Afla in doar 5 minute care este scopul (menirea) vietii tale

 

Raspunde, cu un singur cuvant, la fiecare din urmatoarele intrebari:
  • 1. CINE ESTI? – numele tau
  • 2. CE VREI SA FACI – ce IUBESTI sa faci, ce iti place cu adevarat sa faci? Sau ce te simti foarte calificat/a sa faci si ai deplina incredere in tine ca poti invata alti oameni? Pastreaza totul simplu -un cuvant
  • 3. PENTRU CINE ? – Cine sunt oamenii pe care vrei sa ii servesti -varsta, preocupari, nevoi personale
  • 4. CE AU NEVOIE ACESTI OAMENI SI CE ISI DORESC? – Din nou, simplifica si raspunde printr-un cuvant, maxim doua
  • 5. CUM LI SE SCHIMBA VIATA? – Ce se petrece bun in viata acestor oameni, care primesc serviciile tale. Unul-doua cuvinte.

Acum, pune intr-o singura propozitie toate cele 5-10 cuvinte rezultate, in ordinea in care ai raspuns si vei afla care este scopul vietii tale. Ideea este ca e vorba de a darui (3 intrbari sunt despre cei pe care ii servesti), dar intr-un mod care te face fericit (facand ceea ce iti place si iubesti sa faci). Ai acum formula implinirii scopului actual al vietii tale. De aici va rezulta motivatia si impulsul ce iti va da energia sa actionezi pentru a iti implini visul. 
Clarifica-ti raspunsul la cele 5 intrebari, viata e frumoasa si merita sa fii fericit, stiind cine esti, ce iubesti, ce iti place sa faci, pentru cine si de ce!!!
“Daca faci ceea ce iti place sa faci, o vei face bine si tocmai de aceea este foarte posibil ca la un moment dat sa vina cineva si sa te si plateasca pentru asta” – A. Naumovici
Iti doresc succes deplin!
Alina Dospinescu
Iata, pentru cunoscatorii limbii engleze si videoclipul cu discursul lui Adam Leipzig:

Indemn pentru femei – partea a II-a

In Lumea în care trăim toată afecțiunea si deschiderea de care sunteți voi capabile vor fi considerate uneori slăbiciuni, călcate în picioare si folosite împotriva voastră. Bărbații (și deseori femeile masculinizate) vă vor disprețui și vor arunca cu noroi în tot ce-i frumos în voi.
De aceea vă îndemn să vă impuneți, să aveți 100% încredere în ceea ce vă spune Femeia din voi,  să vă impuneți standardele cu care natura v-a înzestrat ca sa faceți lumea un loc mai bun. Nu faceți niciun compromis, fiți aspre și neîngăduitoare cu inconștiența bărbaților și răsplătiți-le sinceritatea și deschiderea cum știți voi mai bine.

Ajutați bărbații să scape de frica asta în care trăiesc, încurajați-i să fie sensibili, vulnerabili, deschisi sufleteste si astfel iubitori în fața voastră, pentru că principalul motiv pentru care noi suntem altfel decat am putea si ar trebui sa fim este faptul că ne e frică că nu vom fi acceptați de voi dacă ne acceptăm slabiciunile și vulnerabilitățile.


In schimb fiți cât puteți de aspre cu manipulatorii, testați bărbații, nu dați nicio șansă inconștienței. Nu acceptați nicio prefăcătorie, nu aveți milă de manipulatorii care pozează în bărbați necăjiți care vor ajunge să vă calce în picioare imediat ce le veți încredere și vă veți deschide.


Folosiți-vă feminitate să faceți toate aceste lucruri. Nu vă fie frică să vă impuneți. Nu credeți prostia că femeia trebuie să fie sub bărbat. De fapt femeia trebuie să conducă relația din punct de vedere emoțional, prin iubire inteleapta, fara compromis si fara limite, iar bărbatul să fie doar unealta prin care femeia își manifestă iubirea ce o are în ea.


Lumea trebuie condusă de bărbați predați în mânile binevoitoare ale femeilor. Nu a femeilor care s-au dedicat scopurilor mărunte împrumutate din lumea bărbaților, ci a celor care își ascultă inima.

Cautați bărbați capabili să se predea și în același timp capabili să înțeleagă și să protejeze comoara din voi.
 Fiți ca o floare gata să se deschidă în fața unei iubirii autentice.

