Trupul Femeii

Yanni – In The Mirror
http://www.4shared.com/flash/player.swf?ver=9051


Frumoasa mea nudă,
la fel
sunt picioarele tale-arcuite
de-o pală străveche
de vânt sau de zvonuri,
precum
sunt urechile tale
scoici mititele
ale splendidei mări americane.
La fel sânii tăi
de împliniţi, doldora
de lumina vieţii,
sunt ca şi
pleoapele tale fremătătoare,
ca de grâu, ce acoperă sau dezvelesc
tărâmurile-adânci ale ochilor tăi.

Linia ce desparte
spatele tău
în pale tărâmuri,
se pierde şi reapare
în două jumătăţi,
ca de măr,
şi şerpuieşte despărţindu-ţi
frumuseţea
în două coloane
de aur aprins, de albastru gingaş,
pierzându-se la picioarele tale,
ca-n două boabe de strugure,
de unde iarăşi se-aprinde şi se înalţă
dublul copac al simetriei tale,
foc înflorit, policandru deschis,
rod plin, ridicat
deasupra legământului mării
şi al pământului.

Din ce substanţă,
cuarţ, agată sau grâu,
a fost trupul tău plăsmuit şi s-a-nălţat
ca pâinea dospind
în dogoare,
şi-a-nvederat
coline de-argint
văi de catifea,
până ce-a rămas întipărită
forma ta de femeie puternică, gingaşă?
– PABLO NERUDA-

“Întreaga ta fiinţă, Femeie, respiră nu ştiu ce taină, spirit, senzualitate, îmi evocă nu ştiu ce amintiri, nu ştiu ce nostalgii pierdute înainte de a fi luat forme precise.” – Cella Serghi

                                                               “Frumoaso, ce mister! /  Dumnezeu la pian
                                                                    ţi-a cioplit în cer / trupul diafan.”


Am întins mâna

Cu degetele arse
De arşiţa lunii

Trupul tău frumoaso
Vibra deasupra cuvintelor

Să mergem am zis
Iată, Cerul e invadat
de îngeri !

Ferestre introductive

“Iubire pură! Dezbracă sufletul de trup, apoi aşează-l precum un covor de flori la picioarele iubitei tale! – Viorel Muha
Iubirea face din trup poezia unei tandreţi adevărate.”- Paul Evdokimov 


“Nu există nimic mai frumos pe lume ca o femeie transfigurată de iubire”.– George Budoi



“Nu mai avem niciun acces la spiritul Lumii, poate fiindcă nici nu îl căutăm; însă trupul omenesc nu este nici el diferit de structura universului.” – Constantin Brancusi

“Trupul este o îmbrăcăminte sacră.”-  Martha Graham


“Din moment ce trăirile noastre lăuntrice constau din reproduceri şi combinaţii ale impresiilor senzoriale, ideea de suflet rupt de trup mi se pare goală şi fără sens.“- Albert Einstein

“Omul este o unitate fiinţială care rezultă din unirea dintre trup şi suflet. El nu are trup şi nu are suflet, ci este în acelaşi timp trup şi suflet.[…]Ce preţ poate avea un trup care nu a ştiut să-şi dăltuiască un suflet pe măsura lui?Iosif Flaviu

“Aşa cum aici se vede sufletul prin trup, tot aşa acolo, în viaţa viitoare, se va vedea trupul prin suflet.”
Sfântul Grigorie Palama

********************

Anima

Paradisul indragostitilor

“Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul.
Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc.”

“Frumoşi se văd obrajii tăi, aşezaţi intre cercei şi gâtul tău împodobit cu şire de mărgăritare.
Făuri-vom pentru tine lănţişoare aurite, cu picături şi crestături de argint.
Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă.
Periniţă de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei.”


