Calitatile femeii fascinante -2. CREDINTA – Cum să ne rugăm… în aşa fel încât să ne fie ascultate rugăciunile

Ai cunoscut vreodată o femeie care să se încreadă în Dumnezeu din toată inima? Pacea, echilibrul si forta pe care le simti in preajma ei te fac sa ii cauti mereu prezenta. Ea este libera, increzatoare, stabila. Are ochii foarte curati si limpezi si o prezenta linistitoare, ce te alina. Chiar si daca nu este aparent frumoasa,(de ar fi sa o studiezi trasatura cu trasatura), il are pe vino-ncoace. Ea este fascinanta intr-un mod simplu,fara sa caute sa atraga si sa seduca. Pur si simplu, este irezistibila, atat pentru barbati cat si pentru alte femei, pentru ca ce simti in preajma ei este ca iti face bine la inima si…nu te-ai mai da dus/a de langa ea. Fiinta ei emana bucurie…si pace, multa, multa pace, ce iti imbalsameaza sufletul. 

Te simti in siguranta, simti ca ti-ai gasit locul, iti simti inima in prezenta ei, te simti Acasa. Totul are o rezolvare, totul se va transforma, mai devreme sau mai tarziu, inevitabil, in bucurie. Totul va fi bine, stii sigur, in prezenta unei astfel de rare femei.


Iata in continuare un extras dintr-un articol foarte graitor (daca nu ai rabdare, poti sa il sari si sa citesti doar ceea ce am scris cu litere cursive la final) : 


“Când nu credeam în Dumnezeu, aveam o prietenă bună care se ruga adesea lui Dumnezeu. Ei bine, în fiecare săptămână îmi spunea despre o dificultate sau un lucru din viaţa ei pe care îl încredinţa în grija lui Dumnezeu. Şi, invariabil, în fiecare săptămână eram martoră la un lucru neobişnuit făcut de Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea ei din acea săptămână. Nici nu-ţi poţi închipui cât de greu îi este unui ateu să fie nevoit să constate acest lucru săptămână de săptămână! După o vreme, nu mai merge să argumentezi că totul este o „coincidenţă”…


Dar de ce îi asculta Dumnezeu rugăciunile prietenei mele? Motivul principal: fiindcă ea avea o relaţie cu El şi voia să facă voia Lui. Şi, într-adevăr, ea asculta ce îi spunea Dumnezeu. Considera că El are dreptul de a o îndruma în viaţă şi ea chiar se bucura că aşa stau lucrurile! De aceea atunci când se ruga în legătură cu diferite lucruri, făcea ceva firesc, dată fiind legătura ei cu Dumnezeu. Venea la Dumnezeu cu toată încrederea şi-I vorbea despre nevoile, despre îngrijorările ei şi despre orice altceva se întâmpla în viaţa ei. Se convinsese că Dumnezeu dorea si el ca ea să se bizuie pe El în acest mod. Mai exact, viaţa ei demonstra ceea ca: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. “
Atunci cum se face că unora dintre oameni li se pare ca Dumnezeu nu ia aminte la rugăciunile lor?

Precis îmi va asculta Dumnezeu rugăciunea?


Dumnezeu ne ascultă rugăciunile potrivit voii Sale (şi pe măsura înţelepciunii, a sfinţeniei Sale, a dragostei pe care ne-o poartă etc.). El ne aculta toate rugaciunile, mai mult sau mai putin pure, mai mult sau mai putin egoiste si apoi face in asa fel incat noi sa primim ceea ce este cu adevarat bun pentru noi si ne ajuta cu adevarat sa fim mai fericite, mai deschise, mai pline de iubire, mai impacate si nu sa ne pacalim cu realizari ce nu ne fac bine pe termen lung.  Cand cerem ceva ce este bun pentru noi si ne ajuta cu adevarat, putem fi sigure ca Dumnezeu raspunde oferindu-ne inzecit acel lucru. In mod asemanator, cand ne dorim ceva ce ni se pare noua indispensabil, insa pe termen lung ne-ar sfasia inima, demnitatea, bunatatea, puritatea, etc, Dumnezeu ne previne ca ne vom rani singure daca vom insista sa obtinem ceea ce cerem. Depinde daca avem sau nu rechi de ascultat si ochi de vazut semenele trimise de El. Sa tinem cont si ca lucrurile pe care noi le cerem sunt uneori doar pentru orgoliul nostru si nu pentru inima noastra, iar singura care ne aduce fericirea este inima, in ea rezoneaza adevarata bucurie si Dumnezeu are grija de ea in primul rand. Insa daca insistam, Universul, in generozitatea sa ne va oferi orice pana la urma, dar vom si suporta consecintele. Tu ce iti doresti – sa obtii intotdeauna tot ceea ce vrei sau sa fii cu adevarat fericita facand bine inimii tale?