Căutați relații autentice, conexiuni reale, căutați privirea bărbaților… ea vă va spune totul despre ei. Nu-i credeți pe bărbații care vă vorbesc fără să vă privească.


Nu căutați doar sexul, nu vă lăsați pradă nevoilor primare, ci mai degrabă căutați o conexiune sufletească care să culmineze în sex. Lăsați-vă conduse de feminitate, care este un indicator foarte exact și exigent în ceea ce privește bărbații . NU oferiți sex bărbaților inconștienți, pentru că prin asta le veți da impresia că sunt pe calea cea bună, când de fapt sunt în mijlocul deșertului și habar n-au în ce direcție s-o apuce.


Nu credeti niciodată în bărbații care vor să vă convingă că au dreptate atunci cand sunt reci si nu iubesc, pentru că cei care fac asta o fac doar pentru că sunt incapabili să ofere afecțiune…și au impresia că dacă vă conving că au dreptate nu mai e nevoie să vă ofere afecțiune reală.
Credeți doar în bărbații care vă iubesc și fiți cât puteți de aspre cu teoreticienii si intelectualii incapabili să ofere afecțiune.


Alegeți o imbrățișare în locul oricâtor vorbe frumoase. Căutați o privire sinceră și deschisă la un bărbat, nu vă lăsați prinse în aspectele superficiale.


Fiți convinse că adevărata valoare a unui bărbat nu stă în bani, fizic sau inteligență, ci mai ales în capacitatea de a fi lângă voi plin de afecțiune si intelepciune la randul lui.

       Aveți incredere că puteți fi iubite necondiționat!

    Alegeți să aveți o relație de iubire, nu o convenție.

~va urma~

 
 

Acesta este un articol foarte important, scris de catre un barbat pentru noi, femeile. Va invit sa cititi cu atentie, sa urmariti si celelalte parti, pe care le voi publica in zilele urmatoare aici si sa lasati acest cuvinte sa va conecteze la adevarata putere a inimii voastre, la acel foc interior care trezeste demnitatea interioara, care dinamizeaza si indeamna la actiune si la transformare. 

Meritam o viata mai buna si pentru aceasta este necesar sa ne privim cu ochi mai buni. Este necesar sa nu mai imitam ceea ce este masculin, sa ne regasim feminitatea, dar nu la modul moale si lipsit de putere, ci acea esenta tare a feminitatii conectate la iubire, la inima, la verticalitate si deminitate, la starea de zeita. Femeile au puterea de a schimba fata acestei lumi. Ele sunt cele care educa generatiile urmatoare, dar si cele care inspira barbatii atunci cand sunt cu adevarat femei si nu se abat de la ceea ce este frumos, adevarat si bine. 

Alina Dospinescu 


Indemn pentru femei – partea I

Acesta este un articol foarte important, scris de catre un barbat pentru noi, femeile. Va invit sa cititi cu atentie, sa urmariti si celelalte parti, pe care le voi publica in zilele urmatoare aici si sa lasati acest cuvinte sa va conecteze la adevarata putere a inimii voastre, la acel foc interior care trezeste demnitatea interioara, care dinamizeaza si indeamna la actiune si la transformare. 
Meritam o viata mai buna si pentru aceasta este necesar sa ne privim cu ochi mai buni. Este necesar sa nu mai imitam ceea ce este masculin, sa ne regasim feminitatea, dar nu la modul moale si lipsit de putere, ci acea esenta tare a feminitatii conectate la iubire, la inima, la verticalitate si deminitate, la starea de zeita. Femeile au puterea de a schimba fata acestei lumi. Ele sunt cele care educa generatiile urmatoare, dar si cele care inspira barbatii atunci cand sunt cu adevarat femei si nu se abat de la ceea ce este frumos, adevarat si bine. Voi lasa ca randurile ce urmeaza sa ne dea increderea si curajul de a ne asuma ceea ce suntem:

“Acesta e un articol despre feminitate, sensibilitate,  iubire, vulnerabilitate, deschidere și tot ce ține de principiul arhetipal feminin  (asa numitul  “yin”).

Trăim într-o lume a bărbaților unde Ego-ul, puterea, forța brută, duritatea, rațiunea, vorbele, spiritul de competiție și tot ce ține de principiul masculin sunt valorile de bază… în timp ce sensibilitatea, simtirea, acceptarea, slăbiciunea sunt atribute pe care le tratăm cu dispreţ, atribute care au ajuns să fie călcate în picioare fără milă şi cu o insensibilitate tipic masculină.


