Ce fel de suflet se ascunde dincolo de mastile femeilor?


Gene false. Pentru ochi ce nu mai ştiu privi dincolo de aparenţe. 

Lentile de contact. Pentru a ne ascunde lacrimi de dor. Dor de copilul pierdut din noi ce nu-şi mai gaseste locul într-o lume ce l-a pus de prea multe ori la colţ. Pe nedrept. 


Silicon. Pentru buze ce nu mai ştiu să se lase iubite pentru ce rostesc. Sau pentru ce tac. Sau, pur şi simplu pentru că sunt.
Silicon. Pentru sâni ce, din iubire, nu doresc decât să satisfacă în sfarşit poftele celor ce au trecut de prea multe ori grăbiţi cu picioarele peste inima noastră, în goana lor nebună după un geamăt scurt, fugar de satisfacţie. Prea scurt. Prea fugar. Silicon. Mult silicon. Poate că în sfârşit oamenii ăştia grabiţi şi indiferenţi ne vor vedea. Ne vor iubi. Vor asculta în sfârşit povestea sufletului nostru. Povestea aia pe care tot încercăm să o spunem de atâta timp, dar cine are răbdare să asculte povestea unui trup ce nu e desprins din revistă?
Silicon! Acum poate vor asculta…


Unghii false. Lungi. Impecabile. Pictate. Ce vând iluzii de mângâieri nemaivăzute.


Machiaj. Mult machiaj. Să ascunda bine, bine de tot, sub masca zilei sau a momentului, fragilităţi pe care nu ne permitem să le arătăm lumii. Defecte pe care nu îndrăznim să ni le asumăm. Timidităţi ce ne-ar strivi dacă ne-ar fi descoperite. 


Bronz. Şuviţe lungi de păr strecurate abil printre şuviţele noastre, ca în povestile cu zâne din copilărie. 


Ce bine că putem fi în sfârsit varianta noastră cea mai frumoasă… Ce bine că putem crea din noi o altă fiinţă… Ce bine că putem vedea în sfârsit în oglindă pe altcineva, frumos, mult mai frumos, decât cine suntem… 
Dar oare cine suntem? Şi ce mai înseamnă oare frumos? Şi oare ce era frumos ieri va fi frumos şi mâine? Şi oare ce e frumos într-un club, noaptea, va fi frumos şi peste ani de zile, când mâinile noastre vor legăna prunci şi le vor ţese viitorul din cuvinte, rugi şi exemplu? 

Şi oare de ce plângem atunci când, după ce ne-au căzut toate măştile, auzim paşi îndepărtându-se grăbiţi de noi… Dezamăgiţi. De iluzia pe care am vândut-o. Sau pe care am oferit-o gratuit. Sperând la iubirea şi preţuirea şi fericirea ce durează o veşnicie. Fără să ne gândim că nici o iluzie nu durează o veşnicie… şi că niciodată veşnicia nu a fost clădită pe vreo iluzie. Fără să ne gândim că avem o şansă la veşnicie de-abia atunci când, deşi ne-am dat toate măştile jos, auzim încă paşi ce se apropie de noi… cu şi mai multă iubire parcă… Fără să ne gândim că de-abia de atunci, de-abia de acolo poţi începe să construieşti cu adevărat…

Într-o lume în care uneori pare că Audrey Hepburn ar trece neobservată într-un club de noapte, în timp ce Barbara Streisand nu ar avea nici o şansă fără o operaţie estetică, pare a fi din ce în ce mai mult un act de curaj să nu te laşi dusă de valul înfrumuseţărilor artificiale, ci să rămâi tu. Aceeaşi când luminile se sting. Aceeaşi când toate măştile din jur cad. Sau poate mai frumoasă. Căci sufletul tău a învăţat între timp să umple cu lumină şi cu iubire tot ce părea imperfect. Poate că tocmai de-asta a lăsat Dumnezeu acea imperfecţiune acolo unde a lăsat-o… Dându-ne în schimb mai mult din ceea ce era menit să o acopere, să ne înfrumuseţeze… 

Dar ce păcat că într-o lume aşa grăbită nu ne oprim să ne uitam cu atenţie în noi, după darurile ce sunt întotdeauna ascunse în spatele micilor noastre imperfecţiuni… Ce păcat că atât de mulţi dintre noi aleg în grabă o mască oarecare, când fiecare şi-ar putea picta originalul în culori de zâmbet, farmec, cântec, vers, daruri şi suflet cum nu mai există un altul pe pământ… Nici în cer…Nu, nici în cer… Acolo unde chiar că toate măştile cad…

autoare: Alexandra Svet

Indemn pentru femei – partea a III-a

Vă îndemn să vă ridicați, să fiți sigure pe voi, să fiți conștiente si sa aratati lumii ceea ce sunteți capabile, pentru că lucrurile nu mai pot merge la fel ca până acum.

Dar fiți atente, a te impune în relație înseamă a fi foarte sigură de ceea ce simți, a vedea lucrurile clar și a ști exact ce vrei. Impunerea n-are legătură în niciun caz  cu răzbunarea sau cu tentația de a-i provoca celuilalt suferință pentru a-i răsplăti suferința pe care și el v-a provocat-o cândva. Din contră, a te impune înseamnă a căuta calea cea mai benefică și armonioasă pentru a impune propriile standarde, ghidată numai de bune intenții (dar fără a face cel mai mic compromis). 

Multe femei nu pot impune pentru că fără să-și dea seama, pentru ele e mai important să-i provoace suferință celuilalt decât să obțină libertatea. Ironic.

