Ce este iubirea de sine?

Iubirea de sine este darul minunat al maturizării sufletești și totodată semnul că această maturizare prinde rădăcini puternice în noi. Este rezultatul gramului de practică perseverentă spre constientizarea sinelui.

Dupa îndelungi căutări, cercetări, sondări interioare; după încercări, reușite și teste ale vieții; după un periplu prin 42 de ani de viață minunată, însă nu și blândă; după multe formări ca psiholog și terapeut; după îndelungi demersuri de dezvoltare și descoperire de sine, de lucru cu sine și cu multe, multe femei pentru vindecarea blocajelor emoționale și (re)descoperirea bucuriei de a fi femeie — continuând să mă descopăr ca suflet ce trăiește o fascinantă călătorie spirituală — experiența îmi spune că IUBIREA RADICALA DE SINE este UN ATU esențial și o necesitate fireasca a fiecărei ființe umane.

Fără iubirea radicală de sine este dificil să fii fericita pentru că :

– tinzi sa depinzi mereu de cineva
– trăiești atașamente care te costă și te dor
– cauți aprobarea și confirmarea valorii și importanței tale în exterior, cu încordare și cu teamă de a nu fii suficientă
– întreții deseori relații de co-dependenta, în care te simți obligata să faci compromisuri
– iti este greu să fii numai cu tine și asta te face să te agăți de altcineva și să faci eforturi supraomenești pentru a-l/o păstra
– renunți la ceea ce este important pentru tine, la visele tale mărunte sau mari
– te judeci (mult prea) aspru și îți diminezi strălucirea, inhibând și ignorând calitățile tale minunate, pe care uiți chiar să le manifești sau nici nu îți mai amintești că le ai
– spui de multe ori “nu” unor oportunități și șanse, din frica de a nu greși sau de a eșua
– te îndoiești de tine, de rostul tău în viață, de capacitățile și de valoarea ta.

Lista poate continua și sigur mai găsești chiar tu destule puncte de adăugat…

Câteva mituri despre iubirea de sine:

– Este adevărat, afirmatiile pozitive ajută, dar numai dacă sunt completate de înlocuirea permanentă, vigilenta și constantă a oricăror tendințe de depreciere de sine și gândire fatalistă prin cultivarea perseverenta a atitudinii optimiste față de viața și persoana ta
– rochiile, schimbările de look, augmentarea trupului tău, etc au o conexiune destul de mică cu iubirea de sine, pentru că izvorăsc adesea, in mod inconștient, tocmai din respingerea față de sine
– bunurile materiale, statutul social, faptul că te simți și că te faci utilă pot însemna sau nu că te iubești, apreciezi și respecți: depinde foarte mult dacă vrei să înlocuiești altceva ce îți lipsește, să acoperi un gol sau te bucuri cu sinceritate de ceea ce viața are de oferit
– faptul că cineva te iubește nu te va face să te iubești în mod real mai mult, ci adeseori face să fie transferată această responsabilitate ce tine de împlinirea unei necesități umane firești și de bază, pe umerii altcuiva (devenisem expertă la asta, deci mă puteți crede pe cuvânt )
– nu, iubirea radicală de sine nu înseamnă să mergi la spa, la fitness sau la cosmetică(deși toate acestea pot fi incluse pe lista lucrurilor care îți fac foarte bine), nici să îți oferi vacanțe mai mult sau mai puțin de lux, băi lungi cu spumă, lumânări și bețișoare parfumate și nici să îți satisfaci toate poftele (decât din când în când 😇). Poți face aceste lucruri de multe ori fără să simți nimic și poți de asemenea să nu le faci și totuși să simți că te răsfeți și respecți ca o regină, pentru că dai curs chemărilor profunde ale inimii tale și îți exprimi creativ sufletul
– Nu, iubirea de sine NU înseamnă egoism, nu este ceva ce te face să îți pierzi statutul de ființă iubitoare de oameni și spirituală, ci te apropie infinit de mult de esența ta, umplandu-te astfel de o energie abundenta, ce se va revărsa spontan spre a cuprinde oamenii, spre binele cel mai înalt al tuturor.

Dragă Femeie,
dacă faci parte din grupul CERCUL ZEITELOR (sau dorești să te înscrii în acest grup de fb gratuit – aici), pentru că îmi urmărești constant activitatea am pregătit pentru tine 2 daruri ce sper sa îți încânte inima:

1. Articolul “Ziua in care m-am iubit cu adevarat”, pe care il poti citi accesand acest link.
Sper să îți folosească drept inspirație ori de câte ori ai nevoie să te reconectezi la iubirea sănătoasă de sine

2. Un WEBINAR surpriză GRATUIT, creat special pentru sufletul tău de femeie:

5 CHEI MIRACULOASE CE DESCĂTUȘEAZĂ IUBIREA DE SINE

Când?
Duminica 31 mai 2020, de la ora 20.00, Live în grupul de Fb CERCUL ZEITELOR!

Te invit să realizăm împreună exerciții, să avem un dialog clarificator și inspirator, să îmi adresezi întrebări, să primești răspunsuri la situații concrete de viață, să creăm un câmp de energie feminină care să ne de-a aripi și să ne facă să ne iubim pe noi însene din ce în ce mai firesc, profund și împlinitor, cu acea iubire simplă și naturală cu care Dumnezeu ne-a înzestrat, dincolo de greutățile și limitările ce ne-au fost impuse prin neștiință și care ne-au făcut să uităm, temporar, că MERITĂM TOT CEEA CE ESTE BUN.

Haideți să ne amintim frumusețea noastră lăuntrică, Zeița sublimă ce trăiește în inima noastră, plenitudinea specifică feminității trezite prin recunoașterea dreptului nostru de a STRĂLUCI. 

