
Cata intelepciune poate inflori in fiinta unei femei atunci cand ascensiunile ii devin din ce in ce mai grandioase?”
Poti sa faci tot ceea ce iti doresti cu adevarat! Nu iti mai gasi scuze, caci atunci cand arzi de dorinta, forta dorintei tale iti va conduce pasii.
Ceea ce facem in aceasta viata, isi trimite ecoul in Eternitate.
Mediteaza asupra intrebarii: CE FAC EU ACUM CU VIATA MEA?
Traiesc la maxim sau doar supravietuiesc?
O traiesc modeland-o, dandu-i forma la care aspir in inima mea, facand lucrurile pe care mi le doresc, care simt ca ma cresc si ma insufletesc cu totul?
Nu lasa teama sa fie un obstacol intre tine si ceea ce iti aprinde inima!
“Cea mai adanca teama a noastra nu este ca suntem inadecvati si insuficienti, cea mai mare teama a noastra este ca suntem puternici dincolo de orice imaginatie!…
Dar a sta intr-un con de umbra, traind la jumatatea potentialului tau nu ajuta pe nimeni, nu serveste nimanui faptul ca te strangi si te micsorezi, tinandu-ti in frau forta si maretia pentru ca ceilalti oameni sa nu se simta nesiguri sau intimidati in preajma ta…
(Aminteste-ti cat de stralucitoare erai, pentru tine insati si pentru toti ceilalti atunci cand erai bebelus. Atunci cand erai doar… tu insati. Strigandu-ti existenta!)
Ne-am nascut ca sa stralucim, nu doar unii dintre noi, ci fiecare in parte, iar pe masura ce ne lasam forta interioara sa ne umple de stralucire viata, le dam, fara sa stim, incredere si celorlalti sa inceapa sa isi descopere si traiasca maretia.”
~Anthony Robbins
Fa ceea ce simti in adancul inimii tale ca ai de facut, orice ar insemna aceasta! Lasa-ti vocea dorintei sa te poarte, parca in zbor, spre ceea ce iti da ghes inima! Ascult-o! Urmeaz-o cu indrazneala! Elibereaza-te de teama! Nu ai nevoie de aprobarea nimanui, aprinde flacara inimii tale si in lumina ei binecuvantata, traieste-ti viata la potentialul maxim!!!
Anima
Autor: Ernest Holmes
Anima
“Daca ai sti cat am cautat un cadou pentru tine/..nimic nu parea potrivit/ Ce rost are sa aduci podoabe aurite/ Unei mine de aur/ sau apa oceanului?/ Tot ce am gasit imi parea ata de nepotrivit / Precum a duce mirodenii in Orient./ Cum sa iti dau inima si sufletul meu/ Cand le ai deja?/… De aceea, ti-am adus in dar / O oglinda./ Priveste-ti frumusetea/ Si astfel aminteste-ti de mine.” ~ Rumi (traducere Anima)
Anima
p.s. imaginile de mai sus reprezinta picturi realizate de Freydoon Rassouli pe care le-am admirat intr-un extraordinar de frumos articol scris de Anca cu ocazia Zilei Femeii. Va puteti delecta sufletul citindu-l aici.
La multi ani in revelare de sine tuturor!!!
In orice situatie este doar un singur raspuns: DUMNEZEU!
Anima
― E mult de cînd vin aici la fîntînă să te aştept. De cînd eram copilă visam că deşertul o să-mi facă cel mai frumos cadou din viaţa mea. Acest cadou a sosit în sfîrşit, şi eşti acela tu.
Tânărul vru să ia mîna fetei. Dar Fatima ţinea ulciorul. ― Mi-ai vorbit de visele tale, de bătrînul rege şi de comoară. Mi-ai vorbit despre semne. Acum nu mai mi-e frică de nimic, pentru că aceste semne mi te-au adus. Iar eu sînt parte din visul tău, din Legenda personală, cum îi spui tu. De aceea, vreau să-ţi urmezi drumul pentru care ai plecat. Dacă trebuie să aştepţi sfîrşitul războiului, foarte bine. Dar dacă trebuie să mergi înainte, du-te spre legenda ta. Dunele se schimbă după vînt, dar deşertul rămîne acelaşi. Aşa va fi şi cu iubirea noastră.
“Maktub”, mai spuse. Dacă eu sînt parte din Legenda ta, înseamnă că te vei întoarce într-o bună zi.
