In unison

I want to feel your breath on me
I want to feel your chest rising and falling with each one
I want to feel your heart beating…
Now
Feel mine in unison with yours
…Perfection!
As vrea sa iti simt respiratia strabatandu-ma, 
Sa iti simt pieptul, ridicandu-se si coborand in ritmul iubirii
Sa iti simt inima cum bate…
Acum…inchide ochii…
Simti cum inima mea bate la unison cu a ta?
Ah!…Perfectiune!

************
Anima

I LOVE YOU


HERE

the Man
 
I'm here in this deep deep blue.. 

between deserted sky and an endless ocean..

 
between 2 far away promissed continents.. 

remembering of you..
wishing you the best.






the Woman:

 
I am here
just like you are too..
 
 
HERE
in the land of love
in the place where everything is fresh..

and sweetly unknown..
comprehensible ,
yet so intriguing..
 
 
 
HERE
in the land of love
where i can be myself,
where i can search for you even when 

im in the middle of  people
 
 
 
HERE
where we can  breathe and just BE.
where we can find our delight in pure existence..
and in the delight of each other's existence..
So happy that i have found you
 
 
HERE.
where there are no distances,no time,

no boundaries,no yesterday and no tomorrow..
where i can jut be
YOUR WOMAN
waiting..
 
 
Feeling you from afar,touching you even when

you dont know it
whispering in your ear with my warm breath
when you are so busy being ..THERE.
 
BECAUSE I KNOW...I JUST KNOW, 

THAT MY FEMININE HEART CAN BRING YOU
HERE.
 
 
*********************
Anima 
 
 

Tu cat de mult te bucuri ?

 Am gasit astazi navigand pe net acest articol foarte bun, pe care il consider o provocare la..Viata !.
Ni-l daruiesc cu drag, pentru trezirea si insorirea sufletelor noastre

*******************************************

Cat de mult te bucuri de viata?
autor : Andreea Savulescu

Eu cred in iubire!
Eu cred in inocenta, cred in rasete cristaline, cred in suflete pereche, cred in dorinte. Indraznesc sa ma joc cu viata si s-o provoc. Cred in mine!
Eu cred in viata. Cred in frumusetea interioara, in oameni, cred in fericire. Iubesc cu toata fiinta mea intreaga lume, iubesc iubirea insasi. Ma bucur de viata , ma bucur de orice lucru marunt care-mi iese-n cale, sunt recunoscatoare ca traiesc. Experimentez. Experimentez sentimente, descopar, invat, zambesc.

Tu cat de mult te bucuri de viata? In ce masura vezi frumusetea din ea?
Te grabesti. Alergi prin lume pe carari intortocheate fara pauze de respiro, fara sa te opresti din cand in cand si sa privesti ceea ce-ti iese-n cale.
Uneori te intalnesti cu fericirea si treci orbit pe langa ea.
Si simti apoi ca totul se topeste in tine ca ceara sub razele soarelui, te trezesti golit de simtire si regretand lucrurile pe care le-ai fi putut face daca n-ai fi pierdut timpul alergand […].
Opreste-te! Inceteaza fuga asta nebuna catre nicaieri! […] Stii macar in ce directie alergi, incotro te indrepti? Daca ti-as cere sa-mi vorbesti despre ce te nemultumeste, ce nu-ti place, ce urasti, ai face o lista nesfarsita. Dar spune-mi, ce iubesti? Ce te calmeaza, ce te implineste, ce te face fericit?

Ador ochii senini de copil, iubesc tineretea. Iubesc copilaria cu nebuniile ei. Ma-ncanta noptile cu miros de iasomie, floare a fecioarei. Imi place vantul cand imi mangaie suav parul, ma fascineaza teii infloriti. Ador sa alerg desculta prin iarba sarutata de roua in diminetile de vara, iubesc vacantele lungi traite la tara, iubesc ciresul din fata casei bunicilor, si merii, si caisii.
Ador mirosul rosiei abia culese din gradina pe care-am udat-o in zile caniculare, si salata de vara cu branza de casa.

Iubesc primavara cand infloresc narcisele si zambilele, imi plac lacramioarele din curtea strabunicului, si garofitele, si Gura Leului, si Mana Maicii Domnului.
Ma trec fiori cand ma gandesc la noptile nebune de vara, la iubirile inocente, la prima iubire…Iubesc murmurul raului si salciile la umbra carora scriam poezii, si pajistea-nverzita si fluturii multicolori. Iubesc pomii infloriti si sarbatorile petrecute la bunici, cand toata familia se aduna si cand ne ragasim.