Cu bucuria sufletului feminin,

Alina Dospinescu
Psiholog și Terapeut de cuplu și familie
Life coach prin metoda Heart Inteligence
Creatoarea proiectului ARTA FEMINITĂȚII

Iubirea de sine

  FOTO171Cât de mult Te iubeşti cu adevărat?
Primul pas ar fi să-ţi dai seama cât de mult te iubeşti cu adevărat. Pentru asta ar trebui să înţelegi că există în tine un copil care are nevoie de răbdare, de toleranţă, de încurajare, de dragoste, de tandreţe… I le acorzi? Ţi se întâmplă să-i spui poveşti cu balauri despre tot felul de lucruri pe care le va pierde în curând, despre cât de ghinionist este sau ce puţine şanse are să reuşească? Se numeşte pesimism şi copilul din tine este trist şi deprimat mult timp după ce aude aşa ceva.
Uneori îi explici în amănunt nenumăratele reuşite ale altora care lui “nu îi vor fi niciodata accesibile”? Acest comportament înseamnă invidie şi gelozie şi pe el îl face să-şi piardă încrederea în sine.
Îl stârneşti, promiţându-i mereu noi şi noi plăceri – pe care e clar că nu i le poţi oferi la nesfârşit? Îi trezeşti astfel pofta nemăsurată care îl face avid şi veşnic nemulţumit. Îi explici uneori că ceilalţi sunt vinovaţi de eşecurile lui şi că ar trebui să le dea o lecţie? În felul acesta îl înveţi ura, iar violenţa care o însoţeşte îl umple de răni adânci. În plus, ca să mai îmbunezi un pic situaţia, îi spui că nu contează câte îndură, tot el este centrul Universului? Orgoliul pe care i-l trezeşti astfel, în mod paradoxal, îi alimentează complexele de inferioritate…
Toate aceste obiceiuri nefaste îi rănesc mult mai puţin pe cei din jur decât pe cei care le practică. Dacă ţi se mai întâmplă uneori să te comporţi astfel cu tine însuţi înseamnă că încă nu te iubeşti suficient.
Copilul din tine are nevoie de dragostea ta. Tot restul – iubirea şi aprecierea celorlalţi, satisfacţiile de tot felul, diferite idei şi teorii metafizice – nu-l vor linişti decât pentru scurt timp. Periodic el va deschide ochii, va înţelege că nu a primit ce-i trebuie şi va reîncepe să plângă. Cum anume? Cuvintele aspre adresate celorlalţi, reproşurile, ironia, violenţa – fizică sau verbală – neîndurarea, răceala sufletească, tristeţea, neîmplinirea, nerăbdarea, nemulţumirea, împrăştierea – toate acestea sunt semne care îi anunţă pe ceilalţi că în tine există un copil care plânge. O relaţie de iubire între două fiinţe care nu vor să se iubească pe ele însele este ca o punte îngustă peste un abis. Fiecare dintre ei speră că celălalt va reuşi miracolul să umple golul – să-i ofere atât de mult încât să-l scutească de necesitatea de a se descoperi şi iubi pe sine. Evident, este doar o himeră…
Atunci când nu mă iubesc pe mine însumi voi avea mereu nevoie de tot mai multe dovezi de iubire de la celalalt. Dacă nu mi le oferă, mă voi considera indreptăţit să mă supăr. Dacă mi le oferă din plin, dar eu nu simt că merit cu adevărat atât de mult, voi gândi că pur şi simplu se înşeală, că totuşi este o persoană naivă, iar dragostea sa va începe să mă sufoce.
De fapt, nu voi reuşi niciodată să primesc de la ceilalţi mai mult decât sunt capabil să-mi ofer eu însumi.
Atunci când aducem în relaţiile noastre starea de împlinire pe care o trezeşte veritabila iubire de sine, interacţiunea se stabileşte pe un cu totul alt nivel. Nu mai este vorba de acea foame de iubire care face din interacţiunea cu celălalt o necesitate stringentă, dureroasă, ci de revărsarea unui preaplin. În felul acesta “a dărui” şi “a primi” dobândesc o altă semnificaţie. Atunci când îl eliberez pe celălalt de “obligaţia” de a vindeca rănile pe care mi le provoc singur prin faptul că nu mă iubesc, îi las timp pentru a savura iubirea.
Învaţă să comunici cu Sinele tău Divin
Pentru a învăţa să ne iubim pe noi înşine avem nevoie să înţelegem cum se raportează ceilalţi la noi pentru a ne iubi. Problema este că, încă de mici, am fost învăţaţi despre iubire numai ceea ce au reuşit să ne transmită cei apropiaţi – care aveau ei înşişi propriile limitări şi răni sufleteşti. Pentru a depăşi aceste tipare este bine să învăţăm să ne iubim aşa cum ne iubeşte o fiinţă foarte elevată, spre exemplu Sinele nostru Divin.
Iată o modalitate practică: timp de 29 de zile, vă spuneţi în fiecare dimineaţă, de 21 de ori afirmaţia „Sunt dintotdeauna călăuzit(ă) de Sinele meu Divin” şi îl rugăm să ne înveţe pe parcursul acelei zile să ne iubim aşa cum ne iubeşte el. În orele care urmează suntem cât mai atenţi la toate manifestările noastre, aşa cum facem când cineva spune uneori că ne iubeşte, dar acţiunile sale nu dovedesc asta şi căutăm să înţelegem care îi sunt sentimentele reale. E necesară o observare lucidă şi relaxată, nu pentru a vâna greşelile pe care le facem în relaţia cu noi, ci pentru a pătrunde în profunzime mecanismele prin care propria minte ne face să fim lipsiţi de iubire. De fiecare dată când observăm gânduri sau acţiuni de natură să ne rănească, intrăm în starea de oservator prin întrebarea “Ce gândesc eu acum?” şi “Ce simt eu acum?”.
Unul din locurile comune ale gândirii umane este că nu merităm iubire atunci când experimentăm ceva ce ne face să suferim noi sau alţii. De aceea, când ne simţim vinovaţi, ne refuzăm cu şi mai multă îndârjire dragostea şi astfel ne învârtim iar şi iar în acelaşi cerc. Totuşi, din punct de vedere divin, lucrurile stau altfel: tocmai cel care este în suferinţă (fiul risipitor) are nevoie de mai multă iubire pentru a se putea redresa.  Acesta este un mod matur de a iubi, singurul care ne poate duce dincolo de aparenţe. Dacă nu suntem capabili să ni-l acordăm nouă înşine, este puţin probabil că vom reuşi cu ceilalţi.
Mai ales la începutul acestei practici, este posibil să fim uimiţi cât de des ne purtăm fără înţelegere şi iubire pentru noi înşine. Dar dacă perseverăm, vom observa curând că este tot mai uşor să sesizăm din timp această tendinţă şi apoi chiar să o suspendăm înainte de a declanşa multe din programele şi obiceiurile mentale negative. Treptat se instalează o stare de siguranţă, împlinire şi transparenţă. În finalul acestei perioade de 29 zile vom realiza o sinteză în care vom căuta să sesizăm cât mai clar diferenţele care au apărut în modul de raportare la noi înşine. La finalul acestei perioade se va configura o reţea neuronală prin care vom atrage alte informaţii şi alte reţele asemănătoare celei deja formate.  Este posibil ca pe parcursul acestei practici sau în zilele imediat următoare să se producă transformări binefacătoare şi neaşteptate în modul de interacţiune cu ceilalţi, cu persoanele foarte apropiate, dar şi cu cei pe care îi întâlnim în trecere.
Iubeşte-te aşa cum Sinele tău Divin te iubeşte
El nu-ţi răneşte niciodată sufletul pentru aţi salva imaginea. El nu te îndeamnă să fii descurajat – tocmai pentru că îţi cunoaşte infinita comoară lăuntrică. Nu-ţi şopteşte niciodată că eşti neputincios, întrucât ştie că în el sunt toate potenţialităţile. Nu te ameninţă că nu te va mai iubi din cauză că ai greşit; pentru el este evident că, atât timp cât vei exista separat, vei continua să greşeşti. Şi de altfel multe realizări minunate au fost obţinute “din greşeală”… El nu te va privi tolerant cum perseverezi în greşeală – aceasta riscă să devină o cale fără întoarcere. El nu te amăgeşte niciodată că meriţi iubire pentru că eşti “mai presus decât alţii”, căci ştie cu siguranţă că în această dimensiune nici măcar un grăunte de nisip nu ar putea să existe fără iubirea Tatălui.
Autoare: Niculina Gheorghiţă

