Rugaciune de iertare – Preot Ilarion Argatu

“Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am
indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta
Doamne si a Imparatiei Tale
Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila
si Iubirea infinita,Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire
si Lumina! 


Iti multumesc, Doamne:pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand
din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale divine!

*******
Anima

Buddha Bar – Guide me
http://www.4shared.com/flash/player.swf?ver=9051

Rugaciune frumoasa catre Sfintii Arhangheli

Aceasta frumoasa rugaciune ne ajuta foarte mult atunci cand este rostita de 3 ori cu fermitate si credinta deplina inainte de a adormi. Ea creeaza o aura de protectie imbatabila si ne ajuta foarte mult in aceste vremuri.
 Poate fi rostita si in alte momente ale zilei cand simtim ca avem nevoie de ajutor.

Vox Angeli – Vox Angeli – 05 – Paradis blanc
http://www.4shared.com/flash/player.swf?ver=9051

« Fie ca Sfantul Arhanghel Mihail sa fie si sa ramana mereu in dreapta trupului si a fiintei mele ;
Fie ca Sfantul Arhanghel Gabriel sa fie si sa ramana mereu in stanga trupului si a fiintei mele ;
Fie ca Sfantul Arhanghel Uriel sa fie si sa ramana mereu in fata trupului si a fiintei mele ;
Fie ca Sfantul Arhanghel Rafael sa fie si sa ramana mereu in spatele trupului meu si a fiintei mele ;
Fie ca Preasfanta Prezenta a Duhului lui Dumnezeu sa fie si sa ramana mereu deasupra capului si a fiintei mele. » 


*************

Va imbratisez cu mult drag! 

Anima

Deosebirea dintre a te ruga si a crede

 
Pământurile erau arse și crăpate, frunzele, îngălbenite sau chiar sfoiogite de
arsita, abia se mai tineau pe crengi. Iarba de pe pajiști si fanete se ofilise
cu totul. Oamenii erau îngrijorati și nelinistiti. Cercetau mereu cerul ca de
cristal. Nici un norisor.Albastru de cobalt!
     Săptămânile se însirau una după alta tot mai fierbinți. De luni de zile nu
căzuse nici un fir ploaie.
     Preotul se hotara sa organizeze în piațeta din fața bisericii o ora de
rugăciune pentru a’L implora pe Dumnezeu pentru ploaie.
     La ora stabilită, piațeta era plină de lume.
     Mulți aduseseră  obiecte care dădeau mărturie despre credința lor.
    Preotul privea cu admirație Bibliile, cartile de rugaciuni, icoanele,
crucile, metanierele.
    Atentia ii fu atrasa, insa, in chip deosebit de o fetiță care statea
cuminte în primul rând, avand in mana  o umbreluta.

     A te ruga înseamnă să ceri ploaia,
    a crede, insa, înseamna să-ți iei umbrela!

 *******
Vox Angeli – Vox Angeli – 06 – Ave Maria
http://www.4shared.com/flash/player.swf?ver=9051
Zdakiel.jpg

Fii binecuvantat(a)

 MOTTO:
“Beautiful people do not just happen. The most beautiful people we know are those who have known defeat, known suffering known struggle, known loss, and those who have found their way out of depths. These persons have an appreciation, a sensitivity, and an understanding of life that fills them with compassion, gentleness, and a deep loving concern.”

Cand va treziti, binecuvantati ziua care incepe, deoarece vine plina de daruri nevazute, pe care le veti chema catre voi prin aceasta binecuvantare, pentru ca a binecuvanta inseamna ca sunteti constienti de numarul infinit de daruri prezente in fiecare colt al Universului si le chemati catre voi.
Atunci cand treceti pe langa oameni pe strada, in autobuz, la locul de munca, la cel de relaxare, binecuvantati-i pe acestia.Pacea binecuvantarii ii va insoti pe drumul lor si blanda lumina acesteia se va revarsa si ii va calauzi pe cale Atunci cand va intalniti si discutati cu diverse persoane binecuvantati-le sanatatea, munca, bucuria, relatia cu Dumnezeu, cu ei insisi si cu altii. Binecuvantati-le aspectul financiar si abundenta din vietile lor, binecuvantati in orice fel imaginabil pentru ca aceste acte nu numai ca vor sadi semintele vindecarii in viata acestora, dar si pentru voi intr-o buna zi vor rasari roadele acestor acte, si va vor
lumina viata acolo unde ea parea arida.
Atunci cand cineva va raneste si se poarta  intr-un mod jignitor, raspundeti-i cu o binecuvantare; binecuvantati-l cu bucurie, sincer, complet, pentru ca astfel de actiune care porneste din inima se constituie ca un scut care va protejeaza de efectul actiunii lor si care face ca sageata indreptata catre voi sa ricoseze.A binecuvanta insemna ca din adancul fiintei tale, din cel mai launtric colt al inimii, sa doresti binele in mod neconditionat, complet, fara a astepta ceva in schimb.A binecuvanta inseamna
a recunoaste si a preaslavi ceea ce este darul lui Dumnezeu.
A binecuvanta inseamna a invoca aceea ca grija Divina sa se reverse peste cel la care ne gandim, a vorbi sau gandi cu recunostinta.A binecuvanta tot ceea ce ne inconjoara. fara nici o forma de discriminare, este cea mai inalta forma de a darui. Cei pe care ii binecuvantam nu vor sti niciodata de unde a aparut acea raza de soare pe cerul innnourat al vietii lor, dar noi  vom vedea lumina care se revarsa in vietile lor.
Cand ceva in vietile voastre nu merge asa cum doriti, cand ceva neasteptat va darama planurile si va pune la pamant, binecuvantati cu fervoare, pentru ca viata va invata o lectie, pe care chiar voi ati acceptat sa o primiti. Incercarile prin care trecem, sunt binecuvantari ascunse si cete de ingeri
ne insotesc in acestea.
A binecuvanta inseamna a deveni constient de frumusetea universala, omniprezenta ascunsa ochilor nostri; inseamna sa activezi legea universala a atractiei, lege care va aduce in viata noastra, din cele mai indepartate colturi ale Universului, lucrurile de care ne vom bucura.
Este imposibil sa binecuvantezi si sa judeci in acelasi timp. Deci pastrati-va permanet intentia de a binecuvanta tot ceea ce intalniti, pentru ca astfel, intr-o buna zi, veti vedea in tot ceea ce va inconjoara prezenta lui Dumnezeu.
Fiti binecuvintati!