Iubesc iernile petrecute la tara si derdelusul, si saniuta, si nametii, si camera bunicilor, cu iz de omleta cu jumari. Iubesc zumzetul albinelor in floare si mirosul de iarba cruda dupa o ploaie calda de vara, si curcubeul, si stelele. Iubesc libertatea si nu as vinde-o nici pentru cea mai mare comoara din lume. Libertatea este comoara mea. Libertatea sentimentelor, a gandurilor, a spiritului.
Tu cat de liber esti? Iti aduci aminte cand ai privit ultima data catre stele? Cand te-ai bucurat ultima data de viata? Tu ce iubesti?
Iti cer sa te opresti din fuga si sa te uiti atent in jur. Oricat de cruda si rece ti s-ar parea viata, sunt atatea lucruri de care te poti bucura, atata fericire din care te poti infrupta! De ce nu vezi? Sub picioarele tale e aur. Iti place atat de mult sa te sacrifici pe altarul vietii?
Tu alegi! Poti alege iubirea, poti da uitarii nefericirea, tragedia, frustrarea!
Deschide bine ochii, viata poate fi mai mult decat mocirla, beton, asfalt incins, masini, zgomot si agitatie. Mai mult decat munca de dimineata pana seara, rate, chirie, cheltuieli. Asta ai ales tu sa vezi.[…]
 Constientizeaza frumusetea care te inconjoara! Bucura-te de orice lucru marunt si aparent lispit de importana. Fii mai atent la detalii, ele iti pot oferi emotii, sentimente si momente unice.
Bucura-te de zambetul unui copil, de zborul inaltator al unei pasari, de rasaritul de soare, de padurile racoroase, de clipocitul unui rau, de varful inalt al unui munte, de natura, de iubire. Adevaratele frumuseti se gasesc in lucruri marunte.

Mediteaza cat mai mult! Mediteaza cand te asezi pe nisipul de la malul marii, cand lasi valurile sa te mangaie suav, cand mirosi o floare, cand te plimbi prin parc. Intipareste-ti in minte momente mirifice, traieste senzatia pe care acestea ti-o produc, primeste linistea, libertatea spirituala si mentala pe care ti le ofera.

Ai nevoie de astfel de trairi pentru a-ti aminti ca viata este un miracol, de fiecare data cand simti ca esti pe punctul de a te prabusi, de fiecare data cand simti nevoia sa-ti imbunatatesti prezentul. Mintea umana are uimitoarea capacitateta de a reproduce doar frumusetea din momentele traite, asa ca de ce sa nu o faci?

Lasa-te cuprins de pacea pe care aceste trairi ti-o induc si savureaza rara bucurie pe care ai trait-o. Pastreaza aceste amintiri ca pe un refugiu pretios unde sa te intorci de fiecare data cand vrei sa evadezi din cotidian.

In conditiile vietii moderne, in secolul vitezei, este vital sa inveti sa te bucuri de viata, este esential sa pastrezi in minte si in suflet momente idilice pe care sa le poti retrai atunci cand lumea ti se pare mult prea agitata, atunci cand simti ca nu mai ai putre pentru a lupta.
Nu renunta nici macar o clipa la pacea mintii si a sufletului. Viata merita traita!
Pe curand

sursa:  http://artafeminina.ro/

***************************************

Anima


Cum intampini Marea Iubire ?

Marea iubire
 

ASTĂZI EL MI-A SPUS CĂ NU MĂ IUBEŞTE.

Nu mai e nimic de spus, totul e clar, nu mai e nimic de sperat. Totul s-a sfîrşit.

Şi eu odată cu totul. Nu mai am pentru ce să trăiesc, nu mai am pentru ce să respir, nu mai am cum să mă mai bucur vreodată. Nu există viitor, trecutul e mort, iar eu plîng, plîng. Plîng şi zidurile casei în care locuiesc. Chiar şi norii plîng odată cu mine. Plînge întreaga mea lume, care sigur va muri curînd. Nu are cum să mai trăiască.

