Da, exista in fiecare femeie o zeita, dupa cum spuneam in articolul anterior, dar de unde puterea de a trai precum o zeita plina de stralucire, forta, seninatate si iubire, zi de zi, daca suntem ranite, daca ne dispretuim corpul, daca ne vlaguim de energie urmarind ceea ce credem ca (ne) “trebuie” si facand prea rar ce ne indeamna sufletul?
Si nu este vina noastra ca se intampla asta, este doar rezultatul faptului ca societatea zilelor noastre nu incurajeaza grija fata de suflet, fata de lucrurile profunde, legate de lumea noastra interioara si pentru ca a uitat secretele feminitatii. Femeile traiesc in separare, in competitie una cu alta si uitand sa fie surori in suflet, uita treptat chiar de natura lor feminina si de puterea si valoarea inimii lor. Ele imita barbatii si se muta preponderent in minte, dar asta le face doar sa se simta neimplinite la un nivel profund, pentru ca nu mai stiu sa isi asculte trupul, sa isi urmeze inima, sa isi foloseasca intuitia si se forteaza foarte mult. Ceea ce ii este specific unui barbat, pe femeie o face seaca si o durifica. “Fii barbata Zoe” nu este chiar cel mai potrivit indemn pentru viata de zi cu zi.
Puterea inerenta naturii noastre este diferita si complementara celei a naturii masculine. A trai imitand barbatii sau “intrecandu-i”, cum aud multe femei mandrindu-se, nu este intotdeauna spre binele nostru, chiar daca pare asa. In timp, trupul si psihicul nostru tradeaza deconectarea pe care o traim de la natura noastra reala, de la izvorul feminitatii, care ar trebui si ar putea sa ne sustina si sa ne hraneasca. Fara a ne intoarce la acest izvor, traim infometate si insetate, vesnic nemultumite, pentru ca nu suntem niciodata Acasa.
Am uitat sa fim zeite pentru ca energia nu mai curge liber prin noi, este incorsetata si erotismul nostru debordant nu mai este o sursa de placere sublima si regenerare; pentru ca ne dam puterea altora, de la iubiti si soti la sefi si planuri de marire si de la incercarea de a imita starurile la cea mai crunta critica fata de sine. Ne consumam puterea pe atasamente si incrancenare si devenim femei pline de amar, triste, resemnate, depresive sau, in extrema cealalta, femei de otel, dure, ambitioase, reci, competitive, mandre ca putem face “tot ce face un barbat si chiar mai mult”, insa aproape incapabile sa mai fim femei, sa ne simtim trupul, sa ne bucuram de iubire, sa intuim ce e bine, sa curgem in ritm cu viata, in armonie, sa ne relaxam, sa fim hranitoare, calde, inspiratoare, vii, savuroase, fericite si implinite.
Uitand sa fim femei insa, traind in rana trecutului si in teama de ce va fi maine, necunoscand puterea energiei noastre feminine si cum sa o folosim, pierdute in labirintul emotiilor si gandurilor chinuitoare, incordate si “barbate”, ne vlaguim si ne ofilim, pierzand comoara noastra cea mai de pret, pentru ca nu avem accesul la puterea zeitei interioare.
Este ca si cum am fi inconjurate de o multime de usi inchise electronic printr-un consum de energie uriasa din chiar propriile noastre resurse, iar asta ne consuma puterea si ne blocheaza accesul la potentialul nostru real. Speram ca mentinand acele usi inchise, de care am si uitat, sau nici nu am fost constiente cand s-au inschis, ca intunericul, frigul, ceata, durerea nu ne vor mai atinge…Este normal sa luptam pentru siguranta noastra si a celor dragi, este normal pentru ca asa face toate lumea, pentru ca pare sa nu existe alta modalitate de a supravietui..Este normal, dar nu aceasta este calea. Calea catre siguranta este trezirea potentialului nostru latent, trezirea energiei noastre feminine sia intelepciunii din inima. Si despre asta s-au scris deja carti importante si se mai pot scrie mii d ecarti. Dar mai presus de orice teorie este practica, informatia nu este de ajuns, pentru ca feminitatea se intrupeaza, se traieste in trup, se vehiculeaza prin inima, se exerseaza si se slefuieste pana la maiestrie nu citind ci facand, fiind impreuna cu alte femei, asimiland prin admiratie sincera si afectiune pura calitati, iubind barbatii, iubind viata si traind-o ca iubire.
Aceleasi usi interioare cu care ne inconjuram pe nesimtite inima pentru a ne proteja, caci parca nimeni altcineva nu ne protejeaza, ne tin departe de lumina, de hrana sufleteasca ce apare prin comuniunea sufleteasca si iubire si deschidere si intimitate, atunci cand suntem primite in toata autenticitatea noastra, exact asa cum suntem. Si toate avem nevoie sa fim primite, sa fim vazute, sa stralucim in lumina frumusetii noastre adevarate. Aceasta este menirea noastra, unul din motivele pentru care ne-am nascut femei in aceasta viata. Acele usi nu ne lasa sa fim vazute cu adevarat si nu ne lasa sa vedem cu adevarat, cu inima. Iar asta provoaca de fapt si mai multa suferinta. Este ca un cerc vicios,incercam sa ne protejam, sa avem grija de noi si de cei dragi, dar de fapt ne facem griji si astfel ne consumam, ne separam, ne inchidem, traim de fapt din minte.
