“Am tot citit fel de fel de articole legate de varstele femeii, de cum este ea la 20, 30, 40 de ani (se pare ca acestea sunt singurele varste luate in seama) – ce vrea si cum se manifesta in relatiile cu barbatii, despre crizele ei existentiale, despre cautarile ei, despre toata devenirea ei… Concluzia era ca abia pe la 40 de ani femeia nu mai poate fi ‘dusa de nas”, abia atunci stie cu adevarat ce vrea, este echilibrata emotional si detine raspunsuri la toate intrebarile.
Am ramas putin pe ganduri, incercand sa-mi inchipui cat de minunata voi fi eu la 40 de ani, cand voi avea tot ce imi doresc… hmmm… inclusiv pe barbatul pe care n-am stiut cum sa-l vrajesc la 20 de ani, caci, hmm.., eram prea mica si nestiutoare si-mi puteam prinde sufletul in nada…
Am ras cu pofta, ca un copil, amintindu-mi cum ma “gateam” cand eram mica, incercand, cu fardurile mamei pe fata si cu pantofii ei cu toc in picioare, sa ma simt mai mare decat sunt, gata de impresionat copiii din bloc care se uitau la mine cu ochii mari, plini de admiratie.
Mi se pare oarecum nepotrivit sa incepem sa ne raportam fiecare la niste sabloane temporale si comportamentale aberante care ucid sensibilitatea si dragalasenia fiecareia dintre noi, lumea noastra interioara si tot ceea ce conteaza pentru sufletul nostru.
Am avut revelatia copilului din noi, mereu pus pe sotii, nastrusnic si plin de viata, pe care de multe ori avem tendinta sa-l inlaturam tocmai datorita varstei care ne impune anumite exigente. Si care defapt ne este ata de necesar ca sa fim cu adevarat vii !..
Am simtit ca fetita din mine, cu toate gesturile ei copilaresti si cu toata naivitatea ei, e mult mai vie si mai reala si mai fericita decat multe chipuri inexpresive din jurul meu, imbracate in haina unei varste fortate si lipsite de orice nuanta. Stie sa se bucure, sa zambeasca, sa zburde libera, sa planga cand o doare, fara sa se teama ca lumea o va crede slaba…
Nu stiu de unde e graba asta pe noi, femeile, sa atingem performante ale seriozitatii duse pana la extrem, sa fim din ce in ce mai sobre, sa facem intotdeauna ce trebuie, fara a ne permite greseli, sa devenim “femeia de 40 de ani” care alege ireprosabil pentru ca le stie pe toate.
Cred ca de multe ori, indiferent de varsta, uitam sa fim noi si incercam sa fim ceea ce vor altii, previzibile si naive la 20 de ani, atinse de carierism la 30 de ani si extrem de intelepte la 40….cand, de fapt, inlauntrul nostru, ramanem niste copii toata viata.”
Autor necunoscut
*******************************************************************
Doresc sa fiu Femeie si Fetita, floare si boboc, ploaie si picatura, lumina din puterea zilei si rasarit trandafiriu… Fetita nu rasfatata (copiii razgaiati parca nu au aceeasi irezistibila candoare), ci proaspata, vibranta, vulnerabila si curioasa. Inocenta,simpla,ghidusa si razand cu ochii, cu fata si cu toti dintisorii. Doresc sa descopar in fiecare zi ceva nou, sa am ochii mari si uimiti, sa risc fara a ma gandi ca imi asum riscuri, sa ma joc cu lumea intreaga cu credinta in puterea mea, sa visez. Sa alerg dupa fluturi. Sa am cirese la urechi si in toate buzunarele! Sa sar din cand in cand in baltoace si pe arcurile din pat. Sa ma bat cu perne. Sa vorbesc cu buburezele in iarba. Sa alerg cu prietenii prin lanuri de maci, prin poieni si paduri fermecate. Sa fiu mandra de pantofiorii mei rosii. Sa rosesc cand ma priveste un baiat dragut. Sa nu stiu chiar toate raspunsurile…si sa pun multe multe intrebari ! Sa cred in Mos Craciun, in zane, in feerii si chiar si in Fat-Frumos. 🙂
Si femeie…Femeie voluptuoasa, intreaga, ca un copac ce a-nflorit si-acum rodeste..constienta de prezenta masculina a barbatului meu, gata sa ii raspund si sa raman mereu si semn de intrebare.. Un pas in urma lui ca o gheisa si totusi zburand inaintea lui ca o pasare maiastra, provocandu-l sa se avante spre inaltimi. Femeie ce cunoaste echilibrul, tainele si pe ea insasi. Femeie ce aprinde cu lumina ce si-a trezit-o in ea alte lumini..
Femeie-si-fetita, lumina din puterea zilei si rasarit trandafiriu. Curcubeu de culori. Femeie cu inima vie.
*****************************************************************************
Alina
Si in loc de incheiere..randuri de femeie-si-fetita de pe blogul Fryskyy :
” Sunt o urma de balerini pe perete. Vantul […] imi rascoleste in corp toate gandurile, dorintele si tot extazul, iar muzica inauntru-mi spune sa plec odata la mare.
Ia-ma de mana!
Hai sa ne scriem numele intr-un loc stiut numai de noi.
Hai sa alergam pana la prima cafenea rosie pe care o gasim si sa-i cerem chelnerului o portocala.
Hai sa facem un castel de nisip.
Hai sa vorbim prin replici din filme.
Hai sa ne sarutam in mijlocul unei intersectii si atunci cand soferii din masini o sa ne injure sa ni-i imaginam dansand step!
Hai sa inotam pe sub apa pana cand o sa simtim ca ramanem fara respiratie.
Hai sa invatam cum se spune te iubesc pe olandeza.
Hai sa facem roata […] pe malul marii.
Hai sa scriem o poveste.
Hai sa luam lectii de tango.
Sunt un zambet de cristal la fereastra. Soarele de sampanie ma-mbata vesel […], dar la auzul rutinei eu
fac o pirueta si dispar…” 🙂 (www.fryskyy.blog.com)