Traducere dupa un articol de Pierre Pradervand
******************

Anima

Paradisul indragostitilor

“Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul.
Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc.”

“Frumoşi se văd obrajii tăi, aşezaţi intre cercei şi gâtul tău împodobit cu şire de mărgăritare.
Făuri-vom pentru tine lănţişoare aurite, cu picături şi crestături de argint.
Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă.
Periniţă de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei.”


“Cum este crinul între spini, aşa este draga mea între fete.  
 Cum este mărul intre copaci, aşa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce  este  rodul lui în gura mea! 
 El m-a dus în casa de ospăţ şi sus drept steag era iubirea. 
 Întăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de iubire. 
 Stânga sa este sub cap la mine şi cu dreapta lui mă cuprinde. “

“Noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu, l-am căutat, dar, iată, nu l-am mai aflat.  
 Scula-mă-voi, mi-am zis, şi-n târg voi alerga, pe uliţe, prin pieţe, amănunţit voi căuta pe dragul sufletului meu. L-am căutat, nu l-am mai aflat. 
 Întâlnitu-m-am cu paznicii, cei ce târgul străjuiesc; “N-aţi văzut, zic eu, pe dragul sufletului meu?” 
 Dar abia m-am despărţit de ei şi iată, eu l-am găsit, pe cel iubit; apucatu-l-am atunci şi nu l-am mai lăsat, până nu l-am dus la mama mea, până nu l-am dus în casa ei. “


“Cât de dulce, când dezmierzi, eşti tu sora mea mireasă; şi mai dulce decât vinul este mângâierea ta. şi mireasma ta plăcută este mai presus de orice mir.  

 Ale tale buze miere izvorăsc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta; mirosul îmbrăcămintei tale e mireasmă de Liban. 
 Eşti grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită şi izvor pecetluit. 

Vlăstarele tale clădesc un paradis de rodii cu fructe dulci şi minunate, având pe margini arbuşti care revarsă miresme: 
 Nard, şofran şi scorţişoară cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci, ce tămâie lăcrimează, cu mirt şi cu aloe şi cu arbuşti mirositori. 
În grădină-i o fântână, un izvor de apă vie şi pâraie din Libar. 

 Scoală vânt de miazănoapte, vino vânt de miazăzi, suflaţi prin grădina mea şi miresmele-i stârniţi; iar iubitul meu să vină, în grădina sa să intre şi din roadele ei scumpe să culeagă, să mănânce.

” Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belşug spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind.  Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu îl poartă. 

 Ca pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o brăţară! 
Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, şi fără nici o pată.”
                         Sursa:  “CANTAREA CANTARILOR”Vechiul Testament

O ALTFEL DE NASTERE – EXTAZUL

Bine ne-am reunit in lumea plina de gratie a  feminitatii !

Natura a creat totul perfect iar aici avem inca o dovada. Nasterea copiilor nu trebuie sa fie o experienta dura, insuportabila ci poate fi o experienta deosebit de placuta si extazul sa fie imaginea care ii vine in minte, corp oricarei femei care se gandeste sa nasca.

*******************************

Anima

De vorba cu Dumnezeu



M-a intrebat o femeie frumoasa cum fac eu sa imi amintesc de Dumnezeu.. E un subiect atat de intim, de delicat si de misterios incat, din timiditate poate, am ezitat sa raspund..

Este totusi o intrebare importanta si foarte frumoasa, inocenta si profunda in acelasi timp, asa ca deschid acum, cu maini tremurande, infiorate, fereastra inimii , pentru a ma lasa privita o clipa acolo unde in spatele voalurilor de taina si tacere, vorbesc si eu cu Dumnezeu.



Recunosc ca mi-ar placea sa vorbesc mai des cu El, mai ales sa ii cer si sa-i ascult sfatul, de care uneori mai uit, ca un copil rebel…Exista insa  dese momente de conversatie spontana, vie, caci inima mea vorbeste ea, din preaplin de incantare, cu Dumnezeu – asa cum o fetita mica pupa obrajii parintilor ce o-ngrijesc.



