AMANTĂ, NU GOSPODINĂ!

Este in firea lucrurilor ca un bărbat sa fie atras de graţia, frumuseţea şi zâmbetul unei femei. Toate astea se contopesc sub aspectul aşa zisei feminităţi.

Dacă feminitatea îţi este dezvoltată, vei observa îndată: bărbaţii vor fi fascinaţi de prezenţa ta. Vor întoarce capul după tine pe stradă într-un mod inconştient.

Bărbatul este topit după senzualitatea femeii! Este atras de amanta din interiorul ei. Altfel, de ce l-ar mai interesa o femeie? Pentru a ieşi la o bere cu cineva are destui prieteni si amici…! (Pentru mancare, o camasa curata si cineva care sa-l ingrijeasca atunci cand e bolnav, nu cred ca te-ai simti implinita doar cu asta. Tu esti FEMEIE!)

După ce cucereşte o femeie, bărbatul face o greşeală fatală: se obişnuieşte să nu-l mai intereseze s-o recucerească. Uită să împrospăteze cuceritorul din el! (Ca sa ii reaminteasca, femeia trebuie sa invete sa fie nu doar sotie/iubita, ci si amanta, femeie fascinanta, magnetica.)

Cel mai greu este să înveţe să-și păstreze femeia alături…! Trebuie s-o iubească tot mai mult, căci în timp, poate înţelege toate laturile subtile şi sublime ale unei femei. Însă el, de multe ori, nu vrea să înţeleagă profunzimea iubirii…! (Ceea ce il poate ajuta, inspirandu-l sa aprofundeze intimitatea cu ea este tocmai senzualitatea si feminitatea ei. Dar…)

Femeia, după ce se lasă cucerită, face şi ea o greşeală fatală: începe să se transforme-n gospodină! Într-o femeie, este greu să trăiască două arhetipuri atât de diferite: amanta şi gospodina! Nimeni nu poate să slujească la doi stăpâni!

Bărbatul, şi aşa indiferent de multe ori la emanaţiile feminine, începe să se simtă tot mai puţin atras erotic de gospodină. Sunt puţine femei capabile să treacă de la o stare la alta fără să păstreze urmele transformării…!

Ideal, o femeie trebuie să fie şi gospodină şi doamnă şi amantă fascinatoare pentru a fi perfectă! Nu în aceeaşi ordine! Din contră…!

Numai că-n practică, o astfel de femeie are foarte mult de muncă pentru a se echilibra atât de armonios!

Teoretic, se spune ca un bărbat trebuie să fie poet, cântăreţ, inginer, dansator, bucătar, amant, sportiv şi un prelung etcetera. Numai că în practică, nu prea gasim un astfel de bărbat…!

Nu este uşor nici pentru o femeie și nici pentru un bărbat să devină fiinţe perfecte. Cu toate c-ar trebui să încerce să se dezvolte pe toate planurile!

Cert este că un bărbat va căuta mereu amanta dintr-o femeie. Iar dacă tu ai devenit o bună gospodină, e timpul să-ţi dai jos sorţul şi să reînveţi să fii amanta ce l-a atras cândva…!

Dacă nu, rămâi gospodină şi aşteaptă doar să vezi unde-şi va găsi iubitul tău o amantă. (Adica o femeie senzuala, constienta, feminina, jucausa, cu adevarat vie). Un lucru este sigur: el o va căuta! Cel mai bine ar fi s-o găsească în tine…!

Autor: Adrian Cutinov
Adnotari: Alina Dospinescu

Ca de la mama la femeie

Draga mea prietena zeropara, din clipa in care te hotarasti c-ai vrea sa faci si tu un copil ar fi cazul sa incepi sa faci planuri. Lasa gandurile legate de patut, perdele cu ursuleti si carucioare 3 in 1, ca oricum s-ar putea ca puiul tau sa aiba cu totul alte pareri despre ele. Si sa-ti bage mintile-n cap. Prioritatea ta numarul unu este planul despre cum sa-ti petreci sfarsitul vietii, asa cum este ea pana in clipa in care auzi primul scancet al odraslei tale.

Presupunand ca o sa faci copilul cu barbatul pe care il iubesti, ar fi bine sa incepeti sa puneti pe voi straturi-straturi de amintiri frumoase, cam cum se pregatesc ursii pentru iarna. Pentru ca vine bebe si nu mai e chip de trait decat din rezerve. Nu mult, cateva luni. Cam vreo duzina peste 24.