Femeile care se impun trebuie s-o facă în primul rând pentru A AVEA O RELAȚIE mai bună, asta să fie motivația din spatele a tot ce fac. Orice altă motivație ascunsă care implică a-i provoca durere celuilalt este sortită eșecului si scandalulilor. El va suferi oricum în urma unor astfel de evenimente, nu încerca să pui paie pe foc, dimpotrivă asigură-l că se poate bucura de afecțiunea ta și atunci, doar că de acum înainte îți vei impune standardele tale… însă el nu va fi în niciun caz mai puțin important pentru tine.


Mi-ar plăcea să  văd că voi femeile sunteți capabile să demonstrați că vorbele lui Kahlil Gibran sunt reale, și anume:

Gingăşia şi bunătatea nu sunt semne de slăbiciune, ci manifestări ale puterii şi hotărârii.”

Imi doresc să vă văd aspre si exigente cu bărbații până în momentul în care sunteți sigure că au înțeles că tot ce aveți voi de oferit NU ESTE UN SEMN DE SLABICIUNE !!!…ci din contră o manifestare a acelei comori ce stă în voi.

 Culmea prostiei pe care o cunosc eu e să văd o femeie care plânge și cere disperată prin aceasta afecțiune și susținere din partea bărbatului de lângă ea, iar barbatul în loc s-o ia pur și simplu în brațe, începe să-i explice foarte rațional și argumentat că ea suferă de fapt inutil.
El îi explică într-una că are dreptate în teoria lui și singurul si unicul lucru care-l interesează e să demonstreze că are dreptate, când nici nu contează cine are dreptate. Tot ce contează este CINE IUBESTE MAI MULT, cine isi arata atunci iubirea si intelegerea fata de cel/cea iubit/a.


Cât de inconstient să fii să crezi ca iubirea înseamnă să-i demonstrezi cuiva că greșește când cere doar afecțiune ?


Cât de inconștient să fii să trăiești o viață astfel și să crezi că ai “o relație”, pe care s-o mai numești “căsnicie” ?


Unui astfel de bărbat îi este infinit mai usor sa faca demonstratii rationale o zi întreagă, să vă convigă că greșiți, să vă învinovățească, să vă arate că este puternic (și prost) prin realizările lui, să  facă toți banii din lume și tot ce vă puteți imagina, decât să ofere o singură secundă afecțiune. (Si la fel este si cand voi ii tineti ore intregi de discursuri despre iubire si faceti scandal, in loc sa fiti un model de iubire constienta, asumata si sa va respectati zi de zi propriile principii spirituale si inima.)


De aceea spun să căutați conexiunea, relația cu un bărbat înainte de toate, să-i testați capacitatea de a oferi afecțiune și susținere… și doar apoi să luați în considerare și lucrurile superficiale. Pentru că de la iubire pornește totul.

Da, și să nu cumva să uit, nu vă lăsați vrăjite de bărbații “îndrăgostiți” pentru că sunt total inconștienți, fiți aspre și exigente în raport cu ei. Faceți-i să înțeleagă foarte clar că îndrăgostirea e ceva mai degrabă egoist și se poate traduce prin “am nevoie de ceva de la tine”… iar iubirea înseamnă cu totul altceva și anume  “am ceva să-ți ofer, si nu vreau nimic în schimb”.
Fiți foarte atente dacă ceea ce vă oferă bărbatul e interesat sau dezinteresat. Cum în 99,9% din cazuri e interesat de ce obține, vă indemn să vă folosiți de feminitatea voastră pentru a-l aduce pe calea cea bună.  


Trăim în lumea în care oamenii nu mai simt si numai voi sunteți capabile să readuceți lucrurile valoroase la lumină.
E lumea în care oamenii preferă să întoarcă serviciul oricui îi ajută, decât să simtă o secundă recunoștință.
Lumea în care oamenilor le e mai ușor să fie intelectuali și să explice totul rațional, decât să ofere un strop de afecțiune.


E aceeași lume a oamenilor care au găsit infinit mai ușor construiască un turn Babilon  pâna la Dumnezeu, decât să intre o singră clipă în contact cu ceea ce este în interiorul lor. Suntem în stare sa facem orice în exterior pentru a fugi de interiorul nostru.
În ceea ce mă privește, găsesc infinit mai ușor să scriu un articol de 10 pagini decât să simt lucrurile pe care le scriu… pâna la urma sunt și eu bărbat. :-))


Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decat să închei, la fel ca data trecută, cu un citat de-a lui Kahlil Gibran:

‎”Frumuseţea nu este exterioară,
frumuseţea e dată de lumina din inimă.”

…iar inima, dragele mele, se vede foarte clar în ochii voștrii. 🙂
 

Răzvan

Acesta este un articol foarte important, scris de catre un barbat pentru noi, femeile. Va invit sa cititi cu atentie, sa urmariti si celelalte parti, pe care le voi publica in zilele urmatoare aici si sa lasati acest cuvinte sa va conecteze la adevarata putere a inimii voastre, la acel foc interior care trezeste demnitatea interioara, care dinamizeaza si indeamna la actiune si la transformare. 

Meritam o viata mai buna si pentru aceasta este necesar sa ne privim cu ochi mai buni. Este necesar sa nu mai imitam ceea ce este masculin, sa ne regasim feminitatea, dar nu la modul moale si lipsit de putere, ci acea esenta tare a feminitatii conectate la iubire, la inima, la verticalitate si deminitate, la starea de zeita. Femeile au puterea de a schimba fata acestei lumi. Ele sunt cele care educa generatiile urmatoare, dar si cele care inspira barbatii atunci cand sunt cu adevarat femei si nu se abat de la ceea ce este frumos, adevarat si bine. 

