Tag: iertare

Lasa puterea iertarii sa te pregateasca pentru fericire

Luna decembrie este adesea plina de calatorii, timp dedicat familiei si petreceri de sarbatori. Cu asta adesea vin stresul si frustrarea. Una dintre modalitatile de destresare dintre cele mai trecute cu vedere este de a patrunde inlauntrul sinelui si a elibera de acolo furia.
Multi dintre noi tin inauntru resentimente, frustrari si alte energii negative fara a realiza acest lucru. O cearta de la munca, fostul/fosta s-a racasatoriti, masina aiacare ti-a luat locul de parcare, etc. Problemele cu banii si stresul sarbatorilor pot adauga la acest amestec foarte multa presiune.

Daca vrei sa incepi Noul An simtindu-te cu adevarat echilibrat si plin de putere, priveste la toate relatiile tale si vezi pe cine poti ierta.

Atunci cand ii ierti pe ceilalti, nu le scuza comportamentul. Iertarea este un act de bunatate fata de propria-ti inima. Cand ierti, previi propria ta ranire. Mergi inainte. Esti liber.

Pentru a te simti liber in acest anotimp de sarbatoare, iarta acesti cinci oameni din viata ta.

1. Fostul/fosta/fostii iubiti
Iertarea fostilor iubiti nu inseamna sa spui ca ceea ce s-a intamplat este OK. Inseamna doar ca ai acceptat situatia si acum poti vedea imaginea de ansamblu. Cand ierti, nu este vorba despre cealalta persoana. Este vorba despre deschiderea catre viitorul tau, deoarece ti-ai iertat in cele din urma trecutul propriu.
Agatarea de relatiile trecute dupa ce acestea au expirat este parte din vindecarea unei inimi frante. Cand iubesti pe cineva, nu treci niciodata cu adevarat peste asta. Dragostea este dragoste si nu poate niciodata muri. Forma de dragoste se schimba si s-ar putea sa fii intr-o pozitie in care nu mai esti cu persoana pe care ai iubit-o odinioara. Cand te agati de emotii si retraiesti aspectele negative ale relatiei, te pui intr-o pozitie de retinere a furiei. Eliberarea acelei furii si renuntarea la regrete te vor ajuta sa intampini un nou inceput.
2. Parintii tai
Parintii tai fac tot ce pot cu informatiile pe care le au. Ei te-au crescut intr-un mod anume si ti-au transmis doar ce stiau ei. Pe masura ce te maturizezi intru propria-ti minunata fiinta, parintii ar putea rezista sau ar putea fi inconfortabili cu anumite aspecet ale stilului tau de viata. Iarta-i. Ei iti vor binele, dar depinde doar de tine sa te aliniezi cu propriul tau adevar. Cel mai bun lucru pe care il poti face este sa nu iei la modul personal ceea ce ei spun sau nu spun. In loc de asta, recunoaste ca ei vor acelasi lucru pe care il vrei si tu: sa fii fericit, sanatos si liber de poveri emotionale.
3. Copiii tai
Daca ai copii, s-ar putea ca ei sa faca lucruri care nu au sens pentru tine. Acorda-le permisiunea de a explora si de a face lucruri care rezoneaza cu propria lor inima. Iarta-i pentru actiunile lor exagerate si pentru ca au spus lucruri care te-au ranit. Cand oamenii ne ranesc, inseamna doar ca ei incearca sa gaseasca sensul unei lumi care ii raneste. Fa tot ce poti pentru a-i ierta si a-i iubi pentru ceea ce vor deveni ei.
4. Seful tau
Relatiile de la locul de munca ne pot afecta la un nivel profund, in multe feluri de care noi nici macar nu suntem constienti. Adapostesti resentimente pentru ca acel coleg de munca a obtinut cresterea de salariu inainte ca si tu sa o obtii? Sau poate seful tau continua sa iti ignore ideile tale stralucite? Iarta-i. Data viitoare cand un coleg sau seful tau face ceva care iti provoaca frustrari, mergi inlauntrul propriului tau sine si aminteste-ti ca ei nu stiu ce fac. Aliniaza-te cu propria ta inima si iarta-i.
5. Pe tine insuti
Esti prea dur/a cu tine insuti. In acest anotimp al sarbatorilor, poti ierta pe oricine altcineva. Dar daca uiti sa privesti inlauntru si sa te ierti pe tine, tot vei mai simti un gol.
Nu poti incepe urmatorul capitol din viata ta daca te agati de trecut. Pentru a face din Anul NOU cel mai bun an de pana acum, iarta-te pe tine pentru a nu fi acolo unde crezi ca ar trebui sa fii, si recunoaste ca esti exact acolo unde ai nevoie sa fii pentru a ajunge acolo unde vrei tu sa fii.
Considera ca fiecare lucru din viata ta te-a condus pana la acest punct din prezent, chiar aici, chiar acum. Nu ai luat viraje gresite, nu exista greseli. Acolo unde esti, chiar in acest moment, imperfect. Tu esti destul si esti perfect/a asa cum esti. Iarta-te.

