De cand am inceput sa lucrez cu un nou grup de Inteligenta Inimii, format de aceasta data numai din femei, am impresia ca miraculosul a luat o forma concreta in viata mea.:) In spatele fiecarui zid de teama, al fiecarui blocaj energetic, al fiecarei prejudecati pe care o constientizez, descopar ceva extraordinar, o energie mult mai mare, pe mine mult mai mare decat ma stiam, mai cuprinzatoare, efervescenta, clocotind de dorinte si viata si forta si bucurie de a exista, intr-o multitudine de forme, de expresii -de la duiosie la tumult, de la pasiune la compasiune, de la pace profrunda la o mobilizare toatala a fiintei mele, de la detasare la dorinta aprinsa, de la Iubita la Amanta, Mama, Vestala, Regina si Sclava umila, Energie vibranta, Sotie iubitoare, Femeie singura, Voce a naturii, Abis si Extaz, Lumina.
Ma simt din ce in ce mai mult Femeie, pentru ca, de fapt, ma descopar din ce in ce mai mult fiind Iubire.
Procesul nu este complicat, dar este complex si uimitor, uneori zidurile par de netrecut, infricosatoare si severe, dar intotdeauna o mana ma conduce cu blandete si fermitate mai departe, inapoi la mine insami. Sunt ghidata sau ghidez prin intrebari si raspunsuri, catre Inima. M aantrenez in a invata si deslusi limbajul ei. Chei miraculoase deschid portile subconstientului meu si plonjez inauntru, sustinuta de lumina din vocea si prezenta iubitoare a celorlalte participante la Cercul inimii. Ca si cum, te-ai arunca in necunoscut, fiind sustinuta de maini iubitoare. Ca si cum, in colturi si unghere intunnecate, raze de soare si-ar face loc, bland si sigur, risipind negura.
In sedinta de astazi, am simtit sa nu imi asum rolul de facilitatoare, ca de obicei, ci sa ma las eu insami ghidata si insotita.
Poate datorita mirosului de tei ce ma imbata de cateva zile rascolindu-mi sufletul, desi am pornit de la o problema prozaica de viata, inima mea m-a condus spre cel mai romantic taram al inimii mele. Mi s-a facut un dor teribil de romantismul meu, de lumea mea de trandafiri, de ploaia de stele a viselor mele, de rozul parfumat al vietii traite ca in povesti. Poblema mea concreta, ce parea sa nu aiba nicio legatura cu visele si idealurile mele, isi avea rezolvarea tocmai acolo. Cumva, ajunsesem sa neg cine sunt. Izolasem o parte din mine, considerand-o nedemna de viata mea serioasa de “adult”. Practic, negasem o parte esentiala a feminitatii mele.
M-a cuprins furia ca mintea mea hotaraste uneori ca e normal sa nu traiesc asa, ca viata nu e un pat de trandafiri, am ridicat pumnii in aer sa ma lupt cu zidurile de stanca ale ratiunii reci, am plans de dor de mine, apoi, in mijlocul furtunii, portile s-au deschis. Din nou. Ca un miracol.
Sentimentele cele mai sentimentale:), mai invaluitoare, mai naucitoare, m-au navalit ca florile de tei scuturate de vant, s-au adunat in mine, inserandu-se dulce in inima mea si au inceput sa vorbeasca, sa cheme, sa exprime Iubirea care sunt de fapt:
“Sunt Aici Iubire, ca o petala roz de trandafir, plutind in spatiul nesfarsit, adiind parfum in infinitatea noptii de stele, trecand prin inima ta, din nou si din nou, cu fiorul inimii indragostite, cu tremurul infiorat al primei iubiri, cu prospetimea noului si a necunoscutului, cu amintirea a ceea ce este mai presus de cuvinte, de spatiu si de timp, de ganduri, de planuri…Sunt aici pentru tine iubire, parfumata si roz, mica si nelimitata, proaspata si tresarind de iubire…
Sunt aici iubire, pat de trandafiri gata sa-ti odihneasca trupul obosit, invelindu-te in catifeaua florilor bogate, alintandu-te cu dulceata miresmelor, cu racoarea atingerii vindecatoare, sarutand cu mii de petale pielea ta, cuprinzandu-te cu totul, mangaindu-ti sufletul laolalta cu trupul, imbratisandu-te in eternitatea iubirii…
Sunt aici iubire, sunt o chemare suava spre nesfarsit, spre ceea ce e dincolo de noi, de lumea obisnuita, sunt chemarea sufletului tau spre Lumina. Sunt vocea iubirii, cantandu-ti lin cu un dor nesfarsit, de neoprit, de neascuns, strabatand intunericul distantei cu raze luminoase, sunt vocea inimii, soptindu-ti la urechea sufletului despre dorurile tale cele mai adanci si despre visele tale cele mai inalte, despre puterea ta de a le implini, despre cine esti tu.”
“Canta-mi inima,canta, pentru ca eu sa urmez glasul inimii mele, arunca-ti inima petalele spre inalt, in cele patru zari, in ploaie de iubire peste lume, cheama-ma inima, cheama-ma, acolo unde e pace si limpezime, odihneste-ma inima, cu linistea ta, inflacareaza-ma inima, cu focul aprins al intensitatii tale, hraneste-ma inima cu esente si da-mi puterea sa pun peste tot un sambure de lumina, care sa creasca in fiecare actiune a mea, aureoland iubirea care sunt.”
Asa graita inima-mi azi si-i multumesc ca m-a chemat in Iubire…
***********
Anima
ARTA FEMINITATII CONȘTIENTE 