Puterea Femeii – de a inspira, de a trezi, de a fi Iubire…

Une vidéo qui parle à l’enfant blessé en nous…une vidéo qui fait du bien…je vous mets au défi de le faire…Extrait du film Angel-a avec Rie Rasmussen et Jamel Debbouze
Posted by Christophe Godfriaux on 25 Septembrie 2015

Iubeste-te exact asa cum esti, pentru ca meriti!

Chiar și fără straturi de machiaj, femeile trebuie să se simtă la fel de frumoaseChiar și fără straturi de machiaj, femeile trebuie să se simtă la fel de frumoase


În toată lumea există multe femei care fac tot posibilul pentru ca cei din jurul lor să le accepte, așa că recurg la diverse subterfugii pentru a fi mai frumoase și mai atrăgătoare.


Se machiază puternic, se înfometează, petrec ore întregi în sala de sport, iar fiecare kilogram în plus devine un motiv pentru a fi depresive, mai ales că cei din jur le privesc cu un ochi critic.

Colbie Caillat le îndeamnă pe femei să se iubească pe ele însele, mai presus de părerea celorlați. Să fie libere și naturale.

Piesa lui Colbie, numită „Try”(Încearcă) a devenit în câteva zile un videoclip de succes, cu câteva milioane de vizualizări, chiar datorităă mesajului puternic pe care îl transmite. 

Iată câteva dintre versurile piesei, iar femeile din videoclip demonstrează că sunt frumoase și în spatele straturilor de machiaj:

„Pune straturi de machiaj, colorează-ți unghiile, ondulează-ți părul, aleargă încă un kilometru… Rămâi slabă pentru ca ei să te placă… însă te plac ei?

Încearcă să fii sexy, nu fi timidă. Scapă de inhibiții, trebuie să faci multe pentru a fi plăcută… însa te plac ei?

Nu trebuie să încerci atât de greu, nu trebuie să nu fii tu, trebuie doar să te ridici. Nu trebuie să schimbi absolut nimic la tine.

Mergi la shopping la mall, cheltuiește tot de pe cardurile de credit. Nu trebuie să alegi, cumpără tot ce poți pentru ca ei să te placă… însă te plac ei, tu te placi așa?

„Așteaptă o secundă. De ce ar trebui să îți pese ce cred ei despre tine? Când ești singură, îți place de tine?

Dă-ți machiajul jos, lasă-ți părul liber, respiră adânc. Privește-te în oglindă. Nu-i așa că te placi? Deoarece mie îmi place de tine.” 

Sursa


Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un simplu Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de Facebook.

Dormitorul Femeii – un spaţiu al iubirii


Spațiul intim al cuplului

Într-o relaţie de cuplu dormitorul reprezintă spaţiul cel mai intim, cel mai special. Cu siguranţă, dormitorul nu este (sau nu ar trebui să fie) un spaţiu oarecare, doar o cameră confortabilă, bună pentru somn. Căci acesta este locul Întâlnirii celor doi îndrăgostiţi, altarul unui cuplu.

Este prin urmare firesc să îl îngrijim ca pe un adevărat templu, ce ne va primi şi înălţa iubirea cu atât mai mult cu cât încărcăm din suflet acest spaţiu sacru.

În loc de a adăuga doar câteva lumânări şi o muzică dulce în fundal, îți recomand o „ceremonie” mult mai vie: transformarea dormitorului în care te întâlnești cu cel iubit, într-un spaţiu magic, sacru, fascinant.


Creează un spațiu în care să îți exprimi întreaga feminitate

Iată o adevărată provocare pentru fiecare Femeie (cred însă că este o provocare pe gustul multora dintre noi): a transforma, asemenea unei magiciene, dormitorul, într-un sanctuar în care să simţim că aspectele cele mai senzuale, mai feminine şi mai rafinate ne sunt hrănite; un loc unde inima noastră va spune: „mă simt acasă”, un loc al sufletului feminin.

Aceasta presupune în primul rând să ne centrăm în suflet şi să ne întrebăm: „Cum aş dori să arate locul ideal, în care să mă simt o adevărată zeiţă – liniştită, înfloritoare, pasională, misterioasă şi foarte feminină?”.

Pornind de la răspunsurile pe care inima ta ţi le va da, urmează apoi să găseşti o temă în jurul căreia să compui acest spaţiu de suflet, redecorând-o şi recreând-o de la baza, pentru a rezulta cea mai intimă, caldă şi plină de frumuseţe cameră din casa ta.

