Iti multumesc, Doamne!

Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai ajutat să devin conştientă de mine însămi şi de prezenţa Ta. Ştiu că, în mare măsură, eu mi-am ales Calea, dar Tu m-ai ajutat să merg pe ea şi îţi mulţumesc că ai avut grijă să nu mă rătăcesc!
Îţi mulţumesc pentru florile minunate pe care mi le-ai crescut în suflet, pentru că ele mi-au atras privirile şi, astfel, nu m-au mai speriat ciulinii împrăştiaţi în jur ce păreau gata să-mi năpădească potecile. Astfel, nu m-am descurajat şi, chiar dacă, uneori, m-am mai întristat, nu m-am schimbat. Chiar dacă mi-au mai zgâriat uneori tălpile, nu mi-au atins şi sufletul, înălţat fiindu-mi de parfumul dulce şi blând al înfloririlor Tale. Îţi mulţumesc că ai grijă de ele aşa cum ai grijă de mine.
Îţi mulţumesc pentru spaţiul liniştit şi cald din interiorul meu pe care m-ai învăţat să mi-l creez şi să mi-l menţin curat şi frumos. Astfel, m-am retras acolo şi nu mi-a fost prea greu când, uneori, cerul se înnegura, când ploaia îmi părea prea rece peste umeri, ori când crivăţul îşi îndeplinea şi el menirea, bătându-mi pe la ferestre.
Îţi mulţumesc pentru că m-ai ţinut de mână şi mi-ai mângâiat inima când drumul mi s-a părut mai anevoios, că mi-ai ridicat privirile spre înălţimi ca să pot vedea mai întâi lumina cerului şi a soarelui lumii şi abia apoi noaptea şi pământurile ei, care păreau pe alocuri aride. Astfel, am putut să merg înainte cu credinţa în frumuseţea jocului, în minunea reuşitei şi în extraordinara comoară din mine pe care, pas cu pas, o adunam sau o dăruiam pe drum, după cum sfaturile Tale mă îndrumau să fiu.
Îţi mulţumesc pentru oamenii frumoşi pe care mi i-ai trimis înainte, pentru că ei mi-au dăruit zâmbete şi încredere, mi-au trezit entuziasmul şi dragul de viaţă, mi-au inspirat visele şi curajul de a le împlini. Astfel, m-am îndepărtat de aceia care ar fi putut să mă deturneze, ori să-mi lege aripile de pietrele grele şi negre în interiorul cărora sălăşluiau.
Îţi mulţumesc că mi-ai pus în faţă oglinzi care mi-au arătat cum sunt şi care m-au ajutat să nu mă îndepărtez de aceea care îmi doream să devin. Îţi mulţumesc pentru frumuseţea lor interioară, pentru bunătatea şi generozitatea lor, pentru răbdarea şi înţelegerea lor faţă de tot ceea ce au primit din mine, pentru bucuria şi recunoştinţa lor faţă de tot ceea am însemnat pentru fiecare, pentru corectitudinea şi fermitatea răspunsurilor primite, precum şi pentru neaşteptatele daruri. Îţi mulţumesc pentru liniştea lor, în care m-am privit, pentru limpezimea lor, în care m-am recunoscut, pentru strălucirea lor, de care m-am dorit învăluită. 
Îţi mulţumesc şi pentru că mi-ai arătat, totodată, şi petele răzleţe, şi cioburile, căci m-au ajutat să înţeleg cât de atentă să fiu, câtă grijă să am, cât de dedicată să devin pentru a-mi păstra Lumina oglindită întreagă, curată şi strălucitoare. Astfel, n-am avut prea multe regrete şi nici prea multe remuşcări, nici prea mult de iertat şi nici prea mult de corectat, nu mi s-a părut nici prea greu de uitat şi nici prea mult de aşteptat.
Îţi mulţumesc că mi-ai deschis ferestrele şi uşile potrivite, că nu m-ai lăsat să bat prea mult pe la porţi închise, că mi-ai descuiat lacăte ferecate ce mi-ar fi blocat calea, că ai rupt zăgazuri şi ai desfiinţat barierele din trecătorile spre care mi-ai căzăuzit paşii, că mi-ai desfăcut aripile dincolo de colivii, că mi-ai deschis cerurile şi mi-ai arătat infinitul acela din care am plecat.
Îţi mulţumesc că mi-ai sădit în inimă dorul de Tine, dar şi pofta de viaţă, că mi-ai dăruit candoarea copilului, dar şi intuiţia adultului, că m-ai ajutat să mă accept şi să mă simt bine cu mine însămi, în solitudine sau în mijloc de mulţime, dar şi să-mi doresc desăvârşirea sufletului în trup omenesc, că m-ai trimis aici să învăţ să-mi amintesc că, în timp ce sunt Eva alături de Adam, mai presus de ea,  EU SUNT.
Şi îţi mulţumesc că nu m-ai lăsat să uit de IUBIRE!  Mi-ai sădit-o în suflet, mi-ai scris în inimă cuvintele ei, mi-ai pictat-o în cele mai frumoase culori, mi-ai deschis ochii să o văd şi inima să o primesc, m-ai învăţat că o merit, m-ai împins pe încurcatele Tale cărări, Doamne, pentru a fi îmbrăţişată în nemărginitele-i aripi. Din frumuseţea a toate câte sunt pe pământ nu aş fi văzut, poate, atât de mult dacă Tu nu ai fi reaprins în mine, mereu şi mereu, focul sacru al Iubirii, dacă nu m-ar fi mistuit dorul de ea şi dacă n-aş fi fost renăscută, de atâtea ori, în atâtea vieţi, din cenuşă, în toată splendoarea şi măreţia ei.

Dar cel mai mult îţi mulţumesc, Doamne, pentru că mă adormi în fiecare seară în îmbrăţişarea lui şi pentru tot ceea ce împreună suntem, pentru tot ce nu pot cuprinde aici, în această pagină. Tu ştii ce-i în şi al sufletului meu. Mulţumesc!

Calitatile femeii fascinante -2. CREDINTA – Cum să ne rugăm… în aşa fel încât să ne fie ascultate rugăciunile

Ai cunoscut vreodată o femeie care să se încreadă în Dumnezeu din toată inima? Pacea, echilibrul si forta pe care le simti in preajma ei te fac sa ii cauti mereu prezenta. Ea este libera, increzatoare, stabila. Are ochii foarte curati si limpezi si o prezenta linistitoare, ce te alina. Chiar si daca nu este aparent frumoasa,(de ar fi sa o studiezi trasatura cu trasatura), il are pe vino-ncoace. Ea este fascinanta intr-un mod simplu,fara sa caute sa atraga si sa seduca. Pur si simplu, este irezistibila, atat pentru barbati cat si pentru alte femei, pentru ca ce simti in preajma ei este ca iti face bine la inima si…nu te-ai mai da dus/a de langa ea. Fiinta ei emana bucurie…si pace, multa, multa pace, ce iti imbalsameaza sufletul. 

Te simti in siguranta, simti ca ti-ai gasit locul, iti simti inima in prezenta ei, te simti Acasa. Totul are o rezolvare, totul se va transforma, mai devreme sau mai tarziu, inevitabil, in bucurie. Totul va fi bine, stii sigur, in prezenta unei astfel de rare femei.