În concluzie… Cum să ne rugăm


Cand te increzi in Dumnezeu chiar cu totul ajungi sa fii foarte sincera si foarte smerita si gata sa alegi ceea ce El iti reveleaza ca e bun. Esti asemenea unei fetite pure si Dumnezeu e acolo, langa tine, aproape il vezi, caci peste tot sunt semne prin care El iti vorbeste si te ajuta sa faci alegerile cele mai potrivite si mai bune pentru tine. 

Insa nu toţi oamenii au o legătură personală cu El… Or fi ştiind ei că există Dumnezeu, poate chiar I se închină din când în când, dar Il simt ca fiind departe, sus, in cer. Este destul de normal să simţim această despărţire de Dumnezeu, atata vreme cat ne simtim separate de El. Ce se întâmplă de obicei când oamenii încep să-L roage ceva pe Dumnezeu? Îşi încep rugăciunea astfel: „Doamne, am mare nevoie să mă ajuţi cu problema asta…” Apoi in ei insisi isi spun: „Sunt conştient de faptul că nu sunt o persoană perfectă… că, de fapt, nu am nici un drept să Te rog acest lucru…” Iată, oamenii se simt nedemni … Însă ceea ce s-ar putea să nu ştie ei… este cum pot primi de la Dumnezeu iertarea pentru toate. E posibil să nu ştie că pot începe o relaţie cu Dumnezeu şi că  Dumnezeu îi va auzi… Va lua aminte la rugăciunile lor.

Mai întâi trebuie să ai o relaţie cu Dumnezeu. Si nu pentru ca El are nevoie de asta, ci pentru ca noi avem nevoie de aceasta familiaritate cu El pentru a simti cu adevarat ca suntem copiii lui si  a fi pline de spontaneitate si mai ales incredere cand ne rugam…exact cum o fetita s-ar cuibari in bratele tatalui ei, cu inocenta si deschidere totala, stiind ca El o protejeaza si are grija de ea in fiecare zi si ca ea este foarte, foarte importanta pentru El.
Modul in care gandesc oamenii cand se gandesc la a avea o relatie cu Dumnezeu (daca ajung vreodata sa se gandeasca la asta) este bazat foarte mult pe frica si pe  teama. Spre exemplu, citeam intr-o carte: “Închipuie-ţi că un student se duce la rectorul universităţii sale (pe care nici nu-l cunoaşte, de altfel) şi îl roagă să îl gireze pentru un împrumut bancar. Ce şanse de reuşită ar avea? ZERO.  Dar dacă fiica rectorului şi-ar ruga tatăl s-o gireze pentru un împrumut bancar, totul s-ar rezolva. De ce? Fiindcă se cunosc şi, mai mult chiar, au o relaţie. Relaţiile pe care le avem cu ceilalţi schimbă totul.”

Premiza este insa nu ca Rectorul (Dumnezeu) trebuie convins, ci noi insene suntem cele care avem nevoie sa simtim aceasta apropiere pentru a avea deschiderea sa ne ducem sa apelam la ajutorul lui. Si sa il consideram tatal nostru, prietenul nostru, iubitul nostru, cel mai apropiat inimii noastre, caci aceasta ne va face sa actionam din iubire si nu din teama in fata Lui. Gandeste-te, in fata cui esti tu cea reala, in fata unui Rector care te evalueaza sau in fata celui care stii ca te iubeste orice ar fi, oricum ai fi, asa cum tu insati iti iubesti copilul in orice situatie si esti gata oricand sa ii oferi ajutortul tau neconditionat, pur si simplu pentru ca il iubesti foarte, foarte mult, enorm?


Aşadar, Îl cunoşti pe Dumnezeu si iti dai seama ca si El te cunoaste si iti e aproape? Ai o relaţie cu El, o incredere care să îţi garanteze că ia aminte la rugăciunile tale? Sau pentru tine Dumnezeu este departe; există mai degrabă la nivel teoretic decât practic, e mai degraba un judecator sever ori o autoritate in fata caruia e si normal sa simti ca ti-e greu sa dai socoteala, asa ca ajungi sa Il ignori pur si simplu? Dacă Dumnezeu este departe de tine sau dacă nu eşti sigur(ă) că Îl cunoşti, citeşte aici cum poţi începe o relaţie cu El chiar acum.

Ştii care este punctul în care ne împotmolim? Când ne închipuim că ştim ce vrea Dumnezeu… fiindcă nouă ni se pare că un anumit lucru este foarte important! Noi presupunem că la fiecare rugăciune este doar un singur „răspuns” potrivit, gândindu-ne desigur că ACELA este cel dorit de Dumnezeu. Şi atunci lucrurile se complică. 


