Ti-e dor?

O poezie de dragoste minunata de pe blogul Oglinzile Sufletului, care imi incanta inima:
  
Ţi-e dor de albastrul ochilor mei? Te chem lângă mine de vrei să-i priveşti!

Te chem să te-arunci în adâncul din ei, să uiţi de tărâmul în care trăieşti!

Să uiţi de himere-ntâlnite pe drum, de vechi legăminte, de timpul trecut!

Şi numai în mine să te regăseşti, să fii ce nicicând până-acum n-ai putut.


Ţi-e dor de surâsul fermecător cu care te-nvălui când eu îţi vorbesc?

Te chem lângă mine oglindă să-ţi fiu, să afli, privindu-mă, cât te iubesc.

În zâmbetul meu să te-mbrac, dragul meu, doar el să îţi fie suavul veşmânt

Aşa cum, şi eu, doar în el mă îmbrac când tu-mi eşti mai mult decât dor sau cuvânt.


Ţi-e dor de sărutul ameţitor pe gâtul meu cald ce te-aşteaptă-n fiori?

Te chem cu tot trupul, să-ţi fie altar! Pe el să-mi depui ale tale comori!

Să-mi fie atingerea ta un mister şi-n braţele tale să mă rătăcesc,

Să-ţi fiu prizonieră-n etern labirint şi doar pentru tine etern să-nfloresc.


Ţi-e dor şi de cârlionţii rebeli din părul meu lung, mătăsos, parfumat?

Te chem să-i dezmierzi peste umerii goi cu mâinile tale fierbinţi de bărbat!

Ei sunt jucăuşi şi te-aşteptă să vii, prin buclele lor să adormi fericit,

Să-ţi vindece dorul de care-mi vorbeşti, al cărui ecou, dragul meu, l-am simţit.

Fara scuze!



“Cat de complexe pot fi trairile unei femei? Cele mai profunde, nascute din scanteietoarele vibratii ale iubirii? Cate piscuri din cele mai inalte poate atinge doar atunci cand buzele-i insetate de pasiune sunt sarutate de barbatul care a sadit dragostea in sufletul ei?
Cate taramuri poate acoperi cu daruirea ei? 
Cata forta se ridica din strafundurile fiintei ei atunci cand intalneste primejdia in viata celor pe care ii iubeste?
Cata bunatate si intelegere poate cuprinde in marile si intinsele ei zboruri spre infinit?

Cata intelepciune poate inflori in fiinta unei femei atunci cand ascensiunile ii devin din ce in ce mai grandioase?”

                                                                                                                       ~ Loredana 
Crezi in tine, in vocea dorintelor tale, in puterea feminitatii tale? Dai viata viselor salbatice si minunate care cer sufletului tau sa le nasca, aducandu-le la lumina?    

Poti sa faci tot ceea ce iti doresti cu adevarat! Nu iti mai gasi scuze, caci atunci cand  arzi de dorinta, forta dorintei tale iti va conduce pasii.

Este timpul sa stralucesti, sa te inconjori cu o aura luminosa de stralucire radianta!
Fie ca acest videoclip sa iti ofere inspiratia si impulsul de care ai nevoie:

Ceea ce facem in aceasta viata, isi trimite ecoul in Eternitate.
Mediteaza asupra intrebarii: CE FAC EU ACUM CU VIATA MEA?
Traiesc la maxim sau doar supravietuiesc?
O traiesc modeland-o, dandu-i forma la care aspir in inima mea, facand lucrurile pe care mi le doresc, care simt ca ma cresc si ma insufletesc cu totul?
Nu lasa teama sa fie un obstacol intre tine si ceea ce iti aprinde inima!