De aici, din cea mai adîncă şi crîncenă suferinţă, ridic ochii către cer:

– Doamne, iată-mă că plîng pentru că nu sînt iubită de acest bărbat. Oare cum să fac să nu mai sufăr? Oare de ce mi-ai dat puterea aceasta de a iubi, dacă nu mi-ai dat şi omul potrivit care să o primească? Cui să dăruiesc această imensă iubire?

M-am trîntit pe pat, plîngînd şi aşteptînd să mor.

– Dăruieşte-mi-o mie.

Abia acum am înţeles expresia „a înlemni de surpriză”. Aceste cuvinte s-au auzit în cameră, în camera mea. A mea. Da, a mea.

Dar nu aveau cum să se audă aceste cuvinte!

Aşa, cu batista la nas, m-am întors spre sursa acelor năucitoare vorbe. Ochii mei plînşi privesc mari fiinţa din faţa mea. Reuşesc să îngaim:

– Ci…cine eşti tu?

Îl privesc pe necunoscut şi pentru că nu se grăbeşte să răspundă, mă uit la el şi mă trezesc că sînt fascinată de ceea ce văd. Dacă ar exista pe pămînt un bărbat pe care să-l consider perfect pe gusturile mele ca frumuseţe, atunci acesta din faţa mea este. Mă reculeg din lumile în care am ajuns privindu-l si reuşesc să-i aud răspunsul uluitor:

– Sint Cel-ce-te-iubeşte.

– Te rog să-mi spui cine eşti că ţip.

(„Sper să-l conving cu asta.”)

– Bine, atunci sînt Cel-pe-care-îl-iubeşti.

Mecanismul meu de apărare împotriva adevărului evident dar de neînţeles a făcut să ţîşnească prompt răspunsul:

– Nu te cunosc măcar. Acum te văd pentru prima dată. Cum poţi spune că eu te iubesc pe tine. Iubesc pe altcineva, dacă vrei să ştii.

– Mă vezi pentru prima dată, dar mă iubeşti. Te-ai îndrăgostit de mine nebuneşte de la prima vedere. Şi simţi deodată pentru mine o iubire aşa cum nu ai mai simţit faţă de nimeni.

Dau să protestez, nu-mi place că s-a putut observa aşa ceva. Şi nu-mi place că mi-o spune aşa direct. Nimeni nu mi-a mai spus aşa exact şi aşa direct ceea ce simt.

– Şi, dacă eşti sinceră cu tine, continuă el zîmbind misterios, ar trebui să recunoşti că tocmai ţi-a trecut chiar acum prin cap gîndul că este uimitor să simţi aşa ceva pentru un necunoscut, cînd doar cu nici cinci minute înainte simţeai „Cum plînge întreaga ta lume” din cauză că acel bărbat nu te iubeşte. Şi te întrebi cum de e posibil să mă găseşti aşa frumos, cînd nici nu ţi s-au uscat lacrimile pentru el.

Asta e prea mult. Fără să ştiu ce aş putea să-i fac, mă reped înspre el.

Rîde şi se fereşte elegant din partea prea puţin elegantei mele iniţiative.

Brusc, mi se opreşte mintea în loc: „Oare cum a putut imagina natura nişte buze care să zîmbească într-un mod atît de irezistibil?”

El mă întreabă nevinovat:

-De ce te-ai oprit? Îţi plac buzele mele?

Probabil că privirea mea nu prevestea nimic bun, pentru că, preventiv, înainte să fac vreun alt gest lipsit de eleganţă, m-a prins uşor în chiar plinul meu avînt interior nebunesc şi m-a luat în braţe.

„Ooo! Ce fel de a îmbrăţişa are acest bărbat! Ce bine îmi este! Ce pace supremă m-a cuprins! Ce libertate simt, aşa, înlănţuită de braţele lui! Parcă zburăm printre stele! Nu-mi mai trebuie nimic altceva, nimic, nimic. Nu-mi mai doresc nimic altceva decît să rămîn în braţele lui pentru totdeauna.”

Stăm aşa, nemişcaţi, minute întregi, cred, sau poate ore, nu ştiu, nu-mi dau seama. Ştiu doar că la un moment dat au început să strige nişte gînduri în capul meu:

„Cred că ceva este în neregulă în toată această poveste. Nu avea de unde să ştie că m-am oprit din cauză că m-au fascinat buzele lui. Nu avea cum, doar dacă îmi citea gîndurile. Iar eu mă comport atît de ciudat! E totuşi un necunoscut! Iar eu stau în braţele lui foarte încîntată. Puţin spus „încîntată”. Pierdută în extaz sînt. Cred că din cauza durerii sufleteşti de azi mi-am pierdut minţile. Se pare că a fost prea puternică lovitura primită. Aşa se explică faptul că am ajuns în braţele primului bărbat pe care l-am văzut.”