Il simt adesea , il simt mai mereu pe Dumnezeu avand grija de mine, purtandu-ma prin viata in palmele lui.


Cel mai usor imi amintesc de Doamne Doamne atunci cand ma bucur -si de aceea sunt atenta si ma bucur mai tot timpul.



Ma bucur pentru ca sunt atenta la frumusetile vietii – de la sclipirile naturii la vocile prietenilor si de la glasurile care ma invata la glasul care cu iubire ma rasfata:).






Fiind bucuroasa ca e soare afara ori ca ploua frenetic sau ninge paradisiac si copilareste, ca mancarea e gustoasa, ca iubitul ma priveste in ochi cu dragoste, ca ma primesc brate calde, ca incepe o noua zi, ca viata e plina si ca respir inca o data, ca fac dragoste si sunt topita in iubire, ca primesc lectii de (la) viata – ma urca bucuria singura pana la Cer parca si atunci, privind lucrurile, oamenii – aud vocea lui Dumnezeu.. si nu am cum sa nu ii raspund cu recunostinta, spontan.


Preaplin de bucurie si recunostinta se revarsa, ca apa unui izvor ce tasneste din pamant, din inima mea.


Voi cum va amintiti si cum vorbiti cel mai adesea cu Dumnezeu?

Scrisoare

Iubito,

Te-am urmărit plin de aceeaşi imensă iubire când te-ai trezit în această dimineaţă şi speram că vei vorbi cu mine. Speram că îţi vei îndrepta gândurile către mine ca să îmi ceri părerea, ca să-mi implori inspiraţia sau măcar să-mi mulţumeşti pentru tot binele care ţi-a fost oferit de mine ieri.

Dar mi-am dat seama cât de mult te preocupă să alegi cu ce anume te vei îmbrăca. Când te pregăteai în grabă, ştiam că ţi-ar rămâne câteva minute să-mi mulţumeşti, plină de recunoştinţă, pentru tot ceea ce ţi-am dăruit, dar am constatat că erai foarte ocupată cu nişte fleacuri.

 Odată chiar a trebuit să aştepţi un timp şi atunci ai rămas 15 minute fără să faci nimic. După aceea, am văzut cum ai sărit brusc în sus. Am crezut că atunci tu vrei să vorbeşti cu mine, dar tu, în loc să faci aceasta, te-ai repezit la telefon şi ţi-ai sunat o prietenă ca să discuţi noutăţile. Te-am privit apoi cu multă răbdare şi te-am îmbrăţişat cu aceeaşi iubire toată ziua. Tu însă erai, ca de obicei, mult prea ocupată ca să mai ai un pic de timp şi pentru mine.

Am observat că, înainte de prânz, te-ai uitat la un moment dat în jur. Poate că deşi ai intenţionat, te-ai simţit jenată ca să îmi vorbeşti atunci şi de aceea nu ţi-ai aplecat capul. Când ai privit cu trei sau patru mese mai încolo, ai văzut cum câţiva din prietenii tăi mi s-au adresat scurt, făcându-şi cruce înainte de a începe să mănânce. Tu însă nu ai făcut-o. Eu însă am continuat să te iubesc în acelaşi mod şi să te îmbrăţişez într-un fel nebănuit de tine. Dar mai este încă timp, pentru că Eu am toată eternitatea la dispoziţie şi sper că, totuşi, vei începe la un moment dat să vorbeşti cu mine atunci când vei vrea şi tu.

Te-ai dus apoi acasă. Aici, părea că ai multe treburi de făcut. După ce le-ai rezolvat pe unele dintre ele, ai deschis, ca de obicei, televizorul. Nu ştiu dacă îţi plac sau nu foarte mult emisiunile de la televizor, însă am observat că indiferent de ceea ce se difuzează, tu adeseori te aşezi şi apoi priveşti în neştire toate emisiunile. Am aşteptat din nou, cu o divină răbdare, cât timp ai cinat, în timp ce te uitai la televizor, dar nici acum nu mi-ai vorbit deloc.

La culcare păreai prea obosită pentru a mai spune o rugăciune către mine. Le-ai urat, ca de obicei, noapte bună celor din familie şi apoi te-ai prăbuşit în pat şi ai adormit în câteva clipe. Acest aspect este totuşi lesne de înţeles, deoarece tu nici măcar nu realizezi că eu sunt întotdeauna acolo, lângă tine, şi te aştept să vorbim, să mă iubeşti sau să mă rogi plină de iubire ceea ce este bun pentru tine. Sunt însă cu mult mai răbdător decât ai putea tu crede, şi prin aceasta vreau să te învăţ cum să fii şi tu cât mai răbdătoare cu alţii.

Te iubesc cu aceeaşi dragoste divină ce este fără limite şi în fiecare zi aştept răbdător din partea ta chiar şi cel mai mic semn, o mică rugăciune sau chiar şi un pic de recunoştinţă care ar trebui să apară spontan în inima ta. Tu ar trebui să ştii că eu nu vorbesc niciodată de unul singur.