Faceti dragoste! Des, cu patima, cu nerv, cu recuzita si cu coloana sonora. Pana va ia febra musculara si carceii de la contorsionisme si rupt lenjerie intima de dantela. Pana strabateti dus-intors Kama Sutra si veniti cu cateva idei noi, de publicat in editia ei urmatoare. Si, mai ales, pe indelete. Cu preludiu adevarat, in care sa cascati amandoi ochii tuturor simturilor si sa va intipariti in memorie toate senzatiile. Nu de alta, dar o sa va prinda bine sa aveti ce derula mental in vremurile in care tu o sa crezi ca pozitia misionarului e perversiunea suprema pentru ca, ia te uita, dupa atatea luni de sarcina si alaptat, poti sa stai pe spate fara sa mai fie vreun pericol pentru burta sau sani, dupa un preludiu verbal de genul “a adormit, fug la dus”.

Petreceti timp impreuna! Realmente impreuna – activi si atenti unul la celalalt. Discutii inteligente la un pahar de vin, cine romantice cu lumanari si senzualitate calda, plimbari mana in mana prin capitale europene – bifati cel putin o data toate cliseele posibile. O sa le rasfoiti ca pe o colectie pretioasa de vederi dintr-o alta lume, intr-o discutie condensata, cand intri peste el in baie pentru ca numai atunci apuci si tu sa te piepteni pentru prima data in saptamana in curs si ideea de-a pastra misterul celuilalt in timp ce raspunde chemarii naturii ti se pare o pretiozitate absurda, de oameni cu timp liber in exces.

Au sa-ti mai lipseasca si ale tale – cititul pana dimineata, iesitul doar cu fetele, mersul la sala, coaforul. Dar asta o sa-ti lipseasca cel mai mult: sa fiti voi. Voi doi.

Oricat de blanda ar fi nasterea de care o sa ai parte, crede-ma pe cuvant ca e o explozie care face tandari viata pe care ati stiut-o. Vine pe lume o farama de om care va-ntoarce pe dos ca pe o manusa, va scutura de tot ce stiati si coboara peste voi din pod o armata de nu va mai vedeti din atatea plansete ascutite, colici, scutece curate si murdare peste tot, foame, sete si privare severa de somn. Si-o sa va duceti dorul unul altuia din camere perete in perete, si-o sa va pupati fugitiv peste cap de copil atasat la san, si-o sa comunicati majoritar prin sms-uri si mesaje pe facebook – fa-mi un ceai de lactatie, adu-mi un sandvis, cand vii acasa sa scoti copilul la aer ca ma urc pe pereti!!!

O sa-ti fie dor de viata ta o vreme, si de aceea e bine sa ai din ce trai pana inveti sa te hranesti cu o alta sursa de energie. Pentru ca, incet-incet, o sa te cucereasca un pui de om care se agata de tine cu toata puterea vocii si a manutelor sale; care iti adoarme la san, cu un oftat prin care declara ca ti se incredinteaza pana in panzele albe; care rade cu pofta cand sughiti si faci mutre, care mai ca-ti sparge nasul cand se repede sa-ti dea primul pupic inapoi.

Vei avea nevoie de grasimea amintirilor acumulate in viata de ‘doar femeie’ pana cand trece iarna adaptarii. Cand accepti ca esti mama, cu tot ce presupune asta, incepe cea mai frumoasa si lunga primavara din viata voastra. Traiti-o din plin, e cel mai bun plan!

Ghid pentru îndrăgostiţi

de Lidia Buţu

Căutăm iubirea ideală, relaţia ideală. Uneori avem parte de eşecuri sau, cel mult, de iubiri şi relaţii călduţe. Şi atunci când „nu mai merge”, e întotdeauna vina celuilalt. Pentru că nu ne iubeşte îndeajuns, pentru că nu ne-a îndeplinit aşteptările. Dar iubirea chiar aşteaptă ceva în schimb?
M-am îndrăgostit. Când merg simt că plutesc, zâmbesc unor oameni pe care abia îi cunosc, iar chipul lui îmi apare în minte mai des decât întrebarea: „Cu ce să mă îmbrac mâine?”. E clar. M-am îndrăgostit până peste urechi.

