«Ziua în care am încetat să mă grăbesc» – Povestea înduioșătoare de viață a unei mame foarte ocupate

Rachel Macy Stafford este femeie și mamă. Aceasta a scris un mesaj foarte dur, emoționant și real despre cât de important este să nu te grăbești, mai ales atunci când ai copii.

*****

Atunci când trăiești o viață nebună, fiecare minut este contabilizat. În mod constant simți că trebuie să consulți lista ce ceea ce ai de făcut, să stai cu ochii la ecranul telefonului și să alergi undeva. Și cum ai încerca să împarți timpul și atenția, și cât de multe sarcini diferite ai încerca să rezolvi – oricum nu ți-ar ajunge timpul să le reușești pe toate.

Aceasta a fost viața mea timp de doi ani nebuni. Gândurile și acțiunile mele controlau notificările electronice, apelurile și mesageria vocală umplută până la refuz. Și, deși fiecare fibră a sufletului meu dorea să găsească timp pentru toate treburile în programul meu supraîncărcat, nu îmi reușea nicidecum.

Și asta până cu șase ani în urmă, când am fost binecuvântată prin chipul calm, fără griji și cu miros de flori al unui copil.
Când aveam nevoie să plec, ea începea să caute o coroană strălucitoare în geanta mea.

Când trebuia să fiu undeva deja cu cinci minute în urmă, ea mă ruga să-i fixez jucăria de scaunul automobilului.
Când trebuia să iau o gustare rapidă, ea se oprea brusc ca să vorbească cu o femeie mai în vârstă, care semăna cu bunica ei.

Când aveam doar treizeci de minute pentru a ajunge undeva, ea îmi cerea să opresc căruciorul ca să mângâie fiecare câine care trecea pe alături.
Când aveam o agendă completă, care începea la 6 dimineața, ea îmi cerea să sparg ouă și foarte încet și cu grijă începea să le amestece cu mixerul.

Acest copil lipsit de griji a fost mereu pentru grăbita de mine un adevărat cadou. Dar atunci n-am înțeles. Când trăiești o viață nebună, viziunea ta asupra lumii devine foarte îngustă – tu vezi doar ceea ce urmează pe ordinea de zi. Și tot ceea ce era imposibil de bifat în program era o pierdere de timp .

Ori de câte ori copilul meu îmi cerea să mă abat de la program, am avut o scuză: „Nu avem timp pentru asta”. Prin urmare, cuvintele pe care i le-am spus de cele mai multe ori copilului meu iubit au fost: „Hai, mai repede”.
Începeam discuția astfel: „Vino repede, ne grăbim”. Și se termina cu expresia: „Vom pierde totul, dacă nu ne grăbim”.

Și începeam ziua următoare la fel: „Grăbește-te și mănâncă micul dejun. Grăbește-te și îmbracă-te”. Și încheiam ziua cu același cuvânt: „Perie-ți dinții, cât mai curând posibil. Urcă rapid în pat”.

Și, deși cuvintele „rapid” și „grăbește-te” nu afectau viteza copilului meu decât puțin sau în niciun fel, le spuneam oricum. Chiar mai mult decât cuvintele „te iubesc”.

Adevărul doare, dar adevărul vindecă… și mă ajută să devin o mamă cum aș vrea să fiu. Dar într-o zi totul s-a schimbat. Am luat-o pe fiica mea cea mare de la grădiniță, am venit acasă și am coborât din mașină. Acest lucru nu s-a petrecut atât de repede pe cât și-ar fi dorit fiica cea mai mare, și i-a spus surorii mai mici: „Cât ești de lentă!”. Și când copila și-a trecut brațele după gâtul meu și a oftat exasperată, m-am văzut pe mine în chipul ei – aceasta a fost o priveliște sfâșietoare.

Am pus presiune pe ea în mod constant, am împins și grăbit micul copil, care dorea doar să se bucure de viață. Mi s-au deschis în sfârșit ochii. Și dintr-o dată am văzut clar ce rău aduce existența mea grăbită copiilor mei. Deși vocea îmi tremura, m-am uitat în ochii copilului meu și i-am spus: „Îmi pare rău că te-am făcut tot timpul să te grăbești. Îmi place că nu te grăbești niciunde, și vreau să fiu ca tine”.

Ambele fiice s-au uitat la fel de surprinse la mine, și fața celei mici s-a luminat de bunătate și înțelegere. „Promit să fiu mai răbdătoare de acum înainte”, i-am spus și am îmbrățișat copilul meu creț, care strălucea de promisiunea neașteptată a mamei ei.

A fost destul de ușor să alung „grăbește-te” din vocabularul meu. Mult mai greu a fost să acumulez răbdare, să-l aștept pe copilul meu care nu se grăbea nicăieri. Pentru a ne ajuta reciproc, am început să-i ofer un pic mai mult timp pentru a se pregăti, atunci când trebuia să mergem undeva. Dar uneori, din cauza aceasta, întârziam. Atunci mi-am promis că voi întârzia doar acești câțiva ani, cât ea este încă mică.

Când ne plimbam sau mergeam la magazin, îi permiteam ei să dea ritmul. Și atunci când ea se oprea pentru a admira ceva, eu îmi alungam planurile din cap și pur și simplu o urmăream. Am fost martoră la expresiile de pe fața ei, pe care nu le-am mai văzut înainte. Am studiat adânciturile de pe mâinile ei și micile riduri în jurul ochilor atunci când zâmbea. Am văzut cum alți oameni răspundeau, atunci când ea se oprea ca să vorbească cu ei. Mă uitam cum ea studiază insecte interesante și florile frumoase. Ea era un cercetător, și eu am realizat că cei care contemplează în lumea noastră nebună sunt daruri rare și uimitoare. Fiica mea a fost un cadou pentru sufletul meu agitat.

Promisiunea să încetinesc a fost făcută în urmă cu aproape trei ani. Și de atunci a trebuit să depun mult efort pentru a trăi într-un ritm mai lent, să nu fiu distrasă de agitația de zi cu zi și să acord o atenție la ceea ce este cu adevărat important. Din fericire, cea mai mică dintre fiicele mele îmi amintește mereu despre asta. De fapt, într-o zi ea mi-a amintit-o încă o dată.

Într-o zi de vacanță am mers împreună, după o plimbare cu bicicleta, să cumpărăm înghețată. După ce am cumpărat-o, fiica mea s-a așezat la o masă în apropierea cortului, admirând cornul rece din mână. Dintr-o dată a rostit: „trebuie să mă grăbesc, mamă?”

Aproape am plâns. Probabil cicatricile din viața grăbită din trecut niciodată nu vor dispărea complet, m-am gândit cu tristețe.

Și, în timp ce copilul meu se uita la mine încercând să își dea seama dacă este nevoie să se grăbească, am realizat că acum pot să aleg. Aș fi putut sta și să mă gândesc cu tristețe cum de multe ori în viața mea am grăbit-o… sau aș putea sărbători faptul că astăzi urmăresc să fac lucrurile diferit. Am decis să trăiesc acea clipă.

„Nu este nevoie să te grăbești. Doar nu te grăbi” – i-am spus încet. Fața ei s-a luminat imediat iar umerii s-au relaxat. Și așa ne-am așezat una lângă alta, discutând despre ceea ce vorbesc când cântă la o chitară hawaiiană copiii de 6 ani. Au fost chiar și momente când am stat în tăcere, zâmbind una alteia și admirând împrejurimile și sunetele din jurul nostru.

Brusc, fiica mea mi-a întins o linguriță cu înghețată și mi-a spus cu mândrie: „Am păstrat ultima linguriță pentru tine, mamă”. Când am savurat înghețata răcoroasă, am realizat că numai ce am semnat un contract pe viață.
I-am dat copilului meu un pic de timp… și în schimb, mi-a dat ultima lingură din înghețata ei și mi-a reamintit că aroma devine mai dulce și dragostea devine mai profundă atunci când te oprești, fără să te grăbești prin viață.

Și acum, orice aș face…

… consumul fructelor cu gheață;
… alegerea florilor;
… punerea centurii de siguranță;
… ciocnirea ouălor;
… căutarea scoicilor pe plajă;
… admirarea buburuzelor;
… sau pur și simplu mersul pe jos…
… nu voi spune: „Nu avem timp pentru asta!”. Pentru că, în esență, aceasta înseamnă: „Noi nu avem timp să trăim”.

Să te oprești și să te bucuri de plăcerile simple ale vieții de zi cu zi – aceasta înseamnă să trăiești cu adevărat.

sursa

Ghid pentru îndrăgostiţi

de Lidia Buţu

Căutăm iubirea ideală, relaţia ideală. Uneori avem parte de eşecuri sau, cel mult, de iubiri şi relaţii călduţe. Şi atunci când „nu mai merge”, e întotdeauna vina celuilalt. Pentru că nu ne iubeşte îndeajuns, pentru că nu ne-a îndeplinit aşteptările. Dar iubirea chiar aşteaptă ceva în schimb?
M-am îndrăgostit. Când merg simt că plutesc, zâmbesc unor oameni pe care abia îi cunosc, iar chipul lui îmi apare în minte mai des decât întrebarea: „Cu ce să mă îmbrac mâine?”. E clar. M-am îndrăgostit până peste urechi.

Ne ştim demult, numai că până acum nu am avut curaj să ne apropiem. Ne-am întâlnit aseară şi a meritat. Pentru prima oară. A fost exact aşa cum mi-am dorit întotdeauna. Dar, inevitabil, la un moment dat el a plecat, eu am plecat. Şi iată că este deja… astăzi.

Iar ţi-ai întâlnit sufletul pereche? M-am trezit dimineaţă îmbătată de amintirea acelor momente, iar imaginea lui îmi apare surprinzător de peste tot. Sunt fericită, sunt mulţumită, sunt liniştită. A fost aşa cum îmi imaginasem. Îmi dau seama că pe minut ce trece mă îndrăgostesc tot mai mult. Şi e atât de bine! Hei! Stai puţin. Acum îmi dau seama: nu mi-a cerut numărul de telefon, nu mi-a dat nicio nouă întâlnire. Dar a fost încântat, ştiu. Îmi va face o surpriză chiar astăzi. 

Sunt convinsă. O să mă sune sau o să vină cu un buchet mare de flori sau, cine ştie cum, îmi va aduce chiar luna de pe cer. Şi asta chiar azi. Sunt convinsă. Doar s-a bucurat şi el atât de mult. Hmm…!

