Eternului Feminin



Împodobită de lumina lunii, sublimă e forma ei,
a cărei frumuseţe îţi pătrunde prin ochi până în inimă.
Ea este răsăritul roz-auriu , înălţându-se
peste noptatica, înstelata insulă paradisiacă a iubirii..


Ei, dăruitoarei iubirii, ei, celei pline de pasiune şi încântare,
Ei, celei strălucitoare şi mereu jucăuşe, mă închin plin de adoraţie.
Ei, a cărei formă este oceanul beatitudinii, mă închin plin de adoraţie.
Ei, care se desfată în jocul iubirii, mă închin plin de adoraţie.
Reginei îmbătării divine, mă închin plin de adoraţie. 



Oceanului feminitaţii sacre, ale cărei şolduri sunt rotunde şi grele,
ai cărei sâni sunt fermi şi preaplini,
ale cărei coapse sunt puternice precum coloanele templului,
Ei mă închin plin de adoraţie. 
Ei, celei cu chipul străluminat de sfânta pecete a lunii pline,
şi care poartă focul sacru în pântecul său – 
Ei, care hrăneşte un leu cu lapte
şi care smântâneşte laptele pasiunilor în frişca iubirii,
Ei mă închin plin de adoraţie. 

Ei, al cărei păr este precum negrul roindelor albine,
Acelei Zeiţe al cărei trup este întregime savoare,
Ei, a cărei atingere este mudra iubirii imaculate,
Ei mă închin plin de adoraţie. 


Mă închin plin de adoraţie celei a cărei splendoare
îl amăgeşte pe cel amăgit şi îl îmbată şi mai tare pe cel deja îmbătat.
Acelei Zeiţe care ne umple cupa cu vinul Iubirii Divine,
din nou şi din nou, mă închin plin de adoraţie. 

Ea este dulceaţa mierii, aroma santalului.
Ea este mandala eliberării, o galaxie a minunilor.
Ei, celei mereu liberă de orice ruşine, neatinsă de naştere, acelei Zeiţe
care este dincolo de legăturile Fiinţelor şi Buddhaşilor,
Ei mă închin mereu şi mereu, plin de adoraţie. 

LA MULTI ANI DE ZIUA FEMINITATII!

Senzualitate si feminitate cosmica in atingeri de culoare

Desen in creion inspirat din poezia “Din parul tau” de Lucian Blaga

In anul 2000 am citit poezia de dragoste “Din parul tau” de Lucian Blaga si am inceput sa-mi imaginez ca sunt eu in locul poetului si vad in parul lung si negru al iubitei universul cu stele, planete, galaxii, nebuloase si alte corpuri ceresti. Pe ea mi-o imaginam bruneta cu un par foarte lung si des si ochii mari si buzele carnoase.
Desenul de mai sus este ultimul dintr-o lunga serie de desene si picturi inspirate din aceasta poezie.
Mai jos este poezia care m-a inspirat

Din părul tău

Intelepciunea unui mag mi-a povestit odata
de-un val prin care nu putem strabate cu privirea,
paienjenis ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.
Si-acum, când tu-mi ineci obrajii, ochii
în parul tau,
eu, ametit de valurile-i negre si bogate
visez
ca valul ce preface-n mister
tot largul lumii e urzit
din parul tau —
si strig,
si strig,
si-ntaia oara simt
intreaga vraja ce-a cuprins-o magul în povestea lui

Daca tot le-am amintit o sa trec in revista si celelalte creatii inspirate din aceasta superba poezie.