Ne ştim demult, numai că până acum nu am avut curaj să ne apropiem. Ne-am întâlnit aseară şi a meritat. Pentru prima oară. A fost exact aşa cum mi-am dorit întotdeauna. Dar, inevitabil, la un moment dat el a plecat, eu am plecat. Şi iată că este deja… astăzi.

Iar ţi-ai întâlnit sufletul pereche? M-am trezit dimineaţă îmbătată de amintirea acelor momente, iar imaginea lui îmi apare surprinzător de peste tot. Sunt fericită, sunt mulţumită, sunt liniştită. A fost aşa cum îmi imaginasem. Îmi dau seama că pe minut ce trece mă îndrăgostesc tot mai mult. Şi e atât de bine! Hei! Stai puţin. Acum îmi dau seama: nu mi-a cerut numărul de telefon, nu mi-a dat nicio nouă întâlnire. Dar a fost încântat, ştiu. Îmi va face o surpriză chiar astăzi. 

Sunt convinsă. O să mă sune sau o să vină cu un buchet mare de flori sau, cine ştie cum, îmi va aduce chiar luna de pe cer. Şi asta chiar azi. Sunt convinsă. Doar s-a bucurat şi el atât de mult. Hmm…!

Dar dacă nu a fost chiar atât de încântat? E deja ora prânzului. Ar fi trebuit să mă sune până acum. Că doar nu degeaba e sufletul meu pereche! O fi simţit că mă gândesc la el. Măcar telepatic să-i transmit numărul meu de telefon: 07…, 07…, 07… 
Şi s-a făcut seară. Pesemne nu a fost chiar atât de fermecat. În cazul ăsta, ce mă fac? Tocmai acum, când m-am îndrăgostit de el? Ştiam eu că n-ar fi trebuit să-mi permit să simt aşa ceva. Sigur n-a fost încântat. Trebuia să mă sune deja, trebuia să ne facem program pentru week-end, pentru toată săptămâna viitoare, trebuia, trebuia… Nu, sigur nu e cazul să mă îndrăgostesc de el. Dacă o să sufăr? Şi cum el nu m-a sunat până acum, sigur o să sufăr. 

Nu te amăgeşti, nu vei fi dezamăgită Mă trântesc pe pat şi refuz să mă mai frământ. Trece un minut, trec două, zece. Mă relaxez şi nu mai gândesc la nimic. Brusc, îmi amintesc. Tot ceea ce iubirea m-a învăţat până acum şi promisiunea pe care mi-am făcut-o mie însămi. Că n-am să mai sufăr. Da, asta e foarte bine, dar să nu mai sufăr nu înseamnă nicidecum să nu mai iubesc. Înţeleg că nu vreau să fiu doar îndrăgostită de el. Este bărbatul visurilor mele şi vreau mai mult.

Vreau să-l iubesc. Şi las iubirea să-mi inunde sufletul. Neliniştea se topeşte. Îmi dau seama de ceea ce am simţit întotdeauna, dar mi-a fost prea teamă să recunosc. Ca să nu sufăr. Dar acum accept. 
 
Ce? E simplu. Că iubesc zâmbetul lui, modul lui nonşalant de a-mi vorbi, privirea lui pătrunzătoare, vocea lui, atingerea, umorul şi inteligenţa lui, tot ceea ce înseamnă el şi m-a incitat atâta vreme. Şi încep să zâmbesc. Oare nu sunt norocoasă că iubesc? De ce mi-e teamă? E adevărat, nu mi-a cerut numărul de telefon şi nici n-a venit în fugă la uşa mea. Poate o să facă asta mâine sau în altă zi. Ori poate niciodată. A fost încântat, cu siguranţă. Pentru că am simţit asta.

Dar cum aş putea oare să-l judec? Îmi dau seama că până acum mi-a fost atât de uşor să renunţ şi să spun că numai celălalt e de vină. 

Alege mereu „în timp ce”  

Dar de ce să mă păcălesc? Pentru că adevărata luptă abia acum începe. Nu cu el. Ci cu mine. Cu micimile mele. Cu dorinţa de a controla totul, cu gelozia excesivă, cu dezamăgirea din faţa propriei mele amăgiri. Pentru asta trebuie să lupt şi ştiu că singura armă pe care o am este iubirea. Care, alături de dorinţa de a fi un om mai bun, de a mă transforma, mă va ajuta să câştig. Doar aşa mă pot simţi liberă.