“Cum este crinul între spini, aşa este draga mea între fete.  
 Cum este mărul intre copaci, aşa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce  este  rodul lui în gura mea! 
 El m-a dus în casa de ospăţ şi sus drept steag era iubirea. 
 Întăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de iubire. 
 Stânga sa este sub cap la mine şi cu dreapta lui mă cuprinde. “

“Noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu, l-am căutat, dar, iată, nu l-am mai aflat.  
 Scula-mă-voi, mi-am zis, şi-n târg voi alerga, pe uliţe, prin pieţe, amănunţit voi căuta pe dragul sufletului meu. L-am căutat, nu l-am mai aflat. 
 Întâlnitu-m-am cu paznicii, cei ce târgul străjuiesc; “N-aţi văzut, zic eu, pe dragul sufletului meu?” 
 Dar abia m-am despărţit de ei şi iată, eu l-am găsit, pe cel iubit; apucatu-l-am atunci şi nu l-am mai lăsat, până nu l-am dus la mama mea, până nu l-am dus în casa ei. “


“Cât de dulce, când dezmierzi, eşti tu sora mea mireasă; şi mai dulce decât vinul este mângâierea ta. şi mireasma ta plăcută este mai presus de orice mir.  

 Ale tale buze miere izvorăsc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta; mirosul îmbrăcămintei tale e mireasmă de Liban. 
 Eşti grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită şi izvor pecetluit. 

Vlăstarele tale clădesc un paradis de rodii cu fructe dulci şi minunate, având pe margini arbuşti care revarsă miresme: 
 Nard, şofran şi scorţişoară cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci, ce tămâie lăcrimează, cu mirt şi cu aloe şi cu arbuşti mirositori. 
În grădină-i o fântână, un izvor de apă vie şi pâraie din Libar. 

 Scoală vânt de miazănoapte, vino vânt de miazăzi, suflaţi prin grădina mea şi miresmele-i stârniţi; iar iubitul meu să vină, în grădina sa să intre şi din roadele ei scumpe să culeagă, să mănânce.

” Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belşug spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind.  Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu îl poartă. 

 Ca pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o brăţară! 
Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, şi fără nici o pată.”
                         Sursa:  “CANTAREA CANTARILOR”Vechiul Testament

Buna dimineata dragoste!

Buna dimineaţa, dragostea mea!

Eşti peste tot în preajma mea… m-am trezit cu tine în braţe, pe
buze, în carne… din cerul gurii mă cotropeşte gustul tău unic şi-n nări
simt, de peste tot invadîndu-mă, aroma ta… aroma tare a unui copac
meridional din care Viaţa extrage mirodeniile cu care compune
BĂRBATUL, aromitor a zbor înalt neîndoit, nesupus, netulburat, a zbor
pur şi simplu…

Mă priveşti din fotografia de pe monitorul calculatorului şi
privirea ta se desprinde fluid să pătrundă adinc în ochii mei care te
beau. Mi-e calm şi mi-e bine. Mi-e TU.

 Mă rog să nu-mi treacă niciodată această stare de a fi cu tine fiind tu, să nu trec
niciodată prea împămîntenit în aşteptare, fiindcă doar atunci te pierd în
iluzia care te-mparte între mine şi lume. Te împarte pe tine cel de
neîmpărţit, cel întreg, cel unic – Zeul. Iar mie mi-e bine doar acolo, în
tine-întregul, în locul acela numit cu numele meu, pentru tine părelnic
prea strîmt, pentru mine locul-oglindă care mă rotunjeşte FEMEIE, cum
n-am fost pînă acum şi cum mi-e drag să mă descopăr.

Mă cuibăresc, acolo, în braţele tale şi-ţi spun poveşti despre
visele mele, despre dorul de-a mă smeri sub paşii tăi potecă, sub gestul
tau univers, sub dorinţa ta libertate, sub copilul din tine candoare.
l…]


Îmi beau ceaiul de dimineata şi te-ntreb, rîzînd, cum mă iubeşti?
parafrazind o întrebare buimacă dintr-o tăcere de-a ta învechită deja.
Şi tu ridici uşor din umeri, aruncîndu-ţi privirea într-o parte într-un gest
copilăros de evidenţă şi-mi răspunzi: “Aşa!”. Iar eu înţeleg că ştiu
răspunsul dintotdeauna.
Exact acesta este răspunsul clar, aşteptat: “Aşa!”.
Descopăr uluită că tu chiar aşa mă iubeşti.
Aşa cum am nevoie ca să mă aflu altfel decît mă ştiam.
Aşa cum am nevoie ca să mă aflu cum mă rîvnesc a fi – FEMEIE.