Practic disprețuim tot ce-i mai subtil și frumos în lume și am ajuns să apreciem doar plăcerile grosolane lipsite de esență.


Bun, asta-i situatia n-avem ce face, noi bărbații suntem tâmpiți, insensibili și înclinați în mod natural spre o abordare mai egotică a lucrurilor. Asta nu mă deranjează atât de tare, mai ales că fac parte și eu din rândul insensibililor.


Ceea ce mă deranjează foarte foarte tare este că FEMEILE au uitat cine sunt, au uitat de lucrurile care le definesc și mai ales au uitat comoara care se ascunde în privirea lor.
Văd prea multe femei cu capul plecat, prea multe care “au pus botul” la pălăvrăgelile pur raționale (și ireale) ale bărbaților. Au renunțat la ceea ce le definește doar din frica ca nu se vor putea integra într-o lume a bărbaților.

E de ajuns să uit o secundă în ochii unei femei ca să înteleg totul, dar încă nu pot să-mi explic cum de am trăit timp de mai bine de 20 de ani fără să văd ceva atât de valoros ce stă fix sub ochii mei.

Îmi pare rău să văd femei resemnate care s-au împăcat cu ideea că nu mai e nicio șansă, nicio șansă ca ceea ce simt ele să fie văzut, apreciat și protejat. Și nu exista femeie care să nu simtă asta, e în natura voastră. Există unele femei care s-au îndepărtat atât de mult de ele însele și de ceea ce simt incât sunt aproape convinse ca acea feminitate naturală nu există în ele, dar ea e acolo așteptând mediul propice pentru a înflori. Dar nu despre cele fără simțire vreau să vorbesc, ci tocmai despre cele care încă mai simt, cele în ochii cărora găsești feminitatea aia naturală. Cele care se deschid lăsându-te le pătrunzi cu privirea, se dezbracă de măști deîndată ce te simt.


Vouă, celor care încă mai simțiți mă adresez,
voi trebuie să  AVEȚI INCREDERE !

Esență vieții se găsește în privirea voastră !
Aveți încredere și speranță că lucrurile n-o să ramână așa cum sunt, aveți încredere în iubirea ce-o simțiți, n-o suprimați, nu va fie frică de ea dar nici n-o risipiți cu cine nu-i demn de ea. E ceva prea frumos în voi ca să fie călcat în picioare, de aceea îl citez pe un bărbat deosebit de sensibil care-i îndemna pe cei care încă mai credeau în iubire astfel:
“Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte
şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor,

ca nu cumva să le calce în picioare
şi să se întoarcă să vă rupă.”
(Matei 7:6)
~va urma~
Alina Dospinescu

INTELIGENTA INIMII – Exercitiu pentru momente de suparare sau tristete

Astazi sunt obosita. Obosita pana in adanc, sfredelitor, dureros. Sunt obosita de tot ce inca nu reusesc sa inteleg – si poate nici nu trebuie inteles?- obosita de framantari, de intrebari, de neincredere, de teama. Sunt intr-o stare de lupta. Si am obosit.

Astazi simt ca ma indoiesc de dreptul meu la fericire, de faptul ca voi primi intotdeauna exact ceea ce am cel mai mult nevoie, de faptul ca sunt in siguranta si ca sunt iubita.
Astazi e greu. E greu de multe zile, de zile si nopti de incordare si neincredere…dar azi sunt obosita de toate capcanele mintii in care, incep sa intuiesc, m-am prins incercand sa ma lupt cu ceea ce nu inteleg.

Ce face o femeie ce imbratiseaza Arta Feminitatii atunci cand crede ca e la capatul puterilor?

Gaseste puteri noi. Renunta la puterea ei personala, egotica si se abandoneaza unei Puteri mai mari, de dincolo de ea. Inchide ochii, deschide inima si cade in genunchi. Regaseste astfel contactul cu Pamantul Mama, cu Tatal Cer. Si se roaga sa poata avea incredere, sa poata avea speranta, sa traiasca totul cu credinta.

In valuri de lacrimi sau in vartej de ganduri, in razvratire navalnica sau in renuntare, se roaga sa aiba lacrimi adevarate si nu izvorate din mandrie, sa aiba ganduri inspiratoare si nu ganduri ce separa si inchid portile inimii, se roaga ca razvratirea ei sa  fie dreapta manie si forta de transformare si nu orgoliu habotnic, se roaga ca renuntarea ei sa fie detasare de rezultate planuite si de binele pe care l-a facut si nu pesimism si cedare in fata tentatiei de a nu mai pune inima.