Pictura inspirata din poezia “Din parul tau” de Lucian Blaga facuta in anul 2000

Aceasta este pictura pe care am facut-o in noiembrie 2000 dupa ce am citit poezia. Aveam doar 14 ani atunci. Am pictat portretul muzei poetului asa cum mi-o imaginam eu, cu stele si planete in parul ei lung si negru, cu ochii mari si buzele carnoase, purtand la gat un colier din aur cu pietre pretioase. Si acum imi amintesc ca aveam aceasta pictura pusa in spatele unui geam in camera mea, la inaltimea ochilor si de fiecare data cand o priveam tresaream toata de emotie imaginandu-mi ca muza mea si a poetului este reala […]

In 2004 an continuat seria de creatii inspirate din poezia lui Blaga cu un desen in pix si o pictura in ulei pe panza

Autoare: Corina Chirila
Sursa:  http://desene-picturi.blogspot.ro/

**********

Anima

Am descoperit astazi, cautand pe google imagini cu “magia feminitatii”, aceste tablouri superbe, pictate de o artista romanca de doar 26 de ani, Corina Chirila…Le-am gasit atat de frumoase si gritoare incat am simtit spontan sa le fac publice:) aici, pe blog. Nu am multe de spus, deoarece imaginile vorbesc de la sine. Surprind aspecte si atribute arhetipale ale Feminitatii, inspira, exalta, ne deschid ochii spre a vedea ce este tainuit in sufletul femeii revelat in dimensiunile sale cosmice…Admirandu-le, imi simt aripile sufletului batand si inaltandu-ma sus, tot mai sus, acolo unde totul este viu, semnificativ, pur, profund, uimitor si magic.Nu sunt de acord cu toate ideile Corinei, cum ar fi spre exemplu aceea ca trupul barbatului nu este la fel de frumos si armonios si artistic precum cel al femeii, insa ca si ea, consider ca este normal ca oamenii sa aiba idei diferite si sa fie diferiti…Veti gasi insa cu siguranta ca sufletul va vibreaza aducandu-si aminte ceva de neexplicat in cuvinte, ceva din adancul sufletului sau al viselor voastre, privind majoritatea picturilor ce “curg” prin ea.
Va las sa va delectati si umpleti sufletul cu esente feminine:

Tot pe blogul Corinei am gasit si cateva informatii foarte intertesante despre Sppho, poeta mai mult celebra decat cunoscuta, ce a condus “scoala  femeilor” din Insula Lesbos si care, se pare, pe langa faptul ca era o femeie remarcabil de frumoasa, dar si de inteligenta, a fost pe nedrept transformata de catre puritani in simbolul lesbianismului, tocmai pentru ca femeile ce aspirau la cunoastere sau chiar o detineau, au fost considerate in Evul Mediu si nu numai o amenintare si au fost tocmai de aceea denigrate, spre a nu fi exemplu pentru celelalte femei, ce astfel si-ar fi depasit conditia. Spicuiesc cateva fragmente din articolul Corinei:

“Cu ocazia zilei femeii m-am gândit sa reiau tema poetei Sappho si a insulei Lesbos, care dincolo de legendele despre homosexualitatea poetei si a fetelor care veneau la școala acesteia (lucru nesusținut de datele istorice si infirmat de faptul ca poeta a fost măritata si a avut o fetița si avea poezii in care vorbea despre bărbatul iubit comparandu-l pe acesta cu un zeu si toate fetele după ce erau școlite de aceasta paraseau insula pentru a se mărita, Sappho fiind cea care le iniția in arta de a fi femeie si le pregătea pentru casatorie si pentru o viața de familie armonioasa), a fost  in primul rând o insula a femeilor, unul dintre putinele locuri din acea perioada istorica unde femeile aveau dreptul de a trai așa cum vor, de a se gospodari singure si nu erau sub papucul barbatilor, cum se întâmpla in alte parți unde acestea nu aveau dreptul de a participa la activitățile comunitatii si părerea lor nu conta deloc, toate deciziile importante fiind luate de barbati. In multe societati femeia nu avea niciun drept fiind tratata ca un animal si folosita doar pentru a naște si a creste copii. Multe femei erau casatorite cu forța cu barbati pe care nu-i iubeau si nu aveau dreptul de a decide nici măcar in ceea ce privește propria viața.
Deși doua cuvinte care definesc homosexualitatea feminina provin de la Sappho si insula ei se pare ca aceasta ar fi putut fi cel mult bisexuala având in vedere faptul ca a fost căsătorita cu un bărbat cu care a avut si o fetița, Cleis, a scris si poezii de dragoste referitoare la bărbatul pe care il compara cu zeul Ares si la un băiat care i-a furat inima (in Imn pentru Afrodita) si se pare ca s-a sinucis tot din cauza unui bărbat de care era îndrăgostita dar el nu o iubea.[…]”