Tânărul plecă trist de la întîlnirea cu Fatima. Îşi aduse aminte de cîtă lume cunoscuse. Păstorilor căsătoriţi le venea foarte greu să-şi convingă nevestele că trebuiau să umble pe cîmpuri. Dragostea cerea să fii alături de fiinţa iubită. A doua zi i-a povestit lucrul acesta şi Fatimei.
― Deşertul ne ia bărbaţii şi nici măcar nu-i aduce totdeauna înapoi, spuse ea. Şi atunci ne obişnuim cu asta. Iar ei încep să dăinuie în norii fără ploaie, în lighioanele care se ascund sub pietre, în apa care ţîşneşte generoasă din pămînt. Ei încep să facă parte din toate, încep să fie Sufletul Lumii. Unii se întorc. Atunci toate celelalte femei sînt fericite, pentru că bărbaţii pe care îi aşteaptă ele s-ar putea înapoia şi ei într-o zi. Înainte eu priveam la femeile astea cu invidie şi le pizmuiam fericirea. Acum o să am şi eu pe cine să aştept. Sînt o femeie a deşertului şi sînt mîndră de asta. Vreau ca şi bărbatul meu să umble liber ca vîntul care vălureste dunele. Şi vreau să-mi pot vedea şi eu bărbatul în nori, în animale şi în apă.
…
― Fatima este o femeie a deşertului, spuse Alchimistul. Ştie că bărbaţii trebuie să plece pentru a putea să se întoarcă. Ea şi-a găsit comoara: pe tine. Acum aşteaptă ca tu să găseşti ceea ce cauţi.
― Şi dacă mă hotărăsc să rămîn?
― Vei fi sfetnicul Oazei. Ai aur destul ca să cumperi multe oi şi multe cămile. Te vei însura cu Fatima şi veţi trăi fericiţi în primul an. Vei învăţa să iubeşti deşertul şi vei cunoaşte fiecare din cei cincizeci de mii de curmali. Vei observa cum cresc, dezvăluind o lume care se schimbă mereu. Şi vei înţelege din ce în ce mai mult semnele, pentru că deşertul este un magistru mai bun ca toţi.
În al doilea an, îţi vei aminti că există o comoară. Semnele vor începe să vorbească insistent despre asta, şi tu vei încerca să le treci cu vederea. Îţi vei folosi cunoştinţele numai pentru binele oazei şi al locuitorilor ei. Şefii de triburi îţi vor mulţumi pentru asta. Cămilele îţi vor aduce bogăţie şi putere.
În al treilea an semnele vor continua să-ţi vorbească despre comoară şi despre Legenda Personală. O să stai nopţi în şir rătăcind prin oază, iar Fatima va deveni o femeie tristă pentru că a făcut ca drumul tău să fie întrerupt. Dar îi vei dărui iubire şi ea îţi va răspunde cu iubire. Îţi vei aminti că ea nu ţi-a cerut niciodată să rămîi, fiindcă o femeie a deşertului ştie să-şi aştepte bărbatul. De asta nu o să-i găseşti nici o vină. Dar vei umbla multe nopţi prin nisipul deşertului şi printre curmali gîndindu-te că poate ai fi putut să-ţi urmezi calea, să te încrezi mai mult în iubirea ta pentru Fatima. Pentru că ceea ce te ţine în oază este propria ta frică de faptul că nu te vei mai întoarce niciodată. Şi-n acel moment, semnele îţi vor arăta că acea comoară a ta este îngropată pe vecie.
În al patrulea an semnele te vor părăsi pentru că n-ai vrut să le asculţi. Şefii de triburi vor înţelege asta şi vei fi destituit din Sfat. În acel moment vei fi devenit un negustor bogat, cu multe cămile şi multe mărfuri. Dar îţi vei petrece restul zilelor rătăcind printre curmali şi prin deşert, ştiind că nu ţi-ai împlinit Legenda Personală şi că în acel moment va fi prea tîrziu pentru asta. Şi nu vei înţelege că Iubirea nu-l împiedică niciodată pe un om să-şi urmeze Legenda Personală. Iar cînd se întîmplă asta, este pentru că nu era Iubirea Adevărată, aceea care vorbeşte Limbajul Lumii.
…
Fatima apăru în uşa cortului. Amîndoi au plecat printre curmali. Tânărul ştia că era împotriva Tradiţiei, dar asta nu avea acum nici o importanţă.