Exercitiu de feminitate – Ce faci atunci cand esti suparata?

Ti s-a intamplat sa fii foarte suparata si necajita din cauza unei persoane sau a unei intamplari?  Ce ai facut atunci?

Multe persoane suna o prietena sa ii povesteasca. Daca faci parte din aceasta categorie, atunci cand povestesti necazul tau ii faci un mare rau prietenei tale si TIE.

De ce? Sa iti explic ce se intampla la nivel energetic. Tu povestesti despre supararea ta si dai putere acelei persoane, acelui eveniment, pui energie acolo. Te duci pe o frecventa vibrationala joasa, care nici tie nu iti place, si inca ceva foarte important: vei continua sa atragi acest gen de experiente din partea aceleiasi persoane sau de la alte persoane.

Ce se intampla cu prietena careia ii povestesti? Iti e prietena si te asculta, pune suflet si e alaturi de tine…si “se incarca” cu aceea vibratie joasa pe care tu i-o transmiti.

Concluzia: frecventa voastra vibrationala scade, starea pe care o resimtiti nu e placuta pentru nici una dintre voi.

Si firesc apare intrebarea: Cum sa procedez in astfel de cazuri? Asa face toata lumea…doar de asta avem prieteni, asa e?

Te invit sa testezi o metoda care a dat rezultate la multe persoane. Citeste doar daca esti dispusa sa schimbi modul in care “reactionezi” la o situatie neplacuta, sa schimbi “a reactiona” cu a “actiona”.

Sa presupunem ca tocmai ai fost implicata intr-o astfel de situatie neplacuta. Dupa un astfel de eveniment, trage aer in piept, ia o foaie de hartie, un pix sau un creion si incepe sa scrii ca si cum ai povesti Atotcreatorului ce ti s-a intamplat. Lasa cuvintele sa curga, scrie exact ce iti trece prin minte…esti doar tu si divinitatea care te iubeste neconditionat. Daca iti vine sa plangi atunci cand scrii, lasa lacrimile sa curga. Daca simti ca ai vrea sa ii dai pumni persoanei care te-a suparat, ia o perna si descarca toata supararea in perna. Scrie pana cand simti ca te eliberezi; mainile sunt “aripile sufletului” si toata energia de vibratie joasa care ai strans-o in sufletul tau se va descarca in acea foaie de hartie.

Cand esti impacata ca ai povestit tot, cand simti pacea si linistea care se revarsa catre tine, rupe acea coala de hartie in bucati mici si da-i foc. Astfel toata acea energie a supararii, a faptului ca ai fost nedreptatita va fi distrusa.

Te eliberezi si TU si nici nu mai simti nevoia de a povesti cuiva.

Apoi adu imaginea acelei persoane sau imaginea situatiei care te-a suparat in mintea si sufletul tau si trimite catre ea iubire neconditionata si lumina. Multumeste si fii recunoscatoare ca acea persoana prin actiunea ei te-a ajutat sa dezgropi “sentimente ingropate de vii”. Totul s-a petrecut in oglinda. Acele sentimente care au iesit la suprafata  zaceau undeva ascunse adanc si iti micsorau frecventa vibrationala.Acum le-ai eliberat, ai dus cosul de “gunoi energetic”.Multumeste si fii recunoscatoare Universului si Divinitatii pentru aceasta experienta care a contribuit la eliberarea sufletului tau.

Practica aceasta tehnica in fiecare seara. Fa o retrospectiva a evenimentelor de peste zi si povesteste Divinitatii ce te-a suparat, scriind pe o foaie de hartie. Cand ai terminat, rupe foaia si da-i foc.

Ia un caiet care iti place si deschide un jurnal al recunostintei.

Multumeste si fii recunoscatoare pentru ziua care tocmai s-a incheiat, multumeste si fii recunoscatoare pentru toate evenimentele de peste zi, multumeste si fii recunoscatoare pentru lectiile pe care le-ai invatat, multumeste si fii recunoscatoare pentru persoanele care le-ai intalnit, multumeste si fii recunoscatoare pentru pacea si linistea din sufletul tau.