” Sappho le iubea pe fetele de pe insula dar probabil ca nu era o iubire sexuala. Ea le invata pe fete si pe femei sa fie unite, sa nu se urasca intre ele (lucru care contribuie si el la statutul inferior al femeii), sa se sustina una pe alta si sa pretuiasca tot ce e feminin, nu sa-si calce feminitatea in picioare in acest fel acceptand sa fie umilite si calcate in picioare.
Sappho a fost o artista care a susținut fetele talentate in munca lor de creatie si le-a ajutat sa-si exprime sentimentele prin poezie, muzica dans si alte forme de arta. Sappho a promovat valorile feminine si a ajutat tinerele fete sa-si dezvolte simtul estetic si multe alte calitati feminine si sa se pună in valoare in felul acesta.  Sappho iubea frumusețea si armonia.
Opera ei si a altor fete de pe insula a fost distrusa in mare măsura din cauza misoginismului[…]”

“Sa nu uitam ca adepții religiilor abrahamice (creștinii si musulmanii) au fost cei care au ars biblioteca din Alexandria si au omorât-o pe Hypatia, o alta femeie geniala care se ocupa cu matematicile superioare si astronomia. “

“Cine stie cate opere de arta create de femei au fost fie distruse, fie luate de diverși barbati care le-au trecut pe numele lor.”

Noaptea cea neagra a sufletului – marturie

Motto: “Finally I see….I let a weak and vain liar hide in my heart“. 

Loreena Mckennit – The Dark Night of the Soul
http://www.4shared.com/flash/player.swf?ver=9051
http://www.4shared.com/flash/player.swf?ver=9051

Oamenii ne vor mereu fericiti ca sa se simta bine, noi insine ne vrem mereu macar aparent fericiti, vrem sa “reusim”,  in societatea actuala tristetea este un lucru inacceptabil si se prefera “astuparea” durerilor prin orice mijloace – de la dependente la uitatrea de sine – alcool, droguri, agresivitate sau mai “acceptabil”: antidepresive, afundarea in munca, “distractii” in care inima nu se bucura, ci doar uita, conversatii fara sfarsit si despicarea firului in 4, reprosuri, cautarea “tapilor ispasitori”, ore peste ore de anestezie in fata computerului, jocuri de noroc (de la fotbal si jocuri pe calculator la pariuri si poker) , shopping si mancat compulsiv.

Totul, ca sa evitam suferinta. Totul numai ca sa nu dam fata in fata cu durerea (credem noi), dar de fapt cu noi insine, cu Viata, asa cum e ea, cu modul in care ea ne indruma. Omitem ca in acea durere, ca si in orice bucurie, suntem noi insine. Fugim, dar fugim de noi. Mergem inainte fara sa ne oprim macar o clipa sa ne tragem sufletul, ca soricelul pe roata lui de jucarie, ce ii da iluzia ca merge mai departe. Vrem sa uitam ca si ce ne doare, dar pe noi ne uitam. Trairea constienta a durerii sufletesti ne-ar aduce la liman. 
Acceptarea suferintei ne da sansa sa fim autentici si sa descoperim adevarul inimii noastre.
Va mai amintiti de Byron Katie si de acceptarea de sine prin observare lucida? Am gasit printre marturiile celor ce aplica lucrul cu  cele 4 intrebari din invatatura ei, o scrisoare f frumoasa si sincera, o intelegere aparuta in urma lucrului cu sine, ce mi-a adus aminte de celebra sintagma “Noaptea cea neagra a sufletului”. Aceasta metafora desemneaza acele perioade de framantare perceputa ca o crunta suferinta si neliniste existentiala, prin care fiinta umana trece pentru a ajunge mai aproape de lumina, cateva treapte mai sus, spre un nou nivel de intelegere a sensului vietii si a fiintei.
 