Iata in continuare un extras dintr-un articol foarte graitor (daca nu ai rabdare, poti sa il sari si sa citesti doar ceea ce am scris cu litere cursive la final) : 


“Când nu credeam în Dumnezeu, aveam o prietenă bună care se ruga adesea lui Dumnezeu. Ei bine, în fiecare săptămână îmi spunea despre o dificultate sau un lucru din viaţa ei pe care îl încredinţa în grija lui Dumnezeu. Şi, invariabil, în fiecare săptămână eram martoră la un lucru neobişnuit făcut de Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea ei din acea săptămână. Nici nu-ţi poţi închipui cât de greu îi este unui ateu să fie nevoit să constate acest lucru săptămână de săptămână! După o vreme, nu mai merge să argumentezi că totul este o „coincidenţă”…


Dar de ce îi asculta Dumnezeu rugăciunile prietenei mele? Motivul principal: fiindcă ea avea o relaţie cu El şi voia să facă voia Lui. Şi, într-adevăr, ea asculta ce îi spunea Dumnezeu. Considera că El are dreptul de a o îndruma în viaţă şi ea chiar se bucura că aşa stau lucrurile! De aceea atunci când se ruga în legătură cu diferite lucruri, făcea ceva firesc, dată fiind legătura ei cu Dumnezeu. Venea la Dumnezeu cu toată încrederea şi-I vorbea despre nevoile, despre îngrijorările ei şi despre orice altceva se întâmpla în viaţa ei. Se convinsese că Dumnezeu dorea si el ca ea să se bizuie pe El în acest mod. Mai exact, viaţa ei demonstra ceea ca: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. “
Atunci cum se face că unora dintre oameni li se pare ca Dumnezeu nu ia aminte la rugăciunile lor?

Precis îmi va asculta Dumnezeu rugăciunea?


Dumnezeu ne ascultă rugăciunile potrivit voii Sale (şi pe măsura înţelepciunii, a sfinţeniei Sale, a dragostei pe care ne-o poartă etc.). El ne aculta toate rugaciunile, mai mult sau mai putin pure, mai mult sau mai putin egoiste si apoi face in asa fel incat noi sa primim ceea ce este cu adevarat bun pentru noi si ne ajuta cu adevarat sa fim mai fericite, mai deschise, mai pline de iubire, mai impacate si nu sa ne pacalim cu realizari ce nu ne fac bine pe termen lung.  Cand cerem ceva ce este bun pentru noi si ne ajuta cu adevarat, putem fi sigure ca Dumnezeu raspunde oferindu-ne inzecit acel lucru. In mod asemanator, cand ne dorim ceva ce ni se pare noua indispensabil, insa pe termen lung ne-ar sfasia inima, demnitatea, bunatatea, puritatea, etc, Dumnezeu ne previne ca ne vom rani singure daca vom insista sa obtinem ceea ce cerem. Depinde daca avem sau nu rechi de ascultat si ochi de vazut semenele trimise de El. Sa tinem cont si ca lucrurile pe care noi le cerem sunt uneori doar pentru orgoliul nostru si nu pentru inima noastra, iar singura care ne aduce fericirea este inima, in ea rezoneaza adevarata bucurie si Dumnezeu are grija de ea in primul rand. Insa daca insistam, Universul, in generozitatea sa ne va oferi orice pana la urma, dar vom si suporta consecintele. Tu ce iti doresti – sa obtii intotdeauna tot ceea ce vrei sau sa fii cu adevarat fericita facand bine inimii tale?


În concluzie… Cum să ne rugăm


Cand te increzi in Dumnezeu chiar cu totul ajungi sa fii foarte sincera si foarte smerita si gata sa alegi ceea ce El iti reveleaza ca e bun. Esti asemenea unei fetite pure si Dumnezeu e acolo, langa tine, aproape il vezi, caci peste tot sunt semne prin care El iti vorbeste si te ajuta sa faci alegerile cele mai potrivite si mai bune pentru tine. 

Insa nu toţi oamenii au o legătură personală cu El… Or fi ştiind ei că există Dumnezeu, poate chiar I se închină din când în când, dar Il simt ca fiind departe, sus, in cer. Este destul de normal să simţim această despărţire de Dumnezeu, atata vreme cat ne simtim separate de El. Ce se întâmplă de obicei când oamenii încep să-L roage ceva pe Dumnezeu? Îşi încep rugăciunea astfel: „Doamne, am mare nevoie să mă ajuţi cu problema asta…” Apoi in ei insisi isi spun: „Sunt conştient de faptul că nu sunt o persoană perfectă… că, de fapt, nu am nici un drept să Te rog acest lucru…” Iată, oamenii se simt nedemni … Însă ceea ce s-ar putea să nu ştie ei… este cum pot primi de la Dumnezeu iertarea pentru toate. E posibil să nu ştie că pot începe o relaţie cu Dumnezeu şi că  Dumnezeu îi va auzi… Va lua aminte la rugăciunile lor.

Mai întâi trebuie să ai o relaţie cu Dumnezeu. Si nu pentru ca El are nevoie de asta, ci pentru ca noi avem nevoie de aceasta familiaritate cu El pentru a simti cu adevarat ca suntem copiii lui si  a fi pline de spontaneitate si mai ales incredere cand ne rugam…exact cum o fetita s-ar cuibari in bratele tatalui ei, cu inocenta si deschidere totala, stiind ca El o protejeaza si are grija de ea in fiecare zi si ca ea este foarte, foarte importanta pentru El.
Modul in care gandesc oamenii cand se gandesc la a avea o relatie cu Dumnezeu (daca ajung vreodata sa se gandeasca la asta) este bazat foarte mult pe frica si pe  teama. Spre exemplu, citeam intr-o carte: “Închipuie-ţi că un student se duce la rectorul universităţii sale (pe care nici nu-l cunoaşte, de altfel) şi îl roagă să îl gireze pentru un împrumut bancar. Ce şanse de reuşită ar avea? ZERO.  Dar dacă fiica rectorului şi-ar ruga tatăl s-o gireze pentru un împrumut bancar, totul s-ar rezolva. De ce? Fiindcă se cunosc şi, mai mult chiar, au o relaţie. Relaţiile pe care le avem cu ceilalţi schimbă totul.”

Premiza este insa nu ca Rectorul (Dumnezeu) trebuie convins, ci noi insene suntem cele care avem nevoie sa simtim aceasta apropiere pentru a avea deschiderea sa ne ducem sa apelam la ajutorul lui. Si sa il consideram tatal nostru, prietenul nostru, iubitul nostru, cel mai apropiat inimii noastre, caci aceasta ne va face sa actionam din iubire si nu din teama in fata Lui. Gandeste-te, in fata cui esti tu cea reala, in fata unui Rector care te evalueaza sau in fata celui care stii ca te iubeste orice ar fi, oricum ai fi, asa cum tu insati iti iubesti copilul in orice situatie si esti gata oricand sa ii oferi ajutortul tau neconditionat, pur si simplu pentru ca il iubesti foarte, foarte mult, enorm?


Aşadar, Îl cunoşti pe Dumnezeu si iti dai seama ca si El te cunoaste si iti e aproape? Ai o relaţie cu El, o incredere care să îţi garanteze că ia aminte la rugăciunile tale? Sau pentru tine Dumnezeu este departe; există mai degrabă la nivel teoretic decât practic, e mai degraba un judecator sever ori o autoritate in fata caruia e si normal sa simti ca ti-e greu sa dai socoteala, asa ca ajungi sa Il ignori pur si simplu? Dacă Dumnezeu este departe de tine sau dacă nu eşti sigur(ă) că Îl cunoşti, citeşte aici cum poţi începe o relaţie cu El chiar acum.

Ştii care este punctul în care ne împotmolim? Când ne închipuim că ştim ce vrea Dumnezeu… fiindcă nouă ni se pare că un anumit lucru este foarte important! Noi presupunem că la fiecare rugăciune este doar un singur „răspuns” potrivit, gândindu-ne desigur că ACELA este cel dorit de Dumnezeu. Şi atunci lucrurile se complică. 