Acele usi – scuturi ne fac sa fim sau sa vrem sa fim altfel decat suntem, sa imitam la nesfarsit modelul altor femei poate chiar mai nefericite decat noi, sa incercam sa fim cum vor altii si nu cum ne e inima, cum suntem noi de fapt…si parca moare ceva in interior, moare tocmai viata din noi, entuziasmul, vivacitatea, radiatia, inima. “Doar cand m-am intors la mine…si nu a fost simplu…viata s-a itors la mine”, imi spunea astazi o femeie ce a fost aproape de moarte, experienta care a marcat-o si a trezit-o, facand-o sa isi intoarca privirea spre zeita din ea, ce existase intotdeauan, chiar si in umbra, in inima ei.
Si mai spunea foarte frumos si adevarat ca : “[…]Viata e mult mai generoasa decat ne putem imagina,ne simtim atat de putin interiorul pentru ca suntem foarte ocupate sa ajustam exteriorul,ne indepartam de feminitatea noastra. Ne instrainam de noi si nu mai putem crea nimic,pentru ca nu mai stim cum suntem,cine suntem.E o asa binecuvantare sa fim femei…Nimic nu ne-ar mai afecta de am fi in starea de zeite pentru ca nu ar mai fi necesara agresiunea”. Multumesc Lena, “intalnirea” noastra m-a inspirat si astfel s-au nascut aceste randuri, aceasta conversatie cu Zeita din fiecare femeie.
Lupta cu viata, negarea feminitatii, separarea de starea de a curge, ne vlaguieste de energie, ne ia puterea si ne face sa angrenam, exact prin puterea mintii noastre alimentate de emotii chinuitoare Legea Atractiei exact in sensul opus a ceea ce ne dorim si a ceea ce am avea nevoie. “De ce iti e frica nu scapi”, spune in acest sens un proverb romanesc.
Ne ramane foarte putina energie ca sa accesam lumina interioara, ca sa stralucim, ca sa actionam inspirat (daca ne mai aducem aminte sa ne rugam sa fim ghidate si inspirate divin). Ne ramane mult mai putina energie ca sa iubim cum iubim noi d efapt, cu tot avantul inimii, ca sa traim navalnic bucuria vietii, navalnic si constient, adica in toata puterea noastra, exprimand ca pe un dar oferit lumii darurile si harurile inascute pe care le purtam in noi ca pe o comoara ce are nevoie sa fie descoperita si adusa la lumina spre a ne face viata bogata. Suntem foarte bogate, insa am uitat, sau suntem adesea prea ocupate cu grija zilei de maine, cu plangerea zilei de ieri si astfel ne pierdem puterea. Puterea noastra feminina magnifica, care poate muta si muntii din loc cu o simpla bataie de inima libera, iubitoare, autentica si neingradita. Insa exista un drum inapoi, care pentru femeie se realizeaza cel mai usor prin acceptarea si manifestarea feminitatii ei si prin trezirea astfel, odata cu zeita interioara, a inteligentei inimii nostre.
Arta feminitatii inseamna arta de a iubi, arta de a trai imbratisand viata, de a invata sa ne relaxam pentru ca ceea ce e bun sa poata curge prin noi si astfel si catre noi. Arta feminitatii insemna sa invatam drumul inapoi, din labirintul fricii si incordarii spre Acasa, spre suflet. Inseamna sa descoperi cum poti sa ai acces la energia ta feminina abundenta, binefacatoare, stralucitoare si cum sa o folosesti pentru a crea de la inceput Lumea, ca o extensie energetica a inimii tale. Cum sa creezi paradisuri de iubire pentru tine si cei pe care ii iubesti, cum sa savurezi viata in loc de a te lupta cu ea, pentru ca ea este copilul tau, nascut in pantecele iubirii de sine, de oameni, de Dumnezeu. Arta feminitatii esrte arta de a fi tu. Tu insati, unica si irepetabila, stralucind din interior. Dansand cu viata. Dansand cu pasiune. Inseamna sa descoperi ca esti un rau care curge din cer si in albia caruia se poate manifesta totul si se poate primeni orice. Sa inveti cum iti poti primeni si regenera sufletul, mintea, trupul. Cum poti avea acces la tinerete fara bataranete si viata fara de moarte traind Viata Vietii.
De ce sa inveti si sa practici maiestria in Arta Feminitatii?
Pentru ca esti o Zeita, atunci cand te intorci la radacinile tale, la feminitatea din inima ta si descoperi secretele energiei feminine. Poti fi zeita, chiar si in zilele noastre. O mesagera a puterilor ceresti. O creatoare de Bine si Frumos si Armonie. O regina, stapana pe Cornul Abundentei. Mama inteleapta, Pamant si Hrana si Rod. Iubita cosmica a Univesului.
Este timpul sa iti amintesti asta.
Cu drag,
Alina Dospinescu
Oricat de blanda ar fi nasterea de care o sa ai parte, crede-ma pe cuvant ca e o explozie care face tandari viata pe care ati stiut-o. Vine pe lume o farama de om care va-ntoarce pe dos ca pe o manusa, va scutura de tot ce stiati si coboara peste voi din pod o armata de nu va mai vedeti din atatea plansete ascutite, colici, scutece curate si murdare peste tot, foame, sete si privare severa de somn. Si-o sa va duceti dorul unul altuia din camere perete in perete, si-o sa va pupati fugitiv peste cap de copil atasat la san, si-o sa comunicati majoritar prin sms-uri si mesaje pe facebook – fa-mi un ceai de lactatie, adu-mi un sandvis, cand vii acasa sa scoti copilul la aer ca ma urc pe pereti!!!