Şi atunci, mă întreb din nou, cum aş putea oare să-l judec? Şi de ce să aştept atât din partea lui, de ce să-i pretind tot ceea ce mie mi se pare firesc, de ce să-l învinuiesc de nu ştiu câte lucruri pe care aştept în zadar să le facă? Oare dacă aş proceda aşa ar însemna că-l iubesc mai mult? 
 
Mă gândesc din nou. Şi înţeleg. Există „înainte de”, există „după”, dar, cel mai important, există „în timp ce”. Înainte de seara trecută aveam atâtea speranţe, atâtea aşteptări. După, am fost dezamăgită, pentru că el nu a făcut nimic din ceea ce eu mă aşteptam să facă.

Dar „în timp ce” a fost tot ce mi-am dorit. Şi am fost fericită. Cu adevărat. Iar atunci, fericirea nu merită toată iubirea din lume?

Aleg să nu mai sufăr. Aleg permanent doar clipa prezentă. Mă hotărăsc să trăiesc mereu doar „în timp ce”. Pentru că numai iubirea la timpul prezent înseamnă fericire. 

Şi ce dacă nu mă va suna nici mâine? E alegerea lui. Eu ştiu deja care e alegerea mea. Să iubesc. Şi, uimitor, îi sunt recunoscătoare pentru acele clipe de neuitat. Poate vor mai fi şi altele. Sau poate nu. Dar în sufletul meu e la fel de linişte, iar iubirea înfloreşte…
 
Nu aştepta ceva în schimb, iubeşte pur şi simplu
 Întotdeauna vrem să primim. Cât mai mult, cât mai repede, cât mai uşor. Mai multă siguranţă, mai multă încredere, mai multe dovezi. Când lucrurile nu se petrec potrivit aşteptărilor noastre, apare îndoiala: „Dacă nu mă mai iubeşte?”. Şi, evident, suntem dezamăgiţi. Celălalt încetează să mai fie „alesul”, „exact ceea ce căutam”. Hai să ne oprim o clipă şi să ne întrebăm: Înseamnă oare că mă iubeşte mai puţin pentru că nu mă iubeşte aşa cum vreau eu?

Nu ne dăm seama că în goana noastră după iubitul ideal, atribuim şi proiectăm asupra fiecărui nou-venit toate aşteptările şi dorinţele noastre. Câţi dintre noi se pot ridica la standardul perfecţiunii? Asta nu înseamnă decât că ne-am îndrăgostit. Dacă e doar atât, urmează, inevitabil, dezamăgirea. Dar iubirea nu are nimic de-a face cu tot acest „ghiveci”. Ea nu cere şi nici nu aşteaptă ceva în schimb. Iubirea se oferă pe sine şi singura direcţie în care merge e în sus. Întotdeauna. 

Reuşită în şapte paşi

1.  Privesc cu afecţiune fotografia iubitului de fiecare dată când am de gând să-i reproşez că nu mă sună, că nu-mi aduce flori de câte ori vreau, că nu-mi spune „te iubesc” la fiecare 5 min. 

2. Rememorez cu recunoştinţă momentele în care i-am simţit fără nici o urmă de îndoială dragostea lui sinceră – de fiecare dată când sunt confuză şi refuz să cred că mă iubeşte.

3. Am avut o întâlnire în care mi s-a părut că nu a fost destul de atent sau de afectuos şi plec supărată de lângă el? Îmi repet în gând una dintre afirmaţiile: „Mă eliberez de orice iritare.” „Mă eliberez de orice nemulţumire faţă de iubitul meu.” „Mă eliberez de pretenţia ca iubitul meu să fie şi să se poarte întotdeauna aşa cum îmi doresc eu.” Repet de 15 ori la rând afirmaţia pe care am ales-o. Dacă sunt singură o spun cu voce tare, pentru a-mi insufla energie şi a da putere ideii pe care o exprimă. Dacă sunt la birou sau acasă scriu de 15 ori. După ce simt că am inima cu adevărat uşoară mă gândesc cu drag la el.