Alina Dospinescu

Indemn pentru femei – partea a II-a

In Lumea în care trăim toată afecțiunea si deschiderea de care sunteți voi capabile vor fi considerate uneori slăbiciuni, călcate în picioare si folosite împotriva voastră. Bărbații (și deseori femeile masculinizate) vă vor disprețui și vor arunca cu noroi în tot ce-i frumos în voi.
De aceea vă îndemn să vă impuneți, să aveți 100% încredere în ceea ce vă spune Femeia din voi,  să vă impuneți standardele cu care natura v-a înzestrat ca sa faceți lumea un loc mai bun. Nu faceți niciun compromis, fiți aspre și neîngăduitoare cu inconștiența bărbaților și răsplătiți-le sinceritatea și deschiderea cum știți voi mai bine.

Ajutați bărbații să scape de frica asta în care trăiesc, încurajați-i să fie sensibili, vulnerabili, deschisi sufleteste si astfel iubitori în fața voastră, pentru că principalul motiv pentru care noi suntem altfel decat am putea si ar trebui sa fim este faptul că ne e frică că nu vom fi acceptați de voi dacă ne acceptăm slabiciunile și vulnerabilitățile.


In schimb fiți cât puteți de aspre cu manipulatorii, testați bărbații, nu dați nicio șansă inconștienței. Nu acceptați nicio prefăcătorie, nu aveți milă de manipulatorii care pozează în bărbați necăjiți care vor ajunge să vă calce în picioare imediat ce le veți încredere și vă veți deschide.


Folosiți-vă feminitate să faceți toate aceste lucruri. Nu vă fie frică să vă impuneți. Nu credeți prostia că femeia trebuie să fie sub bărbat. De fapt femeia trebuie să conducă relația din punct de vedere emoțional, prin iubire inteleapta, fara compromis si fara limite, iar bărbatul să fie doar unealta prin care femeia își manifestă iubirea ce o are în ea.


Lumea trebuie condusă de bărbați predați în mânile binevoitoare ale femeilor. Nu a femeilor care s-au dedicat scopurilor mărunte împrumutate din lumea bărbaților, ci a celor care își ascultă inima.

Cautați bărbați capabili să se predea și în același timp capabili să înțeleagă și să protejeze comoara din voi.
 Fiți ca o floare gata să se deschidă în fața unei iubirii autentice.

Căutați relații autentice, conexiuni reale, căutați privirea bărbaților… ea vă va spune totul despre ei. Nu-i credeți pe bărbații care vă vorbesc fără să vă privească.


Nu căutați doar sexul, nu vă lăsați pradă nevoilor primare, ci mai degrabă căutați o conexiune sufletească care să culmineze în sex. Lăsați-vă conduse de feminitate, care este un indicator foarte exact și exigent în ceea ce privește bărbații . NU oferiți sex bărbaților inconștienți, pentru că prin asta le veți da impresia că sunt pe calea cea bună, când de fapt sunt în mijlocul deșertului și habar n-au în ce direcție s-o apuce.


Nu credeti niciodată în bărbații care vor să vă convingă că au dreptate atunci cand sunt reci si nu iubesc, pentru că cei care fac asta o fac doar pentru că sunt incapabili să ofere afecțiune…și au impresia că dacă vă conving că au dreptate nu mai e nevoie să vă ofere afecțiune reală.
Credeți doar în bărbații care vă iubesc și fiți cât puteți de aspre cu teoreticienii si intelectualii incapabili să ofere afecțiune.


Alegeți o imbrățișare în locul oricâtor vorbe frumoase. Căutați o privire sinceră și deschisă la un bărbat, nu vă lăsați prinse în aspectele superficiale.


Fiți convinse că adevărata valoare a unui bărbat nu stă în bani, fizic sau inteligență, ci mai ales în capacitatea de a fi lângă voi plin de afecțiune si intelepciune la randul lui.

       Aveți incredere că puteți fi iubite necondiționat!

    Alegeți să aveți o relație de iubire, nu o convenție.

~va urma~

 
 

Acesta este un articol foarte important, scris de catre un barbat pentru noi, femeile. Va invit sa cititi cu atentie, sa urmariti si celelalte parti, pe care le voi publica in zilele urmatoare aici si sa lasati acest cuvinte sa va conecteze la adevarata putere a inimii voastre, la acel foc interior care trezeste demnitatea interioara, care dinamizeaza si indeamna la actiune si la transformare. 

Meritam o viata mai buna si pentru aceasta este necesar sa ne privim cu ochi mai buni. Este necesar sa nu mai imitam ceea ce este masculin, sa ne regasim feminitatea, dar nu la modul moale si lipsit de putere, ci acea esenta tare a feminitatii conectate la iubire, la inima, la verticalitate si deminitate, la starea de zeita. Femeile au puterea de a schimba fata acestei lumi. Ele sunt cele care educa generatiile urmatoare, dar si cele care inspira barbatii atunci cand sunt cu adevarat femei si nu se abat de la ceea ce este frumos, adevarat si bine. 

