Manuscrisul Mariei Magdalena – partea I

Aici este povestea personală a Mariei Magdalena a relației ei de iubire constienta cu Yeshua , cunoscut azi ca Isus Cristos. Este o poveste de iubire atât de profundă încât a supraviețuit peste 2.000 de ani de minciuni, și pentru a fi în cele din urmă spusă acum la “începutul sfârșitului de timp.” O Inițiată de rang înalt în Templul lui Isis, Maria Magdalena a fost Sfântul Graal, cupa care a purtat sângele lui Crist. Și “soarele” pe termen lung profețit pe care l-a născut a fost o fată pe nume Sar’h.

În Manuscrisul Magdalenei, dat de ea și retipăritaici, cuvânt cu cuvântașa cum ea l-a dat, ea descrie alchimiape care ea și Yeshua au practicat-o. Aceasta estealchimia care l-a pregătit pe Yeshua pentru a susține viața de după moarte, astfel că el a putut întâlni destinul săuși pune o dâră de lumină prin tărâmul morții, o calede lumină ce fiecare dintre noi o poate urma.

Aceasta este povestea ei, dezvăluindunele dintre cele mai profunde secrete ale templelor așa cum i-a cerut Isis.

La acest text remarcabil, Tom Kenyon aadăugat o comparație a curenților majori ai alchimieiinterne, plus o privire în profunzime la Înalta Alchimie Egipteană și o clarificare a Alchimiilor lui Horus.

Judi Sion, la cerereaMariei Magdalena, a adăugat “Povestea unei femei,” care este povesteafiecarei femei.

Adevărul dezvăluit.

Pentru cei care au ochi de văzut, lăsați-I să vadă.

Pentru cei care au urechi de auzit, lăsați-I să asculte.

Pentru cei care nu au nici una nici alta,

Lăsați-i să treacă mai departe.

INVOCAŢIE  CĂTRE  MAMA  COSMICĂ

Oh, Mare Mamă, feminin divin, născătoare a cosmosului, iubită a Spiritului, Creatoare a întregii materii şi regină a tuturor lumilor din lumi şi a celor din afară, te chemăm la noi în această oră.

Noi suntem copiii tăi; ascultă chemarea noastră.

Noi suntem fiicele şi fiii divinei tale uniuni, fructul pasiunii tale pentru viaţă. Tu, care eşti alături de Spirit, Tatăl nostru, de la începutul timpului, şi ne-ai dus în viitor din uniunea binecuvântată a Spiritului cu Materia, noi suntem copiii tăi, fiii şi fiicele trupului tău şi ai inimii tale, şi noi ne amintim atingerea şi mireasma esenţei tale, şi noi tânjim după tine.

Vino în inimile noastre şi dăruieşte-ne reamintirea.

Vino în minţile noastre şi deschide geniul nostru.

Luminează-ne cu prezenţa ta.

Trage înapoi voalurile ca să putem vedea şi cere uşilor să se deschidă, astfel încât frumuseţea şi extazul să poată locui în casele şi inimile noastre mai complet.

Aceasta este ora celei mai mari nevoi. Te chemăm prin foc şi apă, prin pământ şi vânt, prin tot ce poartă numele tău. Chemăm toată descendenţa ta şi toate numele tale. Vino la noi. Vino în noi. Aşa să fie.

Judi Sion

Traducerere: Anca Stănese

ORICE FEMEIE ESTE O REGINA

O zi pentru femei fericite, din perspectiva unei femei puternice – Luisa Neag, autoarea blogului Putere de Femeie

S-au înscris 100 de femei, fiecare şi-a ales workshopul pe care l-a considerat interesant.

Pe superbele femei de la asociaţia Venus abia acum le descopăr cu adevărat. Pe unele le ştiam de mult, de altele auzisem câte ceva iar pe câteva de-abia le-am cunoscut. Sunt femei puternice, cu multe calităţi şi cu intenţii extraordinare pentru care fac toate eforturile.

Uite ce scrie pe site-ul lor la “Despre noi”:

Să fii fericită. Se poate.
Să fii frumoasă interior și exterior. Se poate.
Să iubești și să fii iubită. Se poate.
Să ai o relație de cuplu care să te incânte. Se poate.
Să găsești echilibrul interior și exterior. Se poate.
Să manifești feminitatea în mod armonios. Se poate.
Să-ți transformi viața și să transformi Universul din jurul tău. Se poate.

Toate acestea şi multe altele sunt scopurile lor minunate pentru care au înfiinţat asociaţa. Aşa că vă daţi seama cât de mult m-am bucurat atunci când m-au sunat şi m-au întrebat dacă vreau să fac parte din echipa lor.

