin metode specifice Heart Intelligence –  exercitii de dezvoltare personala si spirituala, constientizare, inspiratie, miscare, dans, activarea Legii Atractiei, exercitii tehnicii de amplificare a feminitatii si a charismei personale unice, crearea unei comunitati de suport plina de putere feminina, veselie, profunzime, iubire si…un strop de magie divina! 

De ce?
PENTRU CA MERITI SA FII IUBITA! Si pentru a descoperi inteligenta inimii tale si ghidarea ei inspirata pe drumul tau unic spre IUBIRE.

Unde?
Online, astfel incat poti participa de oriunde te afli, alaturi de alte femei minunate ca tine. Suntem doar la un click distanta si foarte aproape cu inimile de inima ta!

Cand?
In fiecare vineri seara de la ora 19.00 la 20.30 (cand va avea loc partea inspirationala, de inlocuire a credintelor limitatoare) si in fiecare sambata dimineata de la ora 10.00 la 11.30,(pentru experienta transformatoare pe care ti-o aduce trezirea energiei feminine, miscarea, exercitiile practice, videcarea emotionala). Vei beneficia in total de 12 intalniri inspiratoare si transformatoare.

ATENTIE! In cazul in care va inscrieti la curs, insa nu puteti fi prezenta la o sesiune online din intervalul mentionat, puteti primi la cerere inregistrarea video a intalnirii.


Inscrieri si Informatii suplimentare:
dospinescu.alina@yahoo.com
stiuca_alexandra@yahoo.com

Va asteptam cu drag!

“Un suflet pereche este cineva care are încuietori potrivite cheilor tale şi chei ce se potrivesc încuietorilor tale. Atunci când ne simţim îndeajuns de siguri încât să deschidem încuietorile, sufletele noastre autentice păşesc în faţă şi putem fi întru totul cine suntem; putem fi iubiţi pentru ce suntem şi nu pentru ceea ce vor altii sa fim. Fiecare dintre cei doi scoate la iveală cea mai bună parte a celuilalt. si ne simţim în siguranţă creand propriul nostru paradis.”

“Recunoaştem un suflet pereche prin nivelul suprem de linişte şi securitate pe care îl simţim împreună cu acea persoana. Asta nu înseamnă că nu mai rămân chestiuni ce trebuie să fie puse la punct, ci că ştim intuitiv că ne putem rezolva problemele cu sufletul nostru pereche fără să pierdem respectul şi dragostea lui.”

“Te iubesc nu numai pentru ce eşti, ci şi pentru cine sunt atunci când îmi eşti alături. Te iubesc nu numai pentru ce ai făcut din tine, ci şi pentru ce faci din mine. Te iubesc pentru partea din mine pe care o scoţi la suprafaţă.” ~ Richard Bach

Ce se petrece în mintea noastră când auzim «Te iubesc»?

„

Te iubesc” nu este doar un simplu clişeu pe care îl spunem când suntem fericiţi, ci are o putere atât de mare, încât activează întregul sistem neuronal din creierul nostru şi generează o stare euforică la nivelul întregului corp.

În opinia psihologului Alexandru Pleşea, , iubirea este, în fapt, cea mai puternică emoţie – măsurată de cercetători – pe care corpul nostru o poate manifesta, dar aceasta nu vine din minte, ci este doar coordonată de către minte. Ea produce în noi o forță atât de mare, încât toate cele cinci simțuri fizice își măresc intensitatea. Gustul este altul, atingerile mai intense, privirea mai ageră și vigilentă, auzul mai calibrat și mirosul mai fin. 

Studiile arată că procesele de memorare, amintire și inovație în timpul unei relații de iubire devin mult mai facile și deschizătoare de noi oportunități în viață. Mai mult, specialistul consideră că iubirea este singura stare care îl conduce pe om să observe ce puteri are de fapt, însă gândurile, obiceiurile şi chiar prejudecăţile noastre ne împiedică să o trăim intens şi pe termen lung.