Atunci cand suntem pe cale sa facem un salt, atunci cand suntem capabili sa intelegem mai mult, sa ne expansionam si sa cuprindem mai mult, atunci cand suntem gata pentru un nou inceput, perioada premergatoare poate fi o perioada de mare framantare, o durere crunta, nascuta din chiar rezistentele noastre fata de viata, o insingurare benefica sufletului, dar care ne sfasie parca, rupandu-ne de lume, un intuneric perceput astfel pentru ca nu ne-am intors inca ochii spre lumina. 

Sa ne amintim ca si in pantecele matern e intuneric si acolo unde samanta germineaza, si in despartirile care ne conduc spre o iubire si mai mare, si in sfarsiturile care ne lasa la rascrucea intunecoasa, dar ne dau sansa unui  inceput  si mai bun…Inaintea zorilor intunericul e cel mai dens si parca nu sclipeste nicio stea si nu mai avem nicio speranta. 
Si totusi, ultima stea sclipinda ne inmaneaza zorilor de ziua!
Si totusi, orice intuneric trait ne scoate la lumina. 
Tot ce e necesar, este sa acceptam sa ii dam atentie, sa il traim cu inima deschisa.

Nu iti intoarce atentia de la inima ta, nici chiar atunci cand doare. Nu da vina pe cineva, nu o fa sa taca. Intreaba-ti suferinta incotro vrea sa te ghideze?

*********
Anima

Iata si traducerea frumoasei scrisori-marturie, cu cateva mici modificari, care ii dau un caracter mai general:


Sufletul meu, 
te regasesc dupa ani de uitare.  M-a adus fata in fata cu tine suferinta cea grea, dar in sfarsit sunt in stare sa-ti spun: 
Sunt dispus sa trec prin suferinta ca sa ma intorc in suflet si sa fiu cu adevarat eu.. Sunt dispus sa ascult glasul durerii, sa aud ceea ce imi spune ea, ca sa ma cunosc si sa o las sa ma conduca spre ceea ce e bun. Iarta-ma, suflet al meu, ca am trait uitand de tine, in ceata unor “fericiri” meschine si trecatoare, intr-o viata modelata dupa asteptarile celorlalti, insetat fiind de succese sterile.
Sunt dispus sa ma doara durerea asta din piept, sa simt arsura singuratatii, tristetea dezamagirii, greutatea fricii de viitor care apare cand ignor prezentul, deznadejdea instrainarii, gheara indiferentei, sunt dispus sa simt tot ceea ce este necesar ca sa ma regasesc.
Nu am ceea ce imi trebuie ca sa traiesc fara suflet. Si nici nu vreau sa am. Nu vreau sa traiesc pe pilot automat. Nu mai vreau sa ma ascund in rutina, nu mai vreau sa traiesc in uitare de sine, mecanic, imitand. Nu mai vreau sa fac zi de zi aceleasi lucruri, fara sa fiu prezent caci sufletul meu e plecat undeva unde mie mi-e frica sa ajung.
Multumesc acestor evenimente “nefericite” ca mi-au intors fata catre suflet. 
Salveaza-ma, suflete! Vorbeste-mi despre cine sunt eu, cheama-ma spre Fericirea pe care am ignorat-o din teama si comoditate. Cararile sunt abrubte, drumul nu e batatorit,dar e drumul pe care simt cu toata fiinta sa il urmez. Stiu ca tu imi vei da taria.

Am crezut ca eu am, descopar ca eu sunt. Si vreau sa iti daruiesc ceea ce sunt, suflete.

Noaptea neagra a sufletului este un termen folosit pentru a descrie o faza specifica in viata spirituala a fiintei umane. Este  folosita pentru a descrie experienta singuratatii si a dezolarii din viata unui om. Cu toate ca este in mod tipic asociata cu o stare de criza a credintei, traditiile spirituale din intreaga lume se refera la ea ca la o etapa general acceptata ca fiind inerenta in calatoria evolutiei sufletului.

Mi-e dor

Mi-e dor sa te iubesc bine de tot si indelung si sa iti vad fericirea pe chip si uimirea si mi-e dor de cat de frumosi sunt ochii tai cand ma privesti cu dragostea vorbindu-ti in priviri… 

Si de cat de intim te simt in mine atunci cand certurile dintre noi le transformi in iubire pentru ca pur si simplu alegi sa asculti si vrei sa-ntelegi si sa fii cu mine, sa fim noi. Cata iubire e in noi!