“Cea mai adanca teama a noastra nu este ca suntem inadecvati si insuficienti, cea mai mare teama a noastra este ca suntem puternici dincolo de orice imaginatie!…
Dar a sta intr-un con de umbra, traind la jumatatea potentialului tau nu ajuta pe nimeni, nu serveste nimanui faptul ca te strangi si te micsorezi, tinandu-ti in frau forta si maretia pentru ca ceilalti oameni sa nu se simta nesiguri sau intimidati in preajma ta…
(Aminteste-ti cat de stralucitoare erai, pentru tine insati si pentru toti ceilalti atunci cand erai bebelus. Atunci cand erai doar… tu insati. Strigandu-ti existenta!)
Ne-am nascut ca sa stralucim, nu doar unii dintre noi, ci fiecare in parte, iar pe masura ce ne lasam forta interioara sa ne umple de stralucire viata, le dam, fara sa stim, incredere si celorlalti sa inceapa sa isi descopere si traiasca maretia.”

                                                                                                                            ~Anthony Robbins

Fa ceea ce simti in adancul inimii tale ca ai de facut, orice ar insemna aceasta! Lasa-ti vocea dorintei sa te poarte, parca in zbor, spre ceea ce iti da ghes inima! Ascult-o! Urmeaz-o cu indrazneala! Elibereaza-te de teama! Nu ai nevoie de aprobarea nimanui, aprinde flacara inimii tale si in lumina ei binecuvantata, traieste-ti viata la potentialul maxim!!!

**********

Anima


Despre detasare si eliberarea de suferinta

                                             
Se elibera. Se elibera fara niciun cuvant, fara niciun gand.
Se elibera de frica. Se elibera de judecati si de convingerile ce i se invalmaseau prin minte. Renunta la ele. Renunta la intregul comitet de indecizii din capul ei. La toate motivele pentru care “ar fi totusi bine sa…”. Renunta cu totul, complet, fara ezitare si fara nicio grija, pur si simplu, se elibera.

Nu ceru sfatul nimanui. Nu citi nicio carte despre puterea renuntarii. Nu cauta raspunsul in scripturi. Pur si simplu, se elibera.
Se elibera de toate amintirile care o trageau inapoi. Si de toate temerile si de anxietatea ce o impiedica sa mearga inainte. Se elibera de toate planificarile si calculele despre cum sa faca alegerea cea mai buna.

Nu a promis nimanui ca va renunta, ca de acum inainte e libera. Nu a scris in jurnal despre asta. Nu si-a programat o data pentru asta in agenda. Nu a anuntat pe nimeni. 
Nu verifica daca vremea e potrivita, momentul bun si horoscopul favorabil. Pur si simplu, se elibera.

Nu analiza daca acum e momentul, nu isi chema prietenele sa discute despre asta. Nu spuse nimic si nimeni n-a fost acolo cand s-a intamplat. Nu a aplaudat-o nimeni si nimeni nu  a felicitat-o. N-a ridicat-o nimeni in slavi pentru asta si nu i-a multumit nimeni. Nu a stiut nimeni nimic. Ca o frunza desprinzandu-se din copac, asa si ea, elibera stransoarea si se desprinse.

Nu a fost niciun efort, nicio lupta. Nu a fost nici bine, nici rau. A fost asa cum a fost si asta e totul. 

In spatiul eliberarii ei, ea a lasat ca totul sa fie ceea ce este. 
Un zambet stralumina chipul ei si ceva ca o briza de zefir ii infiora fiinta.  Iar soarele si luna au sclipit o clipa parca numai pentru ea.~☆*☆¸.✿


  Autor: Ernest Holmes

***********

Anima 

8 MARTIE – Cat de mult am cautat un cadou pentru Tine…

“Daca ai sti cat am cautat un cadou pentru tine/..nimic nu parea potrivit/ Ce rost are sa aduci podoabe aurite/ Unei mine de aur/ sau apa oceanului?/ Tot ce am gasit imi parea ata de nepotrivit / Precum a duce mirodenii in Orient./ Cum sa iti dau inima si sufletul meu/ Cand le ai deja?/… De aceea, ti-am adus in dar / O oglinda./ Priveste-ti frumusetea/ Si astfel aminteste-ti de mine.” ~ Rumi (traducere Anima)

Oglinda aurita pe care ti-o aduc in dar sunt versurile acestea, compuse pentru tine si-n care sper sa-ti regasesti imaginea sufletului:

http://www.4shared.com/flash/player.swf?ver=9051


Femeie,
Vulcan de dorinte divine,
Sublima creatie a lui Dumnezeu;
Salbateca precum e primul strigat al Vietii,
ca natura virgina,
ca apele primordiale,
ca dorul nestins de absolut!