4. Atunci când sunt nemulţumită pentru că el reacţionează altfel decât mă aşteptam? Pentru a mă elibera de orice supărare, ranchiună sau tensiune spun: „ ___________(numele) te binecuvântez şi te privesc cu dragoste.” Repet fraza aceasta de câte ori este nevoie ca starea de împăcare şi înţelegere să apară.

5. Lipesc pe perete, la vedere, sugestii încântătoare despre relaţia de cuplu – pentru că ştiu că orice ajutor în plus, pentru a mă face mai conştientă, e întotdeauna bine venit. 

6. Ţin un jurnal de care el nu va şti niciodată. Aici notez toate nemulţumirile mele; e mai bine decât să-i fac lui o mulţime de reproşuri, după care să regret. În plus, atunci când recitesc ce am notat, pot învăţa din propriile greşeli, fără să mai sufăr de pe urma lor.

7. Îi propun să ne aşezăm în linişte faţă în faţă, să ne privim ţinându-ne de mână şi să ne simţim reciproc. După un timp închidem ochii. În asemenea momente nu e nevoie să vorbim, intensitatea trăirii ne este de ajuns. Tot ce auzim atunci este vocea iubirii noastre.

Articol preluat de pe site-ul http://venus.org.ro

FRUMUSETEA SI PUTEREA UNEI FEMEI …

Frumusetea si puterea unei femei nu sta in marimea sanilor ei..ci in maiastra atingere a corpului iubitului cu acestia..
  puterea unei femei nu sta in tonul persistent cu care corecteaza, 
ci sta in cuvintele ei dulci, dar totodata pline de inteles, ce deschid inima celor pe care ii iubeste..
  Frumusetea si puterea unei femei nu sta in machiaje complexe si interminabile, ci mult mai mult in
grija si atentia prin care ea isi ingrijeste sufletul pt a desavarsi apoi opera cu un machiaj f discret..
  puterea unei femei nu sta in cati iubiti a avut, ci in profunzimea comunicarii cu fiecare din ei..
  Frumusetea si puterea unei femei sta in capacitatea de a-si deschide total sufletul in fata barbatului ei,de a se darui cu totul in iubire..
  puterea unei femei nu sta in analiza greselilor celor din jur, ci in capacitatea de a ii primi in inima ei chiar si cand acestia poate ca au gresit;
  puterea unei femei nu sta in a respecta regulile si dogmele  impuse de societate,
ci in a trai viata dupa cum simte sufletul ei si chiar de a reusi  sa isi indemne si invete copiii sa aiba curajulde a se deprinde cu aun mod de viata autentic;
  puterea unei femei nu sta in capacitatea de a-i determina pe cei din jur sa faca ce vrea ea, ci 
in arta de a le admira calitatile, de a-i incuraja si a-i inspira pentru a deveni mai buni.
                                                                            ~Animus

Indemn pentru femei – partea a II-a

In Lumea în care trăim toată afecțiunea si deschiderea de care sunteți voi capabile vor fi considerate uneori slăbiciuni, călcate în picioare si folosite împotriva voastră. Bărbații (și deseori femeile masculinizate) vă vor disprețui și vor arunca cu noroi în tot ce-i frumos în voi.
De aceea vă îndemn să vă impuneți, să aveți 100% încredere în ceea ce vă spune Femeia din voi,  să vă impuneți standardele cu care natura v-a înzestrat ca sa faceți lumea un loc mai bun. Nu faceți niciun compromis, fiți aspre și neîngăduitoare cu inconștiența bărbaților și răsplătiți-le sinceritatea și deschiderea cum știți voi mai bine.

Ajutați bărbații să scape de frica asta în care trăiesc, încurajați-i să fie sensibili, vulnerabili, deschisi sufleteste si astfel iubitori în fața voastră, pentru că principalul motiv pentru care noi suntem altfel decat am putea si ar trebui sa fim este faptul că ne e frică că nu vom fi acceptați de voi dacă ne acceptăm slabiciunile și vulnerabilitățile.

In schimb fiți cât puteți de aspre cu manipulatorii, testați bărbații, nu dați nicio șansă inconștienței. Nu acceptați nicio prefăcătorie, nu aveți milă de manipulatorii care pozează în bărbați necăjiți care vor ajunge să vă calce în picioare imediat ce le veți încredere și vă veți deschide.