Dar dacă nu a fost chiar atât de încântat? E deja ora prânzului. Ar fi trebuit să mă sune până acum. Că doar nu degeaba e sufletul meu pereche! O fi simţit că mă gândesc la el. Măcar telepatic să-i transmit numărul meu de telefon: 07…, 07…, 07… 
Şi s-a făcut seară. Pesemne nu a fost chiar atât de fermecat. În cazul ăsta, ce mă fac? Tocmai acum, când m-am îndrăgostit de el? Ştiam eu că n-ar fi trebuit să-mi permit să simt aşa ceva. Sigur n-a fost încântat. Trebuia să mă sune deja, trebuia să ne facem program pentru week-end, pentru toată săptămâna viitoare, trebuia, trebuia… Nu, sigur nu e cazul să mă îndrăgostesc de el. Dacă o să sufăr? Şi cum el nu m-a sunat până acum, sigur o să sufăr. 

Nu te amăgeşti, nu vei fi dezamăgită Mă trântesc pe pat şi refuz să mă mai frământ. Trece un minut, trec două, zece. Mă relaxez şi nu mai gândesc la nimic. Brusc, îmi amintesc. Tot ceea ce iubirea m-a învăţat până acum şi promisiunea pe care mi-am făcut-o mie însămi. Că n-am să mai sufăr. Da, asta e foarte bine, dar să nu mai sufăr nu înseamnă nicidecum să nu mai iubesc. Înţeleg că nu vreau să fiu doar îndrăgostită de el. Este bărbatul visurilor mele şi vreau mai mult.

Vreau să-l iubesc. Şi las iubirea să-mi inunde sufletul. Neliniştea se topeşte. Îmi dau seama de ceea ce am simţit întotdeauna, dar mi-a fost prea teamă să recunosc. Ca să nu sufăr. Dar acum accept. 
 
Ce? E simplu. Că iubesc zâmbetul lui, modul lui nonşalant de a-mi vorbi, privirea lui pătrunzătoare, vocea lui, atingerea, umorul şi inteligenţa lui, tot ceea ce înseamnă el şi m-a incitat atâta vreme. Şi încep să zâmbesc. Oare nu sunt norocoasă că iubesc? De ce mi-e teamă? E adevărat, nu mi-a cerut numărul de telefon şi nici n-a venit în fugă la uşa mea. Poate o să facă asta mâine sau în altă zi. Ori poate niciodată. A fost încântat, cu siguranţă. Pentru că am simţit asta.

Dar cum aş putea oare să-l judec? Îmi dau seama că până acum mi-a fost atât de uşor să renunţ şi să spun că numai celălalt e de vină. 

Alege mereu „în timp ce”  

Dar de ce să mă păcălesc? Pentru că adevărata luptă abia acum începe. Nu cu el. Ci cu mine. Cu micimile mele. Cu dorinţa de a controla totul, cu gelozia excesivă, cu dezamăgirea din faţa propriei mele amăgiri. Pentru asta trebuie să lupt şi ştiu că singura armă pe care o am este iubirea. Care, alături de dorinţa de a fi un om mai bun, de a mă transforma, mă va ajuta să câştig. Doar aşa mă pot simţi liberă.

Şi atunci, mă întreb din nou, cum aş putea oare să-l judec? Şi de ce să aştept atât din partea lui, de ce să-i pretind tot ceea ce mie mi se pare firesc, de ce să-l învinuiesc de nu ştiu câte lucruri pe care aştept în zadar să le facă? Oare dacă aş proceda aşa ar însemna că-l iubesc mai mult? 
 
Mă gândesc din nou. Şi înţeleg. Există „înainte de”, există „după”, dar, cel mai important, există „în timp ce”. Înainte de seara trecută aveam atâtea speranţe, atâtea aşteptări. După, am fost dezamăgită, pentru că el nu a făcut nimic din ceea ce eu mă aşteptam să facă.

Dar „în timp ce” a fost tot ce mi-am dorit. Şi am fost fericită. Cu adevărat. Iar atunci, fericirea nu merită toată iubirea din lume?

Aleg să nu mai sufăr. Aleg permanent doar clipa prezentă. Mă hotărăsc să trăiesc mereu doar „în timp ce”. Pentru că numai iubirea la timpul prezent înseamnă fericire. 

Şi ce dacă nu mă va suna nici mâine? E alegerea lui. Eu ştiu deja care e alegerea mea. Să iubesc. Şi, uimitor, îi sunt recunoscătoare pentru acele clipe de neuitat. Poate vor mai fi şi altele. Sau poate nu. Dar în sufletul meu e la fel de linişte, iar iubirea înfloreşte…
 
Nu aştepta ceva în schimb, iubeşte pur şi simplu
 Întotdeauna vrem să primim. Cât mai mult, cât mai repede, cât mai uşor. Mai multă siguranţă, mai multă încredere, mai multe dovezi. Când lucrurile nu se petrec potrivit aşteptărilor noastre, apare îndoiala: „Dacă nu mă mai iubeşte?”. Şi, evident, suntem dezamăgiţi. Celălalt încetează să mai fie „alesul”, „exact ceea ce căutam”. Hai să ne oprim o clipă şi să ne întrebăm: Înseamnă oare că mă iubeşte mai puţin pentru că nu mă iubeşte aşa cum vreau eu?

Nu ne dăm seama că în goana noastră după iubitul ideal, atribuim şi proiectăm asupra fiecărui nou-venit toate aşteptările şi dorinţele noastre. Câţi dintre noi se pot ridica la standardul perfecţiunii? Asta nu înseamnă decât că ne-am îndrăgostit. Dacă e doar atât, urmează, inevitabil, dezamăgirea. Dar iubirea nu are nimic de-a face cu tot acest „ghiveci”. Ea nu cere şi nici nu aşteaptă ceva în schimb. Iubirea se oferă pe sine şi singura direcţie în care merge e în sus. Întotdeauna. 

Reuşită în şapte paşi

1.  Privesc cu afecţiune fotografia iubitului de fiecare dată când am de gând să-i reproşez că nu mă sună, că nu-mi aduce flori de câte ori vreau, că nu-mi spune „te iubesc” la fiecare 5 min. 

2. Rememorez cu recunoştinţă momentele în care i-am simţit fără nici o urmă de îndoială dragostea lui sinceră – de fiecare dată când sunt confuză şi refuz să cred că mă iubeşte.

3. Am avut o întâlnire în care mi s-a părut că nu a fost destul de atent sau de afectuos şi plec supărată de lângă el? Îmi repet în gând una dintre afirmaţiile: „Mă eliberez de orice iritare.” „Mă eliberez de orice nemulţumire faţă de iubitul meu.” „Mă eliberez de pretenţia ca iubitul meu să fie şi să se poarte întotdeauna aşa cum îmi doresc eu.” Repet de 15 ori la rând afirmaţia pe care am ales-o. Dacă sunt singură o spun cu voce tare, pentru a-mi insufla energie şi a da putere ideii pe care o exprimă. Dacă sunt la birou sau acasă scriu de 15 ori. După ce simt că am inima cu adevărat uşoară mă gândesc cu drag la el.

4. Atunci când sunt nemulţumită pentru că el reacţionează altfel decât mă aşteptam? Pentru a mă elibera de orice supărare, ranchiună sau tensiune spun: „ ___________(numele) te binecuvântez şi te privesc cu dragoste.” Repet fraza aceasta de câte ori este nevoie ca starea de împăcare şi înţelegere să apară.

5. Lipesc pe perete, la vedere, sugestii încântătoare despre relaţia de cuplu – pentru că ştiu că orice ajutor în plus, pentru a mă face mai conştientă, e întotdeauna bine venit. 

6. Ţin un jurnal de care el nu va şti niciodată. Aici notez toate nemulţumirile mele; e mai bine decât să-i fac lui o mulţime de reproşuri, după care să regret. În plus, atunci când recitesc ce am notat, pot învăţa din propriile greşeli, fără să mai sufăr de pe urma lor.

7. Îi propun să ne aşezăm în linişte faţă în faţă, să ne privim ţinându-ne de mână şi să ne simţim reciproc. După un timp închidem ochii. În asemenea momente nu e nevoie să vorbim, intensitatea trăirii ne este de ajuns. Tot ce auzim atunci este vocea iubirii noastre.

Articol preluat de pe site-ul http://venus.org.ro

De ce oamenii nu sunt fericiți?

Oamenii sunt nefericiți pentru că nu fac dragoste. Dacă oamenii ar face dragoste în fiecare zi, ar fi cu adevărat fericiți.

Dacă am fi fost învățați, încă de timpuriu, că după ce te trezești,  mergi la baie și te speli pe dinți, următorul lucru pe care trebuie musai să-l faci e să te desfeți, făcând dragoste, am fi fost mult mai fericiți. Am fi zâmbit unii celorlalți, în timp ce ne îndreptăm dimineața, grăbiți, spre serviciu, am fi răspuns cu bunăvoință la orice întrebare incomodă! De fapt nici nu ar mai exista întrebări incomode pentru că am fi împliniți, ființa noastră s-ar scălda într-un preaplin de beatitudine!

Dacă nu ni s-ar fi spus, unora, în unele circumstanțe, că a face dragoste e un păcat, ci că e cel mai minunat lucru pe care îl poți face cu ființa iubită, am fi fost plini de strălucire.

Ce te poate uni mai profund cu misterul ființei pe care o adori, cum îi poți descoperi altfel calitățile enigmatice ale sufletului decât privindu-i ochii plini de sclipire atunci când mâinile tale alunecă pe curburile trupului său și îi simți fiorii de plăcere cum o încântă și o trezesc la Viață?

Dacă în școală, pe lângă cum să adunăm, să împărțim numerele, sau cum să alergam pe terenul de sport, am fi învățat tehnici de a ne relaxa, de a ne controla energia erotică, dacă ni s-ar fi adus la cunoștință informații esoterice, dacă ne-ar fi învățat cum să ne ascultăm vocea inimii, am fi fost mai iubitori și mai înțelepți, mai plini de bunăvoință. Pentru că drumurile cu adevărat bogate duc mereu spre interior, și nu spre exterior…

Arta de a face dragoste ar trebui să fie prima artă pe care o studiem, pentru că într-adevăr este o artă!!

Sursa: cuvintesiculori

EXERCITII DE FEMINITATE – Încrederea în sine se naşte atunci când te asculţi

Din ascultarea inimii se naşte încrederea în sine

Una din melodiile mele preferate este „Listen”, interpretată de Beyonce. O ştiţi?  Aş putea-o numi un  manifest al  identităţii – vocea unei femei se înalţă, afirmându-şi unicitatea, găsind forţa de a se desprinde de aşteptările celor din jur (oricât de dragi), pentru a se găsi pe sine şi a se manifesta  urmând vocea lăuntrică, glasul propriei inimi.