Dimineaţă au învăţat Surya Namaskar – Salutul Soarelui – cu Carmen Stoian.

Sâmbătă, worshopurile s-au ţinut lanţ, şi deşi ar fi trebuit să dureze fiecare doar câte 50 de minute, am mai depăşit uneori… Dimineaţă fetele au dansat cu Anamaria Bădilă, au făcut yoga cu Carmen Stoian şi au învăţat cum să-şi gestioneze emoţiile cu Aniela Sîrcu. Aş fi vrut să vin şi eu, dar mai aveam de lucru la ce aveam de vorbit – ştiţi cum e, nu te poţi abţine până în ultima clipă.

Când am ajuns, erau în pauză. Deja se crease atmosfera de intimitate care apare atunci când mai multe femei se împrietenesc şi se susţin. Exista o aşteptare şi o dorinţă de a afla mai multe din partea celor care aleseseră să rămână cu noi, deşi afară era o zi splendidă.

Am vorbit despre sursele puterii feminine – aşa cum am promis. Mi-am dat seama că n-am cum să le dezvolt pe toate cele la care mă gândisem, dar aş fi vrut să pomenesc măcar vreo trei: puterea sexuală feminină, puterea de a convinge (care ţine de inteligenţa emoţională şi intuiţie) şi puterea iubirii care transformă.

Fac ce fac şi tot la catedră ajung 🙂

N-am apucat să vorbesc decât despre prima – puterea sexuală a femeii. Această energie misterioasă care aduce farmecul femeii, care conţine atât ceea ce se cheamă sex appeal cât şi pofta de viaţă. Am spus că femeia, prin natura ei înmagazinează şi tranzitează această energie, am încercat să arăt cum şi de ce îi este specifică.

Am primit şi câteva întrebări valoroase din public, care m-au ajutat să clarific şi mai mult ideile. Spre exemplu, o fată a întrebat ce este sublimarea energiei sexuale. Am spus că este procesul prin care energia sexuală se poate transforma în alte tipuri superioare de energie, dar n-am apucat să dezvolt prea mult cum anume se face asta.

Altcineva m-a întrebat cum e cu descărcarea feminină – şi la fel. O problemă, cum se spune, complexă şi plină de aspecte  . Am vorbit un pic despre ejacularea feminină şi am explicat că femeile care au orgasm exploziv – adică cele care nu mai au chef să continue să facă dragoste după orgasm, care nu suportă să mai fie atinse ş.a.m.d. – probabil că sunt prea ataşate de plăcerea strict fizică.

Pentru că orgasmul feminin, prin natura lui, este mult mai cuprinzător decât cel masculin, limitat doar la zona sexuală (mă refer la orgasmul cu descărcare). Orgasmul feminin te transportă într-o mare de senzaţii, în care te topeşti şi renaşti. Te umple de energie, nu te seacă. Şi bărbaţii pot avea asemenea senzaţii, cu condiţia să înveţe să separe orgasmul de ejaculare.

Se pare că am spus şi nişte chestii mai delicate, se citeşte pe feţele lor.

În fine, n-am avut timp să vorbesc despre altceva. Însă în săptămânile care urmează, voi mai avea două module, fiecare a câte 3 ore, în care o să am timp să pomenesc despre toate sursele de putere pe care le-am descoperit, şi voi avea ocazia să fac şi nişte exerciţii simple, prin care aceste izvoare de putere pot fi conştientizate şi accesate mai uşor.

Primul va fi  miercuri pe 26 martie pe seară – încă nu ştiu să vă spun locaţia, pentru că va fi în funcţie de câte femei se înscriu – mai multe amănunte vor apărea pe venus.org.ro. Vă ţin la curent.

Dar să revenim la ziua de sâmbătă. După mine a urmat Alina Dospinescu, psiholog cu experienţă şi cu o sensibilitate aparte. Genul de femeie a cărei putere stă în delicateţe, cu poveşti de viaţă care te cutremură şi te fac să crezi în tine, care ştie cum să-ţi trezească sufletul prin cuvinte simple. La sfârşit, fetele au aplaudat-o în picioare.

Apoi, Aida. Preşedinta Asociaţiei Venus, Aida Călin, e psihoterapeut şi o femeie fascinantă, dedicată idealului de a ajuta toate femeile să-şi atingă cel mai înalt potenţial. A lucrat cu multe grupuri de femei şi se vede. Noi, celelalte, vorbisem stând pe scaun, la microfon – ca să ne facem auzite. Aida vorbea în picioare, fără microfon, captivând audienţa.