Alina Dospinescu 


Indemn pentru femei – partea I

Acesta este un articol foarte important, scris de catre un barbat pentru noi, femeile. Va invit sa cititi cu atentie, sa urmariti si celelalte parti, pe care le voi publica in zilele urmatoare aici si sa lasati acest cuvinte sa va conecteze la adevarata putere a inimii voastre, la acel foc interior care trezeste demnitatea interioara, care dinamizeaza si indeamna la actiune si la transformare. 
Meritam o viata mai buna si pentru aceasta este necesar sa ne privim cu ochi mai buni. Este necesar sa nu mai imitam ceea ce este masculin, sa ne regasim feminitatea, dar nu la modul moale si lipsit de putere, ci acea esenta tare a feminitatii conectate la iubire, la inima, la verticalitate si deminitate, la starea de zeita. Femeile au puterea de a schimba fata acestei lumi. Ele sunt cele care educa generatiile urmatoare, dar si cele care inspira barbatii atunci cand sunt cu adevarat femei si nu se abat de la ceea ce este frumos, adevarat si bine. Voi lasa ca randurile ce urmeaza sa ne dea increderea si curajul de a ne asuma ceea ce suntem:

“Acesta e un articol despre feminitate, sensibilitate,  iubire, vulnerabilitate, deschidere și tot ce ține de principiul arhetipal feminin  (asa numitul  “yin”).

Trăim într-o lume a bărbaților unde Ego-ul, puterea, forța brută, duritatea, rațiunea, vorbele, spiritul de competiție și tot ce ține de principiul masculin sunt valorile de bază… în timp ce sensibilitatea, simtirea, acceptarea, slăbiciunea sunt atribute pe care le tratăm cu dispreţ, atribute care au ajuns să fie călcate în picioare fără milă şi cu o insensibilitate tipic masculină.


Practic disprețuim tot ce-i mai subtil și frumos în lume și am ajuns să apreciem doar plăcerile grosolane lipsite de esență.


Bun, asta-i situatia n-avem ce face, noi bărbații suntem tâmpiți, insensibili și înclinați în mod natural spre o abordare mai egotică a lucrurilor. Asta nu mă deranjează atât de tare, mai ales că fac parte și eu din rândul insensibililor.


Ceea ce mă deranjează foarte foarte tare este că FEMEILE au uitat cine sunt, au uitat de lucrurile care le definesc și mai ales au uitat comoara care se ascunde în privirea lor.
Văd prea multe femei cu capul plecat, prea multe care “au pus botul” la pălăvrăgelile pur raționale (și ireale) ale bărbaților. Au renunțat la ceea ce le definește doar din frica ca nu se vor putea integra într-o lume a bărbaților.

E de ajuns să uit o secundă în ochii unei femei ca să înteleg totul, dar încă nu pot să-mi explic cum de am trăit timp de mai bine de 20 de ani fără să văd ceva atât de valoros ce stă fix sub ochii mei.

Îmi pare rău să văd femei resemnate care s-au împăcat cu ideea că nu mai e nicio șansă, nicio șansă ca ceea ce simt ele să fie văzut, apreciat și protejat. Și nu exista femeie care să nu simtă asta, e în natura voastră. Există unele femei care s-au îndepărtat atât de mult de ele însele și de ceea ce simt incât sunt aproape convinse ca acea feminitate naturală nu există în ele, dar ea e acolo așteptând mediul propice pentru a înflori. Dar nu despre cele fără simțire vreau să vorbesc, ci tocmai despre cele care încă mai simt, cele în ochii cărora găsești feminitatea aia naturală. Cele care se deschid lăsându-te le pătrunzi cu privirea, se dezbracă de măști deîndată ce te simt.


Vouă, celor care încă mai simțiți mă adresez,
voi trebuie să  AVEȚI INCREDERE !

Esență vieții se găsește în privirea voastră !
Aveți încredere și speranță că lucrurile n-o să ramână așa cum sunt, aveți încredere în iubirea ce-o simțiți, n-o suprimați, nu va fie frică de ea dar nici n-o risipiți cu cine nu-i demn de ea. E ceva prea frumos în voi ca să fie călcat în picioare, de aceea îl citez pe un bărbat deosebit de sensibil care-i îndemna pe cei care încă mai credeau în iubire astfel:
“Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte
şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor,

ca nu cumva să le calce în picioare
şi să se întoarcă să vă rupă.”
(Matei 7:6)
~va urma~
Alina Dospinescu

Ce ti-ai dori sa faci daca banii nu ar fi o problemA?

 Te-ai intrebat vreodata ce ti-ai dori cu adevarat sa faci? Ce te pasioneaza, ce te misca dincolo de orice calcul, la ce simti ca esti foarte bun/a sau ai putea fi pentru ca stii ca daca ai face acel lucru te-ai dedica intr-adevar cu tot sufletul tocmai pentru ca in ciuda oricaror eforturi te-ai simti foarte, foarte implinit/a?

**********
Anima

Si m-am gandit s amai adaug ceva, un articol f inspirat al prietenei mele Sandi, de la KAIZEN – ARTA DE A TRAI FRUMOS SI SANATOS

“Îmi vine în minte acum şi discuţia pe care am avut-o cu un băiat de vârsta mea, un tânăr corporatist plin de aspiraţii. Îmi spunea că şi şi-a dorit, ca şi mine,  să parcurgă  pelerinajul spre Santiago de Compostela,  şi că şi-ar fi dorit să fie fotograf, dar că acestea sunt copilării şi că nu îi vor asigura nu viitor strălucit şi un venit frumos, pentru a putea să întreţină o familie. M-a mai asigurat, foarte ferm, că atunci când îmi va veni mintea la cap, voi renunţa şi eu la visele mele – pentru că e greu să trăieşti din ele.  Şi atunci m-am gândit la spusele lui Aimen Klimmeron în lucrarea “Ce rost am?”:
Pentru a-ţi găsi menirea este nevoie de o sinceritate absolută şi de eliminarea tendinţei bine-înrădăcinate a autopăcălirii. Nu este necesar să devii cel mai bun, trebuie să devii tu însuţi. Nu este necesar să devii faimos, trebuie să devii autentic”. De asemenea, a-ţi descoperi menirea este un profund act de autocunoaştere. Trebuie să-ţi sondezi profunzimile sufletului, trebuie să descoperi ce te-ar face să te trezeşti cu zâmbetul pe buze chiar şi la 5 dimineaţa. Vei recunoaşte că ţi-ai descoperit menirea, sau că eşti pe cale de a o descoperi, pentru că dintr-o dată vei dispune de toată energia şi inspiraţia de care ai nevoie, şi că vei da peste oamenii potriviţi, la momentele potrivite, în locurile potrivite.”
 Citeste restul  articolului aici