Mi-e dor sa imi deschid bratele pentru tine, mi-e dor de abandonul total si daruirea pe care le simt inflorindu-mi fiinta cand te primesc intre ele, de cat de tare ma copleseste fiinta ta masculina de fiecare data. 
Mi-e dor de parfumul tau de barbat, mi-e dor de cat de frumoasa sunt cand ma infior de dorinta de tine.


Mi-e dor de cum te iubesc, caci ma simt asa de bine si de eu insami cand iubesc!  Mi-e dor de tot ce traiesc, desi traiesc chiar acum in inima mea totul, pentru ca tot ceea ce traiesc iubind imi trezeste un dor imens de Acasa, ma face sa ma simt reala, imi face dor de adevar si iubire; iar eu sunt adevar si iubire.


Mi-e dor de scanteile pe care le-a pus dumnezeu in mainile tale si in buzele tale ca sa-mi aprinda focul…
Mi-e dor de cum te certam eu mai demult ca nu cureti perfect pepenele de seminte  si mi-e dor de cum ne amuzam pe tema asta amandoi mancand pepene curatat de tine perfect pentru mine in cantitati uriase, cand eram la pat si nu puteam manca nimic altceva:)- (oo, cate ocazii  am avut atunci sa vad ca il cureti perfect, dar cand e nevoie!:))


Mi-e dor sa te alint cu inghetata de banane si capsuni cu frisca si mi-e dor sa te hranesc cu mana mea si sa-mi spui ca tu nu esti copil; mi-e dor de cum mi-o spui razand cu gura plina.:)


Mi-e dor de cum se joaca viata si iubirea prin noi si mi-e dor de cum radem dupa ce ne-am suparat – ca cine rade la urma rade mai bine! Mi-e dor de cum radem noi impreuna cand in sfarsit realizam ca am gresit. 


Mi-e dor de adevarul care isi face drum din mine spre lumina atunci cand imi recunosc greselile in fata ta sau imi marturisesc indoielile, mi-e dor de cum nu pleci si cum nu plec, mi-e dor de naturaletea pe care o traiesc cu tine. 


Mi-e dor de cum ne iubim dincolo de greseli, de judecata si de teama, mi-e dor de cum te iubesc dincolo de ce credeam eu despre iubire, mi-e dor de cum ma modeleaza iubirea ta si mai ales  iubirea de tine, mi-e dor de adevar, de iubire, de frumusetea ce se naste perpetuu din iubire, mi-e dor de cat de dulce, de adanc e acest dor si n-o sa incetez vreodata sa imi fie dor, pentru ca eu sunt tot acest dor si in toate acestea sunt eu iubind.


Mi-e dor la nesfarsit de dorul pe care il trezesti la infinit in mine. Mi-e dor de infinit.


*********
Alina

Intalnire cu un inger

Dumnezeu nu inceteaza sa isi arate dragostea…
Asa ne poarta El de grija ….are un mod minunat de a se descoperi celor ce-l cauta si ii cer ajutorul

       “Eu nu cred in minuni, eu ma bazez pe ele!”  
**********
Anima

Rugaciune de iertare – Preot Ilarion Argatu

“Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am
indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta
Doamne si a Imparatiei Tale
Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila
si Iubirea infinita,Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire
si Lumina! 


Iti multumesc, Doamne:pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand
din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale divine!

*******
Anima

Buddha Bar – Guide me
http://www.4shared.com/flash/player.swf?ver=9051

Rugaciune frumoasa catre Sfintii Arhangheli

Aceasta frumoasa rugaciune ne ajuta foarte mult atunci cand este rostita de 3 ori cu fermitate si credinta deplina inainte de a adormi. Ea creeaza o aura de protectie imbatabila si ne ajuta foarte mult in aceste vremuri.
 Poate fi rostita si in alte momente ale zilei cand simtim ca avem nevoie de ajutor.