Folosiți-vă feminitate să faceți toate aceste lucruri. Nu vă fie frică să vă impuneți. Nu credeți prostia că femeia trebuie să fie sub bărbat. De fapt femeia trebuie să conducă relația din punct de vedere emoțional, prin iubire inteleapta, fara compromis si fara limite, iar bărbatul să fie doar unealta prin care femeia își manifestă iubirea ce o are în ea.

Lumea trebuie condusă de bărbați predați în mânile binevoitoare ale femeilor. Nu a femeilor care s-au dedicat scopurilor mărunte împrumutate din lumea bărbaților, ci a celor care își ascultă inima.

Cautați bărbați capabili să se predea și în același timp capabili să înțeleagă și să protejeze comoara din voi.
 Fiți ca o floare gata să se deschidă în fața unei iubirii autentice.

Căutați relații autentice, conexiuni reale, căutați privirea bărbaților… ea vă va spune totul despre ei. Nu-i credeți pe bărbații care vă vorbesc fără să vă privească.

Nu căutați doar sexul, nu vă lăsați pradă nevoilor primare, ci mai degrabă căutați o conexiune sufletească care să culmineze în sex. Lăsați-vă conduse de feminitate, care este un indicator foarte exact și exigent în ceea ce privește bărbații . NU oferiți sex bărbaților inconștienți, pentru că prin asta le veți da impresia că sunt pe calea cea bună, când de fapt sunt în mijlocul deșertului și habar n-au în ce direcție s-o apuce.

Nu credeti niciodată în bărbații care vor să vă convingă că au dreptate atunci cand sunt reci si nu iubesc, pentru că cei care fac asta o fac doar pentru că sunt incapabili să ofere afecțiune…și au impresia că dacă vă conving că au dreptate nu mai e nevoie să vă ofere afecțiune reală.
Credeți doar în bărbații care vă iubesc și fiți cât puteți de aspre cu teoreticienii si intelectualii incapabili să ofere afecțiune.

Alegeți o imbrățișare în locul oricâtor vorbe frumoase. Căutați o privire sinceră și deschisă la un bărbat, nu vă lăsați prinse în aspectele superficiale.

Fiți convinse că adevărata valoare a unui bărbat nu stă în bani, fizic sau inteligență, ci mai ales în capacitatea de a fi lângă voi plin de afecțiune si intelepciune la randul lui.

       Aveți incredere că puteți fi iubite necondiționat!

    Alegeți să aveți o relație de iubire, nu o convenție.

~va urma~

 

Sursa:  http://www.vindecator.com/

 

Acesta este un articol foarte important, scris de catre un barbat pentru noi, femeile. Va invit sa cititi cu atentie, sa urmariti si celelalte parti, pe care le voi publica in zilele urmatoare aici si sa lasati acest cuvinte sa va conecteze la adevarata putere a inimii voastre, la acel foc interior care trezeste demnitatea interioara, care dinamizeaza si indeamna la actiune si la transformare. 

Meritam o viata mai buna si pentru aceasta este necesar sa ne privim cu ochi mai buni. Este necesar sa nu mai imitam ceea ce este masculin, sa ne regasim feminitatea, dar nu la modul moale si lipsit de putere, ci acea esenta tare a feminitatii conectate la iubire, la inima, la verticalitate si deminitate, la starea de zeita. Femeile au puterea de a schimba fata acestei lumi. Ele sunt cele care educa generatiile urmatoare, dar si cele care inspira barbatii atunci cand sunt cu adevarat femei si nu se abat de la ceea ce este frumos, adevarat si bine. 

Alina Dospinescu 

Femeia este rara

Femeia, acest mister ce creează Universul. O întîlnim peste tot: femeia-mamă, femeia-soră, femeia-iubită, femeia-soţie, femeia-amantă, dar şi femeia-om politic, femeia-director, femeia-om de afaceri…Oare unde se regăseşte femeia contemporană care se plînge din ce în ce mai des de nefericire, de neîmplinire?

 

Să fie de vină noul tip de femeie, femeia-bărbat? Privind în jur vedem o nouă femeie, cu un comportament confecţionat, cu o atitudine masculină, dornică să fie cît mai egală cu bărbatul în ierarhia socială.

 

Unde este însă Femeia? Cea care inspiră poeţii şi pictorii cu misterul ei… Femeia fascinatoare, iniţiatoare, cea plină de erotism rafinat, femeia-copil, femeia-spirituală.