„Iubirea – ca stare – o avem genetic întipărită în fiecare dintre noi, este substanţa primă din care suntem clădiţi, însă mintea noastră a generat un sistem alternativ, dihotomic, care estompează sau remodelează fluxul de iubire care ne curge prin fiecare celulă a corpului nostru. Acest sistem alternativ construit artificial de creier, care a primit aceste învăţături de la societatea contemporană, ne împinge spre iubire unilaterală, spre iubire condiţionată şi spre orgolii în dragoste. Această stare duală în care trăim – iubirea înseamnă libertate totală / iubirea implică condiţii – ne face să experimentăm confuzia, stresul şi stările de anxietate şi ne este foarte greu să vedem şi să experimentăm acest sentiment în starea lui pură. Iubirea are nevoie să fie înțeleasă ca fiind neschimbătoare, necondiționată de gânduri; nu fluctuează și nici nu depinde de factorii externi. Ea fiind un proces al inimii, și nu al gândurilor. Gândurile sunt de fapt obișnuințele minții, care de cele mai multe ori distrug căsnicii, relații, colaborări etc.”, consideră psihologul Alexandru Pleşea.

Primul „Te iubesc” înseamnă aprobarea sentimentelor. „Te iubesc” spus în timpul unei relaţii lungi, înseamnă confirmarea primului „Te iubesc”

Exponentul sau simbolul sentimentului de iubire, în toată convenţia noastră socială, este expresia „Te iubesc”, iar implicaţiile acesteia au depăşit cu mult graniţele sale iniţiale. În acelaşi timp, psihologul afirmă că poveştile de dragoste aflate la început sunt guvernate de iubire pasională, care activează o cantitate mare de oxitocină – hormonul fericirii şi al ataşamentului, iar primul „Te iubesc” pe care îl spunem persoanei dragi, va fi perceput la nivel mental ca fiind aprobarea şi acceptarea sentimentelor. „Te iubesc” va transcende omul dintr-o stare fizică într-una pur spirituală. 

Cu cât repetarea cuvintelor „Te iubesc” va fi confirmată unul altuia, cu atât mai mult omul va fi readus la starea inițială, puternică și transcendentală pe care a avut-o la prima auzire a acestor cuvinte. „Învățarea repetării cuvintelor «Te iubesc» către persoanele dragi devine o expresie cu putere atât de mare, atât din punct de vedere emoţional, cât şi mental, încât poate învinge toate filtrele mentale care împiedică iubirea să se manifeste la nivelul cel mai înalt. Spuneţi-le des părinţilor, bunicilor, fraţilor, verişorilor, soţiilor, soţilor, iubiţilor şi iubitelor acest «Te iubesc» deoarece depresiile, supărările şi toate stările negative produse de creier, pot dispărea instantaneu datorită acestui mic impuls. Percepția pe care o vedem de la cei care spun des «Te iubesc», este construită în jurul stărilor de fericire, venită din bunăvoință și ajutor nelimitat, milă, iertare și înțelegere fără judecată”, conchide psihologul Alexandru Pleşea.

Sursa

Ce facem atunci cand desi ne iubim, ceva nu mai merge?

Stim cu totii  ca polii opusi se atrag. Am invatat la orele de fizica. Este suficienta o diferenta de potential si avem atractie instantanee. Magnetii sunt dovada vizibila ca este asa, iar in relatia barbat – femeie este exact la fel. Cu cat mai diferiti sunt cei doi, cu atat atractia este mai mare. Cu cat ea este mai relaxata si feminina si cu cat el e mai prezent si mai masculin, o forta irezistibila si delicios de “periculoasa” ii atrage unul spre celalalt. Sar scantei, cum se spune. Ne “aprindem”, “luam foc” si dorinta ne aduce unul spre altul. 


Dar oare ce este aceasta magie? De ce se petrece asa? 
Care este secretul atractiei si cum putem mentine sau reaprinde dragostea si pasiunea in relatia noastra de cuplu?

Raspunsul il gasim in polaritate.

In orice relatie de iubire in care exista o conexiune sufleteasca intima si profunda si o atractie erotica puternica, se manifesta jocul energiilor complementare. Ne simtim atrasi irezistibil intotdeauna de cei care raspund energiei noastre prin ceva care ne completeaza, fiind diferit. Daca eu sunt plus si tu esti minus, vom face totul sa fim impreuna. 