Procedand in acest mod te vei culca impacata cu tine, vei adormi in vibratia inalta a recunostintei si somnul tau va fi linistit. Daca esti perseverenta si aplici aceasta metoda in fiecare seara, vei evita sa-ti transformi sufletul intr-un cos de “gunoi energetic”, vei fi aliniata cu tine cea care esti cu adevarat, vei fi in armonie si echilibru divin cu ceea ce ai venit sa experimentezi in aceasta viata.

Doar de tine depinde ce vibratie energetica ai; frecventa pe care emiti catre Univers e data de media vibratiilor sentimentelor din sufletul tau. Fii recunoscatoare in orice moment pentru ceea ce traiesti si experimentezi pentru ca totul se intampla pentru binele tau cel mai inalt. Intreaga creatie este aici pentru tine! Asuma-ti responsabilitatea pentru actiunile tale si vei dobandi LIBERTATEA!

Autoare: Marcela Mantz, 
fondator “Indrazneste sa-ti urmezi Visul!”
Sursa: Ghidul Tuturor Femeilor

Marcela te asteapta alaturi de ea in Reinventare Feminina: cel mai complet program dedicat IMPLINIRII  sufletesti a FEMEII! Click aici.  

”Nu mă plac pe mine însămi, în special corpul meu.”

“…Aveţi idei preconcepute în legătură cu felul în care ar trebui să arate corpul vostru, şi orice idee preconcepută nu poate conduce decât la suferinţă. Corpul este cel care trebuie să fie. Dacă aveţi deja o idee despre cum ar trebui să arate el, veţi suferi; de aceea, renunţaţi la asemenea idei.

Acesta este corpul pe care îl aveţi, corpul pe care vi l-a dat Dumnezeu. Folosiţi-l, bucuraţi-vă de el. Dacă veţi începe să-l iubiţi, veţi descoperi cu uimire că el începe să se schimbe, pentru că atunci când cineva îşi iubeşte corpul, el începe să aibă grijă de el. El nu-l mai îndoapă cu alimente care nu-i sunt necesare, pentru că îi pasă de el. Nici nu-l înfometează, căci ţine la el. El ascultă de cerinţele trupului, de impulsurile sale, de dorinţele sale, de momentul în care apar aceste dorinţe.

Când îţi pasă, când iubeşti, te pui practic în rezonanţă cu trupul tău, iar acesta se armonizează imediat!

Dacă nu-ţi iubeşti corpul, acest lucru va crea o problemă, căci atunci devii indiferent faţă de corpul tău, devii neglijent cu el. Cui îi pasă de duşmanul său? Nu îl vei mai privi în faţă; vei ajunge chiar să-l eviţi. Nu-i vei mai asculta mesajele, şi atunci vei ajunge să-l urăşti şi mai mult.
Şi în realitate, tu eşti cel care a creat întreaga problemă. Corpul nu creează niciodată nici un fel de probleme; mintea este cea care creează probleme.
Ideea că nu vă place propriul corp este o idee mentală. Nici un animal nu suferă din cauza vreunei idei că nu-i place propriul corp… nici măcar hipopotamul!Nimeni nu suferă – ele sunt perfect mulţumite, căci mintea lor nu le creează asemenea probleme artificiale. Altminteri, hipopotamul ar ajunge să gândească: “De ce oi fi arătând eu astfel?” Dar lui nu-i pasă.
Renunţaţi la idealul abstract. Iubiţi-vă corpul aşa cum este, consideraţi-l un cadou de la Dumnezeu.
Bucuraţi-vă de el şi îngrijiţi-l aşa cum merită. Faceţi exerciţii fizice, mâncaţi atât cât trebuie, dormiţi atât cât trebuie. Luaţi toate precauţiile necesare, căci acesta este instrumentul dumneavoastră, la fel ca şi maşina pe care o curăţaţi, la ale cărei semnale sunteţi atenţi tot timpul, ca să vedeţi dacă nu este ceva în neregulă.
 Aveţi grijă de corp, chiar dacă este afectat de o singură zgârietură. Aveţi grijă de corpul dumneavoastră, şi el va deveni frumos; chiar este! Este un mecanism atât de superb, atât de complex, dar care lucrează totuşi cu atâta eficienţă timp de 70 de ani sau mai bine. Indiferent dacă dumneavoastră dormiţi sau sunteţi trează, dacă sunteţi conştientă sau nu de el, el continuă să funcţioneze în tăcere.
Chiar dacă nu aveţi grijă de el, el tot funcţionează, având grijă de dumneavoastră. Orice om ar trebui să fie recunoscător corpului său.
Schimbaţi-vă atitudinea şi veţi constata că în şase luni corpul dumneavoastră îşi va schimba forma. Este aproape la fel ca atunci când un bărbat se îndrăgosteşte de o femeie: ea devine imediat mai frumoasă. Până acum poate nu s-a îngrijit de corpul ei, dar din clipa în care un bărbat se îndrăgosteşte de ea, ea începe să aibă grijă de el. Îsi petrece ore întregi în faţa oglinzii… căci cineva o iubeşte!
Acelaşi lucru se va petrece şi cu dumneavoastră: iubiţi-vă corpul şi veţi vedea că el începe să se schimbe. Se simte iubit, îngrijit, util. Corpul este un instrument foarte delicat, iar oamenii se folosesc de el în mod violent, fără menajamente. Schimbaţi-vă atitudinea şi veţi vedea ce se întâmplă!”
*********
Anima