O femeie in contact cu energia feminina stie, simte, ca in toate, chiar si in suferinta, inima e cel mai bun ghid. Si o pastreaza deschisa, deschisa spre iubire, spre intelegere, spre iertare, spre inspiratie, spre transformare si invatare si crestere launtrica. Nu se lasa ferecata niciodata in turnul de fildes al vanitatii -“eu am facut totul, eu merit totul”, isi pastreaza simplitatea si modestia si are incredere in ceea ce a descoperit deja demult, ca Dumnezeu are grija sa ne dea intotdeauna ceea ce meritam…si ca El stie mai bine.

Cand femeia ramane in contact cu sentimentele ei, cu ceea ce se misca in ea, urmarind ca un martor goana gandurilor si jocul emotiilor, stiind ca niciunele nu sunt adevaruri absolute, ci interpretari si semne si jaloane pe drumul catre inima ei, reuseste sa se conecteze treptat la Inteligenta Inimii.
Pornind de la ceea ce traieste in prezent, cautand adevarul din spatele conditionarilor si obisnuintelor mentale, folosind ca pe un ac indicator intensitatea trairilor si devenind astfel din ce in ce mai autentica, ea descopera ca pana si suferinta este un ghid. Si simtind intens ceea ce isi doreste sa simta  si sa traiasca in locul a ceea ce to nelinisteste acum, descopera si constientizeaza ce vrea ea cu adevarat. De ce anume are nevoie. Si mai ales, se regaseste pe sine, pentru ca incordarea dispare si ea poate sa curga din nou, libera si flexibila, la unison cu neasteptatul curs al Vietii.

Acesta este exercitiul pe care il practic, atunci cand vreau sa imi gasesc calea cu inima. Exercitiul meu de constientizare. Un exercitiu din Inteligenta Inimii care imi face imens de bine atunci cand sunt trista, suparata, iritata, disperata chiar (se mai intampla uneori, desi nu pentru foarte mult timp:)). Ma ajuta si cand vreau sa iau o decizie importanta, ma ajuta ori de cate ori ma pierd in speculatii mentale sau temeri, sa ma centrez, sa imi recapat echilibrul, sa traiesc din inima. Si sa ma conectez la Bucurie, la Implinire, la Inima. Ma duce drept la tinta, conectandu-ma ca o sageata maiestrit trimisa la Adevarul Inimii mele si astfel la Fericirea care este dreptul meu divin.

                                        –  Inteligenta Inimii – 

                     EXERCITIU DE CONSTIENTIZARE

Este simplu. Dupa ce m-am rugat ca Dumnezeu sa ma ghideze, imi pun interior aceste 4 intrebari:

– CE OBSERV CA SIMT ACUM IN TRPUL MEU, IN ENERGIA MEA, IN EMOTIILE MELE SI CARE SUNT GANDURILE CARE APAR IN MINTEA MEA CAND OBSERV CEEA CE SIMT CHIAR ACUM?

– AVAND IN VEDEREA CEEA CE OBSERV CA SIMT ACUM IN MINE, CE IMI DORESC SA SIMT?  M-AS SIMTI MAI BINE DACA IN LOC DE CE SIMT ACUM AS SIMTI…….

– CE MA OPRESTE, CE MA RETINE INCA SA MA SIMT MAI BINE? ESTE REAL?

– CE AM NEVOIE PENTRU A PUTEA SIMTI CEEA CE VREAU SA SIMT IN LOCUL A CEEA CE SIMT ACUM?CE AM NEVOIE SA FAC, SA PRIMESC, SA EXPRIM,SA CER PENTRU A MA SIMTI IN SIGURANTA SI A ACCESA CEEA CE M-AR FACE SA MA SIMT MAI BINE?