Cred că fiecare inimă e unică. Şi cred că fiecare inimă vorbeşte. În taină, inima ne îndeamnă spre ceea ce este bun pentru noi; ne povesteşte despre ceea ne dorim cu adevărat şi ne dă ghes, tresărind, ori de câte ori în viaţa noastră se ivesc ocazii de a ne împlini visele, dorurile, aspiraţiile, dorinţele cele din inimă, ce fac să ne crească inima de bucurie.

Ei bine, din această ascultare a inimii, din această afirmare de sine şi manifestare a ceea ce suntem, în mod unic şi irepetabil fiecare, se naşte ÎNCREDEREA ÎN SINE. Pentru că încrederea în sine e acea certitudine că tu eşti tu şi e bine că exişti.

Încrederea în sine este un dar pe care ţi-l faci ţie însăţi ori de câte ori apleci urechea ca să auzi şi tălmăceşti susurul inimii tale; un dar care te face să zâmbeşti, să îţi faci vocea auzită în înaltul cerului, să dansezi liberă pe scena vieţii, să fi – simplu – TU însăţi.

EXERCITIU DE FEMINITATE – Descopera-ti lumea interioara

Uneori este timpul să ne retragem în inimă, pentru a ne privi pe noi însene, pentru a ne asculta şi a ne cunoaşte. Un timp pentru a cerne şi a discerne. O rupere din lanţul obişnuinţelor, o desprindere de ceea ce e cunoscut. Solitudine şi oglindire în ape limpezi.

Îţi propun să îţi alegi o zi din această săptămână, pe care să o petreci în solitudine. Tu cu tine, ascultându-ţi vocea interioară, clarificându-ţi gândurile, detaşându-te de trecut, ascultând muzica preferată, făcând liste cu ceea ce îţi doreşti să realizezi, visând şi vizualizând, meditând şi mai ales întrebându-te:”Cine sunt eu?”

Această interogare lăuntrică, în solitudine, meditaţia asupra vocii interioare, este esenţială vieţii unei femei. Căci, fără descoperirea de sine, cum ar putea exista încrederea în tine însăţi? 

cu drag,

Alina Dospinescu

7 METODE PRIN CARE POTI INVATA SA FII FERICITA

Azi vreau sa iti scriu cele 6 metode prin care oamenii invata sa fie fericiti. Fara aceste metode fericirea ta o sa fie dependenta de lucrurile din jur, de vreme, de alti oameni, de succesul personal. Toate aceste dependente sunt gresite. E un cerc vicios. Daca esti un om fericit, poti mult mai usor sa ai succes. Dar si daca ai succes poti sa fiifericit.Dar succesul (atingerea obiectivelor) este undeva in exteriorul tau, iar fericirea este in interior.

Asa ca logic este sa incepi prin a fi fericit, iar apoi urmeaza si atingerea obiectivelor, succesul tau in viata.

Oricum, nici un obiectiv nu merita sa fie atins, daca nu esti fericit.

Ai vazut si tu oameni care isi pun in minte sa atinga cate un obiectiv major, iar cand au ajuns acolo nu stiu ce sa faca? Vor sa o ia de la capat sau isi pun alt obiectiv, pentru ca odata atins, nici un obiectiv nu pare sa ii satisfaca. Asta doar din cauza ca se iluzioneaza ca fericirea lor consta in atingerea obiectivelor.Pacat ca e gresit sa gandeasca asa. Fericirea este starea noastra naturala, dar am uitat sa mai fim naturali, suntem doar masti puse pe Eu-l nostru, nu mai stim deloc cine suntem. De fiecare data vrem sa fim altcineva decat suntem in realitate.

Asta pentru ca de prea multe ori ne-a fost spus ca am gresit, de prea multe ori ne-a fost reprosat “tu de ce nu esti ca acela?”  sau am fost criticati pana cand am ajuns la concluzia ca Eu-l meu nu este bun, nu este destept, nu este corect, asa ca am pus masti ca sa nu mai stie nimeni cine suntem. Iar o data cu prima masca pusa sa ascunda Eu-l tau, ti-ai pierdut si inocenta, ai pierdut si capacitatea ta de a fi fericit.

Iar acum NLP Mania vine si incearca sa te invete sa dai jos mastile. Nu pot sa fiu autentic in locul tau, nu pot sa am curajul de a spune ce gandesc in locul tau. Pot doar sa iti zic ca functioneaza. Ca nu doar tu esti asa, ca si eu am fost, ca si altii au fost si sunt cu masti pe fata. Nu pentru ca ne plac mastile, ci pentru ca am fost manipulati, criticati pana cand ne-am pus masti. Iar acum e timpul sa le dam jos, una cate una, ca sa putem sa fim iar fericiti, autentici.

Nivelul de fericire – nivelul tau de evolutie

In functie de educatia ta, de modul in care ti-a fost programata mintea in copilarie si de modul in care iti programezi tu mintea in prezent prin gandurile tale, ai un anume nivel de fericire pe care poti sa il simti. Ca sa iti dau un exemplu, in functie de gradul de antrenament al muschilor tai, poti ridica doar un anumit numar de kilograme. Tine de puterea ta, daca ti-ai obisnuit muschii sa ridice doar 3 kilograme, atunci nu vei putea mai mult nici daca vrei. Dar un alt om poate a ridicat zilnic cate 30 de kilograme, asa ca nivelul de antrenament al muschilor e mai ridicat.

Cu fericirea e la fel. Poti sa simti doar cantitatea de fericire pentru care te-ai antrenat. In cazul acesta antrenamentul consta in programarile mentale anterioare. Exista studii care arata ca daca un om castiga la loto o suma uriasa de bani este super fericit timp de maxim 1 an de zile, apoi nivelul de fericire scade pana la nivelul de fericire anterior evenimentului. Cu alte cuvinte, chiar daca castigi ceva, daca iti atingi un obiectiv, dar tu nu esti capabil sa simti decat un anume grad de fericire, tot acolo te vei intoarce.

E valabil si in situatii negative. Imagineaza-ti cel mai rau lucru care ti se poate intampla. Daca ai un accident si ramai cu un handicap. Timp de un an esti nefericit, apoi nivelul de fericire devine exact acelasi pe care l-ai avut inainte de accident. Daca erai inainte un om trist si nefericit, ramai la fel. Daca inainte erai un om vesel si fericit, dupa o perioada de timp te vei adapta la noua viata iar fericirea ta o sa fie exact aceeasi.

Creierul nostru are o uriasa capacitate de adaptare, asa ca orice situatie de viata iti apare, de fapt nu situatia aceea de viata iti influenteaza fericirea ci educatia si auto-educatia ta. Esti singur responsabil de propria ta programare mentala. Nu poti sa dai vina pe faptul ca in copilarie te-ai lasat programat mental de ceilalti, pentru ca acum tu singur poti decide ce sa iti bagi in minte: ganduri distructive sau ganduri constructive.

 Care este stilul de gandire potrivit pentru a programa fericirea

Cu alte cuvinte, ce fac oamenii care au un nivel de fericire mai mare decat ceilalti? Pentru ca sunt oameni care nu au mai multi bani decat ceilalti, nu sunt neaparat mai sanatosi decat ceilalti, nu sunt nici macar mai frumosi sau mai destepti decat ceilati. Si totusi pot sa fie fericiti. Ce programe mentale ruleaza in mintea lor de au aceasta capacitate extraordinara de a simti un nivel mai inalt de fericire? Iti dau mai jos o lista cu cateva din programele (obiceiurile) mentale pe care le poti antrena la tine pentru a iti creste nivelul de fericire.

 1) Admiratia

Oamenii fericiti au schimbat invidia in admiratie. Am observat ca oamenii nefericiti sunt mai tot timpul cu ochii pe altii, se compara cu alti oameni si isi doresc sa ajunga ca aceea la care se uita ei. Problema ca acei oameni se uita cu invidie si nu cu admiratie. Diferenta dintre invidie si admiratie este ca atunci cand simti invidie simti si tristetea ca tu nu esti la fel. Iar cand simti admiratie simti bucuria ca ai sansa sa cunosti un asemenea om de la care poti sa inveti ceva. Programul mental al admiratiei trebuie zilnic antrenat. Orice om vezi, trebuie sa gasesti ceva sa admiri la el.

Exercitiu pentru tine:

• gaseste azi 3 persoane pe care anterior nu le observai (nu le luai in seama) si gaseste ceva de admirat la acele persoane. Daca vezi un gunoier pe strada, admira la acela faptul ca e in stare sa faca un lucru pe care tu nu esti in stare sa il faci pentru ca ti-ar fi rusine. Daca vezi un politist, admira la el faptul ca poate sa stea in picioare atatea ore si sa dirijeze circulatia.  Scopul exercitiului este sa nu iti lasi mintea sa se focalizeze pe aspectele negative ale persoanel. O sa vezi ca la inceput mintea o sa zica ” ce sa admir la gunoier, probabil ca nu il duce mintea sa faca mai mult de atat, iar la politist probabil ca se gandeste chiar acum la ce spaga sa ceara de la cei pe care ii dirijeaza.”  Dincolo de aceste ganduri care nu te ajuta, cauta sa antrenezi capacitatea mintii tale de a te concentra pe admiratie.

2) Recunostinta

Atunci cand incepi sa spui “sunt recunoscator pentru ce am acum, pentru ce sunt acum” deja in interiorul tau apar alte emotii. Poti sa oscilezi intre a fi recunoascator si a considera ca asa trebuiau sa stea lucrurile, ca era natural sa ai minimul pe care il ai acum, ca era logic ca acum trebuia sa existi si sa citesti aceste lucruri. Dar gandeste-te cate sanse erau in acest univers infinit ca tu sa te nasti, ca tu sa treci prin ce ai trecut, ca tu sa afli aceste informatii. Ai putea sa fii recunoscator pentru ca azi ai ce manca, sunt peste 1 milion de oameni pe lume care azi nu o sa aiba nimic de mancare. Ai putea sa fii recunoscator ca traiesti pentru ca sunt sute de mii de oameni care azi mor, din diferite cauze. Ai putea sa fii recunoscator pentru faptul ca citesti, pentru ca sunt milioane de oameni care nu au avut nici macar sansa sa mearga la scoala si sa poata invata macar atat.