Noi, oamenii, nu suntem stâpâni pe timp şi nu ştim toate lucrurile. Noi deţinem doar anumite informaţii despre o situaţie şi despre efectele din viitor pe care o anumită acţiune le va avea asupra situaţiei respective. Dar Dumnezeu ne înţelege pe deplin situaţia. Numai El ştie ce efect va avea o anumită acţiune asupra vieţii noastre sau în mersul lucrurilor in viata noastra. Iar scopurile Sale s-ar putea să depăşească cu mult ideile noastre cele mai îndrăzneţe. Prin urmare, Dumnezeu nu Se va apuca să facă ceva pur şi simplu fiindcă am ajuns noi la concluzia că asta trebuie să vrea. El va face uneori sa para ca nu ne-a indeplinit rugamintea (de a lua un examen spre exemplu sau de a pastra o relatie, etc, pentru ca peste ani sa constatam ca asa a fost d efapt mult mai bine pentru noi si ca atunci cand ne-a inchis usa d ecare cu incapatanare trageam de si nu era usa noastra, El sa ne deschida mai multe usi spre taramurile in care ne simtim cu adevarat Acasa.

 Dumnezeu este foarte intelept, dar si foarte jucaus si este bine sa ne amintim aceasta si sa ne jucam cu El, cu incredere totala, lasandu-ne ghidate, in loc sa ne incordam si sa ii cerem crispate din nou si din nou sa faca voia noastra. Vom avea surprize absolut incantatoare si foarte delicioase de cele mai multe ori. Just let go!

Unii oameni se îmbolnăvesc şi chiar mor; alţii au probleme financiare; alţii se pot confrunta cu diferite alte dificultăţi. Ce se poate face atunci?


Dumnezeu ne spune să ne lăsăm grijile în seama Sa. Chiar şi când o situaţie rămâne apăsătoare: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” Chiar dacă situaţia pare scăpată de sub control, totuşi nu este… Chiar atunci când lumea întreagă pare să se prăbuşească, Dumnezeu ne poate ajuta să rămânem în picioare. În acele clipe omul poate fi foarte recunoscător că Îl cunoaşte pe Dumnezeu. Soluţiile, rezolvările pe care le poate găsi Dumnezeu la problema respectivă depăşesc cu mult tot ce am crede noi că este cu putinţă. Probabil că orice persoană ar putea da exemple de acest gen din viaţa sa. Însă chiar dacă situaţia nu se îmbunătăţeşte, in sensul in care credem noi, cum si cand am vrea noi, în ciuda problemelor cu care ne confruntăm, Dumnezeu ne va da pacea in suflet. Iar pacea este tot ce avem nevoie intotdeauna ca sa mergem mai departe si sa descoperim, cu uimire, ca drumul este de fapt presarat cu cadouri la care nici nu ne gandeam.

Iti recomand sa citesti si acest articol desore Rugaciunea inimii, de pe blogul Astrodeva.


În această clipă (când situaţia este încă încâlcită), Dumnezeu ne cere să ne încredem în El în continuare – să „umblăm prin credinţă, nu prin vedere”. Si nu este vorba de credinţă oarbă. Ci este vorba că ne bizuim pe iubireal lui Dumnezeu. Maşina care merge pe un pod solid se sprijină în totalitate pe soliditatea podului; nu contează ce crede şoferul, ce gândeşte sau ce discută cu pasagerul de lângă el. Maşina ajunge în siguranţă la celălalt capăt al podului datorită solidităţii podului, în care şoferul a ales să creadă de la bun început.


În mod asemănător Dumnezeu spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.”..„ In orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. Aminteste-ti mereu: 


Prima rugăciune la care ia aminte Dumnezeu este rugăciunea prin care începi o relaţie cu El spunandu-i tot ce ai pe suflet sincer si simplu cum ai vorbi cu cel mai intim si apropiat prieten.”