Spre exemplu:

Ce simt acum, ce observ ca se intampla in mine?
“Ma simt obosita, trista, imi simt energia oprita in spatele unui zid de care nu pot trece, imi vine sa plang, parca nu mai pot sa tin totul in mine.”
Care sunt gandurile care apar cand observi asta?
“Gandesc ca sunt tinuta sub capac, este enervant ca nu ma pot manifesta si e frustrant, cred ca o sa explodez si ca asta o sa aduca doar si mai multa suferinta, pentru ca daca ma supar si imi manifest supararea se supara si el si e un cerc vicios. Nu imi pot manifesta sentimentele, supararea,energia, trebuie sa stau sub capac fiindca el se supara.”
“Este adevarat? Energia ta este sub capac din cauza lui? El face asta? Sau tu o tii sub capac pentru ca iti este teama?”
“Da, eu o tin sub capac, dar este din cauza lui…”
“El este responsabil? Este o alta fiinta umana responsabila pentru ceea ce se intampla cu energia ta?”
“Off..cred ca nu. Nu, eu sunt. Eu sunt responsabila pentru energia mea, pentru sentimentele mele, pentru viata mea. Eu aleg ce sa fac cu ele”
“MMM..Asta suna adevarat. Si te simt deja mai centrata cand recunosti asta. Ca si cum iti iei inapoi puterea pe care ai cedat-o lui cand l-ai facut responsabil de starea ta, de fericirea ta. Si vad o sclipire in ochii tai acum, cum te simti,mai esti obosita?”
“Nu, in acest moment nu ma simt obosita. Ma simt furioasa, ma simt hotarata, simt un foc in fiinta mea care arde si ma mobilizeaza sa fac ceva, sa nu mai stau asa plansa si reprimandu-ma. Vreau sa spun ceea ce gandesc, vreau sa imi asum ceea ce simt, pentru ca asa m-as simti mai bine. Banuiesc ca atunci cand realizam ca nimeni nu ne poate influenta si ca noi suntem cei care alegem – fie ca alegem manati de teama, fie ca alegem manati de iubire – ne asumam responsabilitatea. Si cand ne asumam responsabilitatea ne recapatam Puterea. Ne luam inapoi puterea pe care o predasem in mainile altcuiva, pentru ca il facusem responsabil pentru noi.”
Exista ceva ce te retine sa te exprimi asa cum vrei, asa cum simti?
“Da, exista teama de consecinte. Inca imi este teama ca el se va supara. Dar simt ca e bine sa urmez ceea ce simt eu si nu ceea ce cred ca ar simti si ar face el. Vreau sa imi respect propriile sentimente. Interesant, toata perioada aceasta mi-am spus ca el nu ma respecta si am suferit mult din cauza asta. Descopar acum ca eu nu m-am respectat, pentru ca nu am respectat acea parte din mine care simtea diferit decat el si am inabusit-o, i-am luat dreptul de a se exprima. Eu m-am tinut sub capac, din teama, eu nu mi-am dat dreptul sa simt, nu am crezut in ceea ce simt, am vrut ca el sa imi arate ca respecta sentimentele mele cand eu insami nu le respectam, pentru ca le luam chiar dreptul sa existe.”
De ce anume ai avea nevoie ca sa exprimi in sfarsit ceea ce simti in prezenta lui, chiar daca iti este teama ca el se va supara?”
“Am nevoie sa gasesc un echilibru, sa nu fiu acuzatoare, sa ma centrez in iubire si sa exprim de acolo ceea ce simt. Dar in acelasi timp sa fiu foarte ferma si foarte clara in legatura cu ceea ce simt si sa spun tot adevarul”.
“Suna bine. Si ma simt mai bine. Cred ca pot sa fac asta. Si e extraordinar ca mi-am dat seama ca eu insami nu ma respect cand ascund ceea ce simt doar pentru ca imi este teama de reactia celuilalt. Eu sunt eu si a ma iubi pe mine insami inseamna sa imbratisez ceea ce simt. Sa cred in mine cu alte cuvinte. Daca nu eu, atunci cine?:) Si e extraordinar sa realizez ca ma pot exprima cu si din iubire. Iar daca si atunci cand exprim cu iubire o nelamurire sau chiar frustrare pe care o am sunt intampinata cu raceala si suparare, inseamna ca acolo nu exista o conexiune reala, de la inima la inima. Si atata timp cat stiu ca eu sunt atenta sa fiu centratain inima si sa vorbesc cu iubire, sunt impacata. Eu am facut ceea ce e bine, iar el va alege ceea ce vrea, iar acela va fi adevarul. Si adevarul poate va fi dureros, poate voi descoperi ca el chiar e inchis indiferent de cata iubire manifest si ca teama mea era reala, dar macar voi sti adevarul. Si stiu ca adevarul ne elibereaza, intotdeauna. Si cine stie, poate ca adevarul va fi ca odata ce imi simte centrarea in inima si faptul ca nu mai vin spre el din teama, ci din iubire, totul se va schimba. Vreau sa fiu optimista.”