Îi dau încet mîinile la o parte, sesizînd totuşi cît de plăcută e atingerea aceea, şi mă depărtez. Mă aşez încet în fotoliu, cu picioarele sub mine şi-l întreb, pe un ton cît mai glacial:

– Cine eşti? Care e numele tău? Cum de îmi poţi cunoaşte gîndurile? Aş vrea să îmi răspunzi la toate aceste întrebări sau să pleci imediat.

-Nu cred că vrei să plec. Chiar tu m-ai chemat. La mine te rugai cînd am venit.

Mintea mea deapănă clipele înapoi alert, dar cu precizie maximă. „La Dumnezeu mă rugam. Pe El îl întrebam cui să dau această iubire imensă pe care mi-a dăruit-o. Şi atunci acest bărbat apărut din senin în casă a spus: „- Dăruieşte-mi-o mie”. Şi adică acest om vrea să spună că el e Dumnezeu??? Cum să fie Dumnezeu aşa??? ”

„Dumnezeu” zîmbi:

-Da, e greu de crezut pentru tine că aş putea apărea aşa în faţa cuiva. Dar nu-i aşa că acesta e idealul tău de bărbat? Nu-i aşa că „ţi-am ghicit” bine gîndurile şi dorinţele?

Mă privi bucuros:

– După săgeţile pe care mi le arunci din priviri, aşa e, zise el jubilînd.

„Dumnezeu jubilînd. Dumnezeu în faţa mea, luînd acest aspect… încîntător, trebuie să recunosc. Şi eu aici, în fotoliu, interogîndu-l.”

Mă foiesc în fotoliu, îmi schimb poziţia picioarelor, dar în tot acest timp nu-l slăbesc din ochi. El e foarte liniştit şi senin şi mă priveşte amuzat.

Mintea mea continuă să macine: „Dar dacă El e chiar Dumnezeu? Doar ştiu că El poate lua orice formă vrea. El ne ştie toate dorinţele, toate idealurile, toate gîndurile. De ce să neg din start că El îmi poate apărea sub forma aceasta?”

Necunoscutul mă aştepta cu răbdare să îmi ordonez gîndurile, se vedea clar. Deodată m-am simţit foarte stînjenită, amintindu-mi că l-am privit ca pe un bărbat frumos şi că am simţit o dorinţă intensă fată de el.

– Nu ai de ce să te simţi stînjenită pentru asta, mă asigură el. Şi Dumnezeu face dragoste.

??!?? „Chiar că îmi ştie toate gîndurile, of.”

– Cu Cine, dacă doar numai Tu exişti? Dumnezeu este singur. Nu are cu cine face dragoste. Vezi, te contrazici aici. Nu eşti Dumnezeu.

– Eu sînt în toate fiinţele. Dacă două fiinţe fac dragoste, atunci şi Dumnezeu face dragoste.

În faţa logicii mă înclin cu respect mereu:

-Dacă eşti Dumnezeu, te rog să mă ierţi că m-am îndoit de Tine, cînd am spus că Te contrazici.

-Mai degraba te îndoieşti cînd spui „Dacă eşti Dumnezeu”, nu crezi? Dar eu zic să nu te mai gîndeşti la lucruri aşa de serioase. Haide mai bine să mîncăm ceva. Ai nevoie, după emoţiile extreme prin care ai trecut azi. Uite, ţi-am pregătit o surpriză culinară. Ceea ce-ţi place ţie cel mai mult.

M-a luat de mînă şi m-a condus spre o masă ca în poveşti, care a apărut ca din senin în cameră.

– Şi nu te mai mira şi pentru atîta lucru, doar ştii că „dacă sînt Dumnezeu” pot face orice. Şi nu te mai gîndi ca la o vină la faptul că te simţi atît de atrasă de mine ca femeie. Dacă te deranjează aşa mult acest aspect al meu de bărbat frumos, pot sa îmi iau altul, spre exemplu…

– Nu-ţi schimba aspectul, nu, Doamne, te rog, te rog, rămîi aşa cum eşti acum…

– Bine, acum mă simt mai bine în pielea mea, glumi el, rîzînd de promptitudinea cu care i-am răspuns.