Prelucrare dupa un articol de Marilyn Adamson


Am lucrat la adaptarea acestui articol foarte frumos si l-am inclus aici pe blog, cu speranta ca sufletul tau va simti de acum incolo ca nu esti NICIODATA singura si ca poti alerga in bratele cuiva care te asteapta oricand si e aici pentru tine si cand esti bucuroasa, dar si cand esti trista si cand faci bine si cand ai gresit si cand iti cunosti forta interioara si cand te simti la capatul puterilor. 
Eu insami am ajuns de multe ori la rascruci ce pareau de netrecut, m-am simtit infranta si nedreptatita si fara speranta, mi-am simtit inima zdrobita si pasii foarte nesiguri… De fiecare data, ceea ce m-a ajutat a fost sa ma arunc in bratele Lui, sa “ii plang pe umar” ca unui prieten intim, sa Ii cer sa ma ajute sa actionez nu prin puterea mea, pe care o simteam limitata, ci prin puterea universala, nelimitata. Mi s-a intamplat chiar si foarte de curand, azi. De fiecare data, m-am simtit purificata. De  fiecare data, am inceput sa vad mici miracole, pe care inainte nu le observam si apoi miracole si sincronicitati din ce in ce mai mari. De fiecare data au aparut prin Voia Lui, oamenii potriviti, ajutorul potrivit, situatiile potrivite pentru ca eu sa pot fi fericita. A trebuit sa renunt doar la modul meu limitat de a vedea lucrurile si la incapatanare si sa ma incred in El. A insemnat ore de retragere din lume pentru a medita sia  ma ruga, pentru a reveni in suflet, ore in care nu a fost neaparat usor si mai ales a fost greu pentru cei din jur chiar sa inteleaga unde si de ce m-am retras…insa pentru mine (si cred ca pentru orice femeie) este cel mai important sa imi regasesc sufletul si pacea launtrica pentru a fi cu adevarat eu insami in lume.
Cu timpul, relatia noastra a devenit tot mai importanta pentru mine. Si nu ma refer aici la nimic religios si bisericesc, desi cred ca si religia ajuta mult sufletele care au nevoie sa se apropie de Dumnezeu si sa simta comunicarea si comuniunea cu El. Pentru mine insa, inseamna o relatie intima, de suflet, de deschidere totala, de a sta asa cum sunt in fata Lui si a recunoaste cine sunt, cu toate calitatile si cu defectele pe care le mai am inca, fara masca, fara incapatanarea de a crede ca stiu eu foarte bine ce am nevoie sau ce e mai bine pentru mine. Incep sa invat sa ma rog nu doar cand am nevoie de ceva, ci si cand sunt fericita si simt preaplinul vietii, sa ma rog sa pot ajuta oamenii, sa ma pot ajuta cu adevarat pe mine prin fiecare alegere pe care o fac, sa imi exprim recunostinta nu doar in fiecare zi, ci in fiecare ceas si reusita si chiar nereusita..pentru ca acum stiu, tot mai mult, ca sunt pe drumul meu si de pe drumul sufletului nostru nu avem unde sa cadem, orice poarta inchisa este o poarta deschisa spre ceva mai bun, mai pur, mai curat, mai plin de bucurie…invat sa am incredere, sa merg pe linia fina a credintei si dorintei de a fi in acord cu Vointa lui, ca intr-un dans mereu nou si proaspat, neaspteptat, mereu luandu-ma pe sus si taindu-mi rasuflarea de emotie si surpriza si elan, inainte si inapoi, la stanga, la dreapta, inapoi o clipa, inainte pe bratele Sale, piruete gratioase, orpiri bruste, aruncari (aparent) in gol, plutiri extatice, pasi tot mai siguri. 
E doar un dans, uneori in ritmuri antrenante si vesele, alteori pe acorduri tanguitoare de blues si soul, uneori molcome si romantice ca un vals ce ma infioara, alteori pasional si intens ca un tango… Cand o iau de capul meu si incep sa ma zbantui fara sa mai ascult, se transforma intr-o zbuciumare grunge si inflexiuni dure de rock, ce ma ametesc. Din nou, m-am imbatat cu orgolii si iluzii umflate cu pompa, am calcat stramb, cel mai adesea chiar pe piciorul cuiva:). Bineinteles, ma cam doare capul de mahmureala:). Realizez ca iar am iesit din ritm si ma asez in rugaciune sau meditatie si il rog sa regasesc armonia… sufletul cauta sa se acordeze iar cu ritmul Lui.
Este un dans pe care incep sa recunosc ca nu il stiu, dar care ma fascineaza si imi da aripi, un dans in bratele Lui, pe acordurile unei muzici pe care nu trebuie sa ma straduiesc sa o scriu, ci doar sa o dansez, traindu-i ritmul, simtindu-i ritmul cu inima mea si abandonandu-ma dorului si iubirii din ea….

Aminteste-ti, daca vrei sa fii o femeie cu adevarat fascinanta, lasa grijile si increde-te in Dumnezeu. Stiu ca nu asta te invata reclamele la cosmetice…totusi aminteste-ti, chiar si ridurile si uratenia chipului tot de la ingrijorare apar. Ceea ce ti se intipareste in suflet, se intipareste in ochii si pe fata ta. Lasa pacea si intimitatea cu Dumnezeu sa straluceasca in ochii tai si oamenii te vor iubi tot mai mult, pe masura ce tu vei iubi aceasta pace tot mai mult si o vei imbratisa. Spun aceste cuvinte nu doar pentru tine, draga mea prietena, ci si pentru mine…Pentru noi toate.
Cu mult drag si credinta in Bine,
 Alina Dospinescu
 Psiholog
 Heart IQ Mastery Life Coach
 Specialist Evolutie personala si
 spirituala in Academia Femeilor