Spre exemplu, daca eu sunt romantica si visatoare, ingenioasa si creativa,  iar tu esti un om puternic, de actiune, ce stie sa isi transforme visele in realitate, o scanteie se va aprinde intre noi, chiar si fara sa vrem. Poate pentru ca daca eu visez, tu simti ca ti se da timp si spatiu sa visezi tu insuti… poate… pentru ca iti amintesc de o parte draga a sufletului tau, pe care nu ai des timp sa o vizitezi…Si invers, faptul ca tu esti mereu in miscare si stii cum sa lupti pentru visele tale, ma face sa cred mai mult in visele mele, sa simt si eu ca le pot realiza, iar asta, inevitabil, ma atrage.

Este doar un exemplu. Energiile opuse se exprima si se joaca in multe feluri intre oameni. Nu este nici pe departe nevoie ca femeia sa fie mereu cea visatoare si nici barbatul mereu cel activ. Este doar necesara o diferenta de potential. Putem fi in multe feluri, dar pentru a ne atrage, desi este bine sa ne asemanam la nivel de aspiratii si de suflet, este necesar sa existe diferente complementare in modul nostru de a ne manifesta. 

Polarizarea acestor energii, masculine si feminine prin crearea unei diferente de potential are loc la fel ca si in cazul electricitatii. Este ca si cum am gasit butonul, intrerupatorul pe care atunci cand apasam, curentul electric deodata lumineaza spatiul in care ne aflam. La fel ca si curentul electric si fiorul atractiei poate fi aprins atunci cand ne dorim!

In cazul multor cupluri insa, in ciuda faptului ca iubirea exista, scad dramatic pasiunea si emotia ce erau prezente la inceputul relatiei, in timpul fazei de indragostire si, desi exista un mit ce ii face pe oameni sa creada adesea ca perioada de inceput este maximul posibil al relatiei lor, lucrurile nu trebuie sa fie neaparat asa. 

Ceea ce se petrece atunci cand nu cunoastem regulile jocului polaritatii este ca cei ce formeaza un cuplu, chiar si atunci cand au foarte multe lucruri in comun si le place sa fie impreuna, simt (cu toate ca rar povestesc despre asta), ca nu mai gasesc in relatie electricitatea, fiorul si magnetismul pe care si l-ar dori. Iubirea exista, dar atractia nu mai este atat de mare.

CEI MAI MULTI SE SPERIE SI INCEARCA SA IGNORE SAU SA NEGE NEVOIA LOR DE POLARIZARE, IMPORTANTA ATRACTIEI IN RELATIA LOR DE IUBIRE. Cu timpul, asta pare sa ii indeparteze unul de celalalt din ce in ce mai mult…

Secretul atractiei e insa simplu: aprinde lumina! Fa posibil ca plusul si minusul sa se intalneasca. Cum? Pentru mai multa iubire si pasiune este nevoie sa iti cultivi propria energie. Daca esti femeie, fa totul pentru ca feminitatea ta sa infloreasca si sa se exprime liber. Daca esti barbat, creste-ti energia masculina. 

O greseala foarte mare (desi involuntara),  pe care o fac oamenii care se iubesc, este ca incep sa faca aproape totul impreuna si aproape la fel, de fiecare data. Petrec prea mult timp impreuna, caci timpul liber le pare indragostitilor oricum putin, dar treptat, acest timp petrecut impreuna nu mai este unul de calitate. Intervine rutina, se insereaza automatismul si chiar  …plictiseala. Ne depolarizam pentru ca avem nevoie sa fim impreuna, sa ne contopim sufletele, dar avem nevoie, pentru a ne putea atrage si aprinde unul pe altul, sa fim totusi diferiti si sa facem lucruri diferite.  Si sa nu fim chiar tot timpul impreuna. 

Avem nevoie “sa existe un spatiu in acest impreuna al nostru, asa cum coloanele unui templu sunt special construite la o anumita distanta”, dupa cum spunea inteleptul Kahlil Gibran in minunatul sau poem sau despre iubire. 