Buna seara iubite

Buna seara iubite,
nu ne-am vorbit demult…
Stii, am vrut sa te uit
Nu te mai potriveai realitatii mele..
si…aproape te-am urat…

Am trecut prin intrebari,
prin  iluzorii sperante
si lacrimi,
prin straturi de absenta,
Am trecut pe un pod care se prabusea sub mine,
Apoi am trecut la indiferenta.
Parea bine asa, linistit…
te ascunsesem sub un strat gros de praf si parca
nici nu mai straluceai asa de tare…

Stiu ca nu am fost la inaltimea
iubirii pe care spuneam ca o simt,
dar…ma durea atat de tare…si…
le-am impachetat pe toate laolalta, fara stire,
nepasare, patima,ura si iubire
sa le trimit cat mai departe
poate, poate
o sa fie
ca si cand n-ai fi fost…
Credeam ca mi-e mai bine
fara tine prin mine
si-am aruncat
o departare
intre inimile nostre
albastre.

Buna seara .
M-am intors sa te privesc.

Doar atat, sa iti admir existenta,
Felul cum te misti tu prin lume
si mai ales cum te misti cand faci dragoste.

Recunosc,esti sublim!
Stralucesti la fel, oriunde te-as ascunde.

Si..acum ca nu mai vreau sa fii al meu
si sa te am la degetul meu mic, ca pe-un inel,
Acum ca nu mai sper sa ma ridici in bratele tale la cer
si doar te contemplu,
simplu, cuminte, fara niciun gand
Invizibila pentru tine
si mai prezenta ca oricand
in mine insami,
Pot sa spun:

Buna seara iubite,

Iubirea este eterna.

It’s hard to forget someone, 
who gave you so much to remember…

……………………………………………………

I live in the child-like innocence of my heart, in the heaven of my heart.  If I show me to you, will you love me?  Or will you run away?  If I give me to you, will you accept me?  Will you let me in ?  If you can’t, then would i still be able to live in your absence? If I have to die to live so fully, so let it be.  For, unless I live in my fullest, I do not live at all.

I can feel you.  Can you feel me?
Love is…always and forever.

Cine vrea să iubească ideal?

“Iubitule, vrei să duci gunoiul înainte sau după ce mâncăm?” – iată încă o strategie pentru a-l determina pe Om să facă o treabă. Nu-i dai impresia că atentezi la tihna sa, pari că îi respecţi libertatea de a alege şi nici nu îi impui nimic.

Sună interesant, dar nu e. În spatele acestui mod de a vedea lucrurile se ascunde o lipsă. Pentru că adevărul e că tu nu ştii dacă el o să răspundă intenţiilor tale manipulative. De fapt, în adâncul inimii tale, nici nu-ţi doreşti asta. Pentru că în realitate tu ai vrea să vrea el, nu să facă – nu contează ce – pentru că îi spui tu. Aşa că degeaba încerci să-l determini să joace cum îi cânţi. Nu te bucura dacă reuşeşti, deja eşti singură în joc şi mai devreme sau mai târziu o să suferi. Cu cât ai mai multă nevoie să-l manipulezi, cu atât mai mult dovedeşti că ţi-e teamă că n-o să facă.

Asta apropo de milioanele de sfaturi din revistele pentru femei care încep cu “Cum să-l faci să…” . De nebunia feminină generalizată care vrea să schimbe un bărbat. Lasă-l să fie cum e el. Lasă-l să te surprindă. Ai încredere că o va face.

“Zece lucruri pe care trebuie să le ştii înainte de a intra într-o relaţie”, “Şapte chestii pe care le caută el în tine”,  “Optişpe sfaturi pentru a te mărita sigu-sigur” – şi lista nu se mai termină niciodată. Cât de mult iubesc femeile titlurile astea! Cât de comerciale sunt, totuşi. Eu nu cred că există reţete. Chiar dacă “bărbaţii vin de pe Marte şi femeile de pe Venus”, chiar dacă e adevărat că până la un punct toţi suntem la fel.
Dar dincolo de acel punct, fiecare dintre noi e diferit. N-am văzut nicăieri un articol cu mii de voturi despre cum să cauţi să înţelegi sufletul unui om cu adevărat. Despre cum să iubeşti ca un înger – adică pentru omul respectiv, nu pentru tine – ca să-ţi dea şi să-ţi facă.

Toate rubricile despre “love and sex” din revistele specializate – pe print sau online – te lasă cu impresia că femeile sunt nişte scorpii care neîncetat întind curse pentru bieţii oameni, bărbaţii. Lasă că nici ce îi învaţă pe ei nu e mai cu moţ.

Am obosit de abordarea asta de grădiniţă, în care ne dăm cu fundul de pământ ca să facă toată lumea numai cum vrem noi. Visez la iubiri adevărate, măreţe, triumfătoare. Iubiri care au mereu un DA pregătit, iubiri care sfidează orice imperfecţiune. Care iartă, care înţeleg, care ascultă, care aşteaptă cu răbdare. Care au încredere. Care nu pretind ca celălalt să dea primul dovada. Care se sacrifică.