Noi, oamenii, nu suntem stâpâni pe timp şi nu ştim toate lucrurile. Noi deţinem doar anumite informaţii despre o situaţie şi despre efectele din viitor pe care o anumită acţiune le va avea asupra situaţiei respective. Dar Dumnezeu ne înţelege pe deplin situaţia. Numai El ştie ce efect va avea o anumită acţiune asupra vieţii noastre sau în mersul lucrurilor in viata noastra. Iar scopurile Sale s-ar putea să depăşească cu mult ideile noastre cele mai îndrăzneţe. Prin urmare, Dumnezeu nu Se va apuca să facă ceva pur şi simplu fiindcă am ajuns noi la concluzia că asta trebuie să vrea. El va face uneori sa para ca nu ne-a indeplinit rugamintea (de a lua un examen spre exemplu sau de a pastra o relatie, etc, pentru ca peste ani sa constatam ca asa a fost d efapt mult mai bine pentru noi si ca atunci cand ne-a inchis usa d ecare cu incapatanare trageam de si nu era usa noastra, El sa ne deschida mai multe usi spre taramurile in care ne simtim cu adevarat Acasa.

 Dumnezeu este foarte intelept, dar si foarte jucaus si este bine sa ne amintim aceasta si sa ne jucam cu El, cu incredere totala, lasandu-ne ghidate, in loc sa ne incordam si sa ii cerem crispate din nou si din nou sa faca voia noastra. Vom avea surprize absolut incantatoare si foarte delicioase de cele mai multe ori. Just let go!

Unii oameni se îmbolnăvesc şi chiar mor; alţii au probleme financiare; alţii se pot confrunta cu diferite alte dificultăţi. Ce se poate face atunci?


Dumnezeu ne spune să ne lăsăm grijile în seama Sa. Chiar şi când o situaţie rămâne apăsătoare: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” Chiar dacă situaţia pare scăpată de sub control, totuşi nu este… Chiar atunci când lumea întreagă pare să se prăbuşească, Dumnezeu ne poate ajuta să rămânem în picioare. În acele clipe omul poate fi foarte recunoscător că Îl cunoaşte pe Dumnezeu. Soluţiile, rezolvările pe care le poate găsi Dumnezeu la problema respectivă depăşesc cu mult tot ce am crede noi că este cu putinţă. Probabil că orice persoană ar putea da exemple de acest gen din viaţa sa. Însă chiar dacă situaţia nu se îmbunătăţeşte, in sensul in care credem noi, cum si cand am vrea noi, în ciuda problemelor cu care ne confruntăm, Dumnezeu ne va da pacea in suflet. Iar pacea este tot ce avem nevoie intotdeauna ca sa mergem mai departe si sa descoperim, cu uimire, ca drumul este de fapt presarat cu cadouri la care nici nu ne gandeam.

Iti recomand sa citesti si acest articol desore Rugaciunea inimii, de pe blogul Astrodeva.


În această clipă (când situaţia este încă încâlcită), Dumnezeu ne cere să ne încredem în El în continuare – să „umblăm prin credinţă, nu prin vedere”. Si nu este vorba de credinţă oarbă. Ci este vorba că ne bizuim pe iubireal lui Dumnezeu. Maşina care merge pe un pod solid se sprijină în totalitate pe soliditatea podului; nu contează ce crede şoferul, ce gândeşte sau ce discută cu pasagerul de lângă el. Maşina ajunge în siguranţă la celălalt capăt al podului datorită solidităţii podului, în care şoferul a ales să creadă de la bun început.


În mod asemănător Dumnezeu spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.”..„ In orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. Aminteste-ti mereu: 


Prima rugăciune la care ia aminte Dumnezeu este rugăciunea prin care începi o relaţie cu El spunandu-i tot ce ai pe suflet sincer si simplu cum ai vorbi cu cel mai intim si apropiat prieten.”


Prelucrare dupa un articol de Marilyn Adamson


Am lucrat la adaptarea acestui articol foarte frumos si l-am inclus aici pe blog, cu speranta ca sufletul tau va simti de acum incolo ca nu esti NICIODATA singura si ca poti alerga in bratele cuiva care te asteapta oricand si e aici pentru tine si cand esti bucuroasa, dar si cand esti trista si cand faci bine si cand ai gresit si cand iti cunosti forta interioara si cand te simti la capatul puterilor. 
Eu insami am ajuns de multe ori la rascruci ce pareau de netrecut, m-am simtit infranta si nedreptatita si fara speranta, mi-am simtit inima zdrobita si pasii foarte nesiguri… De fiecare data, ceea ce m-a ajutat a fost sa ma arunc in bratele Lui, sa “ii plang pe umar” ca unui prieten intim, sa Ii cer sa ma ajute sa actionez nu prin puterea mea, pe care o simteam limitata, ci prin puterea universala, nelimitata. Mi s-a intamplat chiar si foarte de curand, azi. De fiecare data, m-am simtit purificata. De  fiecare data, am inceput sa vad mici miracole, pe care inainte nu le observam si apoi miracole si sincronicitati din ce in ce mai mari. De fiecare data au aparut prin Voia Lui, oamenii potriviti, ajutorul potrivit, situatiile potrivite pentru ca eu sa pot fi fericita. A trebuit sa renunt doar la modul meu limitat de a vedea lucrurile si la incapatanare si sa ma incred in El. A insemnat ore de retragere din lume pentru a medita sia  ma ruga, pentru a reveni in suflet, ore in care nu a fost neaparat usor si mai ales a fost greu pentru cei din jur chiar sa inteleaga unde si de ce m-am retras…insa pentru mine (si cred ca pentru orice femeie) este cel mai important sa imi regasesc sufletul si pacea launtrica pentru a fi cu adevarat eu insami in lume.
Cu timpul, relatia noastra a devenit tot mai importanta pentru mine. Si nu ma refer aici la nimic religios si bisericesc, desi cred ca si religia ajuta mult sufletele care au nevoie sa se apropie de Dumnezeu si sa simta comunicarea si comuniunea cu El. Pentru mine insa, inseamna o relatie intima, de suflet, de deschidere totala, de a sta asa cum sunt in fata Lui si a recunoaste cine sunt, cu toate calitatile si cu defectele pe care le mai am inca, fara masca, fara incapatanarea de a crede ca stiu eu foarte bine ce am nevoie sau ce e mai bine pentru mine. Incep sa invat sa ma rog nu doar cand am nevoie de ceva, ci si cand sunt fericita si simt preaplinul vietii, sa ma rog sa pot ajuta oamenii, sa ma pot ajuta cu adevarat pe mine prin fiecare alegere pe care o fac, sa imi exprim recunostinta nu doar in fiecare zi, ci in fiecare ceas si reusita si chiar nereusita..pentru ca acum stiu, tot mai mult, ca sunt pe drumul meu si de pe drumul sufletului nostru nu avem unde sa cadem, orice poarta inchisa este o poarta deschisa spre ceva mai bun, mai pur, mai curat, mai plin de bucurie…invat sa am incredere, sa merg pe linia fina a credintei si dorintei de a fi in acord cu Vointa lui, ca intr-un dans mereu nou si proaspat, neaspteptat, mereu luandu-ma pe sus si taindu-mi rasuflarea de emotie si surpriza si elan, inainte si inapoi, la stanga, la dreapta, inapoi o clipa, inainte pe bratele Sale, piruete gratioase, orpiri bruste, aruncari (aparent) in gol, plutiri extatice, pasi tot mai siguri. 
E doar un dans, uneori in ritmuri antrenante si vesele, alteori pe acorduri tanguitoare de blues si soul, uneori molcome si romantice ca un vals ce ma infioara, alteori pasional si intens ca un tango… Cand o iau de capul meu si incep sa ma zbantui fara sa mai ascult, se transforma intr-o zbuciumare grunge si inflexiuni dure de rock, ce ma ametesc. Din nou, m-am imbatat cu orgolii si iluzii umflate cu pompa, am calcat stramb, cel mai adesea chiar pe piciorul cuiva:). Bineinteles, ma cam doare capul de mahmureala:). Realizez ca iar am iesit din ritm si ma asez in rugaciune sau meditatie si il rog sa regasesc armonia… sufletul cauta sa se acordeze iar cu ritmul Lui.
Este un dans pe care incep sa recunosc ca nu il stiu, dar care ma fascineaza si imi da aripi, un dans in bratele Lui, pe acordurile unei muzici pe care nu trebuie sa ma straduiesc sa o scriu, ci doar sa o dansez, traindu-i ritmul, simtindu-i ritmul cu inima mea si abandonandu-ma dorului si iubirii din ea….

