Am primit de la o cititoare draga traducerea Manuscrisului Mariei Magdalena, discipola si sufletul pereche al lui Isus. Urmeaza sa public in urmatoarele postari aceasta invatatura si revelatie a Ei, iar ca introducere includ aici pentru voi trairile si marturia Ancai Stanese, cea care a realizat aceasta traducere minunata, ca o deschidere, o poarta spre lumea plina de lumina si iubire ce ni se va deschide prin citirea acestui Manuscris. Iti multumim, draga Anca.
”…Citesc, caut cuvintele si traduc.
De cate ori lucrez la manuscris, dau drumul la Musical Rapture și pe acordurile line ale muzicii pătrund cu tot sufletul în povestea lui Judi Sion. De când am început să traduc, nenumărate lucruri ciudate, intense, unele deosebit de înălțătoare mi se întâmplă. Și atunci știu că am intrat în contact cu energia Cea Mai Înaltă din mine, din sufletul meu, acolo unde îi pot întâlni și simți pe Ei, Cei din Lumină, care stau aproape de noi și ne inspiră la fiecare pas pe drumul nostru. Am simțit-o pe Maria Magdalena și lacrimile au început să curgă pe obrajii mei, reamintindu-mi de promisiunea pe care am făcut-o acum câțiva ani de a traduce Manuscrisul ei, cu motivarea că este important ca în aceste timpuri deosebite, informațiile să ajungă la cei care sunt pregătiți să le primească, pentru ca noi, cei care îl citim, atrași de vibrația și energia de dincolo de cuvintele cărții să ne continuăm drumul nostru.
Sunt atât de multe de împărtășit despre ceea ce am simțit și am înțeles când am tradus această carte, încât, aș putea scrie, la rândul meu, o altă carte. Multe din cele trăite de Judi Sion le-au trăit și alte femei, și știu sigur că în rândurile ei, se vor regăsi și ele, și chiar mai mult de atât, vor căpăta răspuns și claritate la multe din problemele și situațiile cu care s-au confruntat în această viață.
Și am mai avut o confirmare cu privire la valoarea acestei cărți: în afară de comuniunea cu sufletul meu, de bucuria unor trăiri înalte, de claritate și înțelepciune primită cu multă grație divină, era și cealaltă parte a dualității acestei lumi 3D – erau energiile joase, întunericul, cei de dincolo de voal care se străduiesc să nu aflăm adevărul despre noi, despre Cine Suntem Cu Adevărat, Ființe Divine cu capacități de creație infinite, pentru a continua să trăim în stări joase de vibrație, cu emoții negative care să-i hrănească pe ei, cei întunecați care, încă, refuză să se reîntoarcă la divinitatea lor, mai mult, o neagă, și vor doar să ne controleze și să ne manipuleze pe noi.
Cum i-am simțit pe cei grei? Prin atacurile susținute asupra corpului meu, prin energia grea, acidă care îmi găurea stomacul și care se încolăcea în jurul meu ca o mănușă să nu pot face nimic, prin cuvintele care îmi sunau în minte: ”lasă cartea deoparte, nu te lăsăm să o traduci”… și multe altele. Dar nu contează. Pentru că la nivel de suflet, am ales să fac acest lucru, indiferent de repercusiuni, de atacurile asupra sănătății mele, de blocajele financiare din viața mea, de folosirea celor din familia mea ca să mă oprească, prin slăbiciunile și credințele lor limitate, prin șantajul sentimental care îl folosesc asupra mea.
Tot ceea ce contează cu adevărat este să realizez ceea ce sufletul meu își dorește cu adevărat, nu ce mintea îmi spune, înfricoșată de atâția ”dacă…”. Și când sufletul e împlinit, atunci știu că am reușit. Iar această carte, am așteptat-o vieți la rândul, nu o viață. Ea exprimă un adevăr ascuns de mii de ani despre energia feminină, pentru că ea, dă la o parte minciunile din scrierile religioase și ne arată cum să ne reconectăm la divinitatea din noi, să dăm drumul la rușine, vină, păcat și să ne acceptăm umanitatea complet, cu toate părțile ei, și mai mult să folosim experiența umană pentru ascensiunea sufletului nostru, adică, exact ce s-a dorit de la începuturile existenței noastre, a umanității.
Am simțit nevoia să scriu aceste cuvinte. De ce? Asta nu mai contează. Pentru că am simțit și nu am gândit, am făcut acest lucru.
Îmi doresc ca fiecare ființă care citește Manuscrisul Mariei Magdalena și chiar aceste scurte rânduri de la mine, să le citească cu inima, nu cu mintea. Atunci, orice judecată dispare, pentru că inima nu judecă, doar acceptă, iar când judecata dispare, dualitatea este transcensă, iar noi, cei care o facem, cu adevărat am ascensionat.”
Ce multe cețuri și umbre sunt, sufletul meu, pe drum,
Atât de multe și atat de ușor să te rătăcești,
să nu mai vezi calea dreaptă, ci doar ocolișuri,
care pot să te întoarcă de la adevăr.
Ce eliberare simt, acum, când văd tot mai des,
al tău felinar nestins,
și parcă îți aud șoapta:
”ești aproape, mai ai un pic,
ridică-te,
dă drumul grijilor și neliniștilor,
suntem împreună de-o eternitate,
doar că tu, ai uitat de mine, uneori,
crezând că ești singură.
Acum, respiră adânc și zâmbește,
Bucură-te,
Totul este bine,
Ai reușit!”
Autoare: Anca Stănese
ARTA FEMINITATII CONȘTIENTE 