Vox Angeli – Vox Angeli – 05 – Paradis blanc
http://www.4shared.com/flash/player.swf?ver=9051

« Fie ca Sfantul Arhanghel Mihail sa fie si sa ramana mereu in dreapta trupului si a fiintei mele ;
Fie ca Sfantul Arhanghel Gabriel sa fie si sa ramana mereu in stanga trupului si a fiintei mele ;
Fie ca Sfantul Arhanghel Uriel sa fie si sa ramana mereu in fata trupului si a fiintei mele ;
Fie ca Sfantul Arhanghel Rafael sa fie si sa ramana mereu in spatele trupului meu si a fiintei mele ;
Fie ca Preasfanta Prezenta a Duhului lui Dumnezeu sa fie si sa ramana mereu deasupra capului si a fiintei mele. » 


*************

Va imbratisez cu mult drag! 

Anima

Deosebirea dintre a te ruga si a crede

 
Pământurile erau arse și crăpate, frunzele, îngălbenite sau chiar sfoiogite de
arsita, abia se mai tineau pe crengi. Iarba de pe pajiști si fanete se ofilise
cu totul. Oamenii erau îngrijorati și nelinistiti. Cercetau mereu cerul ca de
cristal. Nici un norisor.Albastru de cobalt!
     Săptămânile se însirau una după alta tot mai fierbinți. De luni de zile nu
căzuse nici un fir ploaie.
     Preotul se hotara sa organizeze în piațeta din fața bisericii o ora de
rugăciune pentru a’L implora pe Dumnezeu pentru ploaie.
     La ora stabilită, piațeta era plină de lume.
     Mulți aduseseră  obiecte care dădeau mărturie despre credința lor.
    Preotul privea cu admirație Bibliile, cartile de rugaciuni, icoanele,
crucile, metanierele.
    Atentia ii fu atrasa, insa, in chip deosebit de o fetiță care statea
cuminte în primul rând, avand in mana  o umbreluta.

     A te ruga înseamnă să ceri ploaia,
    a crede, insa, înseamna să-ți iei umbrela!

 *******
Vox Angeli – Vox Angeli – 06 – Ave Maria
http://www.4shared.com/flash/player.swf?ver=9051
Zdakiel.jpg

Lui…

 

 

 

 

 

 

 

 Nu îi cunosc gândul,
Dar i-am prins o fărâmă
Din imensitatea albastră
A privirii.

Nu îi cunosc inima,
Dar i-am simţit toată
Iubirea pe care a trezit-o
În mine.

 

 

Da, te iubesc! 

Da, te iubesc!
Şi te ador şi-ţi cânt!
Te chem, te caut, te doresc,
Mereu, oricând!

Te strig şi nu te las,
Şi-ţi iau o stea
Şi mi-o ascund în păr
Şi fur mireasma cerului
De noapte,
Şi te ador, şi iar te chem,
Cu îngerii în cor…

Tu, cel mereu fidel,
Mereu surprinzător,
Mereu poznaş,mereu
Trezind un dor
De dincolo, de taină, de tăcere,
De frumuseţi,
De paradis,
De mângâiere! 

PHAELI – un film supeb despre iubtul ideal

***********

Anima

Animus – Iubitul divin

Zi de toamnă …prima zi. Singură pe scenă , dar nu oricare.
Plângeam, plângea şi cerul cu mine; prima zi pe scena vieţii, primul pas de dans.

Au urmat alti paşi: timizi, nesiguri, incerţi…paşii mei.
Rătăceam singură într-un dans nebun, dezordonat, încoace şi încolo.
Muzica suna vag, băteam ritmul inimii mele-
rătăcit, pierdut într-o lume străină,
deşi era tot ce cunoşteam; nu-mi găseam acordul.
Nici vorba de coregrafie.
Doar eu şi nimeni…

Într-un astfel de dans mă mişcam, fără sens, pe tărâmul necunoscut, explorând orizonturi, acorduri noi pe portative neînţelese.

Până când într-o zi, când reflectoarele s-au oprit asupra mea şi mi-au transmis clar că nu mai pot continua aşa.