Femeie, tu
Imi amintesti
de puritatea cea vie a Inceputului Inceputurilor
si de chemarea tuturor profunzilimor;
Imi amintesti de Dumnezeu
de ochii-ndragostiti cu care El ne urmareste jocul,
de frumusetea si armonia din care Te-a creat
si prin care prin tine-mi vorbeste.

In zambetul tau strafulgera bucuria suprema;
Prin ochii tai ma cheama Infinitul 
intrezarit in privirea-ti senina,
In ploaia de lacrimi, 
in fluturarea aripilor genelor tale intoarse 
spre Inalt.


Femeie,
Luminoasa ca fulgerul si misterioasa 
ca Noaptea transcendentei!
Aminteste-mi 
cine sunt eu
si condu-ma Acasa,
in imparatia luminii.

Tu, cea care esti
Iubire, Frumusete si Gratie,
Stea calauzitoare,
Lumina a inaltimilor celeste,
Porumbel in zbor avantat,
Sageata atintita drept spre Dumnezeu!
Cel ce te cunoaste
Pe loc se-ndragosteste
de Cel ce te-a creat!



cu iubire,

Anima

p.s. imaginile de mai sus  reprezinta picturi realizate de Freydoon Rassouli pe care le-am admirat intr-un extraordinar de frumos articol scris de Anca cu ocazia Zilei Femeii. Va puteti delecta sufletul citindu-l aici.
 La multi ani in revelare de sine tuturor!!!