― Am să plec, spuse el. Şi vreau să ştii că mă voi întoarce. Eu te iubesc pentru că…
Azam ali
http://embed.trilulilu.ro/audio/leepaylong/950934e109fcd7.swf
Anima
nota: ii multumesc Siminei pentru ca mi-a facut cunostinta cu Anais…
“Dragostea,pasiunea si creatia se revarsa concomitent din mine. Eu trebuie sa parfumez gura pe care o sarut;eu trebuie sa fiu uluita de barbatul pe care il ador. Eu trec ca un lampagiu;imping corabii in larg si dezgrop obiecte pretioase;inlatur patina de pe tablouri intunecate;acordez,armonizez,aduc in prim-plan,modelez,aduc la suprafata,aprind,sprijin,sustin,inspir;plantez seminte;cercetez caverne;descifrez hieroglife;citesc in ochii oamenilor-singura-singura in activitatea mea.”
“Ma simt inepuizabila! In loc sa lupt ,eu farmec;in loc sa infurii,eu ii fac pe ceilalti sa se topeasca. Si zambesc usor,ca o mama obosita careia copiii i-au jucat prea multe feste. Ma simt mama a tot si a toate-pantecele si pamantul,cu imense aripi protectoare! Pasiune si simt matern contopite-mama precum noaptea,acoperind lumea,invelind-o,murmurandu-i cantece de leagan ca sa-i aline durerea. Si ca si noaptea,sunt singura din nou-activa,independenta,fara odihna.”
“Fiecaruia ii spun:”Tu esti favoritul”. Adevaratul rege e Henry. Haremul meu imi da destule de facut-sa-i tin pe toti fericiti. Sunt fericita,fericita,fericita. E primavara. Eu nu pasesc pe pamant-eu zbor,zbor prin casa cu dragoste pentru haremul meu,cu adoratie pentru haremul meu;imi place sa-i vad pe toti in aceeasi zi. Ma face sa ma simt bogata. Sunt plina!”
“Am vorbit cu Henry despre gelozie,despre cat de recunoscator este el ca nu folosesc gelozia ca sa-l tiranizez. Fac atat de mult ca sa-i mentin siguranta,caci in siguranta lucreaza,se dezvolta,isi gaseste echilibrul si se gaseste pe el insusi. S-a gasit pe sine pentru ca eu n-am facut din el un sclav. I-am respectat entitatea-simte ca nu i-am incalcat niciodata libertatea. Si de aici s-a nascut forta lui. Si cu aceasta forta ma iubeste,total,fara razboi sau ura sau rezerve;lui am putut sa-i fac cel mai mare dar:acela de a nu-l tine prizonier,de a pastra sufletele noastre independente si totusi unite. Cel mai mare dar al dragostei intelepte. Si tot asta imi ofera si el.”
“Viata mea a fost o lunga tensiune,un efort si o lupta herculeana de a ma ridica,de a trece orice obstacol,de a crea,a perfectiona,a dezvolta-o ascensiune disperata si nelinistita pentru a sterge si a distruge indoiala care ma bantuie in legatura cu propria mea valoare. Mereu tintind mai sus,acumuland iubiri pentru a compensa socul si teroarea primei mele pierderi. Iubiri,carti,creatii,ascensiuni! Frenezie.”
“El imi daruieste savoarea prezentului. Nicaieri altundeva nu gasesc acest prezent magic,frumos,complet. Cand suntem impreuna ,clipa devine infinita.(….) Aceasta clipa de gust pronuntat si absolut al mancarii,al culorii,de rasuflare umana absoluta,de plenitudine. Caci sunt intreaga. Este sfarsitul oricarui zbucium. “
“Vorbind despre lucrurile astea si intrebandu-ma daca sunt orb,am simtit ca esti o femeie solida,reala.In acelasi timp,ca intr-un film in care apar un cadru dupa altul,suprapunandu-se,cad toate fetele tale diferite,la infinit-diversitatea ta,felul in care schimbi mai multe roluri-si totusi simt ca te concentrezi acolo-iluzie si realitate la un loc,caci in realitate simt ca te cunosc bine,intim-ca nu ma insel..(Henry Miller)
Am avut un sentiment ciudat de vraja,o senzatie precisa de adiere de vant,o lume nevazuta care planeaza asupra noastra,valuri,perdele,farmece.Stateam acolo,in transa,doar privindu-l si ascultandu-l pe Henry.Am apus:-In centrul centrului esti tu.”