Sa recapitulam mai concis, cele 4 intrebari simple, dar foarte eficiente intotdeauna sunt acestea:

  1. CE OBSERV CA SE PETRECE ACUM CU MINE? CE SIMT?
  2. CE AS PREFERA SA SIMT CA SA IMI FIE BINE?
  3. CE MA OPRESTE INCA?
  4. CE AM NEVOIE SA FAC ACUM CA SA IMI FIE BINE?

Am simtit sa impartasesc cu voi acest exercitiu de constientizare si alchimizare a starii interioare, specific metodei Heart Intelligence (Inteligenta Inimii), pentru ca pe mine ma ajuta intotdeauna si am vazut cat de mult le ajuta si pe femeile minunate cu care lucrez prin sesiunile de Inteligenta Inimii.
Atunci cand stim unde suntem, cand constientizam ceea ce simtim, primim claritate si stim unde vrem sa ajungem, spre bucuria inimii noastre.

Atunci cand ne intrebam ce ne opreste inca sa ajungem unde vrem sa fim, descoperim ce avem nevoie si ce ne putem darui ca sa ne simtim in siguranta. Cand ne simtim in siguranta, ne recapatam puterea si putem sa ajungem oriunde ne-am propus. Putem accesa starile bune, ne conectam la increderea in sine, la glasul inimii, la ghidarea superioara, la toate resursele noastre latente. Cu totii avem nevoie de asta. Numai cand ne simtim in siguranta, adica pe teren ferm, sigur, cand avem o stare de claritate ca de cristal putem sa pornim la drum intregi. Pentru mine asta a fost o revelatie- sa recunosc importanta sigurantei si stabilitatii emotionale, inainte d ea face altceva.
Si cand spun siguranta, nu ma refer la confort. Confortul este cu totul altceva, e un obstacol in calea cresterii pentru ca se hraneste din dependenta si genereaza atasament si posesivitate, cu alte cuvinte creeaza  mai devreme sau mai tarziu suferinta si slabiciune. Dar despre asta vom mai vorbi intr-un episod viitor:).

Astazi ma simt obosita. Ma dor intrebarile pe care mi le-am tot pus, sunt intrebari care cantaresc greu pentru ca sunt izvorate din teama.
Acum insa stiu ce am de facut. Care este primul pas spre a imi urma inima. Este un pas mic, dar care ma va duce departe in mine, pentru ca ma conecteaza la adevar, asa cum este el prezent in viata mea. Si stiu ca adevarul intotdeauna ma elibereaza.

Tu ce faci atunci cand esti trista sau te simti la capatul puterilor? Cum capeti claritate si cum iti recapeti puterea? Crezi ca te va ajuta sa aplici acest Exercitiu simplu de Inteligenta Inimii?

Metoda Heart IQ te poate inspira si ajuta sa creezi o viata pe masura inimii tale, alaturi de oameni deschisi la minte, dar si la inima!

Clientii cu care lucrez sunt oameni care isi doresc sa il transforme pe “trebie sa fac (si) asta” in “fac doar ceea ce ma reprezinta si pun in tot ce fac toata inima mea, pentru ca viata mea este condusa de Bucurie”. Este nevoie de curaj, dar o viata condusa mai mereu de “trebuie” este atat de departe de adevarata viata!

Contact: dospinescu.alina@yahoo.com
  

Te imbratisez cu caldura si speranta si credinta in Bine, suflet sora.

Alina Dospinescu

Sunt ceea ce sunt.
Am încredere în frumuseţea din mine.
Creez încredere.
În blândeţe, am forţă.
În tăcere, păşesc împreună cu zeii si zeitele.
În pace, mă înţeleg pe mine şi înţeleg lumea.
În conflict, armonizez.
În detaşare, sunt libera.
Prin respect pentru toate lucrurile vii, mă respect pe mine însami.
Prin dăruire, cresc curajul din mine.
Prin compasiune, respect eternitatea din natura tuturor lucrurilor.
Prin dragoste, accept necondiţionat evoluţia celorlalţi.
În libertate, manifest puterea spiritului meu.
În individualitatea mea, îl exprim pe Dumnezeu din sinea mea.
Slujind, ofer ceea ce am devenit.
Sunt ceea ce sunt: Eterna, Nemuritoare, Universala şi Infinita.
Aşa este! Amin!