De asemenea, este nevoie sa fim creativi si destul de “frumosi” si de “nebuni”, incat sa facem chiar si aceleasi lucruri, de fiecare data intr-un mod diferit. 

A fi predominant in energia ei masculina, activa,individualista, competitiva este pentru o femeie un stress. Asa cum si pentru barbat, a fi prea mult timp in energia sa feminina, urmarind spre exemplu filme romantice alaturi de iubita lui, si visand la lucruri pentru care nu face nimic este ceva ce ii consuma energia, pentru ca il indeparteaza de esenta sa.

Avem nevoie sa petrecem timp in propria noastra energie. Avem nevoie sa ne cultivam propria noastra esenta. Ceea ce, pentru femeia moderna de exemplu, care este nevoita ca oricum in cariera sa fie adesea in modul masculin, nu se petrece prea des.

Avem nevoie sa devenim constienti ca numai noi suntem cei care putem sa aprindem lumina. Ca numai acordandu-ne timp si ingaduinta de a fi diferiti si de a ne descoperi specificul, rostul faptului ca suntem femei sau barbati neintamplator si ce presupune asta. Ce inseamna sa fii cu adevarat femeie in relatia de cuplu? Si ce anume aduce barbatul in mod specific in relatia de iubire?

Fara a descoperi specificul si rolul nostru, cum am putea crea o iubire nemuritoare?

Avem nevoie, ca femei, sa fim alaturi de alte femei, facand lucruri feminine. Avem nevoie sa ne imbaiem, periodic, intr-o mare de feminitate. Avem nevoie sa ne intoarcem in adancuri, la feminitatea noastra profunda, arhetipala – aceea care hraneste, care are puterea de a regenera, de a primeni si de a crea. 

Avem nevoie sa fim mai des in inima, acesta este privilegiul femeii. Pentru a putea creste iubirea. Pentru a ne regasi puterea de a o crea, de a o hrani, de a ne regenera.

Avem nevoia sa oferim libertate si incredere barbatului pentru ca el, la randul lui sa isi regaseascain lumea sa masculina, esenta profunda si puterea ce il face capabil sa iubeasca. 

Pentru ca…

Avem nevoie de electricitatea dintre noi. 

Avem nevoie sa ne bata inimile tare de dor, de dorinta atunci cand ne privim, avem nevoie de scantei, de pasiune, de dragoste, de erotism, pentru ca abia atunci simtim cu adevarat ca suntem in viata, ca suntem vii si fericiti si nebuni si creatori si infiniti.

Avem nevoie sa realizam si sa ne bucuram ca.. SUNTEM DIFERITI… DIN FERICIRE!

Sa lasam deci diferentele noastre sa se ingemaneze si sa se completeze reciproc …pentru iubirea care este inca vie in noi.

cu mult drag, 
Alina Dospinescu

Manuscrisul Mariei Magdalena -partea a VII-a

Cincisprezece 

Pentru el fiecare uniune cu mine a însemnat o întărire a Ka-ului său (CORPUL SUBTIL ENERGETIC). De aceea am spus mai devreme că el a venit la izvorul meu, pentru că izvorul pe care o femeie Iniţiată îl oferă bărbatului este un izvor nesfârşit de potenţial magnetic. Dar el este deschis doar când femeia se simte în siguranţă şi iubită. Doar atunci practicile vor funcţiona. Pentru că practicile fără hrana iubirii devin doar tehnici şi nu vor da rezultatul cerut sau dorit.

Când Isus şi eu am făcut dragoste, noi am determinat Serpentinele noastre să urce pe coloanele noastre vertebrale. Am făcut acest lucru simultan şi în momentul extazului reciproc încărcătura eliberată din prima chakră în zona pelviană a corpurilor noastre a fost trimisă sus, în Tron (centrul spiritual ), care se află în partea superioară a capului – stimulând centrii cei mai înalţi ai creierului.

În acelaşi timp, în timpul acestui moment al extazului senzual noi am plasat conştiinţa noastră complet în corpurile noastre Ka, deoarece Ka este întărit de extaz. Stările extatice hrănesc şi întăresc corpul Ka şi, după cum am spus mai devreme, cu fiecare întărire Ka devine mai magnetic, atrăgând Iniţiatul spre ceea ce el sau ea îşi doreşte.