Haideţi să fim noi primele care iubim. Haideţi să îi privim noi primele ca pe nişte zei, cu sinceritate. Haideţi să fim noi mai bune primele, sunt sigură că ei ne vor răspunde pe măsură. 

Îmi amintesc o fază din adolescenţă. Mă întorceam singură, seara târziu, de la o întâlnire romantică, ştiu că primisem un trandafir roşu. La un moment dat, un individ dubios a încercat să mă abordeze. Eu însă eram atât de transfigurată, lumea mi se părea atât de roz încât l-am privit cu sinceritate ca pe un prinţ. Atât de convinsă, încât a fost dezarmat. În loc să-mi facă o propunere indecentă, a început să-mi explice cât de mult mă respectă şi cât de deosebită sunt în neamul femeiesc. Deci se poate.

Nu vreau să zic că iubirea mea e perfectă, am toate defectele pe care le reproşez la alţii (că altfel nici nu le-aş vedea, sic!). Dar nu-i aşa că se cere o reînnoire? Nu-i aşa că ar fi frumos să se poată şi altfel? Eu încă mai sper şi mai cred. Şi caut. Şi mi-ar fi mai uşor să ştiu că nu sunt singura.

Sursa:  http://puteredefemeie.wordpress.com/

Fara scuze!



“Cat de complexe pot fi trairile unei femei? Cele mai profunde, nascute din scanteietoarele vibratii ale iubirii? Cate piscuri din cele mai inalte poate atinge doar atunci cand buzele-i insetate de pasiune sunt sarutate de barbatul care a sadit dragostea in sufletul ei?
Cate taramuri poate acoperi cu daruirea ei? 
Cata forta se ridica din strafundurile fiintei ei atunci cand intalneste primejdia in viata celor pe care ii iubeste?
Cata bunatate si intelegere poate cuprinde in marile si intinsele ei zboruri spre infinit?

Cata intelepciune poate inflori in fiinta unei femei atunci cand ascensiunile ii devin din ce in ce mai grandioase?”

                                                                                                                       ~ Loredana 
Crezi in tine, in vocea dorintelor tale, in puterea feminitatii tale? Dai viata viselor salbatice si minunate care cer sufletului tau sa le nasca, aducandu-le la lumina?    

Poti sa faci tot ceea ce iti doresti cu adevarat! Nu iti mai gasi scuze, caci atunci cand  arzi de dorinta, forta dorintei tale iti va conduce pasii.

Este timpul sa stralucesti, sa te inconjori cu o aura luminosa de stralucire radianta!
Fie ca acest videoclip sa iti ofere inspiratia si impulsul de care ai nevoie:

Ceea ce facem in aceasta viata, isi trimite ecoul in Eternitate.
Mediteaza asupra intrebarii: CE FAC EU ACUM CU VIATA MEA?
Traiesc la maxim sau doar supravietuiesc?
O traiesc modeland-o, dandu-i forma la care aspir in inima mea, facand lucrurile pe care mi le doresc, care simt ca ma cresc si ma insufletesc cu totul?
Nu lasa teama sa fie un obstacol intre tine si ceea ce iti aprinde inima!

“Cea mai adanca teama a noastra nu este ca suntem inadecvati si insuficienti, cea mai mare teama a noastra este ca suntem puternici dincolo de orice imaginatie!…
Dar a sta intr-un con de umbra, traind la jumatatea potentialului tau nu ajuta pe nimeni, nu serveste nimanui faptul ca te strangi si te micsorezi, tinandu-ti in frau forta si maretia pentru ca ceilalti oameni sa nu se simta nesiguri sau intimidati in preajma ta…
(Aminteste-ti cat de stralucitoare erai, pentru tine insati si pentru toti ceilalti atunci cand erai bebelus. Atunci cand erai doar… tu insati. Strigandu-ti existenta!)
Ne-am nascut ca sa stralucim, nu doar unii dintre noi, ci fiecare in parte, iar pe masura ce ne lasam forta interioara sa ne umple de stralucire viata, le dam, fara sa stim, incredere si celorlalti sa inceapa sa isi descopere si traiasca maretia.”

                                                                                                                            ~Anthony Robbins

Fa ceea ce simti in adancul inimii tale ca ai de facut, orice ar insemna aceasta! Lasa-ti vocea dorintei sa te poarte, parca in zbor, spre ceea ce iti da ghes inima! Ascult-o! Urmeaz-o cu indrazneala! Elibereaza-te de teama! Nu ai nevoie de aprobarea nimanui, aprinde flacara inimii tale si in lumina ei binecuvantata, traieste-ti viata la potentialul maxim!!!

**********

Anima


Drumul spre Iubirea de sine

 Secret Garden – Poeme  – (Cymatics Remix)
    
 Astazi, fii rabdatoare si blanda cu tine.  Cand te trezesti dimineata, fii deschisa la ceea ce are ziua si viata sa te invete. Atunci cand ti se iveste in cale o incercare dificila, adu-ti aminte ca scopul ei principal este sa te ajte sa te iubesti pe tine insati si pe ceilalti oameni alaturi de care traiesti.


Cand mergi seara la culcare, inchide ochii si revezi cu ochii mintii actiunile cele mai importante sau semnificative pe care le-ai facut. Indreapta in mintea ta ceea ce e de indreptat si exprima-ti recunostinta pentru tot ce ai primit. Revezi acele momente in care te-ai lasat manata de teama si intelege faptul ca lipsa ta de amabilitate si iubire fata de ceilalti izvoraste intotdeauan din incapacitatea ta de a avea rabdare si intelegere fata de tine insati. Iarta-te pentru ca esti atat de aspra cu tine, pentru ca din aceasta cauza esti aspra cu cei din jur si afirma cu putere intentia ferma, plina de iubire, de a fi blanda, generoasa si iubitoare. 