Poţi porni de la imaginea unui trandafir, cu care simţi că semeni, sau de la un material ce ţi-a fermecat privirea şi simţurile cu atingerea fină, de la o lumină ce simţi că te pune în valoare. Poţi porni de la orice lucru, de la un obiect ce simţi că „vorbeşte” sufletului tău, iar de acolo să construieşti spaţiul ce îţi oglindeşte esenţa ta feminină.

Având în vedere că femeia este cea care într-o relaţie de iubire oferă cadrul în care iubirea să se manifeste şi să înflorească, această cameră este în primul rând locul în care tu, ca femeie, trebuie să simţi că poţi dărui tot ceea ce ai mai frumos, mai magic, mai suav în fiinţa ta, pentru iubitul tău. Trebuie deci ca acesta să fie un spaţiu care te reprezintă şi care te îmbie.


Dormitorul trebuie să-l îmbie și pe iubitul tău

Cu iubire în inimă, aminteşte-ţi mereu că acest loc trebuie să îl îmbie şi să îl fascineze la fel de mult pe bărbatul iubit, oferindu-i un loc de relaxare, o oază de linişte, în care se va simţi ca un zeu în paradis, şi totodată un spaţiu misterios în care va dori şi se va simţi inspirat să descopere şi să adore seducătoarea zeiţă din tine.

Acesta este sanctuarul vostru şi, deşi detaliile feminine şi foarte rafinate sunt necesare pentru ca tu să poţi să te deschizi cât mai mult, urmăreşte să păstrezi acel echilibru plin de subtilitate care va face ca iubitul tău să se simtă încântat de acest loc al iubirii şi să îşi poată la rândul lui deschide pe deplin inima plină de adoraţie.

Fă din acest spaţiu un loc cum nu a mai existat altul, un loc după chipul şi asemănarea sufletului, un tărâm vrăjit, fermecător, incitant, în care iubirea voastră să fie adusă la lumină şi să se regenereze mereu şi mereu, ca un izvor perpetuu şi proaspăt.


Dormitorul va deveni astfel metafora în planul fizic a specificului relaţiei voastre, oglindind idealurile voastre de iubire şi armonie. Acum, casa ta are o Zeiţă şi un Zeu, un Rege şi o Regină, un Erou şi o Curtezană, o Prinţesă şi un Cavaler, un Mag şi o Zână bună, un Îndrăgostit şi o Iubită perfectă şi un Sanctuar, un Centru al Iubirii în care fiecare faţetă a inimii şi iubirii voastre iese la lumină, în mod magic.

Acesta este locul întâlnirii voastre. Locul întâlnirii cu Sufletul. Spaţiul întâlnirii cu Iubirea.
Ori de câte ori hrănim acest Centru, toate aspectele Iubirii înfloresc în inimile şi în relaţia noastră.


Alina Dospinescu

De ce ar poza o femeie nud?