Daca insa alegi sa spui ca nu ai motive de a fi recunoscator, atunci alegi sa faci parte din categoria celor care nu sunt inca decisi sa faca ceva ei insisi pentru a fi fericiti. Aici tu decizi. Vrei sa fac eu sau altii din viata ta lucruri ca tu sa fii fericit, sau vrei sa te faci tu singur fericit, sa iti antrenezi tu un mod de gandire fericit, ca sa poti apoi sa ii faci si pe altii fericiti. Nu poti decat sa fii model pentru altii, nu poti sa traiesti in locul lor, asa cum eu nu pot decat sa iti scriu aceste randuri, dar nu pot eu sa imi schimb gandirea in locul tau.

Uite 2 exercitii de facut pentru recunostiinta:

Exercitiul 1:

• Azi cand mergi in oras si vezi un cersetor, ofera-i ceva. Orice ai la indemana, nu e necesar sa fie un ban, poate sa fie o bomboana, un corn, orice. Iar in gandul tau spune “multumesc” si fii recunoscator parintilor tai, profesorilor tai, tie insuti pentru ca ai vointa si cunoastere, pentru ca tu esti cel care poti sa oferi chiar si putin.

Exercitiul 2:

• Cauta in memoria ta persoanele carora le poti fi recunoscatoare si spune-le din cand in cand “multumesc”, in gandul tau si spune-ti in gand si motivul pentru care le esti recunoscator.

 3) Multumirea

Un alt mod de gandire al oamenilor fericiti este practica constanta a starii de multumire sufleteasca. Acesti oameni se multumesc cu putin, dar fac mult. Mi-am dat seama de modul lor frumos de gandire. In momentul in care un om e fericit nu mai simte nevoia de a avea multelucruri in jurul sau. Daca esti deja fericit, pentru ce sa iti mai trebuiasca si altceva? Dar daca esti trist, atunci mintea ta cauta sa ai cat mai mult, sa te inconjori de tot felul de lucruri care crezi tu ca te vor face fericit.

Oamenii fericiti sunt simpli, ei fac ce le place, traiesc un mod de viata simplu, fara sa se inconjoare de multe obiecte si lucruri.Doar cand nu esti fericit, iti cauti fericirea in jurul tau, in obiecte si oameni. Cand esti deja fericit, iti vine natural sa oferi acele obiecte. Tu ai deja totul, nu iti mai trebuie nimic. Asa ca recomandearea mea este sa cultivi un mod de gandire in care sa te multumesti cu putin, dar sa nu te lenevesti sa nu stai fara sa faci nimic. Stiu oameni fericiti, care traiesc simplu, dar care sunt fericiti tocmai pentru ca fac ce le place sa faca de dimineata pana seara. Privind din exterior, ceea ce fac acesti oameni pare sa fie munca… dar e doar placere si distractie pentru acestia.

Cand iti place ceea ce faci, nu vei munci nici macar o zi in viata ta.  

 Exercitiu:

– Cauta in camera ta un obiect de care nu ai nevoie cu adevarat. Poate e o amintire de la cineva sau de undeva. Sau poate nu mai reprezinta nimic pentru tine, dar il pastrezi acolo ca sa ocupe loc, sau poate il pastrezi ca “in viitor poate o sa ai nevoie de el”. Daca in prezent nu ai nevoie de el, atunci fa-l cadou cuiva care are nevoie in prezent de el. Daca nimeni nu are nevoie de el, daca nici tu nu l-ai folosit in ultimii 2 ani, atunci arunca-l, pentru ca nu il vei folosi nici macar peste 2-3 ani. Cand faci curatenie in jurul tau, de fapt se face curatenie si in interiorul tau. Cand sunt putine lucruri in jurul tau, mintea devine mai creativa, iar tie iti pot veni acele ganduri care sa itischimbe complet viata, atat personal cat si profesional.

4) Relaxarea

Oamenii fericiti sunt relaxati. Cu cat privesti un lucru din natura cu atat mintea ta devine mai relaxata. Nici o cladire nu te poate relaxa cum te relaxeaza un element din natura, pentru ca natura ne-a format noua corpul si psihicul. Intoarcerea la natura am observat-o des la oamenii care stiu sa fie fericiti. Relaxarea fizica si apoi emotionala este strans legata de natura. Nu conteaza sa mergi prin padure sau sa dormi in cort pe munte, ci conteaza ca zilnic sa simti natura in jurul tau. Poate doar privind cerul, sau un copac. Dar in acele 2-3 minute de contact cu natura, uita de orice altceva. Fii doar tu si natura.

 Exercitiu:

• Pune-ti o mana pe inima, observa cat de tare iti bate inima. Pune-te pe un fotoliu sau pe un pat macar de 2 ori pe zi si nu fa nimic. Doar simte ca traiesti. Poate acum nu gasesti nici o satisfactie in faptul ca traiesti, dar daca exersezi acest exercitiu timp de o saptamana sau doua o sa vezi ca nu e chiar banal ca traiesti.
• Stai dimineata inainte sa te ridici din pat inca 2 minute cu ochii inchisi (pune-ti alarma cu 2 minute mai devreme) si doar simte corpul relaxat. Relaxarea corpului e mai intensa dimineata. Observa cum se simt picioarele si mainile relaxate. Iar in cursul zilei intrerupe orice activitate pentru cateva momente (4-5 minute) si aminteste-ti relaxarea din maini si picioare.
• Aminteste-i de macar 2-3 ori pe zi corpului tau cum este de relaxat dimineata. Asa ii vei comanda subconstientului tau sa te relaxeze.
• Priveste macar 1-2 minute pe zi norii, pomii, orice e departe de tine sau aproape si face parte din natura.

 5) Concentrarea pe prezent

Fericirea o ai atunci cand traiesti placerea de a face ceea ce iti place. Nu cand te gandesti doar la ce vei obtine in urma actiunilor tale. Aici gresesc multi oameni care nu stiu sa fie fericiti. Ei cauta fericirea undeva in viitor, in momentul in care isi ating obiectivul.

Oamenii fericiti stiu ca asta e gresit. Ei stiu ca fericirea e in fiecare pas pe care il faci pentru a atinge obiectivul tau. De fapt e mult mai multa fericire in “a face” decat in “a avea”. Cu alte cuvinte, oamenii fericiti nu sunt interesati de atingerea obiectivului, pentru ca deja si-au primit fericirea pe parcursul drumului spre acel obiectiv.Cand ei isi ating obiectivul, il ofera altuia. Sau o iau de la zero, de dragul activitatii, nu de dragul obiectivului.Obiectivul iti tine mintea in viitor, pe cand actiunea pe care tocmai o faci, iti tine mintea in prezent. Asa ca e mai usor sa fii fericit cu mintea focalizata pe prezent. Mintile oamenilor sunt usor de dus in trecut (cand iti amintesti) sau in viitor (cand iti imaginezi cum o sa fie). Dar e mai dificil sa inveti sa simti prezentul, sa te bucuri de prezent. In trecut iti amintesti cum ai fost fericit si uneori te cuprinde tristetea, melancolia. In viitor apare speranta, dar nici gandul la viitor nu este cu adevarat plin de fericire. Fericirea fiind o stare emotionala superioara, ea apare doar cand mintea e in prezent, cand gandurile sunt concentrate pe ce faci chiar atunci, cand nu ai in minte nici amintiri, nici obiective.

Exercitiu:

Stabileste-ti sau poate deja ai stabilit un obiectiv.Apoi evalueaza daca l-ai stabilit corect:

• este obiectivul formulat in termeni pozitivi? (adica “vreau o masina” si nu “vreau sa nu mai merg pe jos”, sau “vreau 1000 euro/luna salar” si nu “nu mai vreau sa fiu sarac”)

este obiectivul tau masurabil? poti sa spui clar cand iti atingi obiectivul, dupa niste criterii masurabile de oricine?

depinde obiectivul tau in mare masura doar de tine?

este obiectivul tau cu adevarat al tau sau ti-a fost bagat in cap de altii?

Doar daca ai stabilit obiectivul dupa aceste formule, mintea stie sa traiasca in prezent si sa se bucure de actiune. Altfel mintea doar o sa fuga spre viitor, iar tu o sa muncesti nefericit pentru a iti atinge obiectivul.

 6) Creativitatea (starea de flux)

Am lasat la urma starea de flux, creativitatea continua. Asta pentru ca deja aici vorbim de stari de fericire mai profunde. Daca ai plans vreodata de fericire atunci stii despre ce vorbesc.Starea de flux este aceea stare cand din interiorul tau izvoraste parca o chemare, o nevoie, o intuitie care e mai puternica decat tot ceea ce ai stiut si ai facut pana acum in viata. Parca totul incepe sa aibe sens, simti o implinire si o multumire continua si fara limite. Iar cand se opreste starea aceasta o vei cauta cu orice pret. In starea aceasta un pictor picteaza, un compozitor compune, un scriitor scrie. Este o stare in care creativitatea si inspiratia apar fara nici un efort. Cand simti ca nu faci nici un efort in actiunile tale, atunci esti in aceea stare de flux. Observa-ti atunci sentimentul, emotiile. O sa vezi cat de intensa e fericirea in acele momente. De fapt tu atunci esti ca un copil care se joaca si este captivat de propriul joc. Doar ca tu nu te mai joci cu masini si papusi ci te joci prin munca ta. Creativitatea aceasta este un secret pe care multa lume nu il cunoaste. Scoala ne-a facut handicapati, ne-a extirpat creativitatea. Creativitatea nu te face un bun muncitor, nu te face un bun soldat. Creativitatea te face artist, te face inventator, te scoate din norma, te scoate din normal. Iar societatea te vrea normal, te vrea in turma.

Oamenii fericiti nu pot sa stea in turma, tot timpul sunt deosebiti, tot timpul sunt excentrici prin ceva. Pentru ca ei fac ce le spune propriul suflet, nu ce le sopteste vecinul si profesorul.

Exercitiu:

• Fa-ti o agenda in care sa iti notezi orice idei “traznite” iti vin in minte. Acele idei care acum par sa fie fara sens, peste un an sau mai devreme o sa le vezi ca incep sa aibe logica. Subconstientul tau creaza bucati din un sistem, dar daca nu iti notezi ideile, o sa le uiti. Iar cand sistemul e creat complet, o sa ii gasesti si sensul.

Poate o sa fie ceva potrivit pentru profesia ta, sau pentru stilul tau de viata, poate o sa fie idei despre cum sa faci bani, despre cum sa ajuti o multime de lume, poate o sa fie idei despre cum sa vindeci o boala a ta sau a altuia, poate o sa fie idei despre cum sa te cunosti mai bine.