 Autoare: Odette“Recurs la feminiate”

****************************
Anima

Lebada – balerina cea gratioasa

Locul aripelor
                   de Mihai Eminescu

[..]Astazi însa nu-s ca flama cea profana si avara,
Inima mi-e sânta astazi, cald si dulce-i pieptul meu,
Azi sunt cast ca rugaciunea si timid ca primavara,
Azi iubesc a ta fiinta cum iubesc pe Dumnezeu.
[…]
Cungiurând c-un brat molatec gâtul tau cel alb ca zarea,
Apasând fata-ti rosita pe-al meu piept batând mereu,
Eu cu ceealalta mâna pe-ai tai umeri de ninsoare:
Locul aripelor albe le-as cata in dorul meu!

Locul bland unde aripa se-nalta alba c-argintul
Când tu înger înca-n ceruri pluteai dulce, fericit,
Locul de-unde-apoi cazura când tu, vizitând pamântul
Te-ai uitat… si-n lumea asta ca copila te-ai trezit. 




 


 

****************************************

Anima

 

Intalnirea




Nicicand n-a existat o ploaie mai frumoasa..!

   A izbucnit
  din tunetele rasetelor noastre.
  

  Iti amintesti, iubite,
  cum in ritmul trupurilor goale
  tot Cerul s-a dezlantuit?

 Ah! ploaie mai frumoasa
 nu am intalnit !!…   

  TU  – ai plouat peste mine
  o nemurire de Cer,

  Eu  – am plouat peste tine
   fiinta-mi instelata…

 Ne-am intalnit  la
 Inceputul si sfarsitul Lumii
  in Mister

  O ploaie mai frumoasa
   nu s-a nascut
   Niciodata!

 *********************************
Anima

Femeia si ploaia

DANS IN PLOAIE 

de Ana Blandiana


Lasati ploaia sa ma imbratiseze
de la tample pana la glezne,
Iubitii mei, priviti dansul acesta
nou, nou, nou,
Noaptea-si ascunde ca o patima
vantul in bezne,
Dansului meu ii e vantul ecou.

De franghiile ploii ma catar, ma leg,
ma apuc,
Sa fac legatura intre voi si-ntre stele.
Stiu, voi iubiti parul meu grav si nauc,
Voua va plac flacarile tamplelor mele.
Priviti pana o sa vi se atinga privirea
de vant
Bratele mele ca niste fulgere
vii, jucause —
Ochii mei n-au catat niciodata-n pamant,
Gleznele mele n-au purtat niciodata catuse!
Lasati ploaia sa ma imbratiseze
si destrame-ma vantul,
Iubiti-mi liberul dans
fluturat peste voi —
Genunchii mei n-au sarutat niciodata pamantul,
Parul meu, nu s-a zbatut niciodata-n noroi!



DESCANTEC DE PLOAIE
de Ana Blandiana
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi nu ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…

**********************

Anima

Sunt Cerul

Sunt
cerul in care se oglindesc culorile minunate
ale sufletului tau..

Sunt
 vantul ce se joaca zglobiu cu petalele tale,vrajit de
atata frumusete si rasfatat de parfumul tau..

Sunt
ploaia care te alinta cu staruitoare
atingeri de (pu)picuri dulci precum saruturi
si care te va ajuta
 sa rodesti..

Sunt
pamantul asezat la picioarele tale,mangaiat
de crengile tale si gata sa te sustina pentru a creste
mai sus..

  
Sunt
roua care te imbratiseaza pana te iau
fiorii si ramai uda..

Sunt
fotograful,poetul,pictorul ce iti slavesc gratia si
splendoarea in creatie..

Esti un copac cu flori..:)
Iubita inimii mele,
si orice ai alege sa fii,
iti voi fi alaturi.

**********************
Animus

Bucuria de a darui

Sunt un copac ce a-nflorit.
Imi daruiesc frumusetea si parfumul
Trecatorilor

oricat de grabiti                     

Celor ce imi zambesc si se opresc sa ma priveasca
Si celor care trec nepasatori,
deopotriva.
Sunt inflorire pentru bucuria tuturor!

Crestetul smaltuit cu flori
imi ajunge la Cer
si seva vietii imi pulseaza sub neteda scoarta..
Sunt ploaie de petale vesele,
liber dansand,
Bucuria florilor culese
de maini nerabdatoare
si taina florilor 
ramase neculese
ce vor rodi,
vor rodi!
Am  inflorit 
de bucuria
de a fi ! 

*************************************

Anima