“Blamând nuditatea e ca și cum ți-ai denigra originile”. Vă invităm să citiți un material scris în exclusivitate pentru onlinereport.ro, de Marina Vlădescu: fotomodel care pozează nud:
nud 1“În societatea contemporană nuditatea încă reprezintă un subiect tabu, acesta fiind principalul motiv al intrigilor apărute la adresa modelelor care pozează nud. În arta fotografică există mai multe tipuri de fotografie de nud, iar majoritatea oamenilor nu înțelege diferența dintre nud artistic și nud erotic, încadrându-le foarte ușor la pornografie.
La modul cel mai sincer vă spun că nu pricep de ce oamenii preferă să urmărească crimele, furturile, ipocrizia și lașitatea, considerându-le chiar normale, în timp ce fotografiile care exprimă nuditatea, adică naturalețea corpului uman, îi intrigă și îi fac să blameze tot ce ține de acest lucru. Blamând nuditatea e ca și cum ți-ai denigra originile, ca și cum ți-ar fi rușine de tot ce reprezinți ca om, ca ființă creată de Dumnezeu.
De ce e bine și corect ca tinerii și copiii să urmărească tot felul de reportaje despre crime, în loc să învețe despre anatomia propriului corp, să învețe să se cunoască pe ei înșiși și să se placă așa cum sunt, ajungând să se accepte? Doar cunoscându-ne pe noi cu adevărat vom fi capabili să ne punem în valoare punctele tari în vederea obținerii unui beneficiu.
Pentru mine, faptul că am pozat nud a reprezentat depășirea limitelor, dar totodată și maturizarea mea. Prima experiență a avut loc din întâmplare, aș putea spune, întrucât s-a nimerit să găsesc omul potrivit la momentul potrivit. Aveam de mult o pasiune pentru astfel de fotografii, pentru nudul artistic și o dorință de a încerca să pozez și eu. Mereu am considerat că sunt o persoană nonconformistă, acest lucru materializându-se în această ședință de fotografii nud, care, în opinia mea, s-a dovedit a fi chiar reușită.
nud 4Prima dată când am fost nevoită să mă dezbrac, totul s-a petrecut atât de repede, încât de-abia dacă am conștientizat că mă aflam goală în fața unui om pe care îl mai văzusem doar o singură dată la față. Dar, în momentul în care am realizat ce anume făceam și în ce situație mă aflam, primul lucru pe care l-am simțit nu a fost în niciun caz rușinea, ci eliberarea..am simțit libertatea prin toți porii și atunci am înțeles o multitudine de lucruri într-o fracțiune de secundă. Pe parcursul acelei ședințe am fost nevoită să mă dezbrac de trei ori, întrucât am pozat în trei locații diferite, dar acest lucru nu a reprezentat o problemă pentru că începusem să o fac de plăcere. Era alegerea mea, nimeni nu îmi impunea acest lucru și tocmai acest fapt a reprezentat un atu pentru atmosfera creată, dar și pentru expresivitatea mea.[…]
Aceste trăiri cu totul noi mi-au trezit simțurile, m-au făcut să mă regăsesc și, cel mai important, am descoperit o parte din mine care nu ieșise până atunci la iveală, o parte care a tânjit la finalul acelei ședințe să facă o baie în lacul din apropiere, în care temperatura apei nu depășea 12 grade Celsius. 
[..,] Fiind luna octombrie, a fost o experiență de neuitat să intru în acel lac, mai ales că după câteva minute începusem să nu-mi mai simt picioarele. Imaginați-vă, faptul că eram goală în fața unui om necunoscut nici măcar nu reprezenta o problemă în comparație cu senzația de îngheț total. Am petrecut 7 minute infinite în acea apă până la brâu, încercând să dau tot ce aveam mai bun pentru ca fotografiile să iasă bine, ca sacrificiul să nu fie în van. La final, fotografiile au vorbit de la sine.
nud 2Am reușit să mă simt relaxată doar privind în jurul meu. Acea priveliște te lăsa fără grai și parcă mă invita să mă las dusă de val, să mă dezbrac de probleme și de cotidian și să evadez în natură. Astfel, împreună cu fotograful, am reușit să fac câteva poze superbe, simple și naturale, dar care transmit atât de multe. Senzația ierbii care îmi mângâie pielea, duritatea unei buturugi de copac, sentimentul de superioritate pe care l-am simțit atunci când am pozat la balconul mansardei mi-au oferit oincredere in sine pe care nu am mai simțit-o până atunci. Doar cine trece prin această experiență poate înțelege că lemnul este capabil să mângâie și să alinte sau că păsările pot cânta în ritmul mișcărilor executate în fața aparatului de fotografiat.
Această experiență m-a făcut să-mi descopăr o adevărată pasiune pentru fotografia de nud. Într-adevăr, nici pe mine nu m-au ocolit bârfele și gurile rele, bineînțeles că am fost criticată și blamată de foarte multe persoane, chiar și de oameni pe care îi consideram prieteni, dar am ales să nu plec urechea la aceste răutăți și mai ales am ales să aparțin taberei care luptă împotriva acestei societăți stereotipizate.
În timp ce, din cauza stereotipurilor, fotografia nud este criticată din toate părțile, societatea promovează niște valori total greșite. Astfel, este mult mai apreciată asistenta lui Capatos, plină de operații estetice și semi-îmbrăcată în niște ținute care chiar au tentă sexuală, decât o femeie normală, cu un corp neprelucrat și “defectuos”, așa cum este considerat dacă nu se încadrează în tiparul de frumusețe 90-60-90.
nud 3
Iată și ce spune Bogdan Tache, unul dintre fotografii cu care am lucrat. L-am întrebat “De ce ar poza o femeie nud?”,  iar el a spus următoarele: 
“E o întrebare grea doar pentru că nu sunt în pielea unei femei. Dar mă aflu de multe ori în spatele aparatului foto și pot să vă zic varianta mea. […] Pentru că femeia este cea mai frumoasă curbă existentă pe pământ, iar asta, în colaborare cu lumina și umbra, face minuni. Pentru că vrei să îți descoperi feminitatea pierdută de ritmul agitat de viață, pentru că vrei să ridici cel puțin o barieră pe care ți-a impus-o societatea ipocrită, pentru că vrei să te simți măcar o dată muza lui Degas, pentru că va veni o vreme când vei dori să te admiri așa cum ai fost cândva, pentru că vrei să îți demonstrezi că ești frumoasă, chiar dacă nu perfectă, pentru că poeziile de dragoste se pot scrie cu o pensulă pe o pânză, cu o pană înmuiată în cerneală scrijelind pe o hârtie, dar și cu lumina ce intră prin aparatul foto. Pentru că nudul este artă în ciuda părerii societății imbecilizate de șabloane…”
Autoare: Marina Vlădescu

Am publicat acest articol, draga mea, nu ca sa te indemn sa pozezi goala pentru paginile vreunei reviste, ci pentru a trezi in tine, prin impartasirea acestei femei, starea de libertate, iubirea de sine si fata de trupul in care traiesti, curajul, capacitatea de a vedea in orice trup nud, fie ca este al tau ori al iubitului tau, un templu curat, pur, ce este o expresie a sufletului…caci prea mult femei sunt prea rusinate ca sa se priveasca macar in oglinda de sus pana jos dupa baie, dupa cum si invers, prea multe femei deja accepta ca sa faca din trupul lor ceva artificial, menit doar pentru a satisface fantezii straine si a seduce doar simturile, nu si sufletul.
Prea multe femei traiesc, de fapt, desprinse de trup, instrainate de sine…negandu-se si negandu-si dreptul de a se iubi. Sperand ca altcineva le va iubi inainte ca ele insele sa se iubeasca, vanzandu-se si punandu-si tot felul de implanturi, uitand naturaletea si mai ales, uitand ca tot ceea ce este natural este frumos. 
Te invit sa citesti si un articol foarte frumos pe care l-am scris acum cateva luni, De-ce-este-posibil-sa-fii-mai-frumoasa-decat-un-fotomodel. Te va inspira cu siguranta!
Femeia care a scris acest articol are aceasta stare de naturalete minunata. Tu ce simti cand iti privesti corpul?
Iubeste-ti trupul ca pe o expresie a sufletului!

Cu drag,
Alina Dospinescu

Cele mai importante calitati ale unei femei fascinante – 1.Recunostinta – Exercitiu practic

Draga mea,
pentru ca multe cititoare ma intreaba care sunt cele mai importante calitati pe care trebuie sa le aiba o femeie ce isi doreste sa fie foarte fascinanta si feminina, m-am hotarat ca luna Decembrie sa fie dedicata la ARTA-FEMINITATII celor mai importante calitati feminine. Voi enumera in fiecare 1-2 calitati ce ne ajuta sa ne marim foarte mult charisma, echilibrul interior si frumusetea si sa radiem o stralucire aparte, venita din interior. De asemenea, voi oferi modalitati simple si la indemana prin care poti sa trezesti si sa amplifici in tine insati aceste calitati minunate, ce vor transforma foarte mult atat modul in care percepi lumea, cat si relatiile tale cu oamenii din jur, care se vor minuna din ce in ce mai mult de starea de bine pe care o traiesti si o transmiti mai departe.
In cadrul serilor dedicate Grupului de Feminitate, despre care poti afla detalii aici, vom realiza impreuna exercitii practice si jocuri interactive care dezvolta intr-un mod placut si usor aceste calitati, odata cu radiatia launtrica. Deci daca iti doresti sa aprofundezi starea ta de feminitate intr-un grup de femei pline de voie buna, inimoase si deschise spre transformare, te invit sa te inscrii si tu, trimitandu-mi un email la adresa de email arta_feminitatii@yahoo.com.