Aminteste-ti, daca vrei sa fii o femeie cu adevarat fascinanta, lasa grijile si increde-te in Dumnezeu. Stiu ca nu asta te invata reclamele la cosmetice…totusi aminteste-ti, chiar si ridurile si uratenia chipului tot de la ingrijorare apar. Ceea ce ti se intipareste in suflet, se intipareste in ochii si pe fata ta. Lasa pacea si intimitatea cu Dumnezeu sa straluceasca in ochii tai si oamenii te vor iubi tot mai mult, pe masura ce tu vei iubi aceasta pace tot mai mult si o vei imbratisa. Spun aceste cuvinte nu doar pentru tine, draga mea prietena, ci si pentru mine…Pentru noi toate.
Cu mult drag si credinta in Bine,
 Alina Dospinescu
 Psiholog
 Heart IQ Mastery Life Coach
 Specialist Evolutie personala si
 spirituala in Academia Femeilor

Modalitati practice de trezire a puterii feminine -Curs ONLINE


Imagineaza-ti o lume in care traiesti exprimand zi de zi prin toata fiinta ta -trup, minte, suflet- inteligenta inimii tale si puterea fascinanta a feminitatii tale, emanand prin toti porii frumusetea ta, iubirea ta, pasiunea si gratia asa cum sunt prezente numai in tine. Intuiesti cat de fericita te-ai simti si cat de completa? Puternica, dar si relaxata, vie, luminand lumea cu prezenta ta plina de echilibru, de stralucire. Onorandu-ti inima si lasand-o sa te ghideze spre adevarata implinire. Toate avem nevoie sa reinvatam sa comunicam cu inteligenta superioara a Inimii.

Cand trezesti energia ta feminina esti cu adevarat deschisa in fata vietii, cu simturile treze si inima deschisa si traiesti o viata miraculoasa, caci esti o manifestare a frumusetii, iubirii si puterii de atractie a miracolelor. Bucuria pur si simplu iti inunda viata:

  • -Te iubesti mai mult, te simti profund implinita din interior, iar forta ta de atractie creste odata cu increderea in sine, ca o expresie a comuniunii cu adevarul inimii tale

  • -Relatia cu barbatul iubit se clarifica si se armonizeaza si in viata ta este din nou loc pentru iubire si pasiune

  • -Creezi relatii de prietenie trainice, profunde, de suflet bazate pe admiratie sincera si sustinere reciproca, dar si pe multa bucurie. 

  • -Chiar si relatiile profesionale devin mult mai usoare. Nu este aceasta o mare usurare, nu-i asa ca mai multa bucurie si usurinta ti-ar aduce relaxarea de care ai nevoie atat de mult ? 

  • -Descoperi ca ai puterea de a atrage si a primi ca pe un dar divin implinirea dorintele tale binefacatoare, prin puterea creatoare a feminitatii. Devii cu adevarat o femeie de succes, care stie sa isi urmeze inima.

Prin aceste Curs online pentru Femei vei primi o perspectiva noua si o noua modalitate de a trai viata – stralucind si luminand din interior – ceea ce iti va aduce mai multa incredere in sine, mai multa iubire de sine, implinire si te vei simti o forta feminina unica prin modul tau specific de a fi, prin conectarea profunda la inima ta, incat oamenii vor fi pur si simplu uimiti si atinsi cu adevarat de prezenta ta. 


  • Curs de feminitate online250 lei (5 intalniri saptamanale /2h)


Se ofera modalitati practice, personalizate, de conectare la energia feminina si de trezire a feminitatii, tinand cont de unicitatea ta, de specificul vietii tale si de dorintele binefacatoare ce iti anima inima.Cursul se desfasoara saptamanal, pe module de 5 intalniri. Fiecare intalnire dureaza 2 ore
Taxa se achita prin virament bancar, pentru luna in curs, inainte de prima sedinta.

 
Sedintele  realizeaza online, cu camera web, deci poti participa din orice oras te afli!!! 

Pentru inscrieri si detalii va rugam sa folositi Formularul de Contact.

 Alina Dospinescu
 

   Psiholog
   Heart Intelligence Life Coach
   Specialist Evolutie personala si
   spirituala in Academia Femeilor


Afla in doar 5 minute care este scopul (menirea) vietii tale

 

Raspunde, cu un singur cuvant, la fiecare din urmatoarele intrebari:
  • 1. CINE ESTI? – numele tau
  • 2. CE VREI SA FACI – ce IUBESTI sa faci, ce iti place cu adevarat sa faci? Sau ce te simti foarte calificat/a sa faci si ai deplina incredere in tine ca poti invata alti oameni? Pastreaza totul simplu -un cuvant
  • 3. PENTRU CINE ? – Cine sunt oamenii pe care vrei sa ii servesti -varsta, preocupari, nevoi personale
  • 4. CE AU NEVOIE ACESTI OAMENI SI CE ISI DORESC? – Din nou, simplifica si raspunde printr-un cuvant, maxim doua
  • 5. CUM LI SE SCHIMBA VIATA? – Ce se petrece bun in viata acestor oameni, care primesc serviciile tale. Unul-doua cuvinte.

Acum, pune intr-o singura propozitie toate cele 5-10 cuvinte rezultate, in ordinea in care ai raspuns si vei afla care este scopul vietii tale. Ideea este ca e vorba de a darui (3 intrbari sunt despre cei pe care ii servesti), dar intr-un mod care te face fericit (facand ceea ce iti place si iubesti sa faci). Ai acum formula implinirii scopului actual al vietii tale. De aici va rezulta motivatia si impulsul ce iti va da energia sa actionezi pentru a iti implini visul. 
Clarifica-ti raspunsul la cele 5 intrebari, viata e frumoasa si merita sa fii fericit, stiind cine esti, ce iubesti, ce iti place sa faci, pentru cine si de ce!!!
“Daca faci ceea ce iti place sa faci, o vei face bine si tocmai de aceea este foarte posibil ca la un moment dat sa vina cineva si sa te si plateasca pentru asta” – A. Naumovici
Iti doresc succes deplin!
Alina Dospinescu
Iata, pentru cunoscatorii limbii engleze si videoclipul cu discursul lui Adam Leipzig:

O atingere sacra

Mi-a trecut prin inima
ca o sageata…

Timpul

– tintind spre viitor,
lasand in urma rani
si marci ale trecutului-
infipta in prezent,
deschizandu-mi dureros
Inima.