De la Dumnezeu

“Te-ai gândit vreodată că tot ceea ce te priveste pe tine Mă priveste la fel de mult si pe Mine? Lucrurile care te privesc pe tine sunt la fel de importante ca lumina ochilor Mei. Te pretuiesc atât de mult în ochii Mei (El vorbeste despre suflet) si te iubesc atât de mult; de aceea, e o bucurie atat de specială pentru Mine sa te pregătesc si să te încerc. Când ispitele si vrăjmasul vin peste tine, revărsându-se precum un râu asupra ta, vreau să stii că,
Aceasta a fost de la Mine.
Vreau să stii că slăbiciunea ta are nevoie de tăria Mea, iar scăparea si izbăvirea ta stau în a Mă lăsa să am grijă de tine.
Ia aminte, când esti cuprins în vâltoarea imprejurărilor grele, între oameni care nu te înteleg, care nu iau în seamă lucrurile ce îti aduc bucurie si te izgonesc de la ei,
Aceasta a fost de la Mine.
Eu sunt Dumnezeul tău, toate împrejurările vietii tale sunt în mâinile Mele; nu ai ajuns din întâmplare în situatia ta, ci este tocmai locul pe care l-am pregătit pentru tine. Nu tu mi-ai cerut să te învăt smerenia? Iar acolo, te-am asezat în atmosfera potrivită, în scoala unde te vor învăta ceea ce ai nevoie. Locul in care trăiesti acum, precum si cei care trăiesc în jurul tău, nu fac altceva decât Voia Mea. 
Ai dificultati financiare si abia supravietuiesti? Ia aminte,
Aceasta a fost de la Mine.
Vreau să stii că Eu dispun de banii tăi; caută scăparea la Mine si întelege că Eu sunt izbăvirea Ta. Ia aminte, cămarile Mele sunt pline si inepuizabile si să fii convins că Eu îmi tin toate promisiunile. Nu primi ca oamenii să-ti spună când esti în necaz: ”Să nu crezi în Domnul si Dumnezeul Tău.” Ai petrecut vreodată întreaga noapte în zbucium? Esti despărtit de rudele tale, de oamenii pe care îi iubesti? Am lăsat să ti se întâmple toate acestea astfel încât să te întorci către Mine si în Mine să afli vesnica mângâiere si odihnă. Te-a dezamăgit prietenul tău, sau cineva căruia ti-ai deschis inima?
Aceasta a fost de la Mine. 
Am îngăduit ca această suferintă să te atingă astfel încât să înveti că cel mai bun prieten al tău este Domnul. Înfătisează-Mi-le toate Mie si spune-mi tot ce ai pe suflet. Te-a vorbit cineva de rău? Las-o în grija Mea. Lipeste-te de Mine, în Mine este adăpostul tău, astfel încât vei fi ferit de războirile neamurilor. Voi face ca dreptatea ta să strălucească precum lumina, iar viata ta ca miezul zilei. Planurile tale au fost destrămate, a slăbit sufletul tau iar tu te simti sfârsit,
Aceasta a fost de la Mine.
Ti-ai facut planuri si ti-ai stabilit obiective; le-ai adus înaintea Mea să le binecuvântez. Dar vreau sa lasi toate în seama Mea, să călăuzesc si să îndrept cu Mâna Mea împrejurările vietii tale, căci tu esti orfanul, iar nu stăpânul. Pierderi neasteptate au venit peste tine si deznădejdea ti-a cuprins inima, ia aminte,
Aceasta a fost de la Mine. 
Căci cu această multă oboseală si teamă mare te încerc, ca să văd cât de puternică îti e credinta în promisiunile Mele si îndrăzneala în rugăciune pentru aproapele tău. De ce nu esti tu cel care si-a încredintat grija pentru cei dragi iubirii Mele celei purtatoare de grijă? De ce nu esti tu cel care îi lasă în ocrotirea Preacuratei Maicii Mele? Boli grave au venit peste tine, care poate vor fi vindecate sau poate sunt de nevindecat, tintuindu-te de patul tău,
Aceasta a fost de la Mine.
Pentru că vreau să Mă cunosti mai adânc, prin boala trupului si să nu murmuri împotriva acestor încercări pe care ti le trimit. Nu încerca să întelegi planurile Mele despre căile diferite de mântuire a sufletelor oamenilor, ci fără cârtire si cu umilintă pleacă-ti capul înaintea bunătătii Mele . Ai visat să faci ceva extraordinar pentru Mine, dar în loc să indeplinesti asta, ai căzut pe patul de suferintă,
Aceasta a fost de la Mine.
Pentru că te-ai fi cufundat astfel în lucrurile tale si Mi-ar fi fost cu neputintă să-ti mai ridic gândul către Mine, iar Eu vreau să te învăt cele mai adânci cugetări si învătăturile Mele, ca să-Mi slujesti. Vreau să te învăt să simti cum tu nu esti nimic fară Mine. Câtiva dintre cei mai buni fii ai Mei sunt cei care s-au despărtit de activitătile vietii, pentru a învăta să folosească arma rugăciunii neîncetate. Ai fost chemat pe neasteptate să preiei o responsabilitate dificilă, indurată în numele Meu. Îti încredintez aceste greutăti si din acest motiv Domnul Dumnezeul tău iti va binecuvânta toate lucrurile tale, în toate carările tale. În toate, Domnul îti va fi învătător si îndrumător. În această zi, am pus în mâinile tale, copilasul Meu, acest
vas plin cu mirul cel dumnezeiesc, să-l folosesti din belsug. Adu-ti aminte întotdeauna că fiecare dificultate de care te vei izbi, fiecare cuvânt jignitor, fiecare vorbire de rău si critică, fiecare piedică în lucrarea ta care ar putea sa nască în tine frustrare sau dezamăgire, fiecare descoperire a slăbiciunilor si neputintelor tale va fi unsă cu acest untdelemn.
Aceasta a fost de la Mine.
Cunoaste si aminteste-ti pururea, oriunde ai fi, că orice bold care te inteapă va fi tâmpit (orice ac va fi tocit), de îndată ce vei învăta, în toate lucrurile tale, să privesti către Mine. Toate ti le-am trimis Eu, pentru desăvârsirea sufletului tău,
Toate acestea au fost de la Mine. “
Sfantul Serafim de Virita – Scrisoare catre un fiu duhovnicesc aflat intr-o inchisoare sovietica 

In orice situatie este doar un singur raspuns: DUMNEZEU!