Desigur, tu o să te trezeşti astăzi din nou, iar eu te voi aştepta din nou cu toată dragostea mea, ce se revarsă mereu asupra ta. Sper că într-o bună zi să ai de gând să îmi acorzi şi mie un pic detimp.

Să ştii că şi astăzi, tot cu ajutorul meu, o să ai o nouă zi frumoasă!

Cu iubire,
 DUMNEZEU

Pentru tine, iubita mea…

Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc gandurile din mintea mea, pentru ca tu sa le impletesti intr-o desavarsita tesatura a sufletului.

Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc toate dorintele mele de fuziune profunda cu tot ceea ce exista, pentru ca tu sa le saruti si sa cresti o imensa padure tropicala din ele.
Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc aspiratiile mele spre perfectiune, pentru ca tu, atingandu-le cu talpile, sa le transformi intr-un covor fermecat care te va purta pretutindeni.
Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc sentimentele mele de recunostinta fata de Cel care te-a Creat, pentru ca tu sa le zambesti catre lume intr-o promisiune mereu reinnoita a fericirii .

Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc uimirea mea fata de toate minunatiile pe care frumusetea ta senzuala le promite iubitului curajos, pentru ca tu sa o primesti in inima ta si sa o radiezi ca pe o infinita compasiune ce va salva lumea.
Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc speranta mea pentru o lume mai buna, pentru ca tu, razand inocent la ea, sa o folosesti ca machiaj.
Tie, dragostea mea, ma simt inspirat sa-ti daruiesc planurile mele cele mai marete, pentru ca tu sa le studiezi serios iar apoi sa le asortezi cu culoarea rochiei tale.
Tie, dragostea mea, ma simt inspirat sa-ti daruiesc luna de pe cer, pentru ca tu sa faci din ea un smiley perfect pe care sa-l atarni la usa ta.
Tie, dragostea mea, ma simt inspirat sa-ti daruiesc cele mai fierbinti vise de pasiune ale mele, pentru ca tu sa te imbraci sexy cu ele si sa incepi sa ma seduci.
Tie, dragostea mea, ma simt inspirat sa-ti daruiesc intreaga mea cunoastere, pentru ca tu sa pui un semn de intrebare asupra ei, facand din ea o gluma buna si razand din toata inima de ea.
Tie, dragostea mea, ma simt inspirat sa-ti daruiesc actiunile mele, pentru ca tu sa le iei si sa coci din ele cea mai delicioasa prajitura.
Tie, dragostea mea, ma simt inspirat sa-ti daruiesc cel mai inalt ideal al meu, pentru ca tu sa il asezi in inima ta si sa te rogi pentru implinirea lui.
Tie, dragostea mea, ma simt inspirat sa-ti daruiesc soarele zilei de vara, pentru ca tu, Dragostea mea, sa-l cufunzi in gura ta umeda si sa-l asezi in buricul tau.
Tie, dragostea mea, ma simt inspirat sa-ti daruiesc barbatia mea, pentru ca tu, plina de pasiune, sa o ascunzi in taina tainelor si sa-mi arati adevarata dimensiune a constiintei.
Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc viata mea in extaz si armonie, pentru ca tu, intr-un mod gratios, sa faci din ea un colier pe care sa-l asezi pe pieptul tau, plin de esenta vietii.
Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc cele mai indragite amintiri ale mele, pentru ca tu sa le rasfiri pe patul tau, dormind apoi pe ele si visand lumi de perfectiune si intelepciune.
Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc optimismul meu ca stanca, pentru ca tu, cu un suras misterios, sa il primesti soptindu-mi: multumesc, il admir!
Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc timpul meu, pentru ca tu, cu multa pasiune sa invelesti si sa decorezi cu el dormitorul uniunii nostre extatice.
Tie, dragostea mea, sunt inspirat sa-ti daruiesc iubirea mea, pentru ca tu sa o primesti si sa iubesti lumea intreaga cu ea!
Inspiratia de a darui imi vine din feminitatea ta radianta ce imi exalta simturile.
Inspiratia de a darui imi vine din rotunjimea ta perfecta din care Creatorul a invatat sa traseze primul cerc perfect.
Inspiratia de a darui imi vine din prezenta unui miraculos mister ce porneste de la faptul ca tu respiri si te incalzesti dinauntru.
Inspiratia de a darui imi vine din visele tale de intelepciune care aduc in lume intelepciunea viselor si care fac din noapte un taram prietenos.