~Stuart Wilde(adaptare)

Iti doresc din inima ca indiferent cat de departe de “Acasa” te vei simti, de rupta de pacea si lumina interioara, sa ai credinta, sa ai deschiderea sa te rogi ca sa capeti putere si sa fii inspirata sa iti gasesti adevarul si claritatea, care ne reconecteaza intotdeauna la Inima.

Cum ar fi daca…ti-ai urma intotdeauna ♥ INIMA ♥ ?




 Probabil ai auzit de multe ori expresia “urmeaza-ti inima”.
Insa poate nu ai inteles exact, cat este de important sa iti urmezi inima, sa faci ceea ce simti, in ciuda tuturor aparentelor, obstacolelor, sau provocarilor care ar putea aparea in calea ta.
Am sa incerc in articolul de astazi, sa iti explic de ce trebuie sa iti asculti vocea interioara si sa o urmezi, chiar daca nu stii exact unde te va duce si ce vei gasi la capatul drumului.

Dintotdeauna eu am fost loiala inimii mele, chiar si fara sa fi facut dezvoltare personala. Pur si simplu, cand simteam sa fac ceva, faceam fara sa imi pun prea multe intrebari.
Mult timp mai tarziu, am reusit sa inteleg ce facusem defapt. De-abia cand am inceput sa studiez dezvoltarea personala, mi-am dat seama ca eu practic, facusem tot ce facusem, instinctiv, fara sa fi aplicat vreun principiu, sau fara sa fi constientizat ceea ce fac.
De multe ori mi se spunea ca sunt visatoare, sau ca nu sunt realista, ca nu ma gandesc bine inainte sa fac ceva.. Iar cand lucrurile imi ieseau mai bine decat ma asteptam, se considera ca am avut noroc.
Interesant… si totusi, atunci de ce nu au toti asa noroc?

Pai simplu… Cati dintre noi, au curajul sa isi urmeze cu incredere si curaj, inima, sa faca numai ce simt si sa nu isi faca niciodata griji despre ce se va intampla sau cum vor decurge lucrurile?
Nu suntem invatati sa facem ceea ce simtim, ci suntem invatati sa actionam conform unor anumite tipare, sa ne incadram in normele sociale, sa nu iesim prea mult in evident fata de restul lumii.
De multe ori am auzit la parinti si la bunici expresia “a fi in randul lumii”… Si ani de zile am incercat sa “intru si eu in randul lumii”, insa am observant cu uimire ca, oricat as fi incercat, parea ca nu imi iesea deloc acest lucru. Si cu cat eram mai aproape de “randul lumii”, cu atat mai nefericita ma simteam.

 Cum era posibil asa ceva?
Mult timp am trait cu impresia ca eu am o problema, ca nu ma puteam adapta, ca eu eram diferita de ceilalti si incercam din rasputeri sa fiu si eu ca ei. Ma simteam total dezorientata si deprimata, ca nu puteam fi si eu o persoana “normal”.
Nu imi placeau aceleasi lucruri ca celor din jur, nu voiam sa fac aceleasi lucruri ca cei din jur.
Eu aveam vise multe, imi doream mult mai mult decat ce vedeam in jurul meu. Insa, bineinteles ca nu stiam cum as fi putut vreodata sa obtine ceea ce imi doream.
De mica am fost o visatoare. De mica am refuzat sa accept “realitatea” din jurul meu si am ales sa imi creez eu realitatea mea; chiar daca era doar in mintea mea.
Imi amintesc ca, de cate ori incercam sa fac ceva ce nu imi doream, ce nu simteam sa fac, ma simteam foarte deprimata si nefericita. Si frustrarea era si mai mare, cand vedeam ca eu eram singura nemultumita si ca toti cei din jurul meu pareau sa fie ok cu viata si cu situatia lor.
Abia dupa mult timp am inteles ca defapt, eu nu aveam nici o problema, ca eu nu eram “defecta”, ci probabil, la mine programarea sociala nu avusese asa de mult succes ca la cei din jurul meu.
Inima mea striga mai tare la mine, decat o faceau normele sociale si toti cei din jurul meu, care incercau sa ma “aduca cu picioarele pe pamant”.
Chiar daca la inceput nu mi-a fost usor, am decis sa imi urmez vocea inimii, sa fac ceea ce simt, chiar daca nu stiam ce se va intampla si unde ma va duce acel drum.
Imi amintesc cat de greu mi-a fost cand mi-am dat demisia din primul meu job intr-o multinational (job “sigur si stabil” cu beneficii), dar in care ma simteam ca intr-o inchisoare. Inima imi spunea sa plec, striga la mine sa nu mai stau acolo; insa nici nu stiam ce sa fac si unde sa ma duc. Imi era clar ca un alt job ca acela nu imi doream, dar nu imi era inca clar, ce sa fac. Totusi am plecat, chiar daca nu stiam ce voi face, chiar daca parintii au facut “ca trenul in gara” si nimeni nu ma intelegea si nu aproba decizia mea.
Mai tarziu am aflat ca au fost persoane care m-au admirat pentru curajul meu si pentru determinarea de a renunta la ceva ce nu imi placea.
Ulterior, am mai facut astfel de alegeri “in necunostiinta de cauza”, cand am decis sa renunt la ceva, chiar daca nu stiam ce voi face in continuare.