A vorbit despre fericirea ca problemă de alegere, despre hormoni şi neuroştiinţă, a dat exemple din viaţa ei – extrem de convingătoare. Are darul de a crea acea complicitate feminină care te face să simţi că aparţii unui nucleu de “alese”. Ca şi cum tot ce vrei să faci cu viaţa ta de-acum se poate, ca şi cum tot ce-a fost greu şi urât a ajuns, în sfârşit, la final.

La final Aniela (stânga) şi Aida (dreapta) au oferit flori tuturor participantelor.

Apoi a fost Laura Mosor cu afrodiziacele – o femeie de o frumuseţe copleşitoare, şi atât de caldă şi prietenoasă. Pentru Laura nu există umbre, totul este la lumină şi primit cu zâmbetul pe buze. Şi la fel: totul se poate, decât să ne încordăm, mai bine să râdem copios.

Şi apoi, Gabriela Marin. Medic şi psiholog, cunoscând o mulţime de secrete, care ştie cum să salveze o relaţie de la dezastru. Când zici “o femeie puternică” poţi să adaugi poza Gabrielei – şi ai făcut o treabă bună :).

Seara s-a încheiat frumos, cu flori şi îmbrăţişări, cu promisiunea de a ne reîntâlni. Există o mare dorinţă de a comunica, de a învăţa lucruri noi, de a se dezvolta – printre femei. Toate îşi luau notiţe, citeam pe faţa lor atât interesul cât şi părerile diferite, atunci când nu erau de acord cu ce spuneam.

În sistemul nostru de învăţământ nu prea există obiceiul de a-i încuraja pe oameni să aibă propriile opinii. Cu toate tehnicile noi introduse, vechile structuri îşi spun cuvântul. Vine cineva care “ştie”, iar ceilalţi au obligaţia să asculte şi să înveţe. Nu-i întreabă nimeni ce părere au, nu-i învaţă nimeni să-şi argumenteze poziţia, nu-i îndrumă nimeni către a căuta prin propriile puteri.

Aşa că nu e de mirare că începe să se dezvolte un “învăţământ alternativ”, bazat mult pe tehnici de dezvoltare personală, pe căi şi mijloace de a-i învăţa pe oameni să folosească în viaţa practică anumite cunoştinţe acumulate. Un învăţământ care nu mai lasă loc întrebării veşnice: “Bine, şi la ce-mi foloseşte mie chestia asta?”.

În concluzie, a fost foarte frumos. Pentru mine a fost un început minunat, care mi-a arătat că visele au toate şansele să devină realitate cu condiţia să crezi în ele, să munceşti ca să le creşti şi să cauţi mereu. Le mulţumesc încă o dată acestor extraordinare venusiene că m-au primit şi pe mine în echipa lor :).

Cu aceasta oczie, ii multumesc si eu la randul meu Luisei, cu care ma bucur din suflet sa fac echipa, alaturi de minunatele femei-trainer din Asociatia Venus

Eternului feminin ce traieste prin tine – La multi ani!

Pierre Teiard de Chardin
Eternul Feminin(fragmente)

Am apărut încă de la originile Lumii.
Încă înaintea veacurilor, am ieşit din mâinile lui Dumnezeu…
 destinată să ma înfrumuseţez tot mai mult prin timpuri,
conlucrătoare la opera sa.

Totul, în Univers, se face prin uniune şi fecundare –
prin adunarea elementelor care se caută,
şi se reunesc două câte două,
şi renasc într-un al treilea lucru.

Dumnezeu m-a răspândit în Multiplul iniţial
ca forţă de condensare şi de concentrare.

Eu sunt faţa ce  rezulta din unirea fiinţelor, –
eu, parfumul care le face să vină în fugă
şi le antrenează, în libertate, cu pasiune,
pe calea unificării lor.

Prin mine se mişcă toate şi se coordonează.

Eu sunt farmecul împrăştiat în Lume pentru a o face să se grupeze,
– Idealul suspendat mai presus de ea
pentru a o face să se ridice.

Eu sunt esenţialul Feminin.

La început nu eram decât un abur capricios,
mă disimulam sub afinităţi abia conştiente,
sub o polaritate moale şi difuză.

Dar cu toate acestea existam deja! –

Întinderile de substanţă cosmică, ce poartă în pliurile care se nasc promisiunea de Lume, cu miile,
desenează, prin vârtejurile lor,
primele liniamente ale chipului meu.