*********

Anima

 

Femeia desertului – intelepciunea iubirii

― E mult de cînd vin aici la fîntînă să te aştept. De cînd eram copilă visam că deşertul o să-mi facă cel mai frumos cadou din viaţa mea. Acest cadou a sosit în sfîrşit, şi eşti acela tu.
       Tânărul vru să ia mîna fetei. Dar Fatima ţinea ulciorul.       ― Mi-ai vorbit de visele tale, de bătrînul rege şi de comoară. Mi-ai vorbit despre semne. Acum nu mai mi-e frică de nimic, pentru că aceste semne mi te-au adus. Iar eu sînt parte din visul tău, din Legenda personală, cum îi spui tu. De aceea, vreau să-ţi urmezi drumul pentru care ai plecat. Dacă trebuie să aştepţi sfîrşitul războiului, foarte bine. Dar dacă trebuie să mergi înainte, du-te spre legenda ta. Dunele se schimbă după vînt, dar deşertul rămîne acelaşi. Aşa va fi şi cu iubirea noastră. 
       “Maktub”, mai spuse. Dacă eu sînt parte din Legenda ta, înseamnă că te vei întoarce într-o bună zi.

Tânărul plecă trist de la întîlnirea cu Fatima. Îşi aduse aminte de cîtă lume cunoscuse. Păstorilor căsătoriţi le venea foarte greu să-şi convingă nevestele că trebuiau să umble pe cîmpuri. Dragostea cerea să fii alături de fiinţa iubită. A doua zi i-a povestit lucrul acesta şi Fatimei.
― Deşertul ne ia bărbaţii şi nici măcar nu-i aduce totdeauna înapoi, spuse ea. Şi atunci ne obişnuim cu asta. Iar ei încep să dăinuie în norii fără ploaie, în lighioanele care se ascund sub pietre, în apa care ţîşneşte generoasă din pămînt. Ei încep să facă parte din toate, încep să fie Sufletul Lumii. Unii se întorc. Atunci toate celelalte femei sînt fericite, pentru că bărbaţii pe care îi aşteaptă ele s-ar putea înapoia şi ei într-o zi. Înainte eu priveam la femeile astea cu invidie şi le pizmuiam fericirea. Acum o să am şi eu pe cine să aştept. Sînt o femeie a deşertului şi sînt mîndră de asta. Vreau ca şi bărbatul meu să umble liber ca vîntul care vălureste dunele. Şi vreau să-mi pot vedea şi eu bărbatul în nori, în animale şi în apă.

― Fatima este o femeie a deşertului, spuse Alchimistul. Ştie că bărbaţii trebuie să plece pentru a putea să se întoarcă. Ea şi-a găsit comoara: pe tine. Acum aşteaptă ca tu să găseşti ceea ce cauţi.
       ― Şi dacă mă hotărăsc să rămîn?
       ― Vei fi sfetnicul Oazei. Ai aur destul ca să cumperi multe oi şi multe cămile. Te vei însura cu Fatima şi veţi trăi fericiţi în primul an. Vei învăţa să iubeşti deşertul şi vei cunoaşte fiecare din cei cincizeci de mii de curmali. Vei observa cum cresc, dezvăluind o lume care se schimbă mereu. Şi vei înţelege din ce în ce mai mult semnele, pentru că deşertul este un magistru mai bun ca toţi.
       În al doilea an, îţi vei aminti că există o comoară. Semnele vor începe să vorbească insistent despre asta, şi tu vei încerca să le treci cu vederea. Îţi vei folosi cunoştinţele numai pentru binele oazei şi al locuitorilor ei. Şefii de triburi îţi vor mulţumi pentru asta. Cămilele îţi vor aduce bogăţie şi putere.