Orice idei ai avea, cele mai “fara sens” idei, noteaza-le. Acum sunt doar piese de puzzle care par sa nu duca niciunde. Dar cand ai multe asemenea piese de puzzle, totul incepe sa prinda un contur, o sa observi un model, o structura.

– Poti chiar sa accentuezi si sa grabesti procesul acesta. Alege un hobby artistic, poate e muzica, desenul, dansul, orice. Zilnic sau saptamanal aloca un timp pentru hobbyul tau. Iar dupa aceea o sa observi ca ideile ce iti vin vor fii chiar mai multe si mai puternice.

In acele momente vei intelege cum sa iti folosesti creativitatea. Recomandarea mea: tine secrete acele idei. Nici macar tu nu le intelegi pana nu prind contur, dar daca le vei spune si altora, o sa rada de tine, pentru ca nu au cum sa inteleaga piesele disparate dintr-un puzzle pe care il vei construi de abia peste un an sau doi.”

Sursa: nlpmania.ro

 7) Iertarea

cu drag, 

Alina Dospinescu

Cele mai importante calitati ale unei femei fascinante – 1.Recunostinta – Exercitiu practic

Draga mea,

pentru ca multe cititoare ma intreaba care sunt cele mai importante calitati pe care trebuie sa le aiba o femeie ce isi doreste sa fie foarte fascinanta si feminina, m-am hotarat ca luna Decembrie sa fie dedicata la ARTA-FEMINITATII celor mai importante calitati feminine. Voi enumera in fiecare 1-2 calitati ce ne ajuta sa ne marim foarte mult charisma, echilibrul interior si frumusetea si sa radiem o stralucire aparte, venita din interior. De asemenea, voi oferi modalitati simple si la indemana prin care poti sa trezesti si sa amplifici in tine insati aceste calitati minunate, ce vor transforma foarte mult atat modul in care percepi lumea, cat si relatiile tale cu oamenii din jur, care se vor minuna din ce in ce mai mult de starea de bine pe care o traiesti si o transmiti mai departe.

In cadrul serilor dedicate Grupului de Feminitate, despre care poti afla detalii aici, vom realiza impreuna exercitii practice si jocuri interactive care dezvolta intr-un mod placut si usor aceste calitati, odata cu radiatia launtrica. Deci daca iti doresti sa aprofundezi starea ta de feminitate intr-un grup de femei pline de voie buna, inimoase si deschise spre transformare, te invit sa te inscrii si tu, trimitandu-mi un email la adresa de email arta_feminitatii@yahoo.com.

Si acum…POVESTEA  RECUNOSTINTEI:

Mi-am luat un moment in care sa ma privesc cu adevarat in oglinda. Cearcane. O lacrima licarind, inghitita inainte sa se reverse. Puteam sa imi simt pieptul ridicandu-se si coborand. Repede. Inima alerga nebuneste. De ce? Unde?

La inceputul acestei veri am trecut printr-o perioada foarte dificila. Imi cumparasem in sfarsit un apartament al meu, il mobilasem si fusesem ajutata de cei dragi in toate modurile in care era posibil pentru ei. Prinsa insa de un vartej de emotii devastatoare in relatia de cuplu, nemultumirea era la ordinea zilei, dandu-mi peste cap noptile, zilele si starea de bine. Nici gand sa ma bucur de ceea ce viata imi oferise cu generozitate, de aceasta realizare importanta in viata unei femei de a avea in sfarsit un spatiu al meu, care sa ma exprime si in care sa cresc, nu mai zic sa ma bucur pur si simplu pentru soarele care stralucea bucuros la fereastra mea in fiecare zi si pentru faptul ca iata, respir din nou si am fost binecuvantata cu sansa de a trai inca o noua zi, lucruri ce sunt, daca ma intrebati (in zilele in care NU sunt prinsa de capcane emotionale si prostii :)), mai importante pentru fiecare dintre noi decat orice alte realizari personale. Eram suparata. Nimic bun nu conta. 

Totul, pentru ca eu imi concentram atentia pe cu totul altceva. Pe ceea ce consideram eu ca nu merge bine si nu pe ceea ce este bun si frumos in viata mea. Ti se intampla si tie sa iti concentrezi atentia pe lucrurile negative si sa uiti sa le hranesti si apreciezi pe cele minunat de pozitive? Asa e ca in acel  moment totul pare sa capete o tenta terna si gri si puterea ta interioara scade, pentru ca incordarea si incrancenarea cresc? Asa e ca te simti atunci obosita, coplesita, daramata, nedreptatita si stai incruntata fara sa iti dai seama? Asa e ca atunci, oricat de mult te-ai aranja (daca mai iti vine sa ai grija de tine si sa te aranjezi cum o faceai altadata), ochii tai sunt tristi si frumusetea ta parca paleste? 

Eu cel putin, asta am observat. M-am uitat in oglinda si am constatat ca parca nu ma recunosc. 
M-am privit in ochi, mi-am observat cearcanele si umerii lasati, privirea abatuta si inchistarea si m-am intrebat: Asa vrei sa traiesti? Am privit in jur si mai ales, am privit in mine si am cazut efectiv in genunchi, in fata oglinzii, cuprinsa, in acel moment de luciditate ca o strafulgerare de lumina, de recunostinta infinita pentru tot ce sunt si pentru tot ce am. Pentru ca exist si respir, pur si simplu. Am inceput in sfarsit sa observ bogatia de care dispun, in interior si in exterior, norocul pe care il am, de a fi in viata. Asta si pentru ca un om foarte drag si important in viata mea fiind diagnosticat cu cancer in acea perioada m-a facut sa realizez ca fiecare clipa de viata conteaza. 

Am decis in acel moment, fata in fata cu mine insami, sa respect femeia care sunt, sa respect viata pe care o traiesc, sa imi respect pur si simplu sufletul, fiind plina de recunostinta in fiecare zi pentru sansa la viata. Pentru ceea ce am si mai ales, pentru ca sunt. Iar viata mea a inceput sa capete din nou culoare, la fel ca si obrajii mei. Ochii mei si-au recapatat lumina si puterea de a exprima, din suflet, darurile feminitatii mele.

Iata in continuare cum te poti bucura incepand chiar de astazi de multumire interioara si pace, indiferent de circumstante. Sper sa te ajute sa apreciezi mai mult ceea ce Dumnezeu iti daruieste si sa imi lasi un comentariu despre cum simti tu ca se schimba perspectiva ta asupra vietii atunci cand esti recunoscatoare si multumita pentru ceea ce ai.


Exercitiu practic 

3 MODALITATI SIMPLE  DE A FI MAI FERICITA PRIN MULTUMIRE SI RECUNOSTINTA

1. Ceva care sa iti aminteasca sa fii recunoscatoare. Am o prietena care tine mereu in buzunar o piatra colorata de ea in roz. De cate ori atinge piatra, isi aminteste sa se intrebe pentru ce se simte recunoscatoare in acel moment. Deseori, mi-a spus ea, descopera lucruri de care nici nu era constienta pana atunci ca ii aduc multa bucurie: faptul ca un barbat i-a tinut usa deschisa la intrarea in bloc sau merele rosii si parfumate gasite la piata, din care musca cu atata pofta in pauza de pranz, vecinul care are grija de florile pe care le zareste dimineata de la fereastra dormitorului, faptul ca s-a facut ca prin minune un loc liber in parcarea supra-aglomerata exact cand se grabea. A deveni constienta de lucrurile pozitive care se intampla chiar azi in viata ta iti poate deschide portile bucuriei. E usor sa uiti, in graba si zgomotul vietii, sa te bucuri de lucrurile mici, dar semnificative. Alege un simbol simplu, cum ar fi o piatra, care sa iti aminteasca sa …iti amintesti. 🙂

2. Cutia recunostintei. Cand o clienta de a mea din Franta a trecut printr-o perioada grea, plina de schimbari, am creat impreuna cu ea o cutie a recunostintei. In fiecare seara, ea nota pe un biletel 3 lucruri pentru care se simtise recunoscatoare in acea zi, urmand ca atunci cand ne intalneam in fiecare marti pentru sedinta de consiliere sa imi citeasca ce scrisese. Acest obicei simplu a ajutat-o sa treaca mult mai usor prin schimbarile nu tocmai usoare si i-a mentinut optimismul si tonusul psihic de care avea nevoie pentru a face fata acelei perioade foarte intense. 
Si eu m-am obisnuit de atunci sa am o cutie a recunostintei, cu fundita si loc special de introdus biletelele (ca o urna de vot:)), in care la sfarsitul saptamanii scriu 3 lucruri care m-au bucurat cel mai mult in cursul saptamanii. Am astfel la final de saptamana un moment  privilegiat, numai al meu, in care multumesc pentru ceea ce am primit. Vreau ca la sfarsitul anului, de Revelion, sa le scot pe toate si sa le citesc, sarbatorind astfel tot ceea ce e bun in viata mea. Sunt sigura ca astfel voi fi pregatita sa primesc si mai multa bucurie si binecuvantari nenumarate in 2014. Incearca si tu sa faci acest exercitiu frumos in anul care vine. O cutie a recunostintei este ca o pusculita spirituala: aduni in ea starile bune si forta ce te va impulsiona atunci cand vei avea cel mai mult nevoie!

3. Spune Multumesc! Ia acum o foaie de hartie si scrie minim 10 randuri despre fiinta care ti-a influentat cel mai mult viata in bine si de ce ii esti recunoscatoare. Scrie totul, din toata inima, nu tine nimic inauntru. Lasa sa curga pe hartie recunostinta ta, in cuvinte simple. 
Cand te simti pregatita, suna acea persoana si citeste-i ceea ce ai scris. Daca ai emotii si nu stii cum sa incepi, spune-i ca psihologul de serviciu de la ARTA-FEMINITATII (adica eu:)) te-a pus sa faci acest exercitiu pentru a iti deschide inima si a te convinge ca una din cele mai puternice si importante calitati ale unei femei, ce iti va schimba in bine viata, este recunostinta. Apoi respira adanc si citeste fara oprire. Citeste tot si e foarte posibil sa experimentezi una dintre cele mai frumoase si semnificative experiente din viata ta, de care vei fi foarte multumita sa iti amintesti inainte sa mori.

In cadrul unui experiment stiintific, cercetatorii americani au masurat exact cu cat creste procentul de fericire al fiecarei fiinte umane atunci cand isi exprima recunostinta. Rezultatele sunt graitoare: starea de fericire generala creste instantaneu cu 25% si se mentine la acest nivel si in zilele urmatoare. In plus, oamenii care isi formeaza obisnuinta de a simti recunostinta sunt mult mai putin stresati, mai satisfacuti de relatia de cuplu si de viata in general, se accepta mai mult si se iubesc pe sine, iar  toate acestea, cred ca iti dai seama, cresc foarte mult forta de atractie a unei femei.