Magia lui Isis are de-a face cu abilitatea internă a fiinţei feminine de a utiliza energiile magnetice pentru a deschide nivele mai adânci ale conştiinţei, prin actul de predare a energiilor sexuale căilor ce sunt deschise.

Când o femeie este profund îndrăgostită şi preţuită, cum am fost eu de Isus, ceva lasă energia să meargă la cel mai adânc nivel al ei . Dacă ea se simte în siguranţă şi permite cutremurului iubirii si orgasmului mistic sa o cuprinda, ingaduind ca acest tremur să o poarte, există un vortex magnetic impresionant ce deschide centrul ce se află în uterul ei.

Doi Iniţiaţi angajaţi în Magia Sacra lui Isis se pot întări pe ei înşişi şi să-şi expansioneze rapid conştiinţa prin puterea acestui câmp magnetic.

În practicile avansate ale Magiei Sexuale a lui Isis, bărbatul Iniţiat determină amândouă Serpentine ale sale să urce prin corpul Ka al femeii Iniţiate, iar femeia determină Sepentinele sale să urce prin corpul Ka al bărbatului. Puterea colosala a acestei practici este asemenea energiei eliberate de o bombă atomică. Amplitudinea masivă a valurilor câmpului magnetic pot întări corpul Ka dincolo de orice imaginaţie sau pot să-l distrugă, dacă nu este pregatit si purificat cum trebuie.

Aceasta a fost acea practică avansată pe care Isus a angajat-o în acea noapte înainte de Grădina Gethsemane. Pentru el această creştere grozavă a potenţialului magnetic în Ka-ul său l-a întărit pentru munca sa grea şi pentru sarcina pe care a înfruntat-o în Iniţierea sa finală prin portalul morţii; astfel încât, când corpul său fizic s-a dizolvat în elementele sale constitutive, aceasta s-a petrecut astfel într-o fulgerare de lumină şi căldură – ceea ce Biserica numeşte Înviere. Dar aceasta a fost doar un efect a ceva mult mai profund ce s-a întâmplat în el. A fost determinată de magnetismul corpului său Ka, pentru că a fost posibil prin Ka-ul său să călătorească prin lumea sa interioară, dincolo de moartea însăşi.

Cum Isus şi eu am angajat Practicile Sexuale ale lui Isis în relaţia noastră, noi am înţeles amândoi că acesta era scopul.

În ceea ce mă priveşte, eram atât femeie cât şi Iniţiată. Am fost antrenată ani şi am ştiut ce să fac cu căile, dar am fost surprinsă să mă simt cucerita total si ca femeie.

M-am găsit pe mine însami aşteptând cu cea mai profundă anticipare o privire sau o atingere a lui Isus, şi timpurile noastre petrecute împreună au fost cele mai preţioase timpuri pe care le-am experimentat vreodată. Ceva din atingerea lui şi din ochii lui – felul în care îl simţeam – a determinat  o deschidere în mine şi mă găseam uneori aproape râzând de mine.

Eu, care am fost antrenată în cele mai secrete practici ale Sexului Magic al lui Isis şi am fost apreciată de Preotesele mele ca fiind foarte avansată – ca Iniţiată – m-am găsit pe mine, ca pe o simplă începătoare în prezenţa femeii indragostite din mine.

Pentru că ce vă spun acum este că, în inima şi mintea şi corpul înţelepciunii feminine se află cele mai mari secrete şi cele mai mari puteri – şi ele aşteaptă să fie revelate.

Şi toate acestea sunt scoase la iveală de atingerea altcuiva!

Şi astfel în clipa în care vorbesc de Isus sunt străbătută de iubirea mea şi de sentimentele pe care le păstrez pentru el prin toate timpurile.

~ VA URMA ~

Iubirea de sine

  Cât de mult Te iubeşti cu adevărat?