Si acum…POVESTEA  RECUNOSTINTEI:

Mi-am luat un moment in care sa ma privesc cu adevarat in oglinda. Cearcane. O lacrima licarind, inghitita inainte sa se reverse. Puteam sa imi simt pieptul ridicandu-se si coborand. Repede. Inima alerga nebuneste. De ce? Unde?


La inceputul acestei veri am trecut printr-o perioada foarte dificila. Imi cumparasem in sfarsit un apartament al meu, il mobilasem si fusesem ajutata de cei dragi in toate modurile in care era posibil pentru ei. Prinsa insa de un vartej de emotii devastatoare in relatia de cuplu, nemultumirea era la ordinea zilei, dandu-mi peste cap noptile, zilele si starea de bine. Nici gand sa ma bucur de ceea ce viata imi oferise cu generozitate, de aceasta realizare importanta in viata unei femei de a avea in sfarsit un spatiu al meu, care sa ma exprime si in care sa cresc, nu mai zic sa ma bucur pur si simplu pentru soarele care stralucea bucuros la fereastra mea in fiecare zi si pentru faptul ca iata, respir din nou si am fost binecuvantata cu sansa de a trai inca o noua zi, lucruri ce sunt, daca ma intrebati (in zilele in care NU sunt prinsa de capcane emotionale si prostii :)), mai importante pentru fiecare dintre noi decat orice alte realizari personale. Eram suparata. Nimic bun nu conta. 


Totul, pentru ca eu imi concentram atentia pe cu totul altceva. Pe ceea ce consideram eu ca nu merge bine si nu pe ceea ce este bun si frumos in viata mea. Ti se intampla si tie sa iti concentrezi atentia pe lucrurile negative si sa uiti sa le hranesti si apreciezi pe cele minunat de pozitive? Asa e ca in acel  moment totul pare sa capete o tenta terna si gri si puterea ta interioara scade, pentru ca incordarea si incrancenarea cresc? Asa e ca te simti atunci obosita, coplesita, daramata, nedreptatita si stai incruntata fara sa iti dai seama? Asa e ca atunci, oricat de mult te-ai aranja (daca mai iti vine sa ai grija de tine si sa te aranjezi cum o faceai altadata), ochii tai sunt tristi si frumusetea ta parca paleste? 


Eu cel putin, asta am observat. M-am uitat in oglinda si am constatat ca parca nu ma recunosc. 

M-am privit in ochi, mi-am observat cearcanele si umerii lasati, privirea abatuta si inchistarea si m-am intrebat: Asa vrei sa traiesti? Am privit in jur si mai ales, am privit in mine si am cazut efectiv in genunchi, in fata oglinzii, cuprinsa, in acel moment de luciditate ca o strafulgerare de lumina, de recunostinta infinita pentru tot ce sunt si pentru tot ce am. Pentru ca exist si respir, pur si simplu. Am inceput in sfarsit sa observ bogatia de care dispun, in interior si in exterior, norocul pe care il am, de a fi in viata. Asta si pentru ca un om foarte drag si important in viata mea fiind diagnosticat cu cancer in acea perioada m-a facut sa realizez ca fiecare clipa de viata conteaza. 

Am decis in acel moment, fata in fata cu mine insami, sa respect femeia care sunt, sa respect viata pe care o traiesc, sa imi respect pur si simplu sufletul, fiind plina de recunostinta in fiecare zi pentru sansa la viata. Pentru ceea ce am si mai ales, pentru ca sunt. Iar viata mea a inceput sa capete din nou culoare, la fel ca si obrajii mei. Ochii mei si-au recapatat lumina si puterea de a exprima, din suflet, darurile feminitatii mele.


Iata in continuare cum te poti bucura incepand chiar de astazi de multumire interioara si pace, indiferent de circumstante. Sper sa te ajute sa apreciezi mai mult ceea ce Dumnezeu iti daruieste si sa imi lasi un comentariu despre cum simti tu ca se schimba perspectiva ta asupra vietii atunci cand esti recunoscatoare si multumita pentru ceea ce ai.



Exercitiu practic 

3 MODALITATI SIMPLE  DE A FI MAI FERICITA PRIN MULTUMIRE SI RECUNOSTINTA


1. Ceva care sa iti aminteasca sa fii recunoscatoare. Am o prietena care tine mereu in buzunar o piatra colorata de ea in roz. De cate ori atinge piatra, isi aminteste sa se intrebe pentru ce se simte recunoscatoare in acel moment. Deseori, mi-a spus ea, descopera lucruri de care nici nu era constienta pana atunci ca ii aduc multa bucurie: faptul ca un barbat i-a tinut usa deschisa la intrarea in bloc sau merele rosii si parfumate gasite la piata, din care musca cu atata pofta in pauza de pranz, vecinul care are grija de florile pe care le zareste dimineata de la fereastra dormitorului, faptul ca s-a facut ca prin minune un loc liber in parcarea supra-aglomerata exact cand se grabea. A deveni constienta de lucrurile pozitive care se intampla chiar azi in viata ta iti poate deschide portile bucuriei. E usor sa uiti, in graba si zgomotul vietii, sa te bucuri de lucrurile mici, dar semnificative. Alege un simbol simplu, cum ar fi o piatra, care sa iti aminteasca sa …iti amintesti. 🙂


2. Cutia recunostintei. Cand o clienta de a mea din Franta a trecut printr-o perioada grea, plina de schimbari, am creat impreuna cu ea o cutie a recunostintei. In fiecare seara, ea nota pe un biletel 3 lucruri pentru care se simtise recunoscatoare in acea zi, urmand ca atunci cand ne intalneam in fiecare marti pentru sedinta de consiliere sa imi citeasca ce scrisese. Acest obicei simplu a ajutat-o sa treaca mult mai usor prin schimbarile nu tocmai usoare si i-a mentinut optimismul si tonusul psihic de care avea nevoie pentru a face fata acelei perioade foarte intense. 