Te imbratisez si te rog sa imi impartasesti intr-un comentariu raspunsul la 2 intrebari:  
Cand ai lasat cel mai recent sa glasuiasca in tine vocea recunostintei? 
Si ce ti-a soptit acest glas, care sunt lucrurile dinb viata ta pentru care te simti recunoscatoare?

Cu drag,

  Alina Dospinescu

  Psiholog

  Heart IQ Mastery Life Coach

  Specialist Evolutie personala si

  spirituala in Academia Femeilor

Indemn pentru femei – partea a III-a

Vă îndemn să vă ridicați, să fiți sigure pe voi, să fiți conștiente si sa aratati lumii ceea ce sunteți capabile, pentru că lucrurile nu mai pot merge la fel ca până acum.

Dar fiți atente, a te impune în relație înseamă a fi foarte sigură de ceea ce simți, a vedea lucrurile clar și a ști exact ce vrei. Impunerea n-are legătură în niciun caz  cu răzbunarea sau cu tentația de a-i provoca celuilalt suferință pentru a-i răsplăti suferința pe care și el v-a provocat-o cândva. Din contră, a te impune înseamnă a căuta calea cea mai benefică și armonioasă pentru a impune propriile standarde, ghidată numai de bune intenții (dar fără a face cel mai mic compromis). 
Multe femei nu pot impune pentru că fără să-și dea seama, pentru ele e mai important să-i provoace suferință celuilalt decât să obțină libertatea. Ironic.

Femeile care se impun trebuie s-o facă în primul rând pentru A AVEA O RELAȚIE mai bună, asta să fie motivația din spatele a tot ce fac. Orice altă motivație ascunsă care implică a-i provoca durere celuilalt este sortită eșecului si scandalulilor. El va suferi oricum în urma unor astfel de evenimente, nu încerca să pui paie pe foc, dimpotrivă asigură-l că se poate bucura de afecțiunea ta și atunci, doar că de acum înainte îți vei impune standardele tale… însă el nu va fi în niciun caz mai puțin important pentru tine.

Mi-ar plăcea să  văd că voi femeile sunteți capabile să demonstrați că vorbele lui Kahlil Gibran sunt reale, și anume:

“Gingăşia şi bunătatea nu sunt semne de slăbiciune, ci manifestări ale puterii şi hotărârii.”

Imi doresc să vă văd aspre si exigente cu bărbații până în momentul în care sunteți sigure că au înțeles că tot ce aveți voi de oferit NU ESTE UN SEMN DE SLABICIUNE !!!…ci din contră o manifestare a acelei comori ce stă în voi.

 Culmea prostiei pe care o cunosc eu e să văd o femeie care plânge și cere disperată prin aceasta afecțiune și susținere din partea bărbatului de lângă ea, iar barbatul în loc s-o ia pur și simplu în brațe, începe să-i explice foarte rațional și argumentat că ea suferă de fapt inutil.
El îi explică într-una că are dreptate în teoria lui și singurul si unicul lucru care-l interesează e să demonstreze că are dreptate, când nici nu contează cine are dreptate. Tot ce contează este CINE IUBESTE MAI MULT, cine isi arata atunci iubirea si intelegerea fata de cel/cea iubit/a.

Cât de inconstient să fii să crezi ca iubirea înseamnă să-i demonstrezi cuiva că greșește când cere doar afecțiune ?

Cât de inconștient să fii să trăiești o viață astfel și să crezi că ai “o relație”, pe care s-o mai numești “căsnicie” ?

Unui astfel de bărbat îi este infinit mai usor sa faca demonstratii rationale o zi întreagă, să vă convigă că greșiți, să vă învinovățească, să vă arate că este puternic (și prost) prin realizările lui, să  facă toți banii din lume și tot ce vă puteți imagina, decât să ofere o singură secundă afecțiune. (Si la fel este si cand voi ii tineti ore intregi de discursuri despre iubire si faceti scandal, in loc sa fiti un model de iubire constienta, asumata si sa va respectati zi de zi propriile principii spirituale si inima.)

De aceea spun să căutați conexiunea, relația cu un bărbat înainte de toate, să-i testați capacitatea de a oferi afecțiune și susținere… și doar apoi să luați în considerare și lucrurile superficiale. Pentru că de la iubire pornește totul.

Da, și să nu cumva să uit, nu vă lăsați vrăjite de bărbații “îndrăgostiți” pentru că sunt total inconștienți, fiți aspre și exigente în raport cu ei. Faceți-i să înțeleagă foarte clar că îndrăgostirea e ceva mai degrabă egoist și se poate traduce prin “am nevoie de ceva de la tine”… iar iubirea înseamnă cu totul altceva și anume  “am ceva să-ți ofer, si nu vreau nimic în schimb”.
Fiți foarte atente dacă ceea ce vă oferă bărbatul e interesat sau dezinteresat. Cum în 99,9% din cazuri e interesat de ce obține, vă indemn să vă folosiți de feminitatea voastră pentru a-l aduce pe calea cea bună.  

Trăim în lumea în care oamenii nu mai simt si numai voi sunteți capabile să readuceți lucrurile valoroase la lumină.
E lumea în care oamenii preferă să întoarcă serviciul oricui îi ajută, decât să simtă o secundă recunoștință.
Lumea în care oamenilor le e mai ușor să fie intelectuali și să explice totul rațional, decât să ofere un strop de afecțiune.

E aceeași lume a oamenilor care au găsit infinit mai ușor construiască un turn Babilon  pâna la Dumnezeu, decât să intre o singră clipă în contact cu ceea ce este în interiorul lor. Suntem în stare sa facem orice în exterior pentru a fugi de interiorul nostru.
În ceea ce mă privește, găsesc infinit mai ușor să scriu un articol de 10 pagini decât să simt lucrurile pe care le scriu… pâna la urma sunt și eu bărbat. :-))

Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decat să închei, la fel ca data trecută, cu un citat de-a lui Kahlil Gibran:

‎”Frumuseţea nu este exterioară,
frumuseţea e dată de lumina din inimă.”

…iar inima, dragele mele, se vede foarte clar în ochii voștrii. 🙂
 
Răzvan

Acesta este un articol foarte important, scris de catre un barbat pentru noi, femeile. Va invit sa cititi cu atentie, sa urmariti si celelalte parti, pe care le voi publica in zilele urmatoare aici si sa lasati acest cuvinte sa va conecteze la adevarata putere a inimii voastre, la acel foc interior care trezeste demnitatea interioara, care dinamizeaza si indeamna la actiune si la transformare. 

Meritam o viata mai buna si pentru aceasta este necesar sa ne privim cu ochi mai buni. Este necesar sa nu mai imitam ceea ce este masculin, sa ne regasim feminitatea, dar nu la modul moale si lipsit de putere, ci acea esenta tare a feminitatii conectate la iubire, la inima, la verticalitate si deminitate, la starea de zeita. Femeile au puterea de a schimba fata acestei lumi. Ele sunt cele care educa generatiile urmatoare, dar si cele care inspira barbatii atunci cand sunt cu adevarat femei si nu se abat de la ceea ce este frumos, adevarat si bine. 

Alina Dospinescu

Trezirea spirituală – 12 intrebari catre tine insati

Trezirea către Spiritul nostru este emoţionantă, dar poate fi şi tulburătoare – cel puţin din punctul de vedere al ego-ului nostru – astfel încât uneori suntem tentaţi să continuăm ca şi cum totul ar fi fost la fel. Odată ce procesul de trezire începe, totuşi, nu îl putem ignora prea mult. Întocmai ca o fisură într-o uşă care se deschide spre o cu totul nouă parte a fiinţei noastre şi spre Universul în care locuim, noi suntem în cele din urmă constrânşi să observăm ce aspecte ascunse ale vieţii ne atrag, ne cheamă. De îndată ce începem să ne trezim Spiritul, simţim noi posibilităţi în viaţă, de care nu eram conştienţi înainte şi vrem să le descoperim. Ca şi cum ne-am trezi dintr-un vis fără sfârşit, începem să privim lumea cu alţi ochi şi ne regăsim simţul curiozităţii. Începem să ne întrebăm, poate pentru prima dată, dacă într-adevăr există mai mult decât putem vedea cu ochiul liber, şi dacă da, vrem să ştim despre ce e vorba!

 Odată ce intri în faza de trezire a transformării tale spirituale, lumea, aşa cum o ştii, se zdruncină – pentru ca niciodată să nu mai poată fi reordonată. Şi în plus, descoperi că era doar o cochilie ce ascundea de tine o realitate mult mai amplă şi mai expansivă, care promite recompense, realizări, provocări şi linişte aşa cum nu ai cunoscut vreodată. Aşadar, pe măsură ce intri în faza de trezire şi îţi vezi lumea destrămându-se, nu te lupta să o refaci. În schimb, caută „printre bucăţi” părţile pe care le simţi a fi autentice. Caută ceea ce ar putea reflecta Spiritul tău şi continuă să păstrezi doar acele aspecte. Ţine minte că ţi-ai început propria trezire spirituală ca răspuns la propria dorinţă internă de a te conecta cu adevărata ta putere. Cu alte cuvinte, trezirea nu apare pur şi simplu – cu toate că ţi s-ar putea părea aşa – ci mai degrabă tu faci să se întâmple asta, la nivelului sufletului.

Când începi procesul, fii conştient de faptul că nu eşti singur pe drumul transformării tale. În calitatea noastră de fiinţe care evoluăm, noi toţi trecem în permanenţă printr-o oarecare formă de trezire mai înaltă. Chiar şi cei care par că se află deja pe o cale spirituală vor continua să  descopere mult mai mult din potenţialul lor Divin de-a lungul întregii vieţi. Atâta timp cât ai formă umană, scopul tău este să atingi niveluri mai înalte ale conştiinţei şi puterii personale. Trezirea spirituală este un semnal al faptului că eşti pregătit să înveţi mai mult despre adevărata ta identitate şi să treci într-o stare activă de cocreare, împreună cu Universul.