Primul pas ar fi să-ţi dai seama cât de mult te iubeşti cu adevărat. Pentru asta ar trebui să înţelegi că există în tine un copil care are nevoie de răbdare, de toleranţă, de încurajare, de dragoste, de tandreţe… I le acorzi? Ţi se întâmplă să-i spui poveşti cu balauri despre tot felul de lucruri pe care le va pierde în curând, despre cât de ghinionist este sau ce puţine şanse are să reuşească? Se numeşte pesimism şi copilul din tine este trist şi deprimat mult timp după ce aude aşa ceva.

Uneori îi explici în amănunt nenumăratele reuşite ale altora care lui “nu îi vor fi niciodata accesibile”? Acest comportament înseamnă invidie şi gelozie şi pe el îl face să-şi piardă încrederea în sine.

Îl stârneşti, promiţându-i mereu noi şi noi plăceri – pe care e clar că nu i le poţi oferi la nesfârşit? Îi trezeşti astfel pofta nemăsurată care îl face avid şi veşnic nemulţumit. Îi explici uneori că ceilalţi sunt vinovaţi de eşecurile lui şi că ar trebui să le dea o lecţie? În felul acesta îl înveţi ura, iar violenţa care o însoţeşte îl umple de răni adânci. În plus, ca să mai îmbunezi un pic situaţia, îi spui că nu contează câte îndură, tot el este centrul Universului? Orgoliul pe care i-l trezeşti astfel, în mod paradoxal, îi alimentează complexele de inferioritate…

Toate aceste obiceiuri nefaste îi rănesc mult mai puţin pe cei din jur decât pe cei care le practică. Dacă ţi se mai întâmplă uneori să te comporţi astfel cu tine însuţi înseamnă că încă nu te iubeşti suficient.

Copilul din tine are nevoie de dragostea ta. Tot restul – iubirea şi aprecierea celorlalţi, satisfacţiile de tot felul, diferite idei şi teorii metafizice – nu-l vor linişti decât pentru scurt timp. Periodic el va deschide ochii, va înţelege că nu a primit ce-i trebuie şi va reîncepe să plângă. Cum anume? Cuvintele aspre adresate celorlalţi, reproşurile, ironia, violenţa – fizică sau verbală – neîndurarea, răceala sufletească, tristeţea, neîmplinirea, nerăbdarea, nemulţumirea, împrăştierea – toate acestea sunt semne care îi anunţă pe ceilalţi că în tine există un copil care plânge. O relaţie de iubire între două fiinţe care nu vor să se iubească pe ele însele este ca o punte îngustă peste un abis. Fiecare dintre ei speră că celălalt va reuşi miracolul să umple golul – să-i ofere atât de mult încât să-l scutească de necesitatea de a se descoperi şi iubi pe sine. Evident, este doar o himeră…

Atunci când nu mă iubesc pe mine însumi voi avea mereu nevoie de tot mai multe dovezi de iubire de la celalalt. Dacă nu mi le oferă, mă voi considera indreptăţit să mă supăr. Dacă mi le oferă din plin, dar eu nu simt că merit cu adevărat atât de mult, voi gândi că pur şi simplu se înşeală, că totuşi este o persoană naivă, iar dragostea sa va începe să mă sufoce.

De fapt, nu voi reuşi niciodată să primesc de la ceilalţi mai mult decât sunt capabil să-mi ofer eu însumi.

Atunci când aducem în relaţiile noastre starea de împlinire pe care o trezeşte veritabila iubire de sine, interacţiunea se stabileşte pe un cu totul alt nivel. Nu mai este vorba de acea foame de iubire care face din interacţiunea cu celălalt o necesitate stringentă, dureroasă, ci de revărsarea unui preaplin. În felul acesta “a dărui” şi “a primi” dobândesc o altă semnificaţie. Atunci când îl eliberez pe celălalt de “obligaţia” de a vindeca rănile pe care mi le provoc singur prin faptul că nu mă iubesc, îi las timp pentru a savura iubirea.