Si eu m-am obisnuit de atunci sa am o cutie a recunostintei, cu fundita si loc special de introdus biletelele (ca o urna de vot:)), in care la sfarsitul saptamanii scriu 3 lucruri care m-au bucurat cel mai mult in cursul saptamanii. Am astfel la final de saptamana un moment  privilegiat, numai al meu, in care multumesc pentru ceea ce am primit. Vreau ca la sfarsitul anului, de Revelion, sa le scot pe toate si sa le citesc, sarbatorind astfel tot ceea ce e bun in viata mea. Sunt sigura ca astfel voi fi pregatita sa primesc si mai multa bucurie si binecuvantari nenumarate in 2014. Incearca si tu sa faci acest exercitiu frumos in anul care vine. O cutie a recunostintei este ca o pusculita spirituala: aduni in ea starile bune si forta ce te va impulsiona atunci cand vei avea cel mai mult nevoie!

3. Spune Multumesc! Ia acum o foaie de hartie si scrie minim 10 randuri despre fiinta care ti-a influentat cel mai mult viata in bine si de ce ii esti recunoscatoare. Scrie totul, din toata inima, nu tine nimic inauntru. Lasa sa curga pe hartie recunostinta ta, in cuvinte simple. 

Cand te simti pregatita, suna acea persoana si citeste-i ceea ce ai scris. Daca ai emotii si nu stii cum sa incepi, spune-i ca psihologul de serviciu de la ARTA-FEMINITATII (adica eu:)) te-a pus sa faci acest exercitiu pentru a iti deschide inima si a te convinge ca una din cele mai puternice si importante calitati ale unei femei, ce iti va schimba in bine viata, este recunostinta. Apoi respira adanc si citeste fara oprire. Citeste tot si e foarte posibil sa experimentezi una dintre cele mai frumoase si semnificative experiente din viata ta, de care vei fi foarte multumita sa iti amintesti inainte sa mori.

In cadrul unui experiment stiintific, cercetatorii americani au masurat exact cu cat creste procentul de fericire al fiecarei fiinte umane atunci cand isi exprima recunostinta. Rezultatele sunt graitoare: starea de fericire generala creste instantaneu cu 25% si se mentine la acest nivel si in zilele urmatoare. In plus, oamenii care isi formeaza obisnuinta de a simti recunostinta sunt mult mai putin stresati, mai satisfacuti de relatia de cuplu si de viata in general, se accepta mai mult si se iubesc pe sine, iar  toate acestea, cred ca iti dai seama, cresc foarte mult forta de atractie a unei femei.


Te imbratisez si te rog sa imi impartasesti intr-un comentariu raspunsul la 2 intrebari:  

Cand ai lasat cel mai recent sa glasuiasca in tine vocea recunostintei? 
Si ce ti-a soptit acest glas, care sunt lucrurile dinb viata ta pentru care te simti recunoscatoare?

Cu drag,



  Alina Dospinescu
  Psiholog
  Heart IQ Mastery Life Coach
  Specialist Evolutie personala si

  spirituala in Academia Femeilor





Indemn pentru femei – partea I

Acesta este un articol foarte important, scris de catre un barbat pentru noi, femeile. Va invit sa cititi cu atentie, sa urmariti si celelalte parti, pe care le voi publica in zilele urmatoare aici si sa lasati acest cuvinte sa va conecteze la adevarata putere a inimii voastre, la acel foc interior care trezeste demnitatea interioara, care dinamizeaza si indeamna la actiune si la transformare. 
Meritam o viata mai buna si pentru aceasta este necesar sa ne privim cu ochi mai buni. Este necesar sa nu mai imitam ceea ce este masculin, sa ne regasim feminitatea, dar nu la modul moale si lipsit de putere, ci acea esenta tare a feminitatii conectate la iubire, la inima, la verticalitate si deminitate, la starea de zeita. Femeile au puterea de a schimba fata acestei lumi. Ele sunt cele care educa generatiile urmatoare, dar si cele care inspira barbatii atunci cand sunt cu adevarat femei si nu se abat de la ceea ce este frumos, adevarat si bine. Voi lasa ca randurile ce urmeaza sa ne dea increderea si curajul de a ne asuma ceea ce suntem:

“Acesta e un articol despre feminitate, sensibilitate,  iubire, vulnerabilitate, deschidere și tot ce ține de principiul arhetipal feminin  (asa numitul  “yin”).

Trăim într-o lume a bărbaților unde Ego-ul, puterea, forța brută, duritatea, rațiunea, vorbele, spiritul de competiție și tot ce ține de principiul masculin sunt valorile de bază… în timp ce sensibilitatea, simtirea, acceptarea, slăbiciunea sunt atribute pe care le tratăm cu dispreţ, atribute care au ajuns să fie călcate în picioare fără milă şi cu o insensibilitate tipic masculină.


Practic disprețuim tot ce-i mai subtil și frumos în lume și am ajuns să apreciem doar plăcerile grosolane lipsite de esență.


Bun, asta-i situatia n-avem ce face, noi bărbații suntem tâmpiți, insensibili și înclinați în mod natural spre o abordare mai egotică a lucrurilor. Asta nu mă deranjează atât de tare, mai ales că fac parte și eu din rândul insensibililor.


Ceea ce mă deranjează foarte foarte tare este că FEMEILE au uitat cine sunt, au uitat de lucrurile care le definesc și mai ales au uitat comoara care se ascunde în privirea lor.
Văd prea multe femei cu capul plecat, prea multe care “au pus botul” la pălăvrăgelile pur raționale (și ireale) ale bărbaților. Au renunțat la ceea ce le definește doar din frica ca nu se vor putea integra într-o lume a bărbaților.

E de ajuns să uit o secundă în ochii unei femei ca să înteleg totul, dar încă nu pot să-mi explic cum de am trăit timp de mai bine de 20 de ani fără să văd ceva atât de valoros ce stă fix sub ochii mei.