Rugaciune de iertare – Preot Ilarion Argatu

“Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am
indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta
Doamne si a Imparatiei Tale
Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila
si Iubirea infinita,Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire
si Lumina! 


Iti multumesc, Doamne:pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand
din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale divine!

 
*******
Anima

Buddha Bar – Guide me
http://www.4shared.com/flash/player.swf?ver=9051

Draga Femeie…

Te invit astăzi să priveşti şi să accepţi cu umilinţă şi smerenie acest elogiu adus de bărbaţi esenţei feminine. Şi te invit să-ţi ceri şi tu iertare masculinului, pentru daunele inconştiente pe care le-ai adus esenţei masculine. Apoi, vom putea fi liberi să pornim împreună, barbat şi femeie, pe un nou drum.

*******

Animus

Prietenelor mele dragi

“A friend is one of the nicest things you can have, and one of the best things you can be”

Am citit astazi randurile de mai jos pe blogul  http://katha-are-blog.blogspot.com/   si m-au impresionat, amintindu-mi cat de delicate sunt drumurile de la inima la inima si cat de mult mi-au imbogatit viata de-a lungul timpului cateva femei exceptionale: Clau, Ioana, Adriana, Anuta, Ancu si Simi… 
Am simtit sa public pentru ele astazi, aici, o adaptare personala a textului citit pe nerasuflate pe blogul amintit mai sus.
Dedic aceasta postare fiecareia din dragele si minunatele mele prietene. Sunt randuri care vorbesc despre greselile pe care le facem in relatia cu fiinte foarte, foarte dragi, desi le iubim. Si despre gesturi pe care uitam sa le facem.

Draga mea prietena, 
imi pare rau ca am uitat uneori sa iti arat cat de mult te iubesc si iti marturisesc din inima:

Mi-aş fi dorit să fi fost mai bună, mai înţelegătoare, mai răbdătoare, mai drăguţă, mai iubitoare cu tine pentru că mi-ai arătat că meritai aşa ceva. Şi cu părere de rău, uneori nu am fost.


Pentru că, în uitarea mea, am vrut să îţi arăt uneori că sunt perfectă şi că nu poţi fi ca mine. Şi uneori nu am stiut sa ma bucur atunci când tu te bucurai.

Te-am făcut de multe ori să crezi, fara sa vreau, că sunt mai deşteaptă ca tine, mai frumoasă, mai plină de calităţi. Şi nu sunt. Doar te-am făcut pe tine să crezi asta, facand să sporească egoismul meu, să fie şi mai mare, si am ramas atunci in lumea stramta a limitarilor. 
DAR, suntem egale surioară. Suntem inimi ce s-au recunoscut in taramul luminos al iubirii si si-au promis, fara sa fie nevoie de cuvinte, sa se ajute sa se inalte in libertate si fericire.
Eşti la fel de deşteaptă, la fel de frumoasă, poate şi mai plină de calităţi ca mine. Eşti mai talentată, mai răbdătoare, mai iubitoare şi dacă eu am gresit, nereusind sa te fac constienta de frumusetea ta, te rog, nu te indoi niciodata de calităţile tale . Ele te fac ceea ce eşti. Ele te fac prietena sufletului meu, care mă inspiră mereu, ma imbratiseaza şi mă ascultă.

Mi-aş fi dorit din toată inima să fiu mult mai afectivă, să ştiu să îţi adresez mereu câte o vorbă bună şi un sfat folositor, sa te ajut mai mult atunci cand aveai nevoie, însă a iesit la iveala că nu sunt intotdeauna capabila sa imi revars din plin iubirea.