Cele mai importante calitati ale unei femei fascinante – 1.Recunostinta – Exercitiu practic

Draga mea,
pentru ca multe cititoare ma intreaba care sunt cele mai importante calitati pe care trebuie sa le aiba o femeie ce isi doreste sa fie foarte fascinanta si feminina, m-am hotarat ca luna Decembrie sa fie dedicata la ARTA-FEMINITATII celor mai importante calitati feminine. Voi enumera in fiecare 1-2 calitati ce ne ajuta sa ne marim foarte mult charisma, echilibrul interior si frumusetea si sa radiem o stralucire aparte, venita din interior. De asemenea, voi oferi modalitati simple si la indemana prin care poti sa trezesti si sa amplifici in tine insati aceste calitati minunate, ce vor transforma foarte mult atat modul in care percepi lumea, cat si relatiile tale cu oamenii din jur, care se vor minuna din ce in ce mai mult de starea de bine pe care o traiesti si o transmiti mai departe.
In cadrul serilor dedicate Grupului de Feminitate, despre care poti afla detalii aici, vom realiza impreuna exercitii practice si jocuri interactive care dezvolta intr-un mod placut si usor aceste calitati, odata cu radiatia launtrica. Deci daca iti doresti sa aprofundezi starea ta de feminitate intr-un grup de femei pline de voie buna, inimoase si deschise spre transformare, te invit sa te inscrii si tu, trimitandu-mi un email la adresa de email arta_feminitatii@yahoo.com.


Si acum…POVESTEA  RECUNOSTINTEI:

Mi-am luat un moment in care sa ma privesc cu adevarat in oglinda. Cearcane. O lacrima licarind, inghitita inainte sa se reverse. Puteam sa imi simt pieptul ridicandu-se si coborand. Repede. Inima alerga nebuneste. De ce? Unde?


La inceputul acestei veri am trecut printr-o perioada foarte dificila. Imi cumparasem in sfarsit un apartament al meu, il mobilasem si fusesem ajutata de cei dragi in toate modurile in care era posibil pentru ei. Prinsa insa de un vartej de emotii devastatoare in relatia de cuplu, nemultumirea era la ordinea zilei, dandu-mi peste cap noptile, zilele si starea de bine. Nici gand sa ma bucur de ceea ce viata imi oferise cu generozitate, de aceasta realizare importanta in viata unei femei de a avea in sfarsit un spatiu al meu, care sa ma exprime si in care sa cresc, nu mai zic sa ma bucur pur si simplu pentru soarele care stralucea bucuros la fereastra mea in fiecare zi si pentru faptul ca iata, respir din nou si am fost binecuvantata cu sansa de a trai inca o noua zi, lucruri ce sunt, daca ma intrebati (in zilele in care NU sunt prinsa de capcane emotionale si prostii :)), mai importante pentru fiecare dintre noi decat orice alte realizari personale. Eram suparata. Nimic bun nu conta. 


Totul, pentru ca eu imi concentram atentia pe cu totul altceva. Pe ceea ce consideram eu ca nu merge bine si nu pe ceea ce este bun si frumos in viata mea. Ti se intampla si tie sa iti concentrezi atentia pe lucrurile negative si sa uiti sa le hranesti si apreciezi pe cele minunat de pozitive? Asa e ca in acel  moment totul pare sa capete o tenta terna si gri si puterea ta interioara scade, pentru ca incordarea si incrancenarea cresc? Asa e ca te simti atunci obosita, coplesita, daramata, nedreptatita si stai incruntata fara sa iti dai seama? Asa e ca atunci, oricat de mult te-ai aranja (daca mai iti vine sa ai grija de tine si sa te aranjezi cum o faceai altadata), ochii tai sunt tristi si frumusetea ta parca paleste? 


Eu cel putin, asta am observat. M-am uitat in oglinda si am constatat ca parca nu ma recunosc. 

M-am privit in ochi, mi-am observat cearcanele si umerii lasati, privirea abatuta si inchistarea si m-am intrebat: Asa vrei sa traiesti? Am privit in jur si mai ales, am privit in mine si am cazut efectiv in genunchi, in fata oglinzii, cuprinsa, in acel moment de luciditate ca o strafulgerare de lumina, de recunostinta infinita pentru tot ce sunt si pentru tot ce am. Pentru ca exist si respir, pur si simplu. Am inceput in sfarsit sa observ bogatia de care dispun, in interior si in exterior, norocul pe care il am, de a fi in viata. Asta si pentru ca un om foarte drag si important in viata mea fiind diagnosticat cu cancer in acea perioada m-a facut sa realizez ca fiecare clipa de viata conteaza. 