 Mult timp dupa aceea, cand am inceput sa studiez dezvoltarea personala, am invatat una dintre cele mai importante lectii de viata, pe care eu inconstient o aplicasem:
“Trebuie sa invatam sa renuntam la anumite lucruri care nu ne mai servesc in viata, pentru a putea face loc altora mai bune”.
Multi oameni spun: “Imi voi da demisia, cand voi gasi un loc mai bun de munca”.
Si trec anii si ei tot in acelasi loc sunt, tot nefericiti sunt, tot se plang de situatia lor, insa nu fac nimic pentru a o schimba.
Am invatat ca, pentru a putea avea ceva mai bun, trebuie mai intai sa renunti la ceea ce ai acum, chiar daca, poate ca, pentru o perioada nu vei stii ce sa faci si unde te va duce acest drum. Insa este singurul mod in care poti schimba ceva in viata ta.
Ai curajul sa renunti acum la ceva ce nu te multumeste, pentru ca apoi, sa poti atrage in viata ta, ceva mai bun, iar cand si acel lucru nu iti mai serveste, lasa-l si fa loc pentru ceva si mai bun.
Asa a fost viata mea pana acum, si de fiecare data cand am lasat ceva in urma, altceva si mai bun mi-a aparut in cale si m-a ajutat sa mai urc o treapta pe scara evolutiei personale, sa ma cunosc mai bine si sa ajung din ce in ce mai aproape de MINE insami!

 Am invatat ca, inima imi spune intotdeauna ce trebuie sa fac.. Insa poate nu am fost intotdeauna pregatita sa o ascult.
Am invatat totusi, sa o urmez cu incredere si curaj si sa nu mai imi pun zeci de intrebari inainte sa iau o decizie.
Am invatat ca, intotdeuana, tot ceea ce se intampla, este cel mai bun lucru care se poate intampla in acel moment. Asa ca, indiferent de decizia pe care o iau, rezultatul este cel mai bun lucru posibil in acel moment pentru mine.
Am invatat ca, atunci cand iti asculti inima, viata este frumoasa si plina de experiente minunate, neasteptate, care te fac sa simti ca traiesti cu adevarat.

Asadar, de ce este important sa iti urmezi inima?
Deoarece ea stie mereu ce este cel mai bine pentru tine; stie unde sa te duca pentru a-ti oferi experientele de care ai nevoie pentru a te aduce mai aproape de TINE, pentru a trai cu adevarat viata TA!

Inima ta ce iti spune?
Cat timp ai de gand sa o mai ignori?
Pe ai cui viata o traiesti?
Cand ai de gand sa traiesti viata TA?

Te incurajez sa iti uremezi inima!!! Este cel mai de pret cadou pe care ti-l poti face…

Sursa: Femeie Implinita
Autoare: Andreea Dumitru 

Tu simti ca traiesti cu adevarat sau doar ca supravietuiesti?


Metoda Heart IQ te poate inspira si ajuta sa creezi o viata pe masura inimii tale, alaturi de oameni deschisi la minte, dar si la inima!

Clientii cu care lucrezs sunt oameni care isi doresc sa il transforme pe “trebie sa fac (si) asta” in “fac aceste lucruri pentru ca ma reprezinta si de aceea pun in tot ce fac si o scanteie din inima mea”. Este nevoie de curaj, dar o viata condusa mai mereu de “trebuie” este atat de departe de adevarata viata!


Contact: dospinescu.alina@yahoo.com
  


cu drag,
Alina Dospinescu