Regret unele scapari. Mult. Şi totuşi ştii că si dacă nu o arăt mereu, nereusind sa iti daruiesc mereu o prietenie dupa chipul si asemanarea sufletului tau, te iubesc mult. Te rog sa ierti ceea ce fara sa vreau, am gresit. Că nu am fost lângă tine destul , că nu am ştiut să simt ce e in sufletul tau, să îţi alin suferinţa, sa iti vin in intampinare asa cum ar fi fost cel mai bine pentru amandoua, sa ma bucur plenar de bucuria ta, de binecuvantata “intamplare” ca faci parte din viata mea si esti langa mine.
Viaţa mea nu ar fi fost aceeaşi fără tine. Eu nu as fi fost la fel de frumoasa, daca nu existai TU.
Ma completezi asa cum macii coloreaza lanul de grau si noaptea face sa straluceasca stelele. Improspatezi sufletul meu cu nuante noi, mirifice. Ma ajuti sa ma cunosc, oglindindu-ma in ochii tai limpezi si calzi.

Sunt multe de spus şi poate inima mea va reusi sa ti le arate pe toate.
Te imbratisez mereu in inima mea, te iubesc si iti multumesc.
********* 
Prietena ta

De ce tipam unii la altii


 “Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
 -De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
 -Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.
 -Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul
 -Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.
 Maestrul intreba din nou:
 -Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
 Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
 -Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari. 

 Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura.


Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
 In final,inteleptul concluziona, zicand:

 

  

 

 -Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.” –  Mahatma Ghandi

Sa va fie zilele pline de iubire si pace.

Alina Dospinescu

A CERE IERTARE


 

 “Atunci cand ranim pe cineva o facem cu  usurinta, insa cand trebuie sa ne cerem iertare ne lasam (destul) de usor “prada” ORGOLIULUI …sau daca […] reusim sa spunem “iarta-ma ” (uneori) nu o facem din suflet …Nu vrem sa ne recunoastem greseala[… ]
Nimeni nu se umileste in fata nimanui cerand iertare pentru cele infaptuite!  Oare tu te simti bine cand ai facut un suflet sa planga?…
(Te intrebi cum poti rezolva problema? Este simplu.) Iti asumi responsabilitatea faptelor tale?
Nu trebuie sa spui mereu “IARTA-MA”, spune-o atunci  cand e nevoie, (cand celalalt are nevoie, cand ai ranit pe cineva chiar si fara sa vrei)  si fa-o din suflet!

 Poate ti se pare  un pic cam inspaimantator, dar de cate ori iti e greu sa renunti la orgoliu pentru a-ti cere iertare gandeste-te la faptul ca si diavolul a fost un inger insa a “gresit”  vrand sa-i ia locul Lui Dumnezeu si a decazut,devenind un inger negru…[iar] el poate sa le faca pe toate,ba mai mult te indeamna la rau …dar niciodata nu va putea sa rosteasca cuvantul “IARTA-MA”…Nu a putut sa-I ceara iertare Lui Dumnezeu…si (asta il mentine in greseala)…
   Cand trebuie sa ceri iertare (si iti vine poate greu), gandeste-te inainte ca nu crezi intr-un inger rau, iar tu poti rosti acest cuvant…acest cuvant ce poate readuce un zambet pe fata trista a celui pe care l-ai ranit si tot odata  si pe fata ta ! Cere iertarea celuilalt si iarata-te pe tine caci ai gresit.
INVATA  SA  IERTI….SI IARTA CA SA FI IERTATA!”

Sursa:  DaughterOcean’s Blog


A CERE IERTARE

Pe masura ce trecem prin viata, putem lasa ca in relatiile noastre sa se acumuleze “reziduuri” – nemultumiri neexprimate, cuvinte dureroase, acuzatii, resentimente.

 

Probabil foarte putini oameni au intentia deliberata de a-i rani pe ceilalti. Atunci cand ii ranim pe ceilalalti, ei au nevoie sa auda ca ne exprimam parerea de rau, chiar si atunci cand sunt capabili de a trece cu vederea incidentul respectiv. Pentru ca atunci cand “rana” apare, increderea este sfaramata.

Actiunea in sine de a cere iertare presupune concentrarea asupra celui care a fost ranit si nu asupra celui care a savarsit greseala. In procesul de a cere iertare au loc doua forme de schimbare: schimbarea verbala si schimbarea comportamentala. Prin schimbarea verbala se constientizeaza greseala si se exprima parerea de rau. Schimbarea comportamentala devine parte integranta a stilului de viata al unei persoane, atunci cand aceasta nu va mai reveni la comportamentul anterior.