Inspiratia de a darui imi vine din mainile tale delicate dar puternice, care pot duce greutatea unei sarcini dificile, dar si floarea pe care o primesti de la un iubit secret.
Inspiratia de a darui imi vine din privirea ta plina de jucausenie si bucurie, care reflecta lipsa de griji a tuturor copiilor lui Dumnezeu si care imi aminteste ca si eu sunt unul dintre ei.
Inspiratia de a darui imi vine din virginitatea ta reinnoita constant, care aduce lumii limitate speranta perfectiunii.
Inspiratia de a darui imi vine din revelatia uluitoare ca esti fiinta umana si totusi universul este la picioarele tale.
Inspiratia de a darui imi vine din seriozitatea ta in cele mai de necrezut aspecte ale vietii si relaxarea ta in altele pe care cineva le-ar considera serioase.
Inspiratia de a darui imi vine din umilinta ta exemplara care-ti permite sa primesti limitarea pe care o pun asupra ta fara sa ma sperii cu nelimitarea ta.
Inspiratia de a darui imi vine din totala ta daruire de sine in actul iubirii.
Dragostea mea, prin tine invat sa contemplu gloria tuturor calitatilor si si valorilor divine fara sa ma limitez la o calitate sau valoare particulara.
Dragostea mea, prin tine invat sa contemplu natura diamantina a mintii iluminate, ascunsa in starile mereu-schimbatoare ale existentei terestre.
[…]Dragostea mea, prin tine invat sa merg drept pe cale, pentru ca nu exista alta cale, chiar daca mintea sugereaza altfel.
Dragostea mea, prin tine invat sa ma misc mereu mai senin si fara blocaje, lasand curgerea vietii sa-si urmeze calea, dand atentie doar bucuriei iubirii.
Dragostea mea, prin tine invat sa raman ferm si vertical in mijlocul celei mai intense placeri si pasiuni si cu grija sa acord atentie detaliilor.[…]
Dragostea mea,
PRIN TINE INVAT SA IUBESC.
Tie, Dragostea mea, iti spun

Te iubesc!

***********************************
ANIMUS

Cum intampini Marea Iubire ?

Marea iubire
 

ASTĂZI EL MI-A SPUS CĂ NU MĂ IUBEŞTE.

Nu mai e nimic de spus, totul e clar, nu mai e nimic de sperat. Totul s-a sfîrşit.

Şi eu odată cu totul. Nu mai am pentru ce să trăiesc, nu mai am pentru ce să respir, nu mai am cum să mă mai bucur vreodată. Nu există viitor, trecutul e mort, iar eu plîng, plîng. Plîng şi zidurile casei în care locuiesc. Chiar şi norii plîng odată cu mine. Plînge întreaga mea lume, care sigur va muri curînd. Nu are cum să mai trăiască.

De aici, din cea mai adîncă şi crîncenă suferinţă, ridic ochii către cer:

– Doamne, iată-mă că plîng pentru că nu sînt iubită de acest bărbat. Oare cum să fac să nu mai sufăr? Oare de ce mi-ai dat puterea aceasta de a iubi, dacă nu mi-ai dat şi omul potrivit care să o primească? Cui să dăruiesc această imensă iubire?

M-am trîntit pe pat, plîngînd şi aşteptînd să mor.

– Dăruieşte-mi-o mie.

Abia acum am înţeles expresia „a înlemni de surpriză”. Aceste cuvinte s-au auzit în cameră, în camera mea. A mea. Da, a mea.

Dar nu aveau cum să se audă aceste cuvinte!

Aşa, cu batista la nas, m-am întors spre sursa acelor năucitoare vorbe. Ochii mei plînşi privesc mari fiinţa din faţa mea. Reuşesc să îngaim:

– Ci…cine eşti tu?

Îl privesc pe necunoscut şi pentru că nu se grăbeşte să răspundă, mă uit la el şi mă trezesc că sînt fascinată de ceea ce văd. Dacă ar exista pe pămînt un bărbat pe care să-l consider perfect pe gusturile mele ca frumuseţe, atunci acesta din faţa mea este. Mă reculeg din lumile în care am ajuns privindu-l si reuşesc să-i aud răspunsul uluitor:

– Sint Cel-ce-te-iubeşte.

– Te rog să-mi spui cine eşti că ţip.

(„Sper să-l conving cu asta.”)

– Bine, atunci sînt Cel-pe-care-îl-iubeşti.

Mecanismul meu de apărare împotriva adevărului evident dar de neînţeles a făcut să ţîşnească prompt răspunsul:

– Nu te cunosc măcar. Acum te văd pentru prima dată. Cum poţi spune că eu te iubesc pe tine. Iubesc pe altcineva, dacă vrei să ştii.

– Mă vezi pentru prima dată, dar mă iubeşti. Te-ai îndrăgostit de mine nebuneşte de la prima vedere. Şi simţi deodată pentru mine o iubire aşa cum nu ai mai simţit faţă de nimeni.

Dau să protestez, nu-mi place că s-a putut observa aşa ceva. Şi nu-mi place că mi-o spune aşa direct. Nimeni nu mi-a mai spus aşa exact şi aşa direct ceea ce simt.

– Şi, dacă eşti sinceră cu tine, continuă el zîmbind misterios, ar trebui să recunoşti că tocmai ţi-a trecut chiar acum prin cap gîndul că este uimitor să simţi aşa ceva pentru un necunoscut, cînd doar cu nici cinci minute înainte simţeai „Cum plînge întreaga ta lume” din cauză că acel bărbat nu te iubeşte. Şi te întrebi cum de e posibil să mă găseşti aşa frumos, cînd nici nu ţi s-au uscat lacrimile pentru el.

Asta e prea mult. Fără să ştiu ce aş putea să-i fac, mă reped înspre el.

Rîde şi se fereşte elegant din partea prea puţin elegantei mele iniţiative.

Brusc, mi se opreşte mintea în loc: „Oare cum a putut imagina natura nişte buze care să zîmbească într-un mod atît de irezistibil?”