Îmi pare rău să văd femei resemnate care s-au împăcat cu ideea că nu mai e nicio șansă, nicio șansă ca ceea ce simt ele să fie văzut, apreciat și protejat. Și nu exista femeie care să nu simtă asta, e în natura voastră. Există unele femei care s-au îndepărtat atât de mult de ele însele și de ceea ce simt incât sunt aproape convinse ca acea feminitate naturală nu există în ele, dar ea e acolo așteptând mediul propice pentru a înflori. Dar nu despre cele fără simțire vreau să vorbesc, ci tocmai despre cele care încă mai simt, cele în ochii cărora găsești feminitatea aia naturală. Cele care se deschid lăsându-te le pătrunzi cu privirea, se dezbracă de măști deîndată ce te simt.


Vouă, celor care încă mai simțiți mă adresez,
voi trebuie să  AVEȚI INCREDERE !

Esență vieții se găsește în privirea voastră !
Aveți încredere și speranță că lucrurile n-o să ramână așa cum sunt, aveți încredere în iubirea ce-o simțiți, n-o suprimați, nu va fie frică de ea dar nici n-o risipiți cu cine nu-i demn de ea. E ceva prea frumos în voi ca să fie călcat în picioare, de aceea îl citez pe un bărbat deosebit de sensibil care-i îndemna pe cei care încă mai credeau în iubire astfel:
“Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte
şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor,

ca nu cumva să le calce în picioare
şi să se întoarcă să vă rupă.”
(Matei 7:6)
~va urma~
Alina Dospinescu

Cum sa incepi orice zi bine

Citind aceste randuri pline de iubire, adresate de o voce feminina sie insasi, ca o licoare dadatoare de puteri magice pentru o noua zi in minunata aventura a vietii, raspunsurile celor din jur fura impartite:

“Narcisismul nu favorizeaza dezvoltarea personala.”, spuse un barbat.

“Nu este narcisism! Este vorba despre transfigurare personala si despre puterea de a te accepta ca fiinta exact asa cum esti . Este complicat de inteles dar este o “terapie” minunata… O recomand”, spuse o femeie.

O proiectie extatica?, o auto-contemplare auto-suficienta?, cvasi-autista? Nichita Stanescu avea un vers: “Mai sunt pentru ca ea mai este/Dar ce trista si sangeroasa poveste”. Pe calea asta urmeaza sa ne impreunam cu noi insine, hermafroditzi, ca melcii! Nu degeaba a scris Ion Barbu din “Uvedenrode”!”, raspunse barbatul, pe un ton usor superior.

Putem interpreta diferit si fff filozofic lucrurile astea atat de simple si de necesare uneori echilibrului fiintei noastre… dar in nici un caz nu putem vorbi de narsicism…”, spuse femeia 

Pot doar sa adaug ca nu stiu cum este in cazul barbatilor, dar noi, femeile, ne hranim cu iubire si adesea avem nevoie sa auzim o vorba buna, sa fim vazute, acceptate si iubite asa cum suntem, sa incantam, sa fim adorate chiar. Asta face ca uneori sa ne simtim infometate, sa alergam in afara, sa asteptam sa primim si sa suferim, lucru care nu ajuta pe nimeni, nici pe noi, nici pe barbatul iubit..pe nimeni. 

E o metoda de dezvoltare personala buna zic eu, dupa ce am testat, aplicand aceasta metoda, sa ne daruim noi insine ceea ce am dori sa primim de la altii–2-3 minute de contemplare admirativa fata de sine, de cuvinte ce ne mangaie inima si ne ajuta sa ne vedem dincolo de problemele vietii de zi cu zi si de poverile pe care uneori le purtam, sa nu ne mai identificam cu acestea si sa ne onoram sufletul, sa ne daruim iubire, tocmai pentru a putea, a avea de unde sa iubim si mai mult oamenii dragi.

Aceasta este chiar cea mai buna metoda de a activa Legea Atractiei pentru a magnetiza ceea ce ne dorim cu adevarat si nu ce ne dorim, cum se intampla atunci cand ne focalizam pe probleme de exemplu.Putine lucruri le putem controla in cursul unei zile, nu stim niciodata ce se va intampla, daca vom avea timp si pentru suflet, daca vom primi ce isi doreste sufletul, daca ceva ne va mangaia in acea zi…Dar putem controla modul in care ne incepem ziua, putem alege sa o incepem cu un gand bun si experimentand iubirea de sine. De la care, porneste tot ceea ce este bun.

Incepe-ti ziua cu cateva momente de meditatie si contemplare a ceea ce este bun si frumos in inima ta. Starea de stress se transmite din pacate atat de usor copiilor tai, barbatului tau, oamenilor dragi, la felsi incordarea, inversunarea, sentimentul de gol si de inutilitate…

Tot atat de usor se poate transmite si un obicei bun, o stare de multumire si recunostinta pentru ca existam, mangaierea si pacea, linistea…Iar pentru acestea orice femeie are nevoie de momente in care sa isi hraneasca sufletul. Aceasta afirmatie este una ce poate fi de folos in acest sens, creand o atitudine launtrica senina si pozitiva. Sper sa ajute cat mai multe femei. Pe mine m-a ajutat.

Deci dimineata, inainte de a iti incepe ziua, inainte de a face orice altceva, ofera-ti cateva minute de liniste, raporteaza-te la Eternul Feminin, regaseste sclipirea sa in tine, apoi priveste-te in ochi, in oglinda,respira adanc si spune-ti:

MA IUBESC SI MA ACCEPT ASA CUM SUNT. SUNT MINUNATA, COMPLETA. SUNT DEMNA DE IUBIRE INFINITA! SUNT UN SUFLET STRALUCITOR SI PERFECT. SUNT O MANIFESTARE A IUBIRII SI FRUMUSETII IN ACEASTA LUME. MA IUBESC SI MA ACCEPT CU TOTUL, EXACT ASA CUM SUNT. MA IUBESC. MA IUBESC. MA IUBESC

Da-ti timp ca aceste cuvinte sa fie insotite de o stare de relaxare profunda si de o atitudine tonica si lasa-le sa ti se impregneze in suflet. Incepe ziua conectata astfel la lumina din tine, la inima ta vie si frumoasa si intoarce-te in inima ori de cate ori ai nevoie, spunandu-ti cuvinte blande, incurajatoare, pline de iubire. Daruieste aceasta blandete izvorata din inima si celor dragi tie. Viata ta va fi transformata. In BINE.