       În al treilea an semnele vor continua să-ţi vorbească despre comoară şi despre Legenda Personală. O să stai nopţi în şir rătăcind prin oază, iar Fatima va deveni o femeie tristă pentru că a făcut ca drumul tău să fie întrerupt. Dar îi vei dărui iubire şi ea îţi va răspunde cu iubire. Îţi vei aminti că ea nu ţi-a cerut niciodată să rămîi, fiindcă o femeie a deşertului ştie să-şi aştepte bărbatul. De asta nu o să-i găseşti nici o vină. Dar vei umbla multe nopţi prin nisipul deşertului şi printre curmali gîndindu-te că poate ai fi putut să-ţi urmezi calea, să te încrezi mai mult în iubirea ta pentru Fatima. Pentru că ceea ce te ţine în oază este propria ta frică de faptul că nu te vei mai întoarce niciodată. Şi-n acel moment, semnele îţi vor arăta că acea comoară a ta este îngropată pe vecie.
       În al patrulea an semnele te vor părăsi pentru că n-ai vrut să le asculţi. Şefii de triburi vor înţelege asta şi vei fi destituit din Sfat. În acel moment vei fi devenit un negustor bogat, cu multe cămile şi multe mărfuri. Dar îţi vei petrece restul zilelor rătăcind printre curmali şi prin deşert, ştiind că nu ţi-ai împlinit Legenda Personală şi că în acel moment va fi prea tîrziu pentru asta.       Şi nu vei înţelege că Iubirea nu-l împiedică niciodată pe un om să-şi urmeze Legenda Personală. Iar cînd se întîmplă asta, este pentru că nu era Iubirea Adevărată, aceea care vorbeşte Limbajul Lumii.

Fatima apăru în uşa cortului. Amîndoi au plecat printre curmali. Tânărul ştia că era împotriva Tradiţiei, dar asta nu avea acum nici o importanţă.
       ― Am să plec, spuse el. Şi vreau să ştii că mă voi întoarce. Eu te iubesc pentru că…

      ― Nu spune nimic, îl întrerupse Fatima. Iubeşti pentru că iubeşti. Nu există nici un motiv pentru ca să iubeşti.
       Dar tânărul continuă:
       ― Eu te iubesc pentru că am avut un vis, am întîlnit un rege, am vîndut cristaluri, am traversat deşertul, clanurile au declarat război şi am fost la o fîntînă pentru a afla unde stătea un Alchimist. Eu te iubesc pentru că tot Universul a contribuit ca eu să ajung la tine.
       Cei doi s-au îmbrăţişat. Era prima oară cînd trupurile li se atingeau.
       ― Mă voi întoarce, repetă tânărul.
       ― Înainte priveam deşertul cu dorinţă, spuse Fatima. Acum o voi face cu speranţă. Tatăl meu a plecat într-o zi, dar s-a întors la mama, şi continuă să se întoarcă mereu.
 
       Nu şi-au mai spus nimic. Au mers puţin pe sub curmali, apoi tânărul o lăsă la intrarea în cort.
      ― Mă voi întoarce aşa cum tatăl tău s-a întors la mama ta, spuse.
       Îşi dădu seama că ochii Fatimei înotau în lacrimi.
       ― Plîngi?
       ― Sînt femeie a deşertului, spuse ea, ascunzîndu-şi faţa. Dar mai înainte de toate sînt femeie. 


Azam ali
  http://embed.trilulilu.ro/audio/leepaylong/950934e109fcd7.swf

*********

Anima


Fragmente de lumina—- din jurnalele lui Anais Nin






nota: ii multumesc Siminei pentru ca mi-a facut cunostinta cu Anais…

“Dragostea,pasiunea si creatia se revarsa concomitent din mine. Eu trebuie sa parfumez gura pe care o sarut;eu trebuie sa fiu uluita de barbatul pe care il ador. Eu trec ca un lampagiu;imping corabii in larg si dezgrop obiecte pretioase;inlatur patina de pe tablouri intunecate;acordez,armonizez,aduc in prim-plan,modelez,aduc la suprafata,aprind,sprijin,sustin,inspir;plantez seminte;cercetez caverne;descifrez hieroglife;citesc in ochii oamenilor-singura-singura in activitatea mea.”