– am incercat atat sa o vindec,
iar acum…

Il privesc pe tata
pe patul de spital.

trecutul se topeste in ochii lui
iar viitorul nu-mi mai pare a avea importanta;
timpul se aduna intr-un punct.

Sunt aici, acum.
 
Numai iubirea exista.
doar iubirea
strabatand prin toate ferestrele
sufletului,
pe gaura cheii,
prin tubul de oxigen
al inimii
prin ranile deschise,
Prezenta.
Daruindu-se cu totul.
Linistita si completa
Adunand toate puterile
spre vindecare
spre alinare
spre impreuna.
Profund impreuna.
Profunda vindecare.

Prin perdele, lumina se strecoara bland,
mangaind chiar si bolnavii,
pe patul de spital
Tata imi intinde mana
– o atingere sacra – 
si timpul se intoarce in sine insusi
ca o spirala conducandu-ma spre
centrul
inimii inimilor.

Ma simt mai vie ca oricand
si simt ca am puterea sa insuflu viata,
caci Tata imi tine inima in palma
si pot sa o vad in sfarsit,

sa o simt,
sa o cunosc,
sa o folosesc.

Inima mea.
din iubire nascuta si-ntoarsa in iubire
O lumina de veghe
la capataiul patului sau,
o lumina vie
(vindecare, prezenta, iubire, iertare )
inima mea,
un cadou pe care l-am primit in dar
de la
Mama si Tata.

INTELIGENTA INIMII – Exercitiu pentru momente de suparare sau tristete

Astazi sunt obosita. Obosita pana in adanc, sfredelitor, dureros. Sunt obosita de tot ce inca nu reusesc sa inteleg – si poate nici nu trebuie inteles?- obosita de framantari, de intrebari, de neincredere, de teama. Sunt intr-o stare de lupta. Si am obosit.

Astazi simt ca ma indoiesc de dreptul meu la fericire, de faptul ca voi primi intotdeauna exact ceea ce am cel mai mult nevoie, de faptul ca sunt in siguranta si ca sunt iubita.
Astazi e greu. E greu de multe zile, de zile si nopti de incordare si neincredere…dar azi sunt obosita de toate capcanele mintii in care, incep sa intuiesc, m-am prins incercand sa ma lupt cu ceea ce nu inteleg.

Ce face o femeie ce imbratiseaza Arta Feminitatii atunci cand crede ca e la capatul puterilor?

Gaseste puteri noi. Renunta la puterea ei personala, egotica si se abandoneaza unei Puteri mai mari, de dincolo de ea. Inchide ochii, deschide inima si cade in genunchi. Regaseste astfel contactul cu Pamantul Mama, cu Tatal Cer. Si se roaga sa poata avea incredere, sa poata avea speranta, sa traiasca totul cu credinta.

In valuri de lacrimi sau in vartej de ganduri, in razvratire navalnica sau in renuntare, se roaga sa aiba lacrimi adevarate si nu izvorate din mandrie, sa aiba ganduri inspiratoare si nu ganduri ce separa si inchid portile inimii, se roaga ca razvratirea ei sa  fie dreapta manie si forta de transformare si nu orgoliu habotnic, se roaga ca renuntarea ei sa fie detasare de rezultate planuite si de binele pe care l-a facut si nu pesimism si cedare in fata tentatiei de a nu mai pune inima.

O femeie in contact cu energia feminina stie, simte, ca in toate, chiar si in suferinta, inima e cel mai bun ghid. Si o pastreaza deschisa, deschisa spre iubire, spre intelegere, spre iertare, spre inspiratie, spre transformare si invatare si crestere launtrica. Nu se lasa ferecata niciodata in turnul de fildes al vanitatii -“eu am facut totul, eu merit totul”, isi pastreaza simplitatea si modestia si are incredere in ceea ce a descoperit deja demult, ca Dumnezeu are grija sa ne dea intotdeauna ceea ce meritam…si ca El stie mai bine.

Cand femeia ramane in contact cu sentimentele ei, cu ceea ce se misca in ea, urmarind ca un martor goana gandurilor si jocul emotiilor, stiind ca niciunele nu sunt adevaruri absolute, ci interpretari si semne si jaloane pe drumul catre inima ei, reuseste sa se conecteze treptat la Inteligenta Inimii.
Pornind de la ceea ce traieste in prezent, cautand adevarul din spatele conditionarilor si obisnuintelor mentale, folosind ca pe un ac indicator intensitatea trairilor si devenind astfel din ce in ce mai autentica, ea descopera ca pana si suferinta este un ghid. Si simtind intens ceea ce isi doreste sa simta  si sa traiasca in locul a ceea ce to nelinisteste acum, descopera si constientizeaza ce vrea ea cu adevarat. De ce anume are nevoie. Si mai ales, se regaseste pe sine, pentru ca incordarea dispare si ea poate sa curga din nou, libera si flexibila, la unison cu neasteptatul curs al Vietii.

Acesta este exercitiul pe care il practic, atunci cand vreau sa imi gasesc calea cu inima. Exercitiul meu de constientizare. Un exercitiu din Inteligenta Inimii care imi face imens de bine atunci cand sunt trista, suparata, iritata, disperata chiar (se mai intampla uneori, desi nu pentru foarte mult timp:)). Ma ajuta si cand vreau sa iau o decizie importanta, ma ajuta ori de cate ori ma pierd in speculatii mentale sau temeri, sa ma centrez, sa imi recapat echilibrul, sa traiesc din inima. Si sa ma conectez la Bucurie, la Implinire, la Inima. Ma duce drept la tinta, conectandu-ma ca o sageata maiestrit trimisa la Adevarul Inimii mele si astfel la Fericirea care este dreptul meu divin.

                                        –  Inteligenta Inimii – 

                     EXERCITIU DE CONSTIENTIZARE

Este simplu. Dupa ce m-am rugat ca Dumnezeu sa ma ghideze, imi pun interior aceste 4 intrebari:

– CE OBSERV CA SIMT ACUM IN TRPUL MEU, IN ENERGIA MEA, IN EMOTIILE MELE SI CARE SUNT GANDURILE CARE APAR IN MINTEA MEA CAND OBSERV CEEA CE SIMT CHIAR ACUM?

– AVAND IN VEDEREA CEEA CE OBSERV CA SIMT ACUM IN MINE, CE IMI DORESC SA SIMT?  M-AS SIMTI MAI BINE DACA IN LOC DE CE SIMT ACUM AS SIMTI…….

– CE MA OPRESTE, CE MA RETINE INCA SA MA SIMT MAI BINE? ESTE REAL?

– CE AM NEVOIE PENTRU A PUTEA SIMTI CEEA CE VREAU SA SIMT IN LOCUL A CEEA CE SIMT ACUM?CE AM NEVOIE SA FAC, SA PRIMESC, SA EXPRIM,SA CER PENTRU A MA SIMTI IN SIGURANTA SI A ACCESA CEEA CE M-AR FACE SA MA SIMT MAI BINE?