Aidoma unui Suflet aţipit dar esenţial,
agitam Masa originară, aproape amorfă,
care se precipita în câmpul atracţiei mele;
– şi insinuam până în atomi, aceste abisuri de micime, neliniştea obscură şi tenace de a ieşi din solitudinea lor spulberată,
– de a se agăţa de ceva, din afara lor.

Eu cimentam astfel bazele Universului.

Căci orice monadă, oricât de umilă ar fi ,
– cu condiţia să fie într-adevăr un centru de activitate –
se supune, în mişcările ei,
unui rudiment de iubire pentru mine,
– Universalul Feminin.

Odată cu Viaţa, am început să iau trup
în fiinţele alese pentru a fi în mod special imaginea mea.

În mod gradual m-am individualizat.

Indistinctă şi fugitivă, la început,
ca şi cum aş fi ezitat să mă fixez
sub o formă palpabilă…
– mai diferenţiată, totuşi, după cum
sufletele deveneau susceptibile de o uniune
mai bogată,
mai profundă,
mai spiritualizată.

Astfel, se elabora cu răbdare,
în secret,
tipul soţiei şi al mamei…

În cursul acestei transformări, n-am respins niciuna din atracţiile inferioare care au marcat fazele succesive ale apariţiei mele,
– aşa cum miezul măslinului nu se goleşte
la fiecare nouă primăvară.

Le-am înglobat doar, şi le-am impregnat,
ca să poarte o conştiinţă extinsă.
Aşa încât, pe măsură ce
fiinţele vii se perfecţionau pe Pământ,
la toate zonele concentrice ale dorinţelor lor
am putut să mă pun faţă în faţă, cerc cu cerc,
– mereu depăşind, totuşi, creşterea lor -,
ca formă adecvată a beatitudinii lor.

Priviţi imensa fremătare care trece în goană,
de la un orizont la altul,
prin oraşe şi păduri.

Priviţi cu atenţie, din susul până în josul Vieţii,
efervescenţa umană prin care fermentează Lumea, –
cântecul şi podoaba păsărilor, –
zumzetul nebun al insectelor, –
înflorirea neobosită a florilor, –
activitatea perseverentă a celulelor, –
truda fără margini a germinărilor…

Eu sunt raza unică prin care sunt provocate,
şi în sânul căreia vibrează
toate acestea.

Omul, sinteză a Naturii, face multe lucruri,
cu focul care arde în inima lui.
El acumulează Puterea,
urmăreşte Gloria,
creează Frumuseţea,
se devotează Ştiinţei.
Şi nu-şi dă seama, de multe ori, că
sub atâtea forme diferite,
cea care îl însufleţeşte este mereu aceeaşi pasiune, –
epurată, transformată, dar vie -,
atracţia Femininului.

Odatã cu Viaţa, am început să mă revelez.

Dar Omul este cel dintâi care m-a recunoscut,
după tulburarea în care l-a aruncat prezenţa mea.

Când bărbatul iubeşte o femeie,
el îşi imaginează la început
că iubirea lui merge numai spre un individ ca şi el,
pe care-l înfăşoară cu puterea lui,
şi pe care şi-l asociază nestânjenit.

El remarcă însă, aureolându-mi faţa,

o strălucire care-i sensibilizează inima,
şi care străluminează toate lucrurile.

Dar el atribuie această iradiere a fiinţei mele
unei dispoziţii subiective a spiritului lui fermecat,
sau unui simplu reflex al frumuseţii mele
asupra miilor de faţete ale Naturii.

Curând, totuşi, se miră de puterea pasiunii
care se declanşează în el la apropierea mea
şi tremură constatând
că nu se poate uni cu mine fără a fi luat, obligatoriu,
ca slujitor al unei opere universale de creaţie.

El credea a găsi aproape de el doar o companie;
şi îşi dă seama că atinge, în mine, 

marea Forţă secretă,
misterioasa Latenţă, –
venită sub această formă
pentru a-l antrena.

Cel care m-a găsit se află la intrarea tuturor lucrurilor.
Nu numai prin intermediul sensibilităţii lui,
ci prin conexiunile fizice ale naturii mele,
eu mă prelungesc în sufletul Lumii; –
sau, mai degrabă,
eu sunt atracţia Universalei Prezenţe
şi nenumăratul ei surâs.

Eu sunt accesul la inima totală a creaţiei, –
Poarta Pământului, –
Iniţierea…

Cel care mă prinde,
mi se dă mie,
şi este prins de Univers.