El mă întreabă nevinovat:

-De ce te-ai oprit? Îţi plac buzele mele?

Probabil că privirea mea nu prevestea nimic bun, pentru că, preventiv, înainte să fac vreun alt gest lipsit de eleganţă, m-a prins uşor în chiar plinul meu avînt interior nebunesc şi m-a luat în braţe.

„Ooo! Ce fel de a îmbrăţişa are acest bărbat! Ce bine îmi este! Ce pace supremă m-a cuprins! Ce libertate simt, aşa, înlănţuită de braţele lui! Parcă zburăm printre stele! Nu-mi mai trebuie nimic altceva, nimic, nimic. Nu-mi mai doresc nimic altceva decît să rămîn în braţele lui pentru totdeauna.”

Stăm aşa, nemişcaţi, minute întregi, cred, sau poate ore, nu ştiu, nu-mi dau seama. Ştiu doar că la un moment dat au început să strige nişte gînduri în capul meu:

„Cred că ceva este în neregulă în toată această poveste. Nu avea de unde să ştie că m-am oprit din cauză că m-au fascinat buzele lui. Nu avea cum, doar dacă îmi citea gîndurile. Iar eu mă comport atît de ciudat! E totuşi un necunoscut! Iar eu stau în braţele lui foarte încîntată. Puţin spus „încîntată”. Pierdută în extaz sînt. Cred că din cauza durerii sufleteşti de azi mi-am pierdut minţile. Se pare că a fost prea puternică lovitura primită. Aşa se explică faptul că am ajuns în braţele primului bărbat pe care l-am văzut.”

Îi dau încet mîinile la o parte, sesizînd totuşi cît de plăcută e atingerea aceea, şi mă depărtez. Mă aşez încet în fotoliu, cu picioarele sub mine şi-l întreb, pe un ton cît mai glacial:

– Cine eşti? Care e numele tău? Cum de îmi poţi cunoaşte gîndurile? Aş vrea să îmi răspunzi la toate aceste întrebări sau să pleci imediat.

-Nu cred că vrei să plec. Chiar tu m-ai chemat. La mine te rugai cînd am venit.

Mintea mea deapănă clipele înapoi alert, dar cu precizie maximă. „La Dumnezeu mă rugam. Pe El îl întrebam cui să dau această iubire imensă pe care mi-a dăruit-o. Şi atunci acest bărbat apărut din senin în casă a spus: „- Dăruieşte-mi-o mie”. Şi adică acest om vrea să spună că el e Dumnezeu??? Cum să fie Dumnezeu aşa??? ”

„Dumnezeu” zîmbi:

-Da, e greu de crezut pentru tine că aş putea apărea aşa în faţa cuiva. Dar nu-i aşa că acesta e idealul tău de bărbat? Nu-i aşa că „ţi-am ghicit” bine gîndurile şi dorinţele?

Mă privi bucuros:

– După săgeţile pe care mi le arunci din priviri, aşa e, zise el jubilînd.

„Dumnezeu jubilînd. Dumnezeu în faţa mea, luînd acest aspect… încîntător, trebuie să recunosc. Şi eu aici, în fotoliu, interogîndu-l.”

Mă foiesc în fotoliu, îmi schimb poziţia picioarelor, dar în tot acest timp nu-l slăbesc din ochi. El e foarte liniştit şi senin şi mă priveşte amuzat.

Mintea mea continuă să macine: „Dar dacă El e chiar Dumnezeu? Doar ştiu că El poate lua orice formă vrea. El ne ştie toate dorinţele, toate idealurile, toate gîndurile. De ce să neg din start că El îmi poate apărea sub forma aceasta?”

Necunoscutul mă aştepta cu răbdare să îmi ordonez gîndurile, se vedea clar. Deodată m-am simţit foarte stînjenită, amintindu-mi că l-am privit ca pe un bărbat frumos şi că am simţit o dorinţă intensă fată de el.

– Nu ai de ce să te simţi stînjenită pentru asta, mă asigură el. Şi Dumnezeu face dragoste.

??!?? „Chiar că îmi ştie toate gîndurile, of.”

– Cu Cine, dacă doar numai Tu exişti? Dumnezeu este singur. Nu are cu cine face dragoste. Vezi, te contrazici aici. Nu eşti Dumnezeu.

– Eu sînt în toate fiinţele. Dacă două fiinţe fac dragoste, atunci şi Dumnezeu face dragoste.

În faţa logicii mă înclin cu respect mereu:

-Dacă eşti Dumnezeu, te rog să mă ierţi că m-am îndoit de Tine, cînd am spus că Te contrazici.

-Mai degraba te îndoieşti cînd spui „Dacă eşti Dumnezeu”, nu crezi? Dar eu zic să nu te mai gîndeşti la lucruri aşa de serioase. Haide mai bine să mîncăm ceva. Ai nevoie, după emoţiile extreme prin care ai trecut azi. Uite, ţi-am pregătit o surpriză culinară. Ceea ce-ţi place ţie cel mai mult.

M-a luat de mînă şi m-a condus spre o masă ca în poveşti, care a apărut ca din senin în cameră.