Spre exemplu:

Ce simt acum, ce observ ca se intampla in mine?
“Ma simt obosita, trista, imi simt energia oprita in spatele unui zid de care nu pot trece, imi vine sa plang, parca nu mai pot sa tin totul in mine.”
Care sunt gandurile care apar cand observi asta?
“Gandesc ca sunt tinuta sub capac, este enervant ca nu ma pot manifesta si e frustrant, cred ca o sa explodez si ca asta o sa aduca doar si mai multa suferinta, pentru ca daca ma supar si imi manifest supararea se supara si el si e un cerc vicios. Nu imi pot manifesta sentimentele, supararea,energia, trebuie sa stau sub capac fiindca el se supara.”
“Este adevarat? Energia ta este sub capac din cauza lui? El face asta? Sau tu o tii sub capac pentru ca iti este teama?”
“Da, eu o tin sub capac, dar este din cauza lui…”
“El este responsabil? Este o alta fiinta umana responsabila pentru ceea ce se intampla cu energia ta?”
“Off..cred ca nu. Nu, eu sunt. Eu sunt responsabila pentru energia mea, pentru sentimentele mele, pentru viata mea. Eu aleg ce sa fac cu ele”
“MMM..Asta suna adevarat. Si te simt deja mai centrata cand recunosti asta. Ca si cum iti iei inapoi puterea pe care ai cedat-o lui cand l-ai facut responsabil de starea ta, de fericirea ta. Si vad o sclipire in ochii tai acum, cum te simti,mai esti obosita?”
“Nu, in acest moment nu ma simt obosita. Ma simt furioasa, ma simt hotarata, simt un foc in fiinta mea care arde si ma mobilizeaza sa fac ceva, sa nu mai stau asa plansa si reprimandu-ma. Vreau sa spun ceea ce gandesc, vreau sa imi asum ceea ce simt, pentru ca asa m-as simti mai bine. Banuiesc ca atunci cand realizam ca nimeni nu ne poate influenta si ca noi suntem cei care alegem – fie ca alegem manati de teama, fie ca alegem manati de iubire – ne asumam responsabilitatea. Si cand ne asumam responsabilitatea ne recapatam Puterea. Ne luam inapoi puterea pe care o predasem in mainile altcuiva, pentru ca il facusem responsabil pentru noi.”
Exista ceva ce te retine sa te exprimi asa cum vrei, asa cum simti?
“Da, exista teama de consecinte. Inca imi este teama ca el se va supara. Dar simt ca e bine sa urmez ceea ce simt eu si nu ceea ce cred ca ar simti si ar face el. Vreau sa imi respect propriile sentimente. Interesant, toata perioada aceasta mi-am spus ca el nu ma respecta si am suferit mult din cauza asta. Descopar acum ca eu nu m-am respectat, pentru ca nu am respectat acea parte din mine care simtea diferit decat el si am inabusit-o, i-am luat dreptul de a se exprima. Eu m-am tinut sub capac, din teama, eu nu mi-am dat dreptul sa simt, nu am crezut in ceea ce simt, am vrut ca el sa imi arate ca respecta sentimentele mele cand eu insami nu le respectam, pentru ca le luam chiar dreptul sa existe.”
De ce anume ai avea nevoie ca sa exprimi in sfarsit ceea ce simti in prezenta lui, chiar daca iti este teama ca el se va supara?”
“Am nevoie sa gasesc un echilibru, sa nu fiu acuzatoare, sa ma centrez in iubire si sa exprim de acolo ceea ce simt. Dar in acelasi timp sa fiu foarte ferma si foarte clara in legatura cu ceea ce simt si sa spun tot adevarul”.
“Suna bine. Si ma simt mai bine. Cred ca pot sa fac asta. Si e extraordinar ca mi-am dat seama ca eu insami nu ma respect cand ascund ceea ce simt doar pentru ca imi este teama de reactia celuilalt. Eu sunt eu si a ma iubi pe mine insami inseamna sa imbratisez ceea ce simt. Sa cred in mine cu alte cuvinte. Daca nu eu, atunci cine?:) Si e extraordinar sa realizez ca ma pot exprima cu si din iubire. Iar daca si atunci cand exprim cu iubire o nelamurire sau chiar frustrare pe care o am sunt intampinata cu raceala si suparare, inseamna ca acolo nu exista o conexiune reala, de la inima la inima. Si atata timp cat stiu ca eu sunt atenta sa fiu centratain inima si sa vorbesc cu iubire, sunt impacata. Eu am facut ceea ce e bine, iar el va alege ceea ce vrea, iar acela va fi adevarul. Si adevarul poate va fi dureros, poate voi descoperi ca el chiar e inchis indiferent de cata iubire manifest si ca teama mea era reala, dar macar voi sti adevarul. Si stiu ca adevarul ne elibereaza, intotdeauna. Si cine stie, poate ca adevarul va fi ca odata ce imi simte centrarea in inima si faptul ca nu mai vin spre el din teama, ci din iubire, totul se va schimba. Vreau sa fiu optimista.”

Sa recapitulam mai concis, cele 4 intrebari simple, dar foarte eficiente intotdeauna sunt acestea:

  1. CE OBSERV CA SE PETRECE ACUM CU MINE? CE SIMT?
  2. CE AS PREFERA SA SIMT CA SA IMI FIE BINE?
  3. CE MA OPRESTE INCA?
  4. CE AM NEVOIE SA FAC ACUM CA SA IMI FIE BINE?

Am simtit sa impartasesc cu voi acest exercitiu de constientizare si alchimizare a starii interioare, specific metodei Heart Intelligence (Inteligenta Inimii), pentru ca pe mine ma ajuta intotdeauna si am vazut cat de mult le ajuta si pe femeile minunate cu care lucrez prin sesiunile de Inteligenta Inimii.
Atunci cand stim unde suntem, cand constientizam ceea ce simtim, primim claritate si stim unde vrem sa ajungem, spre bucuria inimii noastre.

Atunci cand ne intrebam ce ne opreste inca sa ajungem unde vrem sa fim, descoperim ce avem nevoie si ce ne putem darui ca sa ne simtim in siguranta. Cand ne simtim in siguranta, ne recapatam puterea si putem sa ajungem oriunde ne-am propus. Putem accesa starile bune, ne conectam la increderea in sine, la glasul inimii, la ghidarea superioara, la toate resursele noastre latente. Cu totii avem nevoie de asta. Numai cand ne simtim in siguranta, adica pe teren ferm, sigur, cand avem o stare de claritate ca de cristal putem sa pornim la drum intregi. Pentru mine asta a fost o revelatie- sa recunosc importanta sigurantei si stabilitatii emotionale, inainte d ea face altceva.
Si cand spun siguranta, nu ma refer la confort. Confortul este cu totul altceva, e un obstacol in calea cresterii pentru ca se hraneste din dependenta si genereaza atasament si posesivitate, cu alte cuvinte creeaza  mai devreme sau mai tarziu suferinta si slabiciune. Dar despre asta vom mai vorbi intr-un episod viitor:).

Astazi ma simt obosita. Ma dor intrebarile pe care mi le-am tot pus, sunt intrebari care cantaresc greu pentru ca sunt izvorate din teama.
Acum insa stiu ce am de facut. Care este primul pas spre a imi urma inima. Este un pas mic, dar care ma va duce departe in mine, pentru ca ma conecteaza la adevar, asa cum este el prezent in viata mea. Si stiu ca adevarul intotdeauna ma elibereaza.

Tu ce faci atunci cand esti trista sau te simti la capatul puterilor? Cum capeti claritate si cum iti recapeti puterea? Crezi ca te va ajuta sa aplici acest Exercitiu simplu de Inteligenta Inimii?

Metoda Heart IQ te poate inspira si ajuta sa creezi o viata pe masura inimii tale, alaturi de oameni deschisi la minte, dar si la inima!

Clientii cu care lucrez sunt oameni care isi doresc sa il transforme pe “trebie sa fac (si) asta” in “fac doar ceea ce ma reprezinta si pun in tot ce fac toata inima mea, pentru ca viata mea este condusa de Bucurie”. Este nevoie de curaj, dar o viata condusa mai mereu de “trebuie” este atat de departe de adevarata viata!

Contact: dospinescu.alina@yahoo.com
  

Te imbratisez cu caldura si speranta si credinta in Bine, suflet sora.