Da-ti seama ca acesta este un proces. Nu il poti grabi, nu il poti forta sa se petreaca dintr-o data. Poti fi insa plina de bunavointa si astfel sa ii permiti sa se intample. Poti invata sa inviti pacea sa vina in mijlocul fricii tale. 

Nu te poti ‘forta” sa te iubesti pe tine insati si nu te poti forta sa ii iubesti pe ceilalti, asa cum nu poti forta niciun om sa te iubeasca. Ce poti sa faci pentru ca iubirea sa se manifeste, este sa te deschizi si astfel sa o inviti in viata ta. Iubirea incepe cu acceptarea a ceea ce este. Practica acceptarea atunci cand devii constienta ca esti critica cu tine insati si cu ceilalti. Accepta ceea ce se intampla..nu te autopedepsi, nu il pedepsi pe celalalt…si apoi imbratiseaza-ti experienta cu afectiune. Spune-ti: “Vad ca sunt critica, iar asta inseamna ca sunt speriata. Asta e tot. Imi este frica.” 
A te accepta pe tine insati in fiecare moment este o munca cu sufletul, o munca spirituala. Este o practica constanta. Nu exista scurtaturi, dar este ceea ce ne ajuta sa ne transformam viata.

Autor: prelucrare dupa un text de Paul Ferrini

**********

Anima

Se poate şi fără vasectomie, fără legarea trompelor, fără prezervativ… şi fără copii nedoriti!!!