– Şi nu te mai mira şi pentru atîta lucru, doar ştii că „dacă sînt Dumnezeu” pot face orice. Şi nu te mai gîndi ca la o vină la faptul că te simţi atît de atrasă de mine ca femeie. Dacă te deranjează aşa mult acest aspect al meu de bărbat frumos, pot sa îmi iau altul, spre exemplu…

– Nu-ţi schimba aspectul, nu, Doamne, te rog, te rog, rămîi aşa cum eşti acum…

– Bine, acum mă simt mai bine în pielea mea, glumi el, rîzînd de promptitudinea cu care i-am răspuns.

Mîncarea era excelentă, mîncam cu… Dumnezeu, iar El luase cel mai minunat aspect din cîte pot exista pentru mine. Şi totul era atît de firesc.

– Da, îmi completează El gîndurile cu voce tare, lucrurile sînt mult mai simple şi mai fireşti decît vreţi voi să le faceţi. Mereu vă complicaţi. Mereu mă puneţi cu literă mare în gîndurile voastre. El în sus, El în jos. De asta vă este atît de greu să mă vedeţi, să mă întîlniţi. Eu sînt cel mai banal lucru, pentru că sînt peste tot. Dacă însă voi mă faceţi preţios, pot deveni şi preţios, ba chiar şi foarte rar.

– Nu, te rog, nu deveni rar, glumesc şi eu. Dar cum să te numesc? Mi-e greu să-ţi spun „Doamne” şi să te văd aici, „în carne şi oase”.

– Ţi-ar fi mai uşor dacă mi-ai spune „Iubirea mea”? Sau simplu, „Iubire”? Ai uitat, dar vieţi întregi m-ai numit aşa. Mă chemai mereu, mereu, numai că nu credeai că pot să vin. Nu ai îndrăznit să speri. Şi ţi-am respectat credinţa aceasta. Nu am venit. Dar acum ai avut noroc de această mare durere sufletească şi ai vorbit cu mine ca şi cînd eram chiar acolo, în faţa ta. Şi am fructificat această breşă în neîncrederere şi am apărut, chiar cu riscul de a fi luat de guler, după cum s-a văzut.

– Păi ai fi meritat să fii luat de guler dacă te-am chemat atîtea vieţi şi în loc să-mi respecţi iubirea şi să vii, mi-ai respectat neîncrederea şi nu ai venit.

– Crezi tu asta? Nu ştii tu că mă chemai şi eu veneam de fiecare dată. Iar cînd să apar în faţa ta, iar veneai cu gîndul acela urîcios: „Nu cred că va veni”. Şi trebuia să mă retrag. Apoi iar mă chemai şi iar veneam şi iar mă întîmpinai cu gîndul acela urîcios: „Nu cred că va veni”. Şi iar trebuia să mă retrag. Apoi iar mă chemai şi iar veneam şi iar mă întîmpinai cu gîndul acela urîcios: „Nu cred că va veni”. Şi iar trebuia să mă retrag.

– Gata, Iubire, gata, s-a defectat cumva Dumnezeu?

– Nu-i aşa că te-ai plictisit şi nu mai poţi suporta abia după ce am spus de trei ori? Gîndeşte-te că tu ai făcut aşa cu mine de mii de ori şi eu nu m-am plictisit. Mereu am aşteptat momentul potrivit. Şi iată că nu a fost în zadar. Şi să ştii că nu îţi spun aceste lucruri ca să te fac să mă iubeşti.

M-am uitat la el să văd dacă vorbeşte serios.

L-am îmbrăţişat, topită de fericire. Simţeam că îmbrăţişez toate lumile. Simţeam că trăiesc prin milioane de inimi. Simţeam că îl sărut pe Dumne… Nu, simţeam cum mă topesc în Marea Iubire. Nu ne vom mai pierde niciodată. Marea Iubire. Marea Iubire. Marea Iubire.

– Ce e, draga mea? Iar ai gînduri complicate?

Autor: Luminiţa Manole

******************************
Anima

Frumoasa adormita se trezeste…


“Nu pot decât să rog o femeie(oricare ar fi ea) să își întoarcă privirea din oglindă către sufletul ei… căci acolo se află adevărata minune. „Arta feminității” rezidă înlăuntrul femeii” […] Femeia este o sărbătoare în sine; dar, cândva de-a lungul timpului, cineva s-a gândit că ar fi bine să îi spună că nu e frumoasă pentru ca mai apoi să o otrăvească cu fel și fel de substanțe ambalate în cutii drăguțe și colorate” – a grait vocea Barbatului.


Cuvintele lui m-au pus pe ganduri si inima mea a rasunat, amintindu-si de alte “mere otravite”, cu care mama cea vitrega(cea care poarta chipul frumusetii artificiale sau al renegarii propriei feminitati pline de gingasie, blandete, naturalete si firesc, cea care se opune adevaratei noastre Mame, care este Natura cea vie si nepieritoare), incearca sa ne taie suflul vietii  inimilor noastre adevarate, care sunt Albe ca Zapada, otravindu-ne cu fuga de sine, cu imagini false si modele axate pe forma, dar fara continut, cu teama si incordare, cu un hatis de intrebari, in care Frumoasa s-a intepat si a adormit…


Dar raspunsul exista in inima..in lumina din ochii tai pe care o regasesti traind liber si fiind asa cum esti, in iubirea care este cheia ce descatuseaza si vocea care iti vorbeste despre tine insati.