Alina Dospinescu

Sunt ceea ce sunt.
Am încredere în frumuseţea din mine.
Creez încredere.
În blândeţe, am forţă.
În tăcere, păşesc împreună cu zeii si zeitele.
În pace, mă înţeleg pe mine şi înţeleg lumea.
În conflict, armonizez.
În detaşare, sunt libera.
Prin respect pentru toate lucrurile vii, mă respect pe mine însami.
Prin dăruire, cresc curajul din mine.
Prin compasiune, respect eternitatea din natura tuturor lucrurilor.
Prin dragoste, accept necondiţionat evoluţia celorlalţi.
În libertate, manifest puterea spiritului meu.
În individualitatea mea, îl exprim pe Dumnezeu din sinea mea.
Slujind, ofer ceea ce am devenit.
Sunt ceea ce sunt: Eterna, Nemuritoare, Universala şi Infinita.
Aşa este! Amin!

~Stuart Wilde(adaptare)

Iti doresc din inima ca indiferent cat de departe de “Acasa” te vei simti, de rupta de pacea si lumina interioara, sa ai credinta, sa ai deschiderea sa te rogi ca sa capeti putere si sa fii inspirata sa iti gasesti adevarul si claritatea, care ne reconecteaza intotdeauna la Inima.

Sa iti povestesc cum iubesc si cum am iubit…

  
[…]Râdeam cu o prietenă care se mira că niciodată, niciodată de când mă ştie ea n-am ponegrit bărbaţii şi dragostea, cu toate că nu am ţopăit chiar de fericire perpetuă în istoriile mele. Şi îi spuneam că în fiecare relaţie pornesc cu toate celulele intacte.

Nu a fost mereu aşa, încrederea în dragoste mi-am recăpătat-o după marea răscruce şi simt ca pe un dar privilegiat aceasta putere de regenerare a sufletului şi de încredere necondiţionată în splendoarea esenţiala a iubirii dintre un bărbat şi o femeie.

[…]Eu ştiu încă de la început, ştiu că toate scrisorile de dragoste pe care le-am scris cândva nici nu contează cui, toate scrisorile pe care le scriu, toate chemările, tot dorul meu după Iubitul, îşi vor primi răspunsul cândva, nu contează când, dacă nu în viaţa aceasta, va fi în altă viaţă sau în lumile dintre vieţi, pentru că ştiu că nici o fărâmă de iubire nu rămâne nesporită, nerăsplătită cu adevărat împărăteşte.

Cum văd eu dragostea? Ce se întâmplă când mă îndrăgostesc? Îmi leşină continuu mâinile, mă inunda fără veste un fluviu interior efervescent şi îmi ies din malurile fiinţei cu totul. Inima este mult, mult în afara mea şi respiraţia cuprinde nu doar pieptul, sunt pulsatorie într-un fel care îmi dă senzaţia că înăuntrul meu înfloresc continuu copaci şi izbucnesc în galben orbitor şi portocaliu şi violet înalt…

Atunci e cu adevărat strigătul acela pe care îl cunoşti: Daţi-mi un trup, voi, munţilor, pentru că aş vrea să mă desfac din încheieturile mele omenesti, să se spulbere toate limitele de oase şi carne. Dar şi munţii sunt prea stângaci…  prea grei de materie. E o sete vertiginoasă care mă face să tânjesc la punctul acela de intensitate hipnotică, unde începe totalitatea.

Şi când fac dragoste să mă dizolv pur si simplu în trupul iubitului şi să nu mai fiu în stare să spun cine sunt eu şi cine este el… Să ne iubim, să ne dorim în mod continuu, ameţitor, să simţim cum ne amalgamam de-a dreptul, cum ne pătrundem ireversibil unul de celalalt. Amestecându-ne sângele, respiraţia, sufletele.

Cum văd eu relaţia de cuplu, ce aştept de la un bărbat? Impetuozitate, sevă de viaţă, largheţe sufletească, vocaţia libertăţii şi a explorării, imaginaţie sclipitoare şi inteligenţă înţeleaptă, poftă de joacă, umor surprinzător, dragoste de oameni şi dragoste adâncă de Dumnezeu. O poezie activă a sufletului şi a limbajului chiar cotidian, să mă îmbrace în aurul şi mierea cuvintelor, să mă cucerească şi să mă alinte în cuvinte.

Şi săruturi şi mângâieri neostenite, de o senzualitate răvăşitoare, înflăcărată şi săruturi şi mângâieri tandre, mătăsoase, nepământeşti…. Să se bucure cu totul de dragostea pe care i-o dăruiesc. Să înseteze împreună cu mine la topire-contopire. Să aibă forţa interioară şi propria putere de a se dărui, de a se dezvălui, nu doar mie, ci lumii intregi şi Divinului însuşi.

Bărbatul e limpezimea, voinţa, nobleţea, seninătatea, curajul, dreptatea. El este făptuitorul, întemeietorul. Un căutător profund, mereu gata să escaladeze muntele interior, solidar cu mine în această căutare, deschis către solidaritate cu toţi adevăraţii căutători. Are vocaţia prieteniei, este generos, neistovit, plin de credinţă în cele bune, are capacitatea de a se minuna în faţa vieţii, de a învăţa continuu. Şi mai ales are sentimentul de recunoştinţă faţă de toate darurile existenţei. Şi dorinţa-voinţa-puterea de a face lucruri care contează, care folosesc multor oameni.

Punctul culminant al iubirii este tocmai această încredere absolută unul în celălalt. Libertatea totală în relaţia noastră. Adevărul complet despre sufletele noastre, adevăr pe care ni-l împărtăşim, adevăr care ne este merinde pentru drum. Este intimitatea care ne face să comunicam în deplină pace interioară şi ne face totodată să ne simţim unul altuia gândurile şi stările, chiar fără să mai avem nevoie de cuvinte.

Este momentul în care comunicarea noastră atinge intensitate supraomenească, scoţând fiinta cea nouă pe care o alcătuim din chingile pământeşti şi proiectând-o undeva pe verticală. Eu cred că punctul culminant al iubirii dintre doi oameni este în Dumnezeu adevărat. Cred că iubirea este cel mai dulce-grabnic drum către Împărăţie. Care  izvorăşte mereu dinăuntrul nostru.

Da, sunt riscuri. Sunt capcane. Gelozia. Ataşamentul. Posesivitatea. Frica. Orgoliul. Comoditatea. Plictisul, sastisirea. Lăcomia. Orbirea şi încăpăţânarea. Dar o iubire poate supravieţui atâta timp cât ţinta ei e dincolo de noi. Când cuplul nu e un capăt – cu toate marile lui iluzii de stabilitate, căci în lume, cred eu, nu există încremenire, ceea ce nu creşte, cu siguranţa des-creşte, se stinge, se împuţinează. Când cuplul este şi el o treaptă. Foarte aproape de cer.

 

Sursa: Dulce Deea 

 

Cum ar fi daca…ti-ai urma intotdeauna ♥ INIMA ♥ ?




 Probabil ai auzit de multe ori expresia “urmeaza-ti inima”.
Insa poate nu ai inteles exact, cat este de important sa iti urmezi inima, sa faci ceea ce simti, in ciuda tuturor aparentelor, obstacolelor, sau provocarilor care ar putea aparea in calea ta.
Am sa incerc in articolul de astazi, sa iti explic de ce trebuie sa iti asculti vocea interioara si sa o urmezi, chiar daca nu stii exact unde te va duce si ce vei gasi la capatul drumului.