“Ma simt inepuizabila! In loc sa lupt ,eu farmec;in loc sa infurii,eu ii fac pe ceilalti sa se topeasca. Si zambesc usor,ca o mama obosita careia copiii i-au jucat prea multe feste. Ma simt mama a tot si a toate-pantecele si pamantul,cu imense aripi protectoare! Pasiune si simt matern contopite-mama precum noaptea,acoperind lumea,invelind-o,murmurandu-i cantece de leagan ca sa-i aline durerea. Si ca si noaptea,sunt singura din nou-activa,independenta,fara odihna.”

“Fiecaruia ii spun:”Tu esti favoritul”. Adevaratul rege e Henry. Haremul meu imi da destule de facut-sa-i tin pe toti fericiti. Sunt fericita,fericita,fericita. E primavara. Eu nu pasesc pe pamant-eu zbor,zbor prin casa cu dragoste pentru haremul meu,cu adoratie pentru haremul meu;imi place sa-i vad pe toti in aceeasi zi. Ma face sa ma simt bogata. Sunt plina!”

“Am vorbit cu Henry despre gelozie,despre cat de recunoscator este el ca nu folosesc gelozia ca sa-l tiranizez. Fac atat de mult ca sa-i mentin siguranta,caci in siguranta lucreaza,se dezvolta,isi gaseste echilibrul si se gaseste pe el insusi. S-a gasit pe sine pentru ca eu n-am facut din el un sclav. I-am respectat entitatea-simte ca nu i-am incalcat niciodata libertatea. Si de aici s-a nascut forta lui. Si cu aceasta forta ma iubeste,total,fara razboi sau ura sau rezerve;lui am putut sa-i fac cel mai mare dar:acela de a nu-l tine prizonier,de a pastra sufletele noastre independente si totusi unite. Cel mai mare dar al dragostei intelepte. Si tot asta imi ofera si el.”

“Viata mea a fost o lunga tensiune,un efort si o lupta herculeana de a ma ridica,de a trece orice obstacol,de a crea,a perfectiona,a dezvolta-o ascensiune disperata si nelinistita pentru a sterge si a distruge indoiala care ma bantuie in legatura cu propria mea valoare. Mereu tintind mai sus,acumuland iubiri pentru a compensa socul si teroarea primei mele pierderi. Iubiri,carti,creatii,ascensiuni! Frenezie.”

“El imi daruieste savoarea prezentului. Nicaieri altundeva nu gasesc acest prezent magic,frumos,complet. Cand suntem impreuna ,clipa devine infinita.(….) Aceasta clipa de gust pronuntat si absolut al mancarii,al culorii,de rasuflare umana absoluta,de plenitudine. Caci sunt intreaga. Este sfarsitul oricarui zbucium. “

“Vorbind despre lucrurile astea si intrebandu-ma daca sunt orb,am simtit ca esti o femeie solida,reala.In acelasi timp,ca intr-un film in care apar un cadru dupa altul,suprapunandu-se,cad toate fetele tale diferite,la infinit-diversitatea ta,felul in care schimbi mai multe roluri-si totusi simt ca te concentrezi acolo-iluzie si realitate la un loc,caci in realitate simt ca te cunosc bine,intim-ca nu ma insel..(Henry Miller)
Am avut un sentiment ciudat de vraja,o senzatie precisa de adiere de vant,o lume nevazuta care planeaza asupra noastra,valuri,perdele,farmece.Stateam acolo,in transa,doar privindu-l si ascultandu-l pe Henry.Am apus:-In centrul centrului esti tu.”

“Feminitatea din mine are nevoie de el.Am nevoie de barbat.Iar barbatii au fost atat de protectori cu mine-atat de buni chiar si cand erau slabi-ca am nevoie de ei pentru totdeauna,ca marturisesc aceasta nevoie,aceasta dependenta de barbat,iar in schimb ofer singurul dar al femeii:dragoste,dragoste,dragoste.”