Am decis in acel moment, fata in fata cu mine insami, sa respect femeia care sunt, sa respect viata pe care o traiesc, sa imi respect pur si simplu sufletul, fiind plina de recunostinta in fiecare zi pentru sansa la viata. Pentru ceea ce am si mai ales, pentru ca sunt. Iar viata mea a inceput sa capete din nou culoare, la fel ca si obrajii mei. Ochii mei si-au recapatat lumina si puterea de a exprima, din suflet, darurile feminitatii mele.


Iata in continuare cum te poti bucura incepand chiar de astazi de multumire interioara si pace, indiferent de circumstante. Sper sa te ajute sa apreciezi mai mult ceea ce Dumnezeu iti daruieste si sa imi lasi un comentariu despre cum simti tu ca se schimba perspectiva ta asupra vietii atunci cand esti recunoscatoare si multumita pentru ceea ce ai.



Exercitiu practic 

3 MODALITATI SIMPLE  DE A FI MAI FERICITA PRIN MULTUMIRE SI RECUNOSTINTA


1. Ceva care sa iti aminteasca sa fii recunoscatoare. Am o prietena care tine mereu in buzunar o piatra colorata de ea in roz. De cate ori atinge piatra, isi aminteste sa se intrebe pentru ce se simte recunoscatoare in acel moment. Deseori, mi-a spus ea, descopera lucruri de care nici nu era constienta pana atunci ca ii aduc multa bucurie: faptul ca un barbat i-a tinut usa deschisa la intrarea in bloc sau merele rosii si parfumate gasite la piata, din care musca cu atata pofta in pauza de pranz, vecinul care are grija de florile pe care le zareste dimineata de la fereastra dormitorului, faptul ca s-a facut ca prin minune un loc liber in parcarea supra-aglomerata exact cand se grabea. A deveni constienta de lucrurile pozitive care se intampla chiar azi in viata ta iti poate deschide portile bucuriei. E usor sa uiti, in graba si zgomotul vietii, sa te bucuri de lucrurile mici, dar semnificative. Alege un simbol simplu, cum ar fi o piatra, care sa iti aminteasca sa …iti amintesti. 🙂


2. Cutia recunostintei. Cand o clienta de a mea din Franta a trecut printr-o perioada grea, plina de schimbari, am creat impreuna cu ea o cutie a recunostintei. In fiecare seara, ea nota pe un biletel 3 lucruri pentru care se simtise recunoscatoare in acea zi, urmand ca atunci cand ne intalneam in fiecare marti pentru sedinta de consiliere sa imi citeasca ce scrisese. Acest obicei simplu a ajutat-o sa treaca mult mai usor prin schimbarile nu tocmai usoare si i-a mentinut optimismul si tonusul psihic de care avea nevoie pentru a face fata acelei perioade foarte intense. 

Si eu m-am obisnuit de atunci sa am o cutie a recunostintei, cu fundita si loc special de introdus biletelele (ca o urna de vot:)), in care la sfarsitul saptamanii scriu 3 lucruri care m-au bucurat cel mai mult in cursul saptamanii. Am astfel la final de saptamana un moment  privilegiat, numai al meu, in care multumesc pentru ceea ce am primit. Vreau ca la sfarsitul anului, de Revelion, sa le scot pe toate si sa le citesc, sarbatorind astfel tot ceea ce e bun in viata mea. Sunt sigura ca astfel voi fi pregatita sa primesc si mai multa bucurie si binecuvantari nenumarate in 2014. Incearca si tu sa faci acest exercitiu frumos in anul care vine. O cutie a recunostintei este ca o pusculita spirituala: aduni in ea starile bune si forta ce te va impulsiona atunci cand vei avea cel mai mult nevoie!

3. Spune Multumesc! Ia acum o foaie de hartie si scrie minim 10 randuri despre fiinta care ti-a influentat cel mai mult viata in bine si de ce ii esti recunoscatoare. Scrie totul, din toata inima, nu tine nimic inauntru. Lasa sa curga pe hartie recunostinta ta, in cuvinte simple. 

Cand te simti pregatita, suna acea persoana si citeste-i ceea ce ai scris. Daca ai emotii si nu stii cum sa incepi, spune-i ca psihologul de serviciu de la ARTA-FEMINITATII (adica eu:)) te-a pus sa faci acest exercitiu pentru a iti deschide inima si a te convinge ca una din cele mai puternice si importante calitati ale unei femei, ce iti va schimba in bine viata, este recunostinta. Apoi respira adanc si citeste fara oprire. Citeste tot si e foarte posibil sa experimentezi una dintre cele mai frumoase si semnificative experiente din viata ta, de care vei fi foarte multumita sa iti amintesti inainte sa mori.