Ştiinţa mea, neintalmplator, este Bine şi Rău laolalta…

Omul a fost sedus prin iniţierea lui…

Când a văzut că eram universul pentru el,
a crezut că poate să mă cuprindă în braţele lui.

Voia să se închidă împreună cu mine într-o lume închisă,
în doi, unde să ne fim de ajuns.
Exact în acel moment eu m-am destrămat în mâinile lui…

Putea să se i pară că sunt pierderea Umanităţii, – Tentaţia!

O, Oameni, pentru ce vă opriţi
în efortul de purificare laborioasă
la care farmecul meu este făcut să vă invite?

Eu sunt esenţialmente fecundă, –
adică, aplecată asupra Viitorului,
asupra Idealului.

Din clipa în care încercaţi să mă fixaţi,
să mă posedaţi într-o Formă gata făcută,
mă sufocaţi…

Mai mult,
voi pervertiţi,
răsturnaţi din punct de vedere geometric
natura mea.

Pentru că echilibrul Vieţii vă forţează să urcaţi fără oprire,
nu puteţi să vă agăţaţi de Idolul meu încremenit
fără a fi deturnaţi înapoi;
voi vă materializaţi în loc să deveniţi dumnezei.

Cu cât mă căutaţi în direcţia Plăcerii, o, Oamenilor,
cu atât vă îndepărtaţi de Realitate…

…
Neîndemânatic în a distinge Mirajul de Adevăr,
Omul n-a ştiut, pentru mult timp,
dacă trebuia să se teamă de mine
ori să mă adore.

El mă iubea pentru vraja şi dominaţia mea;
se temea pentru puterea mea străină lui
şi pentru inexplicabilele vertijuri.

Eram Forţa şi Fragilitatea lui –
Speranţa şi Încercarea lui. –
După mine se făcea separarea în bune şi rele.
Poate că m-ar fi considerat definitiv rea dacă Christos n-ar fi venit.

II

Et usque ad futurum saeculum non desinam…

Christos m-a salvat. El m-a eliberat.
Atunci când s-a spus: Melius est non nubere,
m-au crezut moartă pentru Viaţa veşnică.

În realitate, prin aceste cuvinte, el m-a înviat, ca pe Lazăr, – ca pe Magdalena, –
şi m-a plasat între El şi oameni,
ca pe un nimb de glorie:

Revelând Virtutea, El a definit, de fapt,
adevărata mea esenţă,
şi i-a repus pe Oameni,
care pierduseră urmele mele,
pe adevărata cale pe care îmi purtam paşii.

În Lumea regenerată, eu continui să fiu,
aşa cum sunt încă de la naşterea mea,
apelul la uniune cu Universul, –
atracţia Lumii aşezată pe o faţă omenească.

Dar adevărata uniune este cea care simplifică,
adică spiritualizează.

…Adevărata fecunditate este cea care asociază oamenii
în generarea Spiritului.

Pentru a rămâne Femeie în sfera cea nouă în care accede Făptura,
a trebuit să-mi schimb forma,
fără ca vechea mea natură să fie alterată.

În timp ce faţa mea înşelătoare continuă să-l fascineze pe cel voluptuos spre Materie,
Realitatea mea s-a înălţat, atrăgătoare;
ea planează între Creştin şi Dumnezeu.

Seduc mereu, dar spre lumină.
Şi pun în mişcare, dar în libertate.

Eu sunt Virginitatea.

Fecioara este şi femeie si mamă:
iată semnul timpurilor noi.

Vocea lui Christos nu este semnalul unei rupturi, a unei emancipări: –
ca şi cum aleşii lui Dumnezeu, 

respingând Legea Firii,

ar fi putut rupe legăturile care îi ataşau de destinele rasei lor,
şi ar fi putut evada din curentul cosmic în care au luat naştere.

Cel care aude chemarea lui Christos, 
nu trebuie să-şi scoată iubirea afară din inima lui.
El trebuie, dimpotrivă, să rămână esenţialmente uman.

El are, aşadar, încă nevoie de mine
pentru a-şi sensibiliza puterile,
şi a-şi trezi sufletul la pasiunea divină.

Pentru Sfânt, mai mult decât pentru oricine,
eu sunt umbra maternă care se apleacă asupra leagănului,
– şi forma strălucitoare pe care o iau visele de tinereţe,
– şi aspiraţia fundamentală care traversează inima
ca o putere neîndoielnică şi străină,
– urma, în fiinţa individuală, a axei Vieţii.

(fragment tradus din poemul filosofic ’Eternel Feminin’ de Pierre Teilhard de Chardin,

traducerea ceruldinnoi.ro)