Aşa cum prima zi de şcoală este plină de emoţii, indiferent de clasa în care eşti – de la grădiniţă la facultate – te afli în faţa acestui prag deoarece ai muncit ca să ajungi aici… şi eşti pregătit să îl treci, chiar dacă pare incomod la început. Ai progresat până în punctul în care lucrurile de care te-ai agăţat, ca de nişte pături ce îţi dădeau senzaţia falsă de protecţie, nu îţi mai sunt de folos; şi eşti pregătit să renunţi la relaţii, idei şi convingeri limitate, astfel încât să poţi cunoaşte altele noi, mult mai puternice.

În cele mai multe dintre cazuri, ceea ce este cel mai şocant pentru oameni este modul în care începe adevărata experienţă a trezirii. Ne surprinde fără să fim conştienţi şi ne umileşte în aşa fel, încât intelectul nostru (sau ego-ul) nu poate să o explice, să o minimizeze ori să-i anuleze impactul. Trezirile Spiritului anunţă momentele de adevăr şi ne cheamă înapoi către adevăratul nostru eu. Nu există nicio forţă care să poată nega impactul trezirii Spiritului. Odată ce Spiritul tău te bate pe umăr, eşti obligat să te ridici, să fii atent şi să asculţi. Întocmai aşa cum te-ai trezi în timpul unei nopţi agitate şi nu mai poţi adormi din nou.

Ţine minte că aceasta este prima etapă a reconectării cu adevărata ta putere. Unii oameni sunt pricepuţi să amâne procesul pentru o vreme, dar în cele din urmă, asemenea unui computer a cărui baterie se descarcă, ei vor rămâne fără energie datorită faptului că nu se reconectează la Sursă. Permite-ţi deschiderea către ceva mai amplu decât percepţiile tale limitate bazate pe ego, pentru a-ţi alimenta un alt fel de experienţe profunde de viaţă la care ai tânjit îndelung şi pe care le meriţi. Dacă nu facem o alegere conştientă de a ne conecta cu Spiritul şi nu acţionăm zilnic pentru a o menţine (şi cuvântul cheie este zilnic), dacă nu ne concentrăm atenţia şi intenţia de a ne conecta direct la Spirit de-a lungul întregii zile şi nu renunţăm la obiceiul de a ne lăsa conduşi de ego-ul nostru, vom rămâne sub controlul acestor vechi şabloane limitate… şi nimic nu se va schimba.

Nu trăim într-o cultură care ne susţine Spiritul. Dimpotrivă, lumea noastră a fost creată să înlăture Spiritul cu totul şi să ne ameţească cu înlocuitori jalnici care ne fac să fim obsedaţi şi dependenţi de aceşti „zei falşi” ai lumii.
Preambulul trezirii noastre este marcat de o senzaţie crescândă de copleşeală, epuizare, anxietate, nelinişte, nerăbdare, iritare, depresie şi victimizare deplină. Cu alte cuvinte, avem sentimentul că viaţa este o luptă şi noi nu putem face nimic.

Faceţi schimbarea

Ego-ul nostru crede că schimbarea reprezintă moartea şi va face tot ce îi stă în putere să o evite. Iată de ce mulţi dintre noi rămânem blocaţi, spunându-ne în sinea noastră că vrem o schimbare spirituală, însă făcând totuşi foarte puţin, dacă nu chiar nimic, pentru asta. Discutăm despre un plan bun, dar nu reuşim să facem un singur pas pe drumul către transformare. Promitem să citim cărţile de spiritualitate care ne-au fost date de cei ce ne-au ascultat lamentările, sau pe care le-am cumpărat singuri, însă rareori reuşim să trecem mai departe de un capitol sau două, înainte de a fi atraşi înapoi în aceeaşi dramă veche.

Promitem să mergem mai adânc şi să privim în interiorul nostru, dar uităm îndată – asta până când viaţa devine atât de frustrantă sau de dureroasă, ori circumstanţele se schimbă atât de mult, încât nu mai putem fi aceiaşi. Discuţia cu alţii despre transformare, chiar şi atunci când ne exprimăm cu adevărat dorinţa de a trăi noi înşine liniştea şi puterea specială a Spiritului, nu este altceva decât o discuţie şi nu o acţiune. Dar până când nu acţionăm concret şi regulat şi nu facem ceva pentru a ne conecta direct cu Spiritul nostru plin de bucurie în fiecare zi, zi de zi, până când această obişnuinţă nu devine fundamentul central al  vieţilor noastre, nimic nu se va schimba.

Este periculos să fii prins în „roata ego-ului”, încercând să-ţi controlezi viaţa. Îţi dă senzaţia că eşti într-o competiţie. Jocul „ţinerii lucrurilor sub control” îţi conferă o falsă senzaţie de putere, motiv pentru care poate fi aşa de captivant. Şi devine copleşitor, în special atunci când ego-ul tău chiar reuşeşte să ţină lucrurile sub control pentru un timp. Treci temporar printr-o stare psihologică înălţătoare, o izbucnire de adrenalină care te face să te simţi mulţumit pe moment. Este ca şi cum ai câştiga jocul… dar îl câştigi oare cu adevărat? Ştiţi răspunsul. Nu poţi câştiga pentru că jocul ego-ului nu se sfârşeşte. Niciodată. Continuă la nesfârşit. Nu-i de mirare că este obositor! Nu te poţi relaxa niciodată, atunci când joci jocul controlului, dar poţi renunţa. Şi când faci asta, viaţa devine a ta pentru a o trăi cu adevărat şi a te bucura de ea. Aceasta este transformarea despre care toată lumea vorbeşte zilele astea.

 

Pentru a renunţa la jocul de putere, de luptă şi de dualitate al ego-ului, „eu împotriva ta”, sau oricum vrei să îi spui… aceasta este cea mai importantă decizie pe care o poţi lua. Nu poate avea loc decât dacă faci ceva cu totul diferit în viaţa ta, începând chiar de astăzi şi continuând în fiecare zi, până când devine singurul mod în care vrei să trăieşti.Când ne conectăm cu Spiritul nostru, nu există nicio luptă pe care trebuie să o câştigăm, niciun duşman împotriva căruia să concurăm şi nimeni care să aibă control complet asupra noastră. Trebuie să încetăm să ne mai luptăm cu noi înşine, cu ceilalţi, ba chiar şi cu timpul. În loc să trecem grăbiţi prin viaţă, cu respiraţia blocată, trebuie să respirăm exact aşa cum făceam atunci când ne-am născut: complet, lent, profund. Trebuie să evităm conştient jocul lipsit de Spirit al ego-ului şi să ne amintim că cei care îl joacă mor – nu trăiesc.

Puneţi întrebările

Acum scoateţi-vă jurnalul şi îndreptaţi-vă atenţia spre interiorul vostru. Cântăriţi atent fiecare dintre următoarele întrebări şi invitaţi-vă Spiritul, eu-l vostru cel mai autentic, să răspundă la fiecare dintre ele. Oferiţi-vă suficient timp pentru a simţi răspunsul sincer ce vine din sufletul vostru, sursa puterii voastre.

• Cu ce schimbări, aşteptate sau neaşteptate, vă confruntaţi acum?
• Cu cine sau cu ce situaţie vă luptaţi acum?
• În ce domeniu simţiţi cel mai mult stres?
• Aveţi suficient timp, în cadrul rutinei zilnice, să verificaţi cum vă simţiţi? Ce anume vă ocupă cel mai mult timp?
• Pe o scară de la 1 la 10, cât de mult vă aflaţi de obicei în „stare de urgenţă”?
• Ce anume vă provoacă senzaţia unei stări de urgenţă cel mai des?
• Cum staţi cu sănătatea din punct de vedere fizic? Aveţi dureri sau suferinţe?
• Cum staţi cu nivelul de energie? Aveţi suficientă energie în timpul zilei sau vă simţiţi adeseori epuizaţi?
• Dormiţi bine? Dormiţi suficient în fiecare noapte?
• Vă faceţi timp ca să vă ocupaţi de lucrurile care vă plac? Le duceţi cu adevărat până la capăt?
• Ce gânduri, îngrijorări, temeri şi / sau oameni încercaţii să controlaţi?
• Cine sau ce vă conduce (in) viata? 

După ce notaţi răspunsurile, lăsaţi jurnalul deoparte şi rămâneţi în această poziţie. Închideţi ochii, inspirați şi respiraţi liniştit pe nas. Începeţi cu un suspin sau chiar două pentru a putea să vă relaxaţi. Simţiţi tensiunea energică pe care trecerea grăbită prin viaţă o creează în corpul vostru. Observaţi cum vă stoarce de energie, de forţa vitală, de pofta de viaţă?

Odată cu următoarea respiraţie, lăsaţi orice tensiune să dispară şi existaţi pur şi simplu pentru un moment sau două, chiar mai mult dacă este posibil. Bucuraţi-vă că staţi jos şi că respiraţi adânc, goliţi de orice gând, eliberaţi de orice plan şi mai ales trăind în acest moment. Simţiţi această vibraţie prin care sunteţi conectaţi la Sursă. Observaţi cât de liniştiţi, de mulţumiţi, ba chiar cât de energizaţi vă simţiţi. Aceasta este puterea Spiritului vostru şi vă este disponibilă oricând. Sunteţi voi înşivă cu adevărat. Ţineţi minte asta!

Sursa: Drumul catre tine

Autoare: Sonia Chooquette – Puterea propriului spirit

 

Cum te vindeci de complexele sexuale legate de imaginea de sine

Traim intr-o societate care ne bombardeaza zilnic cu modele de perfectiune fictive. Revistele sunt pline de femei sau barbati perfecti sau care cel putin asa par, societatea ne arata cu degetul daca nu suntem intr-un anume fel iar in familie crestem cu credinte care ne transmit inconstient ca daca facem anumite lucruri sau suntem intr-un anume fel, suntem gresiti. Iar noua nu ne ramane decat sa ne dorim sa atingem perfectiunea si sa dezvoltam frustrari si complexe in comparatie cu aceste modele perfecte.

Complexele apar in urma unui conflict intre natura noastra, intre ceea ce suntem noi si o regula impusa din exterior. Unele sunt evidente, cum ar fi obsesia pt greutate in cazul femeilor si cat mai multi muschi in cazul barbatilor iar unele sunt mai putin evidente, pentru ca se afla sub asternuturi, atat la propiu cat si la figurat. Ele au radacini adanci in inconstent iar pentru a le depasi trebuie mai intai sa le aducem la suprafata. 

Femei vs barbati

 

In timp ce femeile simt nevoia de protectie si de siguranta si dezvolta complexe vizavi de asta, barbatii au complexe in ceea ce priveste puterea. Suntem diferiti si suntem programati genetic intr-un anume mod, iar din vremea cand oamenii traiau in pesteri pana acum nu s-a schimbat mare lucru, doar a luat alta forma. Complexele de sub asternuturi tin in mare parte de teama ca nu suntem suficienti de buni si eligibili pentru un anume statut.