Alice Wheaton propune in cartea “Iertare si compasiune” cativa pasi pentru a-ti cere iertare:

Numiti-va si asumati-va greseala

Asumati-va in intregime responsabilitatea pentru greseala comisa. Atata timp cat il considerati pe celalalt sau circumstantele in care s-a petrecut intamplarea, ca fiind raspunzatoare pentru fapta dumneavoastra, lumea exterioara va controleaza.

Exprimati-va empatia

Puneti-va in locul celeilalte persoane.Aceasta ii va da acesteia certitudinea ca sunteti constient de faptul ca reprezentati sursa durerii sale. Va puteti intreba: “Ce as simti eu sau ce as gandi, daca mi s-ar intampla acest lucru?”

Faceti rapid o promisiune

Este mai bine sa spuneti: “Voi face tot ce imi sta in putinta sa nu te mai jignesc”. Este foarte important sa identificati si sa “curatati” intentiile, pentru a corecta greselile.

“Cum ma pot revansa fata de tine?”

Persoana respectiva, fie a inceput sa va ierte, fie v-a iertat deja in intregime. Raspundeti la iertarea ei prin a o intreba cu sinceritate: “cum ma pot revansa fata de tine?”. Daca iertarea a inceput, raspunsul obisnuit ar fi “e in ordine, stai linistit. Nu trebuie sa faci nimic”. Chiar daca raspunsul este asa, trebuie sa faceti doua lucruri. Primul este sa nu repetati actiunea ofensatoare, iar al doilea, sa faceti un gest frumos.

Deschideti “Cutia Pandorei”

Reconstruirea relatiei este in progres, au trecut cateva saptamani si este vremea sa redeschideti subiectul si sa vedeti daca lucrurile merg bine. Trebuie sa faceti un efort constient pentru ca veti construi o relatie pe baza a ceea ce aveti in comun si nu pe baza unei erori.

de Viorica Dragomir – psiholog Clinica Aquamarin

Sursa: http://www.eva.ro

***********************************************

IERTAREA IN CUPLU



iata cateva metode dulci si dragalase de a-ti cere iertare:

  • Ia o coala A3 si cu reminescentele din talentul la desen din clasa a doua scrie cat mai caligrafic “Iarta-ma!”. Poti sa adaugi si o rama daca esti de parere ca opera ta de arta trebuie prezervata cat mai bine. Atarana acest mesaj intr-un loc unde e foarte vizibil – la dus, pe usa garajului sau pe un perete al casei.
  • Simti nevoia de mai multe explicatii? Scrie-i o scrisorica. Pentru a evita patetismul situatiei, strecoara scrisorica intr-un plic haios sau scrie-o pe o felicitare amuzanta, eventual chiar din seria “Iarta-ma”.
  • Scrie “Iarta-ma” pe cateva sticky-notes (post-it-uri) colorate si imprastie-le prin camera sau prin masina lui.
  • Gateste-i mancarea preferata – putini barbati pot rezista la asta :).
  • Propune-i un targ: iertarea contra indeplinirii unei dorinte. El va alege si tu va trebui sa te supui!

Dora PantaziSursa: http://www.myra.ro           



UN DAR PENTRU SUFLET – Dan Puric, "Despre omul frumos"

Motto: Iertarea este mireasma pe care violeta o lasă pe călcâiul care a strivit-o.– Mark Twain

            Omul cind iarta,imita pe Dumnezeu.- Chilea Sebastian

 
 “Vreau sa gasesc Raiul, raspunse copilul, si cineva mi-a spus ca tu stii cumtrebuie sa ajung”. Batranul tacu, il privi adanc, apoi ii spuse: “Acum hai sa mananci ceva si sa te culci, ca oi fi obosit. Maine in zori o sa plecam impreuna catre Rai”.

Noaptea trecu repede… De data asta, el, copilul, n-avu nici un vis. De fapt, nici n-a dormit. A stat asa, cu ochii deschisi, asteptand ziua. Batranul stia. Iar catre zori, pustia primea in pantecul ei doua siluete, ce se pornisera la drum. Mersera ce mersera si, catre seara, dintre nisipuri, pustiul vazu cum se ridica niste ziduri de piatra si o cladire mare, cu o cruce in varf. “Ce este aceasta?”, intreba copilul. Aceasta este o manastire, spuse batranul. De-aici incepe poteca catre Rai.” Si-apoi, batranul manastirii il primi pe micutul care nu stia nimic de rosturile de acolo.. Si ce-am sa fac aici?”, intreba copilul. “Deocamdata, sa faci curat, ai sa maturi si mai incolo om vedea”. Si timpul trecea, trecea, copilul le facea cu rabdare si sarg pe toate.