Cineva, candva, a aruncat o piatra cu care a ciobit oglinda increderii tale in sine..un ciob ti-a intrat in ochi si de atunci iti vezi imaginea sublima deformata..Dar tu esti aceeasi.. Una cu inima ta, cu iubirea din tine, cu seva vietii din pantecele tau clocotind creator, una cu feminitatea fascinanta a Eternului Feminin, esti vocea si expresia plina de gratie, farmec si forta benefica a Frumusetii dintai !!!

 ***********************************************



 ***********************************************




“Mulţi ani din viaţa asta, am trăit într-un corp de femeie frumoasă fără să ştiu. Fără să accept că sunt femeie. Ignorându-mi corpul, negându-mi feminitatea. Dorind mereu să fiu mai slabă, mai înaltă, mai brunetă, mai dreaptă, mai bronzată, cu picioare mai lungi, sâni mai mici, buze mai conturate, gene mai întoarse, genunchi mai frumoşi, voce mai suavă, gesturi mai graţioase, plete mai dese. Râvnind să fiu femeia alături de care bărbatul să-şi dorească să rămână. Visând să cânt la pian. Sau măcar la chitară. Vrând să pictez. Să fac teatru. Tânjind să primesc iubire. Să fiu admirată. Acceptată.

Am trăit între neobosiţii şi veşnic prezenţii “Dacă”.



Dacă aş vorbi franceza aşa fluent ca Georgiana…
Dacă aş avea profunzimea şi sensibilitatea Ramonei…
Dacă aş avea picioarele interminabile ale Ralucăi, spatele perfect al Roxanei…
Dacă aş avea râsul sonor al soră’mii, privirea jucăuşă a Sorinei şi unghiile pur şi simplu perfecte ale Manuelei…
Dacă aş avea inteligenţa şi rafinamentul Găbiţei…
Şi, desigur, dacă aş şti să-mi structurez discursul folosind măcar pe jumătate talentul Valeriei…
Dacă aş avea blândeţea şi frumuseţea Laurei, focul Alinei, strălucirea Agathei…


Dacă aş avea fineţea Mihaelei şi feminitatea Monicăi… Ah, şi părul cârlionţat şi bogat al Cristinei!
Cum ar fi dacă aş avea delicateţea acelei colege blonduţe cu care am lucrat odată?
E de la sine înţeles că dacă aş avea curajul Marinei…
Şi dacă aş fi atât de sociabilă şi plăcută ca Minodora…
Dacă aş şti să cânt la pian ca fiica Danei şi dacă aş şti să-mi aleg hainele şi poşetele ca Ada…
Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi să trăiesc fără griji ca Rodica ori dacă aş avea seninătatea Ancăi!
Of, Doamne! Măcar de l-aş avea pe “vino-ncoace” ca verişoara mea… că doar suntem în familie, chiar nu se poate împărţi??

Până într-o zi, acum vreo doi ani, când un glăscior firav s-a făcut în sfârşit auzit:

Şi eu? Eu unde mai sunt? Eu cine sunt?


Era inima mea… inima mea, unde mereu a fost iubire. Inima mea, care a ştiut cumva să crească, să observe, să iubească, să plângă, să râdă, să caute, să dăruiască, să aştepte, să spere. Inima mea, care a ştiut că va atinge înţelepciunea atunci când eu voi fi găsit puterea mea interioară. Când eu voi fi aflat că… sunt Femeie.



Şi s-a întâmplat când am trecut dincolo de convingerea că inima, şi numai ea, este cea care poate crea şi nu am mai ignorat că, de fapt, creaţia are loc în pântecele Femeii.

Ziua în care am acceptat că sunt Femeie a fost ziua în care mi-am descoperit pântecele. Am înţeles că aici, în pântece, se află secretul vieţii, că minunea vieţii ia naştere aici.
Am înţeles că în inimă este lumina, iar în pântece îşi are originea înţelepciunea femeii.

M-am surprins aflând că în inimă nu mă mai pot minţi şi că în pântece sunt răspunsuri la toate întrebările mele, aşteptând doar să fie culese prin deschiderea inimii.
Am eliberat din pântece toate nereuşitele şi regretele din relaţiile avute. Am eliberat trecutul.
Lăsând lumina din inimă să-mi umple pântecele, am vindecat. Lăsând energia din pântece să curgă în inimă, am înflorit.

Acceptând lumina din mine, nu am mai tânjit să fiu admirată, acceptată. Descoperind iubirea din mine, nu am mai tânjit să o primesc din exterior.Văzând frumuseţea şi bogăţia interioară a Femeii, nu mi-am mai dorit să mă încadrez într-un şablon de frumuseţe impus de regulile altcuiva. Şi mai ales, nu am mai făcut comparaţii…

Am aflat taina trăirii în prezent.
Am acceptat că toate fac parte din mine şi, astfel, m-am regăsit în totalitate.”

Sursa:  http://talesofalovingheart.blogspot.com/

************************************************

 Trezeste, Frumoaso, Inima ta si Feminitatea ta cea vie si umple de splendoare si firesc Lumea intreaga !

Alina Dospinescu