In cadrul unui experiment stiintific, cercetatorii americani au masurat exact cu cat creste procentul de fericire al fiecarei fiinte umane atunci cand isi exprima recunostinta. Rezultatele sunt graitoare: starea de fericire generala creste instantaneu cu 25% si se mentine la acest nivel si in zilele urmatoare. In plus, oamenii care isi formeaza obisnuinta de a simti recunostinta sunt mult mai putin stresati, mai satisfacuti de relatia de cuplu si de viata in general, se accepta mai mult si se iubesc pe sine, iar  toate acestea, cred ca iti dai seama, cresc foarte mult forta de atractie a unei femei.


Te imbratisez si te rog sa imi impartasesti intr-un comentariu raspunsul la 2 intrebari:  

Cand ai lasat cel mai recent sa glasuiasca in tine vocea recunostintei? 
Si ce ti-a soptit acest glas, care sunt lucrurile dinb viata ta pentru care te simti recunoscatoare?

Cu drag,



  Alina Dospinescu
  Psiholog
  Heart IQ Mastery Life Coach
  Specialist Evolutie personala si

  spirituala in Academia Femeilor





Cum ar fi daca…ti-ai urma intotdeauna ♥ INIMA ♥ ?




 Probabil ai auzit de multe ori expresia “urmeaza-ti inima”.
Insa poate nu ai inteles exact, cat este de important sa iti urmezi inima, sa faci ceea ce simti, in ciuda tuturor aparentelor, obstacolelor, sau provocarilor care ar putea aparea in calea ta.
Am sa incerc in articolul de astazi, sa iti explic de ce trebuie sa iti asculti vocea interioara si sa o urmezi, chiar daca nu stii exact unde te va duce si ce vei gasi la capatul drumului.

Dintotdeauna eu am fost loiala inimii mele, chiar si fara sa fi facut dezvoltare personala. Pur si simplu, cand simteam sa fac ceva, faceam fara sa imi pun prea multe intrebari.
Mult timp mai tarziu, am reusit sa inteleg ce facusem defapt. De-abia cand am inceput sa studiez dezvoltarea personala, mi-am dat seama ca eu practic, facusem tot ce facusem, instinctiv, fara sa fi aplicat vreun principiu, sau fara sa fi constientizat ceea ce fac.
De multe ori mi se spunea ca sunt visatoare, sau ca nu sunt realista, ca nu ma gandesc bine inainte sa fac ceva.. Iar cand lucrurile imi ieseau mai bine decat ma asteptam, se considera ca am avut noroc.
Interesant… si totusi, atunci de ce nu au toti asa noroc?

Pai simplu… Cati dintre noi, au curajul sa isi urmeze cu incredere si curaj, inima, sa faca numai ce simt si sa nu isi faca niciodata griji despre ce se va intampla sau cum vor decurge lucrurile?
Nu suntem invatati sa facem ceea ce simtim, ci suntem invatati sa actionam conform unor anumite tipare, sa ne incadram in normele sociale, sa nu iesim prea mult in evident fata de restul lumii.
De multe ori am auzit la parinti si la bunici expresia “a fi in randul lumii”… Si ani de zile am incercat sa “intru si eu in randul lumii”, insa am observant cu uimire ca, oricat as fi incercat, parea ca nu imi iesea deloc acest lucru. Si cu cat eram mai aproape de “randul lumii”, cu atat mai nefericita ma simteam.

 Cum era posibil asa ceva?
Mult timp am trait cu impresia ca eu am o problema, ca nu ma puteam adapta, ca eu eram diferita de ceilalti si incercam din rasputeri sa fiu si eu ca ei. Ma simteam total dezorientata si deprimata, ca nu puteam fi si eu o persoana “normal”.
Nu imi placeau aceleasi lucruri ca celor din jur, nu voiam sa fac aceleasi lucruri ca cei din jur.
Eu aveam vise multe, imi doream mult mai mult decat ce vedeam in jurul meu. Insa, bineinteles ca nu stiam cum as fi putut vreodata sa obtine ceea ce imi doream.
De mica am fost o visatoare. De mica am refuzat sa accept “realitatea” din jurul meu si am ales sa imi creez eu realitatea mea; chiar daca era doar in mintea mea.
Imi amintesc ca, de cate ori incercam sa fac ceva ce nu imi doream, ce nu simteam sa fac, ma simteam foarte deprimata si nefericita. Si frustrarea era si mai mare, cand vedeam ca eu eram singura nemultumita si ca toti cei din jurul meu pareau sa fie ok cu viata si cu situatia lor.
Abia dupa mult timp am inteles ca defapt, eu nu aveam nici o problema, ca eu nu eram “defecta”, ci probabil, la mine programarea sociala nu avusese asa de mult succes ca la cei din jurul meu.
Inima mea striga mai tare la mine, decat o faceau normele sociale si toti cei din jurul meu, care incercau sa ma “aduca cu picioarele pe pamant”.
Chiar daca la inceput nu mi-a fost usor, am decis sa imi urmez vocea inimii, sa fac ceea ce simt, chiar daca nu stiam ce se va intampla si unde ma va duce acel drum.
Imi amintesc cat de greu mi-a fost cand mi-am dat demisia din primul meu job intr-o multinational (job “sigur si stabil” cu beneficii), dar in care ma simteam ca intr-o inchisoare. Inima imi spunea sa plec, striga la mine sa nu mai stau acolo; insa nici nu stiam ce sa fac si unde sa ma duc. Imi era clar ca un alt job ca acela nu imi doream, dar nu imi era inca clar, ce sa fac. Totusi am plecat, chiar daca nu stiam ce voi face, chiar daca parintii au facut “ca trenul in gara” si nimeni nu ma intelegea si nu aproba decizia mea.
Mai tarziu am aflat ca au fost persoane care m-au admirat pentru curajul meu si pentru determinarea de a renunta la ceva ce nu imi placea.
Ulterior, am mai facut astfel de alegeri “in necunostiinta de cauza”, cand am decis sa renunt la ceva, chiar daca nu stiam ce voi face in continuare.