Învaţă să comunici cu Sinele tău Divin

Pentru a învăţa să ne iubim pe noi înşine avem nevoie să înţelegem cum se raportează ceilalţi la noi pentru a ne iubi. Problema este că, încă de mici, am fost învăţaţi despre iubire numai ceea ce au reuşit să ne transmită cei apropiaţi – care aveau ei înşişi propriile limitări şi răni sufleteşti. Pentru a depăşi aceste tipare este bine să învăţăm să ne iubim aşa cum ne iubeşte o fiinţă foarte elevată, spre exemplu Sinele nostru Divin.

Iată o modalitate practică: timp de 29 de zile, vă spuneţi în fiecare dimineaţă, de 21 de ori afirmaţia „Sunt dintotdeauna călăuzit(ă) de Sinele meu Divin” şi îl rugăm să ne înveţe pe parcursul acelei zile să ne iubim aşa cum ne iubeşte el. În orele care urmează suntem cât mai atenţi la toate manifestările noastre, aşa cum facem când cineva spune uneori că ne iubeşte, dar acţiunile sale nu dovedesc asta şi căutăm să înţelegem care îi sunt sentimentele reale. E necesară o observare lucidă şi relaxată, nu pentru a vâna greşelile pe care le facem în relaţia cu noi, ci pentru a pătrunde în profunzime mecanismele prin care propria minte ne face să fim lipsiţi de iubire. De fiecare dată când observăm gânduri sau acţiuni de natură să ne rănească, intrăm în starea de oservator prin întrebarea “Ce gândesc eu acum?” şi “Ce simt eu acum?”.

Unul din locurile comune ale gândirii umane este că nu merităm iubire atunci când experimentăm ceva ce ne face să suferim noi sau alţii. De aceea, când ne simţim vinovaţi, ne refuzăm cu şi mai multă îndârjire dragostea şi astfel ne învârtim iar şi iar în acelaşi cerc. Totuşi, din punct de vedere divin, lucrurile stau altfel: tocmai cel care este în suferinţă (fiul risipitor) are nevoie de mai multă iubire pentru a se putea redresa.  Acesta este un mod matur de a iubi, singurul care ne poate duce dincolo de aparenţe. Dacă nu suntem capabili să ni-l acordăm nouă înşine, este puţin probabil că vom reuşi cu ceilalţi.

Mai ales la începutul acestei practici, este posibil să fim uimiţi cât de des ne purtăm fără înţelegere şi iubire pentru noi înşine. Dar dacă perseverăm, vom observa curând că este tot mai uşor să sesizăm din timp această tendinţă şi apoi chiar să o suspendăm înainte de a declanşa multe din programele şi obiceiurile mentale negative. Treptat se instalează o stare de siguranţă, împlinire şi transparenţă. În finalul acestei perioade de 29 zile vom realiza o sinteză în care vom căuta să sesizăm cât mai clar diferenţele care au apărut în modul de raportare la noi înşine. La finalul acestei perioade se va configura o reţea neuronală prin care vom atrage alte informaţii şi alte reţele asemănătoare celei deja formate.  Este posibil ca pe parcursul acestei practici sau în zilele imediat următoare să se producă transformări binefacătoare şi neaşteptate în modul de interacţiune cu ceilalţi, cu persoanele foarte apropiate, dar şi cu cei pe care îi întâlnim în trecere.

Iubeşte-te aşa cum Sinele tău Divin te iubeşte

El nu-ţi răneşte niciodată sufletul pentru aţi salva imaginea. El nu te îndeamnă să fii descurajat – tocmai pentru că îţi cunoaşte infinita comoară lăuntrică. Nu-ţi şopteşte niciodată că eşti neputincios, întrucât ştie că în el sunt toate potenţialităţile. Nu te ameninţă că nu te va mai iubi din cauză că ai greşit; pentru el este evident că, atât timp cât vei exista separat, vei continua să greşeşti. Şi de altfel multe realizări minunate au fost obţinute “din greşeală”… El nu te va privi tolerant cum perseverezi în greşeală – aceasta riscă să devină o cale fără întoarcere. El nu te amăgeşte niciodată că meriţi iubire pentru că eşti “mai presus decât alţii”, căci ştie cu siguranţă că în această dimensiune nici măcar un grăunte de nisip nu ar putea să existe fără iubirea Tatălui.

Autoare: Niculina Gheorghiţă

Sursa: Spatiul inimii