Dar iata ca vine o zi, dupa mult timp, cand batranul manastirii il intreba pe neasteptate: Cum merge, cum iti e?” “Mi-e foarte bine”, raspunse pustiul. “Am de toate.” Si-apoi tacu, inchizandu-se in sine. Batrinul ii simti linistea si il iscodi in continuare. “Parca ai ascunde ceva in suflet, asa ai tacut.. Spune-mi cinstit, totul, pana la capat. Iti lipseste ceva?” “Mie…, nimic, se hotari intr-un tarziu pustiul sa raspunda, dar este acolo, in cladirea aia mare, un frate de-al nostru, tot asa, cu barba si plete, ce sta legat, intins pe o cruce, si nu poate sa se miste, si nimeni nu-i duce de mancare. De ce nu vine si el la masa?”, ridica pustiul ochii din pamant, privindu-l pentru prima data patrunzator pe batran. Parintele simti ca trebuie sa taca. Asa ca lasa linistea sa vorbeasca. “Da, asa i-am dat noi canon, acolo l-am lasat noi sa stea, pentru
ca nu a maturat cum trebuie si n-a facut curat ca lumea”, se-auzi vocea unui monah, care statea in apropiere si care auzise discutia. Ingerul tacerii, care tocmai se asezase pe umerii pustiului, disparu. “Acolo vei ajunge si tu, daca nu faci treaba cum trebuie”, se-auzi vocea monahului.

Dintr-o data, spune povestea, pacatul al bun s-a strecurat in inima copilului.

Era primul pas catre Rai, ce se numea iubire.

Mai tarziu, catre seara, copilasul se strecura nevazut la bucataria manastirii, fura ceva de mancare si, fara sa fie observat de nimeni, intra in biserica si o puse jos, la picioarele Fratelui atarnat de cruce.. “Hai, vino sa mananci!”, ii zice pustiul, uitandu-se ingrijorat in stanga si in dreapta. Hai, ca nu stie nimeni!” Si Fratele coboara. Un zambet avea pe buze si, mangaindu-l pe pusti pe frunte, acesta nu-si dadu seama ca biserica toata se umplu de o lumina nemaivazuta si ca usile ei se ferecasera pe dinauntru.

Apoi, ca si cand s-ar fi cunoscut demult, au inceput sa rada si sa glumeasca, cum nu mai facuse pustiul niciodata in viata lui. Era atat de fericit ca-si gasise un prieten!

Dar el nu stia ca urcase a doua treapta a Raiului: prietenia.

Azi asa, maine asa, insa fratii ceilalti din manastire au inceput sa se intrebe: “Unde-i copilul? Ce face? De ce lipseste seara mereu dintre noi?” Apoi, curiosi, au inceput sa-l caute prin toata manastirea. Numai biserica nu fusese controlata; si-atunci s-au repezit spre ea dar, spre mirarea lor, pentru prima oara nu i-au putut deschide usile. Atunci au incercat sa se uite pe gaura cheii si, in clipa aceea, o lumina puternica i-a orbit. Nemaistiind ce sa faca, au stat asa, infricosati, dupa zidurile groase ale bisericii, asteptand pana noaptea tarziu, cand copilul a iesit. “Ce-ai facut inauntru?”, se repezisera ei ca un stol de pasari negre asupra lui. “N-am facut nimic”, raspunse pustiul tremurand. “Minti! Spune ce-ai facut?”, l-au intrebat din nou calugarii furiosi. “Am furat mancare si am dus-o Fratelui ce statea pe cruce”, raspunse copilul inspaimantat. “Care Frate?”, au intrebat, nedumeriti, pentru prima data, monahii. “Cel ce sta legat de cruce si nimeni nu-i da de mancare”, raspunse pustiul. “Si ce-a facut Fratele?”, au intrebat tulburati calugarii. “A coborat si-a mancat”, raspunse dintr-o suflare pustiul.

Si, in clipa aceea, toti cei din jurul copilului au cazut in genunchi. Mare fu apoi spaima pe batranul manastirii, afland toate acestea. Egumenul incepu si el, la randul lui, sa tremure si, cu lacrimi in ochi, ii spuse copilului: “Spune-i Fratelui cel Mare ca il rog sa ma primeasca si pe mine la masa…” “Am sa-i spun!, raspunse copilul bucuros, dar acum pot sa iau mancare de la bucatarie?” “Da, poti sa iei cat vrei”, raspunse tremurand egumenul.