Mîncarea era excelentă, mîncam cu… Dumnezeu, iar El luase cel mai minunat aspect din cîte pot exista pentru mine. Şi totul era atît de firesc.

– Da, îmi completează El gîndurile cu voce tare, lucrurile sînt mult mai simple şi mai fireşti decît vreţi voi să le faceţi. Mereu vă complicaţi. Mereu mă puneţi cu literă mare în gîndurile voastre. El în sus, El în jos. De asta vă este atît de greu să mă vedeţi, să mă întîlniţi. Eu sînt cel mai banal lucru, pentru că sînt peste tot. Dacă însă voi mă faceţi preţios, pot deveni şi preţios, ba chiar şi foarte rar.

– Nu, te rog, nu deveni rar, glumesc şi eu. Dar cum să te numesc? Mi-e greu să-ţi spun „Doamne” şi să te văd aici, „în carne şi oase”.

– Ţi-ar fi mai uşor dacă mi-ai spune „Iubirea mea”? Sau simplu, „Iubire”? Ai uitat, dar vieţi întregi m-ai numit aşa. Mă chemai mereu, mereu, numai că nu credeai că pot să vin. Nu ai îndrăznit să speri. Şi ţi-am respectat credinţa aceasta. Nu am venit. Dar acum ai avut noroc de această mare durere sufletească şi ai vorbit cu mine ca şi cînd eram chiar acolo, în faţa ta. Şi am fructificat această breşă în neîncrederere şi am apărut, chiar cu riscul de a fi luat de guler, după cum s-a văzut.

– Păi ai fi meritat să fii luat de guler dacă te-am chemat atîtea vieţi şi în loc să-mi respecţi iubirea şi să vii, mi-ai respectat neîncrederea şi nu ai venit.

– Crezi tu asta? Nu ştii tu că mă chemai şi eu veneam de fiecare dată. Iar cînd să apar în faţa ta, iar veneai cu gîndul acela urîcios: „Nu cred că va veni”. Şi trebuia să mă retrag. Apoi iar mă chemai şi iar veneam şi iar mă întîmpinai cu gîndul acela urîcios: „Nu cred că va veni”. Şi iar trebuia să mă retrag. Apoi iar mă chemai şi iar veneam şi iar mă întîmpinai cu gîndul acela urîcios: „Nu cred că va veni”. Şi iar trebuia să mă retrag.

– Gata, Iubire, gata, s-a defectat cumva Dumnezeu?

– Nu-i aşa că te-ai plictisit şi nu mai poţi suporta abia după ce am spus de trei ori? Gîndeşte-te că tu ai făcut aşa cu mine de mii de ori şi eu nu m-am plictisit. Mereu am aşteptat momentul potrivit. Şi iată că nu a fost în zadar. Şi să ştii că nu îţi spun aceste lucruri ca să te fac să mă iubeşti.

M-am uitat la el să văd dacă vorbeşte serios.

L-am îmbrăţişat, topită de fericire. Simţeam că îmbrăţişez toate lumile. Simţeam că trăiesc prin milioane de inimi. Simţeam că îl sărut pe Dumne… Nu, simţeam cum mă topesc în Marea Iubire. Nu ne vom mai pierde niciodată. Marea Iubire. Marea Iubire. Marea Iubire.

– Ce e, draga mea? Iar ai gînduri complicate?

Autor: Luminiţa Manole

******************************
Anima

Frumoasa adormita se trezeste…


“Nu pot decât să rog o femeie(oricare ar fi ea) să își întoarcă privirea din oglindă către sufletul ei… căci acolo se află adevărata minune. „Arta feminității” rezidă înlăuntrul femeii” […] Femeia este o sărbătoare în sine; dar, cândva de-a lungul timpului, cineva s-a gândit că ar fi bine să îi spună că nu e frumoasă pentru ca mai apoi să o otrăvească cu fel și fel de substanțe ambalate în cutii drăguțe și colorate” – a grait vocea Barbatului.