 Mult timp dupa aceea, cand am inceput sa studiez dezvoltarea personala, am invatat una dintre cele mai importante lectii de viata, pe care eu inconstient o aplicasem:
“Trebuie sa invatam sa renuntam la anumite lucruri care nu ne mai servesc in viata, pentru a putea face loc altora mai bune”.
Multi oameni spun: “Imi voi da demisia, cand voi gasi un loc mai bun de munca”.
Si trec anii si ei tot in acelasi loc sunt, tot nefericiti sunt, tot se plang de situatia lor, insa nu fac nimic pentru a o schimba.
Am invatat ca, pentru a putea avea ceva mai bun, trebuie mai intai sa renunti la ceea ce ai acum, chiar daca, poate ca, pentru o perioada nu vei stii ce sa faci si unde te va duce acest drum. Insa este singurul mod in care poti schimba ceva in viata ta.
Ai curajul sa renunti acum la ceva ce nu te multumeste, pentru ca apoi, sa poti atrage in viata ta, ceva mai bun, iar cand si acel lucru nu iti mai serveste, lasa-l si fa loc pentru ceva si mai bun.
Asa a fost viata mea pana acum, si de fiecare data cand am lasat ceva in urma, altceva si mai bun mi-a aparut in cale si m-a ajutat sa mai urc o treapta pe scara evolutiei personale, sa ma cunosc mai bine si sa ajung din ce in ce mai aproape de MINE insami!

 Am invatat ca, inima imi spune intotdeauna ce trebuie sa fac.. Insa poate nu am fost intotdeauna pregatita sa o ascult.
Am invatat totusi, sa o urmez cu incredere si curaj si sa nu mai imi pun zeci de intrebari inainte sa iau o decizie.
Am invatat ca, intotdeuana, tot ceea ce se intampla, este cel mai bun lucru care se poate intampla in acel moment. Asa ca, indiferent de decizia pe care o iau, rezultatul este cel mai bun lucru posibil in acel moment pentru mine.
Am invatat ca, atunci cand iti asculti inima, viata este frumoasa si plina de experiente minunate, neasteptate, care te fac sa simti ca traiesti cu adevarat.

Asadar, de ce este important sa iti urmezi inima?
Deoarece ea stie mereu ce este cel mai bine pentru tine; stie unde sa te duca pentru a-ti oferi experientele de care ai nevoie pentru a te aduce mai aproape de TINE, pentru a trai cu adevarat viata TA!

Inima ta ce iti spune?
Cat timp ai de gand sa o mai ignori?
Pe ai cui viata o traiesti?
Cand ai de gand sa traiesti viata TA?

Te incurajez sa iti uremezi inima!!! Este cel mai de pret cadou pe care ti-l poti face…

Sursa: Femeie Implinita
Autoare: Andreea Dumitru 

Tu simti ca traiesti cu adevarat sau doar ca supravietuiesti?


Metoda Heart IQ te poate inspira si ajuta sa creezi o viata pe masura inimii tale, alaturi de oameni deschisi la minte, dar si la inima!

Clientii cu care lucrezs sunt oameni care isi doresc sa il transforme pe “trebie sa fac (si) asta” in “fac aceste lucruri pentru ca ma reprezinta si de aceea pun in tot ce fac si o scanteie din inima mea”. Este nevoie de curaj, dar o viata condusa mai mereu de “trebuie” este atat de departe de adevarata viata!


Contact: dospinescu.alina@yahoo.com
  


cu drag,
Alina Dospinescu