În urechi mi-a răsunat tare şi clar ritmul bine definit; sufletul îmi jubila, când, dintr-o dată, Cineva m-a prins de mână, m-a ridicat şi m-a învăţat un dans nou: semăna a tango şi aducea a vals- ceva nemaîntalnit, inexplicabil…fără să-mi dea răgaz să mă întreb la ce bun toate astea , mi-a şoptit blând:

“O să te conduc mereu, o să te ridic atunci când cazi, o să te pansez atunci când te rănesti, o să-ţi şterg lacrima când plângi , o să râd cu tine când râzi…doar lasă-Mă, lasă-Mă să dansez cu tine! …Să dansez mereu!”

Ispitită de blândeţea Lui, am acceptat şi am dansat vreme îndelungată pe acorduri ce-mi încântau inima şi paşii ce deveneau tot mai potriviţi cu ai Lui… Partenerul meu Desăvârşit era acolo când ritmul se înteţea şi nu mai făceam faţă; chiar şi când rănile mi-erau sângerânde, tot acolo era; când eram la pământ, o singură mână era întinsă, a Lui! Îmi spunea din nou:

“Acordul acesta e pentru noi, mai acordă-Mi un dans, prinde-Mă de mână… e timpul să dansăm!“

N-o să uit nici acum piruetele pline de euforie, care mă purtau departe pe scenă… şi mai apoi, îmbrăţişarea plină de dragoste ! Coregrafia era perfectă. Tandreţea lui mă copleşea, n-avea limită, decât o mare albastră; un cer deasupra noastră! Paşii noştri refuzau legiile naturii, gravitaţia nu era pentru noi ; pământul nu ne mai ţinea…am prins aripi şi-am plutit într-un vals interminabil şi sper să plutim aşa până când vom găsi loc de odihnă pentru picioarele noastre…până cand vom ajunge Acasă! 
Şi fie că ritmul se va opri, fie că voi cădea, voi plânge, dansul meu va continua ..Îi voi prinde mâna din nou…şi nu îi voi da drumul până când acordul va fi desăvârşit, până vom poposi pe tărâmul fericirii eterne şi ne vom închina pe altarul sfinţeniei!

În eternitate, eu şi Coregraful meu!

Autoare: Eliza
Sursa: http://paginadeviata.blogspot.com/

*********************************

Anima

Pentru tine, iubita mea…

Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc gandurile din mintea mea, pentru ca tu sa le impletesti intr-o desavarsita tesatura a sufletului.

Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc toate dorintele mele de fuziune profunda cu tot ceea ce exista, pentru ca tu sa le saruti si sa cresti o imensa padure tropicala din ele.
Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc aspiratiile mele spre perfectiune, pentru ca tu, atingandu-le cu talpile, sa le transformi intr-un covor fermecat care te va purta pretutindeni.
Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc sentimentele mele de recunostinta fata de Cel care te-a Creat, pentru ca tu sa le zambesti catre lume intr-o promisiune mereu reinnoita a fericirii .

Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc uimirea mea fata de toate minunatiile pe care frumusetea ta senzuala le promite iubitului curajos, pentru ca tu sa o primesti in inima ta si sa o radiezi ca pe o infinita compasiune ce va salva lumea.
Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc speranta mea pentru o lume mai buna, pentru ca tu, razand inocent la ea, sa o folosesti ca machiaj.
Tie, dragostea mea, ma simt inspirat sa-ti daruiesc planurile mele cele mai marete, pentru ca tu sa le studiezi serios iar apoi sa le asortezi cu culoarea rochiei tale.
Tie, dragostea mea, ma simt inspirat sa-ti daruiesc luna de pe cer, pentru ca tu sa faci din ea un smiley perfect pe care sa-l atarni la usa ta.
Tie, dragostea mea, ma simt inspirat sa-ti daruiesc cele mai fierbinti vise de pasiune ale mele, pentru ca tu sa te imbraci sexy cu ele si sa incepi sa ma seduci.
Tie, dragostea mea, ma simt inspirat sa-ti daruiesc intreaga mea cunoastere, pentru ca tu sa pui un semn de intrebare asupra ei, facand din ea o gluma buna si razand din toata inima de ea.
Tie, dragostea mea, ma simt inspirat sa-ti daruiesc actiunile mele, pentru ca tu sa le iei si sa coci din ele cea mai delicioasa prajitura.
Tie, dragostea mea, ma simt inspirat sa-ti daruiesc cel mai inalt ideal al meu, pentru ca tu sa il asezi in inima ta si sa te rogi pentru implinirea lui.
Tie, dragostea mea, ma simt inspirat sa-ti daruiesc soarele zilei de vara, pentru ca tu, Dragostea mea, sa-l cufunzi in gura ta umeda si sa-l asezi in buricul tau.
Tie, dragostea mea, ma simt inspirat sa-ti daruiesc barbatia mea, pentru ca tu, plina de pasiune, sa o ascunzi in taina tainelor si sa-mi arati adevarata dimensiune a constiintei.
Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc viata mea in extaz si armonie, pentru ca tu, intr-un mod gratios, sa faci din ea un colier pe care sa-l asezi pe pieptul tau, plin de esenta vietii.
Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc cele mai indragite amintiri ale mele, pentru ca tu sa le rasfiri pe patul tau, dormind apoi pe ele si visand lumi de perfectiune si intelepciune.
Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc optimismul meu ca stanca, pentru ca tu, cu un suras misterios, sa il primesti soptindu-mi: multumesc, il admir!
Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc timpul meu, pentru ca tu, cu multa pasiune sa invelesti si sa decorezi cu el dormitorul uniunii nostre extatice.
Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc iubirea mea, pentru ca tu sa o primesti si sa iubesti lumea intreaga cu ea!
Inspiratia de a darui imi vine din feminitatea ta radianta ce imi exalta simturile.
Inspiratia de a darui imi vine din rotunjimea ta perfecta din care Creatorul a invatat sa traseze primul cerc perfect.
Inspiratia de a darui imi vine din prezenta unui miraculos mister ce porneste de la faptul ca tu respiri si te incalzesti dinauntru.
Inspiratia de a darui imi vine din visele tale de intelepciune care aduc in lume intelepciunea viselor si care fac din noapte un taram prietenos.

Inspiratia de a darui imi vine din mainile tale delicate dar puternice, care pot duce greutatea unei sarcini dificile, dar si floarea pe care o primesti de la un iubit secret.
Inspiratia de a darui imi vine din privirea ta plina de jucausenie si bucurie, care reflecta lipsa de griji a tuturor copiilor lui Dumnezeu si care imi aminteste ca si eu sunt unul dintre ei.
Inspiratia de a darui imi vine din virginitatea ta reinnoita constant, care aduce lumii limitate speranta perfectiunii.
Inspiratia de a darui imi vine din revelatia uluitoare ca esti fiinta umana si totusi universul este la picioarele tale.
Inspiratia de a darui imi vine din seriozitatea ta in cele mai de necrezut aspecte ale vietii si relaxarea ta in altele pe care cineva le-ar considera serioase.
Inspiratia de a darui imi vine din umilinta ta exemplara care-ti permite sa primesti limitarea pe care o pun asupra ta fara sa ma sperii cu nelimitarea ta.
Inspiratia de a darui imi vine din totala ta daruire de sine in actul iubirii.
Dragostea mea, prin tine invat sa contemplu gloria tuturor calitatilor si si valorilor divine fara sa ma limitez la o calitate sau valoare particulara.
Dragostea mea, prin tine invat sa contemplu natura diamantina a mintii iluminate, ascunsa in starile mereu-schimbatoare ale existentei terestre.
[…]Dragostea mea, prin tine invat sa merg drept pe cale, pentru ca nu exista alta cale, chiar daca mintea sugereaza altfel.
Dragostea mea, prin tine invat sa ma misc mereu mai senin si fara blocaje, lasand curgerea vietii sa-si urmeze calea, dand atentie doar bucuriei iubirii.
Dragostea mea, prin tine invat sa raman ferm si vertical in mijlocul celei mai intense placeri si pasiuni si cu grija sa acord atentie detaliilor.[…]
Dragostea mea,
PRIN TINE INVAT SA IUBESC.
Tie, Dragostea mea, iti spun

Te iubesc!

***********************************
ANIMUS