Cuvintele lui m-au pus pe ganduri si inima mea a rasunat, amintindu-si de alte “mere otravite”, cu care mama cea vitrega(cea care poarta chipul frumusetii artificiale sau al renegarii propriei feminitati pline de gingasie, blandete, naturalete si firesc, cea care se opune adevaratei noastre Mame, care este Natura cea vie si nepieritoare), incearca sa ne taie suflul vietii  inimilor noastre adevarate, care sunt Albe ca Zapada, otravindu-ne cu fuga de sine, cu imagini false si modele axate pe forma, dar fara continut, cu teama si incordare, cu un hatis de intrebari, in care Frumoasa s-a intepat si a adormit…


Dar raspunsul exista in inima..in lumina din ochii tai pe care o regasesti traind liber si fiind asa cum esti, in iubirea care este cheia ce descatuseaza si vocea care iti vorbeste despre tine insati.


Cineva, candva, a aruncat o piatra cu care a ciobit oglinda increderii tale in sine..un ciob ti-a intrat in ochi si de atunci iti vezi imaginea sublima deformata..Dar tu esti aceeasi.. Una cu inima ta, cu iubirea din tine, cu seva vietii din pantecele tau clocotind creator, una cu feminitatea fascinanta a Eternului Feminin, esti vocea si expresia plina de gratie, farmec si forta benefica a Frumusetii dintai !!!

 ***********************************************



 ***********************************************




“Mulţi ani din viaţa asta, am trăit într-un corp de femeie frumoasă fără să ştiu. Fără să accept că sunt femeie. Ignorându-mi corpul, negându-mi feminitatea. Dorind mereu să fiu mai slabă, mai înaltă, mai brunetă, mai dreaptă, mai bronzată, cu picioare mai lungi, sâni mai mici, buze mai conturate, gene mai întoarse, genunchi mai frumoşi, voce mai suavă, gesturi mai graţioase, plete mai dese. Râvnind să fiu femeia alături de care bărbatul să-şi dorească să rămână. Visând să cânt la pian. Sau măcar la chitară. Vrând să pictez. Să fac teatru. Tânjind să primesc iubire. Să fiu admirată. Acceptată.

Am trăit între neobosiţii şi veşnic prezenţii “Dacă”.



Dacă aş vorbi franceza aşa fluent ca Georgiana…
Dacă aş avea profunzimea şi sensibilitatea Ramonei…
Dacă aş avea picioarele interminabile ale Ralucăi, spatele perfect al Roxanei…
Dacă aş avea râsul sonor al soră’mii, privirea jucăuşă a Sorinei şi unghiile pur şi simplu perfecte ale Manuelei…
Dacă aş avea inteligenţa şi rafinamentul Găbiţei…
Şi, desigur, dacă aş şti să-mi structurez discursul folosind măcar pe jumătate talentul Valeriei…
Dacă aş avea blândeţea şi frumuseţea Laurei, focul Alinei, strălucirea Agathei…


Dacă aş avea fineţea Mihaelei şi feminitatea Monicăi… Ah, şi părul cârlionţat şi bogat al Cristinei!
Cum ar fi dacă aş avea delicateţea acelei colege blonduţe cu care am lucrat odată?
E de la sine înţeles că dacă aş avea curajul Marinei…
Şi dacă aş fi atât de sociabilă şi plăcută ca Minodora…
Dacă aş şti să cânt la pian ca fiica Danei şi dacă aş şti să-mi aleg hainele şi poşetele ca Ada…
Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi să trăiesc fără griji ca Rodica ori dacă aş avea seninătatea Ancăi!
Of, Doamne! Măcar de l-aş avea pe “vino-ncoace” ca verişoara mea… că doar suntem în familie, chiar nu se poate împărţi??

Până într-o zi, acum vreo doi ani, când un glăscior firav s-a făcut în sfârşit auzit:

Şi eu? Eu unde mai sunt? Eu cine sunt?


Era inima mea… inima mea, unde mereu a fost iubire. Inima mea, care a ştiut cumva să crească, să observe, să iubească, să plângă, să râdă, să caute, să dăruiască, să aştepte, să spere. Inima mea, care a ştiut că va atinge înţelepciunea atunci când eu voi fi găsit puterea mea interioară. Când eu voi fi aflat că… sunt Femeie.



Şi s-a întâmplat când am trecut dincolo de convingerea că inima, şi numai ea, este cea care poate crea şi nu am mai ignorat că, de fapt, creaţia are loc în pântecele Femeii.