Cred ca multe femei si-ar dori sa nu aiba nevoie de pilule care le dau sistemul endocrin peste cap, de sterilete care duc in timp la formarea de fibroame uterine, ca sa nu mai spun ca inseamna ceva artificial introdus in intimitatea corpului femeii, de prezervative care miros a cauciuc ars si se simt tot la fel si cel mai important, de avorturi tainuite sau nu, ce le marcheaza psihic, trupeste si sufleteste pe viata..Si cred ca orice barbat si-ar dori sa isi protejeze si faca foarte fericita iubita sau sotia, nu e asa?:) Tocmai de aceea este foarte important s atinem cont de  alternativele perfect naturale care exista si despre care ne vorbeste intr-un articol dupa parerea mea extrem de important Luisa, autoarea blogului Putere de femeie:
Am citit o postare cu titlul “Sterilizarea la oameni” pe blogul prinţesei urbane, pe care îl urmăresc cu mare drag. De câteva zile, de când a apărut, mă tot gândesc şi mă perpelesc. Şi mi se rupe inima. Şi n-am mai putut să mă abţin.
Fiind oarecum în posesia a unor cunoştinţe importante despre sexualitatea umană – chiar dacă în multe privinţe mai mult la nivel teoretic, dar orişicât – nu pot să nu comentez. Vasectomie, legarea trompelor, sterilet, pilule… mi se face piele de găină! Că e mai mult responsabilitatea ei, că ar trebui şi el să-şi dea silinţa… Într-adevăr, problema e spinoasă.
Pare că nu există nicio soluţie care să-i mulţumească pe amândoi, şi în final toată lumea ridică din umeri şi-şi vede de alte treburi, mai importante. Erotismul uman rămâne ca o Cenuşăreasă a vieţii, uitată într-un colţ sau terfelită când ne aducem aminte că avem nevoie de ea. Când ar putea să fie Regina Balului!
Cum spuneam şi în alte articole, occidentalii nu-şi pun problema educaţiei sexuale decât în ceea ce priveşte contracepţia. O concepţie ce derivă evident dintr-o demonizare a sexualităţii. Nici nu mă mir. Secole de-a rândul, orice idee legată de amor avea mai multe puncte de tangenţă cu păcatul decât cu virtutea. Chiar şi în cadrul căsătoriei, nimeni nu se preocupa prea mult de ce se întâmpla pe sub cearşafuri. Era o “datorie conjugală”, oamenii trebuiau să se înmulţească şi ei cumva.În rest, chestii de care în general trebuia să-ţi fie ruşine.
Cu totul altfel stau lucrurile pentru orientali. Acolo există texte importante şi amănunţite referitoare la arta amorului. Fireşte că erau destinate celor învăţaţi şi puternici, dar ajungeau ecouri şi la oamenii de rând. Acuma le găseşti peste tot, sunt la liber. Însă occidentalul care află despre asemenea lucruri îţi va râde superior în nas, zguduindu-şi burta încărcată de grătare în timp ce mai ia o gură de bere. E încă în putere, de ce să se gândească la ziua de mâine, când o să-i tremure genunchii şi n-o să mai poată decât să suspine de la distanţă după o “bucăţică bună”. Oricum el e adeptul sexului de 7 minute ca ce e mult strică.
Sunt rea. Dar m-am lovit deja de atitudinea asta. Când le spui: staţi măi băieţi că nu-i nevoie să vă tăiaţi nimic, şi să vă înnodaţi nimic. Natura are o soluţie elegantă. S-au inventat kung-fu sexual şi continenţă. Adică nu-i nevoie să ejaculezi dacă nu vrei să ai copii. Acest reflex poate fi controlat. Cu ceva efort, e adevărat. Dacă tot le place să tragă de fiare, măcar să găsească un “sport” mai cu folos.
O să-mi sară toată lumea în cap că “vai de mine, cum să nu mai aibă ei orgasm!?”. Greşit. Ejacularea ÎNTRERUPE ORGASMUL, nu este egală cu el (n-am zis eu, a zis Mantak Chia – genial de altfel). Atunci când un bărbat reuşeşte să-şi controleze reflexul ejaculator, are un orgasm mai lung, de o calitate superioară. Orgasmul cu ejaculare este făcut pentru perpetuarea speciei. Şi dacă vreţi opinia mea, un bărbat care nu a avut în viaţa lui un orgasm fără ejaculare, nici nu a învăţat încă să facă dragoste.
Din păcate, aceste informaţii încă nu circulă pe o scară atât de largă, iar dacă există un procent de oameni care le-au aflat, ei încă nu le iau în considerare ca pe o alternativă viabilă. Însă – iarăşi, părerea mea – viitorul ăsta va fi. Nu cu vasectomii şi alte metode inumane, care au aerul că vor doar să “cureţe mizeria” după ce a avut loc un act murdar, lăsându-i pe protagonişti pe acelaşi nivel.
A face dragoste este ceva minunat, profund uman, chiar sacru. Iar o să-mi râdeţi în nas. Dar aşa este. Sunt sigură că toată lumea are sclipiri de genul ăsta, măcar când e îndrăgostit.
Controlul ejaculării masculine are nenumărate avantaje. În primul rând, bărbatul respectiv va fi mai sănătos şi mai puternic şi va trăi mai mult (pentru că sper că nu e o noutate să aflaţi că sperma conţine extrem de multe elemente vitale care pur şi simplu te năruie cu zile atunci când sunt aruncate în afară fără rost).
Apoi, orgasmul lui va fi de o calitate superioară. O să mă întrebaţi ce se întâmplă cu sperma, totuşi. Răspuns simplu: se transformă în energie (un proces întâlnit în natură, cum e de exemplu evaporarea apei, dar aici e ceva mai subtil). E o alchimie corporală care funcţionează pe mai multe nivele, în funcţie de intenţiile bărbatului în cauză. Într-o primă fază, când a reuşit doar să se abţină să mai ejaculeze, energia va rămâne pe loc şi probabil că va avea dureri de testicule. Cel mai probabil, ea se va condensa la loc şi bărbatul va avea o poluţie imediat ce va adormi.
Dacă perseverează, sperma lui va reuşi să treacă la un nivel mai înalt. El va face dragoste fără să ejaculeze, va avea orgasm, şi va deveni mai charismatic, va avea mai mult succes în sfera socială şi materială, va fi mai puternic şi mai sănătos. Pe o treaptă superioară, va deveni mai iubitor şi mai grijuliu. Şi dacă mai are şi aspiraţii spirituale, amorul va fi pentru el motorul cu reacţie către înălţimi nebănuite.
Am scris până acuma de parcă femeile nici n-ar exista. De unde erau oropsitele care numai ele trebuie să se ocupe de contracepţie, acum parcă nu mai au niciun beneficiu. Total greşit. În afară de faptul că nu mai ai grija contracepţiei (vi se pare puţin lucru? mie nu!), cu un bărbat care îşi controlează ejacularea, nu mai trebuie să inventezi dureri de cap pentru că pur şi simplu s-ar putea să înceapă să-ţi placă să faci dragoste! Poţi ajunge să ai şi tu nu doar un orgasm, ci mai multe, unul după altul! Să vezi apoi cum te simţi.
Dacă faci dragoste măcar câte două ore odată, nu prea mai ai nevoie să te duci la sală. Vei avea un corp minunat şi un metabolism de bebeluş. Vei fi stăpânită de o stare de încredere în sine şi de bine, vei avea – şi tu – succes în tot ceea ce faci. Însă nu e chiar atât de simplu. Tot ce am descris aici se bazează pe ceea ce am citit (şi într-o anumită măsură probat) din taoism şi tantra.
Dar să nu-ţi închipui că femeile nu trebuie să facă şi ele eforturi, uneori chiar mai mari. Nu mă refer doar la răbdarea şi atenţia pe care trebuie să le ai ca să ajuţi un bărbat să se controleze. Pentru că suprema continenţă sexuală pentru o femeie înseamă nici mai mult nici mai puţin decât să-şi controleze… ciclul menstrual! Sună a putere paranormală, nu-i aşa? Dacă pentru un bărbat e clar: “nu vreau să ejaculez, deci mă controlez”, şi reuşeşte negreşit măcar atâta vreme cât e treaz, pentru o femeie e puţin mai problematic. Pentru că mie poate să-mi vină ciclul “cu graţie” chiar în timp ce am cu tine o discuţie filosofică. Deci e cu muncă…
Ceea ce se petrece acum cu apariţia acestor informaţii la nivel de mase este o deschidere, o pătrundere în subconştientul colectiv către o lărgire a perpectivei. Poate peste o sută de ani, toate aceste lucruri vor fi ceva normal, aşa cum în urmă cu un secol nimeni nu putea concepe că ne vom uita la showuri erotice în direct (există şi la noi în ţară? că în Paris am mers pe o stradă luuungă numai cu chestii de-astea şi nimeni nu se sinchisea) sau că fiecare va vorbi bine mersi de la telefonul lui propriu oriunde s-ar afla.
Lumea evoluează. Eu cred că sexualitatea umană are dreptul să-şi câştige locul pe care îl merită. Deocamdată, măcar să ştim despre ce e vorba şi cu prima ocazie să şi testăm. Nu-i aşa?
Cred că lucrurile cele mai banale ascund în ele mistere tulburătoare care te pot deschide către tine însuţi într-un fel în care viaţa ta poate deveni minunată şi miraculoasă. Numai că trebuie să ştii cum să priveşti. Şi mai cred că atat femeile, cat si barbatii, au nevoie de un suflu nou. De înţelepciune, de frumuseţe adevărată, de iubire – de valori. De fericire profundă şi autentică.