Dintotdeauna eu am fost loiala inimii mele, chiar si fara sa fi facut dezvoltare personala. Pur si simplu, cand simteam sa fac ceva, faceam fara sa imi pun prea multe intrebari.
Mult timp mai tarziu, am reusit sa inteleg ce facusem defapt. De-abia cand am inceput sa studiez dezvoltarea personala, mi-am dat seama ca eu practic, facusem tot ce facusem, instinctiv, fara sa fi aplicat vreun principiu, sau fara sa fi constientizat ceea ce fac.
De multe ori mi se spunea ca sunt visatoare, sau ca nu sunt realista, ca nu ma gandesc bine inainte sa fac ceva.. Iar cand lucrurile imi ieseau mai bine decat ma asteptam, se considera ca am avut noroc.
Interesant… si totusi, atunci de ce nu au toti asa noroc?

Pai simplu… Cati dintre noi, au curajul sa isi urmeze cu incredere si curaj, inima, sa faca numai ce simt si sa nu isi faca niciodata griji despre ce se va intampla sau cum vor decurge lucrurile?
Nu suntem invatati sa facem ceea ce simtim, ci suntem invatati sa actionam conform unor anumite tipare, sa ne incadram in normele sociale, sa nu iesim prea mult in evident fata de restul lumii.
De multe ori am auzit la parinti si la bunici expresia “a fi in randul lumii”… Si ani de zile am incercat sa “intru si eu in randul lumii”, insa am observant cu uimire ca, oricat as fi incercat, parea ca nu imi iesea deloc acest lucru. Si cu cat eram mai aproape de “randul lumii”, cu atat mai nefericita ma simteam.

 Cum era posibil asa ceva?
Mult timp am trait cu impresia ca eu am o problema, ca nu ma puteam adapta, ca eu eram diferita de ceilalti si incercam din rasputeri sa fiu si eu ca ei. Ma simteam total dezorientata si deprimata, ca nu puteam fi si eu o persoana “normal”.
Nu imi placeau aceleasi lucruri ca celor din jur, nu voiam sa fac aceleasi lucruri ca cei din jur.
Eu aveam vise multe, imi doream mult mai mult decat ce vedeam in jurul meu. Insa, bineinteles ca nu stiam cum as fi putut vreodata sa obtine ceea ce imi doream.
De mica am fost o visatoare. De mica am refuzat sa accept “realitatea” din jurul meu si am ales sa imi creez eu realitatea mea; chiar daca era doar in mintea mea.
Imi amintesc ca, de cate ori incercam sa fac ceva ce nu imi doream, ce nu simteam sa fac, ma simteam foarte deprimata si nefericita. Si frustrarea era si mai mare, cand vedeam ca eu eram singura nemultumita si ca toti cei din jurul meu pareau sa fie ok cu viata si cu situatia lor.
Abia dupa mult timp am inteles ca defapt, eu nu aveam nici o problema, ca eu nu eram “defecta”, ci probabil, la mine programarea sociala nu avusese asa de mult succes ca la cei din jurul meu.
Inima mea striga mai tare la mine, decat o faceau normele sociale si toti cei din jurul meu, care incercau sa ma “aduca cu picioarele pe pamant”.
Chiar daca la inceput nu mi-a fost usor, am decis sa imi urmez vocea inimii, sa fac ceea ce simt, chiar daca nu stiam ce se va intampla si unde ma va duce acel drum.
Imi amintesc cat de greu mi-a fost cand mi-am dat demisia din primul meu job intr-o multinational (job “sigur si stabil” cu beneficii), dar in care ma simteam ca intr-o inchisoare. Inima imi spunea sa plec, striga la mine sa nu mai stau acolo; insa nici nu stiam ce sa fac si unde sa ma duc. Imi era clar ca un alt job ca acela nu imi doream, dar nu imi era inca clar, ce sa fac. Totusi am plecat, chiar daca nu stiam ce voi face, chiar daca parintii au facut “ca trenul in gara” si nimeni nu ma intelegea si nu aproba decizia mea.
Mai tarziu am aflat ca au fost persoane care m-au admirat pentru curajul meu si pentru determinarea de a renunta la ceva ce nu imi placea.
Ulterior, am mai facut astfel de alegeri “in necunostiinta de cauza”, cand am decis sa renunt la ceva, chiar daca nu stiam ce voi face in continuare.

 Mult timp dupa aceea, cand am inceput sa studiez dezvoltarea personala, am invatat una dintre cele mai importante lectii de viata, pe care eu inconstient o aplicasem:
“Trebuie sa invatam sa renuntam la anumite lucruri care nu ne mai servesc in viata, pentru a putea face loc altora mai bune”.
Multi oameni spun: “Imi voi da demisia, cand voi gasi un loc mai bun de munca”.
Si trec anii si ei tot in acelasi loc sunt, tot nefericiti sunt, tot se plang de situatia lor, insa nu fac nimic pentru a o schimba.
Am invatat ca, pentru a putea avea ceva mai bun, trebuie mai intai sa renunti la ceea ce ai acum, chiar daca, poate ca, pentru o perioada nu vei stii ce sa faci si unde te va duce acest drum. Insa este singurul mod in care poti schimba ceva in viata ta.
Ai curajul sa renunti acum la ceva ce nu te multumeste, pentru ca apoi, sa poti atrage in viata ta, ceva mai bun, iar cand si acel lucru nu iti mai serveste, lasa-l si fa loc pentru ceva si mai bun.
Asa a fost viata mea pana acum, si de fiecare data cand am lasat ceva in urma, altceva si mai bun mi-a aparut in cale si m-a ajutat sa mai urc o treapta pe scara evolutiei personale, sa ma cunosc mai bine si sa ajung din ce in ce mai aproape de MINE insami!

 Am invatat ca, inima imi spune intotdeauna ce trebuie sa fac.. Insa poate nu am fost intotdeauna pregatita sa o ascult.
Am invatat totusi, sa o urmez cu incredere si curaj si sa nu mai imi pun zeci de intrebari inainte sa iau o decizie.
Am invatat ca, intotdeuana, tot ceea ce se intampla, este cel mai bun lucru care se poate intampla in acel moment. Asa ca, indiferent de decizia pe care o iau, rezultatul este cel mai bun lucru posibil in acel moment pentru mine.
Am invatat ca, atunci cand iti asculti inima, viata este frumoasa si plina de experiente minunate, neasteptate, care te fac sa simti ca traiesti cu adevarat.

Asadar, de ce este important sa iti urmezi inima?
Deoarece ea stie mereu ce este cel mai bine pentru tine; stie unde sa te duca pentru a-ti oferi experientele de care ai nevoie pentru a te aduce mai aproape de TINE, pentru a trai cu adevarat viata TA!

Inima ta ce iti spune?
Cat timp ai de gand sa o mai ignori?
Pe ai cui viata o traiesti?
Cand ai de gand sa traiesti viata TA?

Te incurajez sa iti uremezi inima!!! Este cel mai de pret cadou pe care ti-l poti face…

Sursa: Femeie Implinita
Autoare: Andreea Dumitru 

Tu simti ca traiesti cu adevarat sau doar ca supravietuiesti?


Metoda Heart IQ te poate inspira si ajuta sa creezi o viata pe masura inimii tale, alaturi de oameni deschisi la minte, dar si la inima!

Clientii cu care lucrezs sunt oameni care isi doresc sa il transforme pe “trebie sa fac (si) asta” in “fac aceste lucruri pentru ca ma reprezinta si de aceea pun in tot ce fac si o scanteie din inima mea”. Este nevoie de curaj, dar o viata condusa mai mereu de “trebuie” este atat de departe de adevarata viata!


Contact: dospinescu.alina@yahoo.com
  


cu drag,
Alina Dospinescu