Ziua în care am acceptat că sunt Femeie a fost ziua în care mi-am descoperit pântecele. Am înţeles că aici, în pântece, se află secretul vieţii, că minunea vieţii ia naştere aici.
Am înţeles că în inimă este lumina, iar în pântece îşi are originea înţelepciunea femeii.

M-am surprins aflând că în inimă nu mă mai pot minţi şi că în pântece sunt răspunsuri la toate întrebările mele, aşteptând doar să fie culese prin deschiderea inimii.
Am eliberat din pântece toate nereuşitele şi regretele din relaţiile avute. Am eliberat trecutul.
Lăsând lumina din inimă să-mi umple pântecele, am vindecat. Lăsând energia din pântece să curgă în inimă, am înflorit.

Acceptând lumina din mine, nu am mai tânjit să fiu admirată, acceptată. Descoperind iubirea din mine, nu am mai tânjit să o primesc din exterior.Văzând frumuseţea şi bogăţia interioară a Femeii, nu mi-am mai dorit să mă încadrez într-un şablon de frumuseţe impus de regulile altcuiva. Şi mai ales, nu am mai făcut comparaţii…

Am aflat taina trăirii în prezent.
Am acceptat că toate fac parte din mine şi, astfel, m-am regăsit în totalitate.”

Sursa:  http://talesofalovingheart.blogspot.com/

************************************************

 Trezeste, Frumoaso, Inima ta si Feminitatea ta cea vie si umple de splendoare si firesc Lumea intreaga !

Alina Dospinescu

Prezenta

Cerul m-a binecuvantat cu o zi libera..am uitat deci toata munca deoparte.
Am lasat geamul deschis. Zgomotul talazurilor a reverberat continuu in camera mea ziua intreaga..gandurile,unul cate unul,m-au parasit..am ramas in cele din urma singur,fara nici o dorinta…Si atunci… a sosit desculta, simpla Iubirea. Fara sa imi ceara nimic.
Doar umplandu-mi sufletul cu savoarea ei ..
Altadata ar fi fost dorul de casa si de iubita mea, care ar fi dat navala..insa acum acest dor era precum un pusti neastamparat mangaiat pe crestet,cu intelegere si multa compasiune de mama Iubire..
Tarziu in noapte am adormit cu tot acest nectar invaluindu-mi inima..
Am avut un vis.
Stam si ma rugam.Eram din nou doar eu,scaunul si fereastra deschisa, iar iubita mea a pasit in camera.Goala,s-a asezat candida pe genunchii mei, bratele ei cuprinzandu-mi spatele..
Doar o priveam adanc in ochi,neclintindu-ma. Insa eram cu totul in mainile ce ii atingeau pielea matasoasa, eram pieptul mangaiat de sanii ei energetici, eram ochii prin care se strecurase dulce 
in sufletul meu..
Eram nemiscat si complet
Nu mai era nevoie de nimic.
******************************************************

Animus

Imbratisarea

Nu sunt bine. 
O pereche de bocanci cu chip zambitor a trecut prin sufletul meu.. Inca se vad urme de senile peste straturile frumos ingrijite de flori. Dar e soare. Trebuie sa fie..Pentru florile sufletului..pentru semintele ce au nevoie sa rodeasca..Pentru ca nu conteaza ce a fost, ci ce o sa fie daca aleg sa cred nu in bocanci, ci in flori.
Apoi, mai sunt si picaturile blande de ploaie care spala urmele din gradina si deschid petalele sufletului – mangaierea atingerii sufletelor prietenilor…Si un cer inalt, care le imbratiseaza pe toate –  flori si bocanci si urme adanci si seminte si fire de ploaie.. si ne cuprinde pe toti, cu toate ale noastre.

Privesc spre Cer si-i simt imbratisarea atotcuprinzatoare si infinit de curata, vindecatoare, regeneratoare si blanda din mijlocul si de pretutindeni din afara sufletului meu.

Pana la urma.. realizez ca imi traiesc viata in imbratisarea infinita a Cerului.

Si Cerul e peste tot si tot timpul !
Ma cuibaresc in bratele sale, ca un copil , fara teama, in bratele ce-l leagana.


Si voi intoarce aceasta imbratisare, imbratisand bocancii laolalta cu florile..

Poate ca va ramane pana la urma doar zambetul 🙂


**********************************************

Anima

Am batut la usa inimii tale..