Si seara din nou cobori peste manastire, iar pustiul, de data aceasta cu mancarea luata de la bucatarie, se indrepta vesel spre biserica. “Hai sa mananci!”, ii striga el, mai vesel ca oricand. Si, din nou, Fratele cel Mare cobori de pe cruce, il mangaie si biserica se umplu de lumina. Ca de obicei, usile se ferecasera ca de la sine. Apoi cate glume si cata veselie in jurul celor doi! Dar, printre lacrimile de ras, pustiul si-a adus aminte de rugamintea egumenului. “Frate, ii spuse el, bunicul cel mare, de-aici, din manastire, ar dori si el sa-l primesti la masa”.

Si, pentru prima oara, fata Prietenului sau mai mare se intrista. Privea undeva, jos. “Vezi firimiturile astea, de pe masa?, ii spuse, intr-un tarziu, Fratele cel Mare. Sunt cu mult mai putine decit pacatele lui… Nu poate sa vina”. “Nu poate sa vina?”, ramase uimit copilul. “Nu!”, fu raspunsul scurt al Fratelui.

Si apoi, din nou, fruntea lor s-a descretit si-au inceput sa rada si sa glumeasca. Intr-un tarziu, copilul si-a luat la revedere de la Fratele cel Mare si s-a dus spre chilia egumenului, unde acesta il astepta tremurand. “Ce-a zis Fratele?”, intreba acesta, gatuit de emotie. “A zis ca nu te poate primi!”, raspunse copilul. “De ce?”, intreba inspaimantat egumenul. “Mi-a spus ca ai mai multe pacate decat toate firimiturile de paine cazute pe masa”.
Si atunci el, egumenul, se prabusi in genunchi, intr-un hohot de plans. “Spune-i sa ma ierte, spune-i ca-l rog din tot sufletul meu sa ma ierte” Si, cu un gest disperat, se agata de copilas. Acesta il privi surprins si-i spuse: “Bine, am sa-l rog din nou si maine !”

Grea noapte pentru egumen! Cu zvarcoliri si gemete de pocainta.. Copilul insa dormi linistit. Si, din nou, treaba obisnuita prin manastire.. Dar toti se faceau ca lucreaza. Asteptau seara, caci ea putea sa aduca iertarea. “Pot sa iau mancare?”, intreba, cu nevinovatie, copilul la bucatarie. “Poti”, ii spuse monahul, si-i umplu cu mana tremuranda vasul. Apoi, cu pasi mici, ca sa nu rastoarne prea-plinul de mancare, copilul intra din nou in biserica. “Hai sa mancam!”, spuse el Fratelui cel Mare. “Hai!”, raspunse acesta, indreptandu- se spre el.
Si cate jocuri, cate glume au urmat! Apoi, in mijlocul veseliei, copilul isi aduse brusc aminte: “Te roaga egumenul sa-l ierti… si sa-l primesti si pe el la masa!…”

Tristetea se aseza intre ei. De data aceasta, copilul privi singur firimiturile de paine de pe masa: erau parca mai multe… “Am inteles…, spuse copilul, nu se poate…” “Da, nu se poate”, raspunse Fratele cel Mare.
Si atunci, pacatul cel bun cobori din nou in inima copilului si acesta indrazni. “Dar Tu nu te gandesti ca acum mananci din mila lui?”, ii spuse, cu curaj, copilul, pentru prima oara. Si sufletul Prietenului sau mai mare fu miscat din nou. Acesta ii vazu din nou inima lui buna. “Bine, spuse, dupa o lunga tacere, Fratele cel Mare, spune-i ca peste opt zile am sa-l primesc la masa…”

Ce bucurie pe egumenul manastirii, cand, tarziu in noapte, copilul ii spusese! Si cele opt zile trecura. Pentru el, pentru batran, in post si rugaciune si, mai ales, in multa pocainta. A opta zi, dis-de-dimineata clopotele bateau. “De ce?”, intreba nedumerit copilul. “Batranul a plecat la Domnul”, i-au spus calugarii, care deja se pregateau pentru inmormantare. Si atunci copilul vazu!

Vedea cum, la masa Prietenului sau cel Mare, statea fericit, cu lacrimi in ochi, egumenul, chiar el. Mancasera dimpreuna. Pe masa nu mai era nici o firimitura, Mantuitorul il iertase.
“Am vazut Raiul! striga fericit copilul, prin manastire. Am vazut Raiul!”, repeta el, pentru fiecare monah in parte. “Nu se poate! strigau acestia.

Cum arata?” “E plin de iertare”, murmura copilul. (…)

Fragment din textul “Basmul din Carpati”, publicat in cartea lui Dan Puric, “Despre Omul Frumos”.
**********************************************

Anima

iertare