Am asistat la discutii offline si am vazut online articole intregi despre cum sa ai o viata sexuala de poveste, condimentata si incitanta. In realitate insa, oricate sfaturi am urma ca sa ne imbunatatim viata sexuala, este in zadar, daca nu ne eliberam de sub povara complexelor provocate de modelele perfecte ce ni se servesc dimineata la pranz si seara, a celor ce provin din familie si a celor ce provin din teama ca nu vom face fata cerintelor impuse de societate.

Multe din complexele sexuale sunt oglinda felului in care parintii se comporta, unul fata de celalat si amandoi fata de copil. Cea mai puternica metoda de invatare, mai ales la copii, este exemplul. Copilul ori va imita modelul, ori il va respinge. Cel mai apropiat model este cel parental, de aceea, daca parintii sunt foarte complexati de sexualitatea lor, copilul or va face acelasi lucru, ori va adopta cealalta extrema, aceea de a fi foarte libertin.

„nu te mai imbraca cu fuste scurte ca arati ca o femeie usoara“„nu sta pana tarziu noaptea, caci noaptea ies doar depravatele“
„nu plange ca esti baiat mare“
„esti numai piele si os“
„arati ca o balena“



Reprosurile, comparatiile, pudicitatea pot creea complexe. Rari sunt parintii care sa nu isi compare copilul cu alti copii: mai ordonati, mai buni la invatatura, mai cuminti, mai destepti. Ce anume ar putea sa-l faca pe acest copil ajuns la maturitate sa creada ca o partenera de viata il va privi altfel decat l-au privit parintii sai, care ar trebui sa il iubeasca neconditionat?

Eternul complex al femeilor in pat este ca nu arata suficient de bine: ca li se vede celulita, colaceii sau ca nu au un corp suficient de tonifiat. Apelam de la creme minune si diete fulger pana la bisturiu ca sa ne indreptam imaginea de sine, poate poate ne-om iubi mai mult sau poate poate vom gasi pe cineva care sa ne iubeasca cum am vrea noi.
Ni se transmite permanent mesjul ca trebuie sa fim perfecti pentru a fi acceptati si iubiti de catre ceilalti. Ni se ofera etaloane si modele. Succesul social se masoara in kilograme si in masa musculara. Luam aceste modele de bune si asa ajung 5 kg in plus sa duca la depresie, frustrare si ura de sine.

Un alt complex al femeilor este acela ca vor fi folosite. Ne dorim certificate de garantie dinaintea primei nopti de dragoste, daca se poate. Ne proiectam asteptarile pe cel de langa noi. Abia cunoastem un barbat si deja credem ca suntem intr-o relatie. Atat de mare este teama de a ramane singure.

Pe barbati societatea ii invata ca trebuie sa fie niste duri, adevarati macho, ca trebuie sa fie virili si ca sensibilitatea este semn de slabiciune. Asa apare complexul machoului sau cel al baiatului dur, care isi pune aceasta masca pentru a nu fi ranit sau pentru a fi pe aceeasi lungime de unda cu amicii lui. Cu cat mai multe femei au in pat, cu atat mai buni sunt considerati si cu atat sunt mai admirati de cei din jur.

Barbatul nu este scutit nici el de complexe: teama ca nu e destul de bun la pat, ca nu are suficienta experienta, ca durata nu este suficienta sau fabulosul complex legat de marime sunt doar cateva din complexele de inferioritate ce le au barbatii.

Cum sa ne vindecam de complexe

Felul in care te vezi joaca un mare rol in complexele sexuale, pentru ca, multe din ele, fac parte din grupa complexelor de inferioritate, ce provin dintr-o imagine de sine deteriorata.

Atat femeile cat si barbatii duc o lupta continua cu complexele: cumparam produse si servicii care ne promit ca ne vor face mai buni, mai frumosi, mai potenti – adica ne promit ca datorita tuturor acestor calitati vom fi mai IUBITI.

Pentru ca in fond, asta cautam, sa fim acceptati si iubiti asa cum suntem. Si pentru ca nu ne consideram suficient de bun, recurgem la artificii, iar cand artificiile nu merg, dezvoltam frustrari si complexe.

De aceea, vindecarea de orice complex, incepe cu tine. Nu exista nici o pastila magica sau vreo solutie minune care sa iti dea incredere in tine si sa te faca sa te privesti altfel decat o faci.

Acceptarea de sine presupune munca din partea ta. Daca tu iti urasti corpul, cum ai vrea ca altcineva sa il iubeasca?

3 pasi spre o imagine de sine mai buna

1. Realizeaza ca perfectiunea nu exista
Perfectiunea este obiect de muzeu si cine vrea sa o atinga va sfarsi dezamagit. Nimeni si nimic nu este perfect in lume. Insa suntem frumosi tocmai prin imprefectiunile noastre. Acesta este cel mai minunat lucru. Si putem sa ne facem iubiti pentru acele imperfectiuni.
Angelina Jolie, una din cele mai frumoase femei, se ura pentru ca avea buzele mari si toata lumea radea de ea. Iti vine sa crezi?
Ne putem transforma imprefectiunile in atuuri, daca ne schimbam perspectiva de a le privi.

2. Accepta-te asa cum esti – exercitiul oglinzii
Iti recomand un exercitiu extrem de eficient care iti poate imbunatati imaginea de sine daca il practici cu regularitate.
Timp de 10 minute, in fiecare zi, priveste in oglinda partile corpului tau care nu iti plac. Nu iti place grasimea de pe abdomen? Priveste-o timp de 10 minute pe zi. Iti vine sa spargi oglinda? Inseamna ca mai ai de muncit. O zi, doua, trei, cat va fi nevoie sa te uiti la tine zambind.

3. Bucura-te ACUM
Traim in iluzia ca viata noastra nu se intampla aici si acum. Ca viata noastra va incepe atunci cand vom slabi cele 5 kg, cand vom gasi un partener potrivit, cand vom avea o casa, o masina sau orice altceva. Si in timp ce noi ne proiectam in viitor si ignoram prezentul, viata noastra se intampla. Aici si acum.
Toate complexele si toata suferinta pe care o simtim din cauza lor se cauzeaza faptului ca traim ori in trecut ori in viitor, dar niciodata in prezent.

„Ce se va intampla daca nu ma va place?”„Fostul meu partener mi-a spus ca sunt grasa”„Fosta mea partenera nu era suficient de satisfacuta”

Toate aceste ganduri te saboteaza. Ca sa scapi de ele trebuie sa incetezi sa identifici prezentul cu trecutul sau cu viitorul. Sa traiesti momentul prezent, care este tot ceea ce ai in realitate.

Autoare: Alexandra David
Sursa: mayhem.ro

Marturia graitoare a unui barbat despre femeile cu forme

Fiecare femeie este frumoasa atunci cand crede in ea. Iar kilogramele nu au nicio legatura cu asta. Starea de armonie, de feminitate, de gratie, de jucausenie, de bucurie, de vivacitate, senzualitatea, naturaletea sunt cele care ne fac atragatoare, nu centimetrii. Am intalnit femei de toate tipurile, grase, slabe, inalte, scunde, blonde, brunete, roscate, pistruiate, nu conteaza, femei care emanau acel “ceva” si starea pe care o simti este : “Ah, Doamne, ce femeie!”, datorita felului in care se misca, in care paseste, a caldurii din voce, a focului din privire, a dulcetei din suflet. Pur si simplu, indiferent daca se incadreaza sau nu in stndardele 90-60-90. 
Nu kilogramele, ci libera curgere a energiei feminine si chiar abundenta ei sunt cele care conteaza. Nu ma credeti? Iata marturia foarte frumoasa si  graitoare a unui barbat:

Imi aduc aminte de o seara de sambata in care ploua foarte tare. Eram la Londra cu niste amici, intrasem intr-un pub oarecare si faceam planuri. La un moment dat, a intrat in incapere o femeie cu o privire magnetica, cu niste forme mai mult decat apetisante, cu o atitudine imperiala si cu un tricou alb, mulat si extrem de ud. V-am mai spus ca ploua.

Cateva dintre fetele de la masa noastra si-au modificat instant discursul, evident deranjate de spectrul impozant al domnisoarei in cauza. Evident, replicile rautacioase au inceput sa curga: ”e obeza!”, ”cat tupeu trebuie sa ai sa porti fuste-creion daca tu cantaresti 90 de kilograme?”, ”e trista!”, ”e frustrata!”, etc.

Din punctul meu de vedere era superba. In niciun caz obeza, trista sau frustrata. Era mult mai sigura pe sine, mult mai seducatoare si mult mai evidenta (si nu din cauza numarului de kilograme) decat toate fetele de la masa mea. Siguranta ei era atat de molipsitoare, incat amicele mele au simtit pericolul si au realizat ca o femeie mult mai grasa decat ele, le poate fura in orice moment iubitul. Asta pentru ca baietii se pierdusera de ceva vreme in formele pline, rotunde, ale frumoasei necunoscute.
Si pentru ca am intalnit, recent, un alt exemplu de femeie care poate fi considerata grasa, pentru ca m-a fascinat, pentru ca mi-a demontat absolut toate miturile legate de siguranta, flirt si atitudine, imi permit sa ma declar fanul numarul 1 al formelor!

Si, da, atitudiunea nu are absolut NICIO legatura cu numarul de kilograme! Au contraire!

Credit foto: Tara Lynn
Sursa: Le Projet d’Amour 

Credeti in voi! Lasati energia sa curga liber prin trupul vostru! Bucurati-va de viata, bucurati-va de trupul vostru, de energia voastra debordanta, bucurati-va ca sunteti femei, este un dar! Iubiti cu putere, cu romantism, iubiti la nebunie! Traiti viata ca pe un dans, cu pasiune, in armonie, exprimand ritmul ei incantator! 

Sunteti intruparea gratiei, a frumusetii, a senzualitatii, a iubirii, sunteti femei divine, nascute ca sa faca lumea frumoasa si palpitand de iubire! Acesta este darul feminitatii pentru aceasta lume. Cand il exprimam liber, viata noastra devine BUCURIE! 

ESTI FRUMOASA CAND IUBESTI, ESTI FRUMOASA CAND TE IUBESTI CU TOT CE ESTI, BUCURA-TE DE VIATA, ESTI CEA MAI FRUMOASA CAND ESTI FERICITA SI LIBERA! 

cu mult drag,
Alina Dospinescu