Iti multumesc ca existi in toate noptile vietii mele, cu gandurile infasurate in jurul meu, gata sa ma iubesti. Iti multumesc ca existi in toate diminetile mele ca un rasarit, cuibarit in sufletul meu, gata sa ma ridice oricand. Iti multumesc ca existi in toate clipele vietii mele si, in timp ce tu treci prin sufletul meu ramanand, eu raman prin tine, sa-ti multumesc… Iti multumesc, pentru ca existand tu… exist (in iubire).

Autoare: Coryta ( http://coryta.blogspot.com/ )

[…]Am batut la usa inimii tale si mi-ai deschis, m-ai primit inauntru si m-ai facut una cu tine. Mi-ai aratat ca iubirea nu se imparte ci se inmulteste, m-ai invatat sa ma privesc in oglinda fara sa vad un trup…ci sa vad toata iubirea care exista in Univers si pe care trebuie sa o daruiesc! Mi-ai mangaiat sufletul facandu-l sa cante.
Inchide , te rog, usa cuvintelor si deschide-o pe cea a simturilor…citeste cu inima…nu sunt cuvinte, sunt […] franturi din iubirea si dorul pe care ti-l port, nu sunt litere, ci sunt dorinte pentru tine, iubite!
In fiecare secunda iti simt prezenta in trupul meu. Esti parte din mine, zambetul tau e intiparit in inima mea, chipul tau imi ofera fiori de fiecare data cand inchid ochii!
Esti cel mai frumos dar pe care l-am primit vreodata !

Autoare: Loredana
**************************************************
LOVE
wandered inside
stronger than you
stronger than I

and now
that it has begun
we can not turn back
we can only turn into
ONE

***************************************************
Anima

 

LINISTE

http://embed.trilulilu.ro/audio/DiaconescuC3/751b78b14d8c5b.swf
Asculta mai multe audio Muzica

 Motto: “When listening to Your voice .. I feel like being a drop of water going through soil .. after a long day of raaain .. just finding my way deep, deeeeeep in this Earth; its taking somewhere deeeep . . I dont know where but I just won’t stop following “…

Iti simt atingerea, atat de blanda, intelegerea, acceptarea, cuprinderea. 
Te simt…si..chiar si cand doare.. imi simt sufletul tresarind ,viu. 
Iti multumesc ca esti aici, in clipele mele de adanca singuratate. 
Savurez aceste momente petrecute doar cu Tine–esti cel care ma asteapta intotdeauna, esti cel care nu pleaca nicaieri, esti Cel cu care vorbesc orice, care le intelegi pe toate..Esti Cel care ma ajuta intotdeauna, indiferent cat m-am incurcat si Cel care gaseste intotdeauna rezolvare.
Aici, cu Tine, este Liniste. Unii numesc asta rugaciune..eu o simt ca pe tacuta regasire..ca pe o simpla si cuprinzatoare Pace..respiratie si liniste..un stop din goana vietii.. intoarcerea Acasa, in mine. 
Iti multumesc Doamne Dumnezeule. Ai fost, esti si vei fi. Cel mai bun prieten. Cel mai rabdator si intim ascultator.Cel ce imi vorbeste cu iubire.
Nu vii niciodata cu raspunsuri destepte cu care doar sa imi dai peste nas, nici nu imi plangi de mila, nici nu ma certi mai mult decat pot duce.
Nu ma respingi niciodata, nici cand sunt nepieptanata, nici cand plang sau strig, nici chiar cand vreau sa ma razboiesc cu tine sau sa fug. N-am intalnit pe nimeni cu atata intelegere si bunavointa ca Tine. Nu stiu de unde ai atata iubire si umor, nu stiu de unde ai mereu daruri.
Cand mi se inchide o usa in nas si bat din picioare suparata la porti inchise, razi de mine, dar imi deschizi intotdeauna porti noi. Si ma trezesc ca e intotdeauna mai bine. Stiu ca ma ierti si pentru portile pe care nu le observ si pe langa care trec grabita.

Stiu ca atunci cand imi asez capul in palma ta, toate portile sunt deschise. Simt cum ma tii in brate chiar si cand.. dorm.

Iti multumesc pentru Liniste. Iti multumesc, Doamne, pentru toate.
Iti multumesc.
*********************************************************
Anima