“Feminitatea din mine are nevoie de el.Am nevoie de barbat.Iar barbatii au fost atat de protectori cu mine-atat de buni chiar si cand erau slabi-ca am nevoie de ei pentru totdeauna,ca marturisesc aceasta nevoie,aceasta dependenta de barbat,iar in schimb ofer singurul dar al femeii:dragoste,dragoste,dragoste.”
“In seara asta sunt o mare Mama-pantece,casa si pat;stralucire,caldura,lumina si foc;curaj si pasiune-sunt toate acestea.”
“Traiesc cu o asemenea viteza acum incat anotimpurile ma surprind.Primavara e in mine-neasteptata.obisnuiam sa stau si s-o astept,iar acum ma violeaza;ma prinde cu rochia descheiata,cu parul ciufulit,alergand dupa taxi,intarziind la intalniri! In taxi sunt atat de ravasita,incat ma imaginez inca in bratele lui Henry si imi imaginez asta cu atata ardoare incat am un al doilea orgasm si ma las pe spate gafaind pe cand taxiul strabate primavara.”
“Tie amorul iti penetreaza mintea,ti se muta in cap dupa aceea.Tot ce gandesti e cald.Esti mereu calda.Singurul lucru e ca ai un corp de adolescenta.Dar ce forta ai de a pastra iluzia! Stii cum se simt barbatii dupa ce au avut o femeie.Le vine s-o dea jos din pat.Cu tine e la fel de inaltator dupa ca si inainte.De tine nu ma satur niciodata…Inviere dupa inviere…Nu sunt decat ce-ti imaginezi tu ca sunt”-Henry Miller
“Pentru ca sunt o femeie care intelege,mi se cere sa inteleg totul,sa accept totul… Am incetat sa-mi fac griji.Ma las pe spate si il iubesc pur si simplu si am parte de atata dragoste din partea lui,cat sa-mi justifice intreaga existenta.Ma balbai cand ii pomenesc numele.In fiecare zi este un barbat nou,cu adancimi si sensibilitati noi…El e barbatul pentru care as freca podelele,pentru care as face cele mai umile si mai inaltatoare lucruri.Suntem mai mari impreuna.”
“N-am crezut niciodata ca ceva atat de fragil ar putea avea atata forta”.
“Ma simt iubita pentru mine insami,pentru sinele meu interior,pentru fiecare cuvant pe care-l scriu,pentru timiditatile,tristetile,luptele,defectele,fragilitatile mele.
In fiecare zi spun ca nu-l pot iubi mai mult si in fiecare zi descopar in mine mai multa dragoste pentru el.
Ce pot sa fac cu fericirea mea?Cum pot s-o pastrez? Imi vine sa ingenunchez pe cand cade asupra mea precum ploaia ,sa-i adun stropii in dantela si matase si sa-i lipesc din nou de mine.”
“Doamne,nu cunosc bucurie mai mare decat clipa in care te arunci intr-o noua dragoste,nici un extaz ca acela al unei noi iubiri. Inot pe cer;plutesc,trupul mi-e plin de flori,flori cu degete care imi daruiesc dezmierdari pricepute,pricepute,scantei,nestemate,fiori de bucurie,ameteala,ce ameteala.(…)Am gasit dragostea,dragostea,dragostea egala! Sunt binecuvantata,binecuvantata cu extaz,cu un extaz nou,un nou fel de dragoste,un nou barbat,o noua lume. L-am gasit pe cel ce se pierde in mine asa cum ma pierd eu in dragostea mea. Am gasit o plenitudine cum numai religia aduce,exaltarea suprema care este o religie. Asta e tot ce mi-am dorit,aceasta egalitate si plenitudine. Iubim intr-un fel pe care toata lumea il crede imposibil. Iubim imposibil. Si sunt coplesita. Extazul interior este urias,inspaimantator. Certitudinea,completitudinea. El nu este eu ,el este Celalalt,dar ceea ce imi ofera este dragostea mea-o formula pe care nu a inteles-o nimeni,o dragoste care a fost numita nevrotica,romantica. El o cunoaste..Vorbeste despre aceasta dragoste pe care n-o numin dragoste,aceasta dragoste dincolo de dragoste asa cum o cunoastem imensa,neingradita,cosmica,neindividualizata,lipsita de durere,nelimitata,neegoista,ci un nivel de curgere pe care nu l-am mai cunoscut nici eu,nici el. Nu stiu unde traim,dar este cea mai mare si mai inalta lume pe care am cunoscut-o. “