“In seara asta sunt o mare Mama-pantece,casa si pat;stralucire,caldura,lumina si foc;curaj si pasiune-sunt toate acestea.”

“Traiesc cu o asemenea viteza acum incat anotimpurile ma surprind.Primavara e in mine-neasteptata.obisnuiam sa stau si s-o astept,iar acum ma violeaza;ma prinde cu rochia descheiata,cu parul ciufulit,alergand dupa taxi,intarziind la intalniri! In taxi sunt atat de ravasita,incat ma imaginez inca in bratele lui Henry si imi imaginez asta cu atata ardoare incat am un al doilea orgasm si ma las pe spate gafaind pe cand taxiul strabate primavara.”

“Tie amorul iti penetreaza mintea,ti se muta in cap dupa aceea.Tot ce gandesti e cald.Esti mereu calda.Singurul lucru e ca ai un corp de adolescenta.Dar ce forta ai de a pastra iluzia! Stii cum se simt barbatii dupa ce au avut o femeie.Le vine s-o dea jos din pat.Cu tine e la fel de inaltator dupa ca si inainte.De tine nu ma satur niciodata…Inviere dupa inviere…Nu sunt decat ce-ti imaginezi tu ca sunt”-Henry Miller

“Pentru ca sunt o femeie care intelege,mi se cere sa inteleg totul,sa accept totul… Am incetat sa-mi fac griji.Ma las pe spate si il iubesc pur si simplu si am parte de atata dragoste din partea lui,cat sa-mi justifice intreaga existenta.Ma balbai cand ii pomenesc numele.In fiecare zi este un barbat nou,cu adancimi si sensibilitati noi…El e barbatul pentru care as freca podelele,pentru care as face cele mai umile si mai inaltatoare lucruri.Suntem mai mari impreuna.”

“N-am crezut niciodata ca ceva atat de fragil ar putea avea atata forta”.
“Ma simt iubita pentru mine insami,pentru sinele meu interior,pentru fiecare cuvant pe care-l scriu,pentru timiditatile,tristetile,luptele,defectele,fragilitatile mele.
In fiecare zi spun ca nu-l pot iubi mai mult si in fiecare zi descopar in mine mai multa dragoste pentru el.
Ce pot sa fac cu fericirea mea?Cum pot s-o pastrez? Imi vine sa ingenunchez pe cand cade asupra mea precum ploaia ,sa-i adun stropii in dantela si matase si sa-i lipesc din nou de mine.”

“Doamne,nu cunosc bucurie mai mare decat clipa in care te arunci intr-o noua dragoste,nici un extaz ca acela al unei noi iubiri. Inot pe cer;plutesc,trupul mi-e plin de flori,flori cu degete care imi daruiesc dezmierdari pricepute,pricepute,scantei,nestemate,fiori de bucurie,ameteala,ce ameteala.(…)Am gasit dragostea,dragostea,dragostea egala! Sunt binecuvantata,binecuvantata cu extaz,cu un extaz nou,un nou fel de dragoste,un nou barbat,o noua lume. L-am gasit pe cel ce se pierde in mine asa cum ma pierd eu in dragostea mea. Am gasit o plenitudine cum numai religia aduce,exaltarea suprema care este o religie. Asta e tot ce mi-am dorit,aceasta egalitate si plenitudine. Iubim intr-un fel pe care toata lumea il crede imposibil. Iubim imposibil. Si sunt coplesita. Extazul interior este urias,inspaimantator. Certitudinea,completitudinea. El nu este eu ,el este Celalalt,dar ceea ce imi ofera este dragostea mea-o formula pe care nu a inteles-o nimeni,o dragoste care a fost numita nevrotica,romantica. El o cunoaste..Vorbeste despre aceasta dragoste pe care n-o numin dragoste,aceasta dragoste dincolo de dragoste asa cum o cunoastem imensa,neingradita,cosmica,neindividualizata,lipsita de durere,nelimitata,neegoista,ci un nivel de curgere pe care nu l-am mai cunoscut nici eu,nici el. Nu stiu unde traim,dar este cea mai mare si mai inalta lume pe care am cunoscut-o. “