 

Femeia a uitat şi a abandonat adevărata sa putere feminină: seducţia. Orice femeie are puterea să aibă orice relaţie doreşte, un cuplu armonios unde fericirea şi iubirea să înflorească.

 

Femeia este un alchimist al Universului, are piatra filosofală… tot ce trebuie să facă este să-şi trezească sufletul şi să folosească acea putere ascunsă. Forţa feminină, acea energie colosală, misteri-oasă, o însoţeşte oriunde s-ar duce şi orice ar face. Are puterea de a încînta, de a seduce. Fiecare femeie s-a născut cu propriul mister, cu înfăţişarea şi magnetismul personal şi de aceea o femeie nu trebuie să înceteze, în nici o împrejurare, să fie Femeie.

 

Capacitatea de seducţie a femeii se naşte din privirea sa profundă, infinită, ceva în care te poţi pierde cu uşurinţă, în care îţi poţi pierde propria identitate, pentru a renaşte.

„Femeia este rară, Ea îngenunchează marile personalităţi masculine, Ea răstoarnă tronurile, Ea opreşte anii. Pielea sa este de marmură, iar cînd apare Una, Ea pune în impas întreaga lume…

Unde se duc fluviile, zăpezile, păsările singuratice? Toate se scufundă în Femeie… Dar Ea este rară… Va trebui să fugim cînd o întîlnim, deoarece cînd iubeşte este implacabilă… Dar Ea este rară. Adevărata Femeie, cea care vine din noaptea Timpului, Femeia care ne-a fost dată de divin, aparţine în întregime de un univers diferit de cel al bărbatului. Ea luminează cealaltă extremitate a Creaţiei. Ea cunoaşte secretul apelor, al pietrelor, al plantelor şi al animalelor. Ea se uită fix la soare şi vede clar în noapte. Ea posedă cheile sănătăţii, ale relaxării, ale armoniilor materiei.

Ea este magiciana albă, feea cu aripile mari şi umede, cu ochii transparenţi, cea care aşteaptă bărbatul pentru a începe Paradisul terestru. Cînd Ea se dăruieşte Lui, într-un moment sacru, îi deschide prin calda obscuritate a pîntecelui ei poarta către o altă lume. Ea este izvorul virtuţilor: dorinţa pe care Ea o inspiră consumă excitarea. Scufundarea în Ea redă castitatea. Ea este sterilă pentru că Ea opreşte roata timpului. Ea readuce bărbatul în copilăria lui. Ea este cea care îl restituie muncii, îndatoririlor sale. Femeia adevărată este cea care face din bărbat mai mult decît este. Ea este suficientă pentru ca el să existe în plenitudine.

Bărbatul trebuie să treacă prin ea pentru a ajunge la fiinţa sa adevărată, şi chiar dacă el a ales alte asceze, o va întîlni din nou sub forme simbolice.Descoperirea Femeii Adevărate este o graţie. Unirea cu Ea cere bunăvoinţa lui Dumnezeu… Acele întîlniri stranii! Ea apare brusc în trupul falselor femele, iar bărbatul favorizat care o vede începe să tremure de dorinţă şi de teamă. Apoi totul se va transforma, iar el va înceta să se mai joace cu el însuşi” (Louis Pauwels – Conferinţă imaginară: „Femeia este rară”)

 

Cert este că bărbatul trebuie să treacă prin Femeie pentru a ajunge la fiinţa sa adevărată. Femeia, orice femeie, este adevărata iniţiatoare a bărbatului, calea sa către Sine.

 

Femeia trebuie însă să se desăvîrşească, deoarece prin desăvîrşirea sa, va produce desăvîrşirea acestei lumi. Prin transformarea ei conştientă se va produce transformarea inconştientă a acestei lumi. Adevărata natură a femeii este Iubirea, lege fundamentală a Universului. Ea se poate regăsi astfel, iubind necondiţionat, dăruind lumină şi pe sine. Femeia naşte universuri cînd se lasă purtată de energia ce i-a fost dăruită.

    Ce muzică poate încînta mai mult urechea unui bărbat decît muzica unei femei ce face dragoste, ce dans poate fi mai minunat decît trupul unei femei ce se unduieşte pe ritmurile pasiunii?… Femeia poate face o artă din amor… o artă a vieţii eterne.

Femeie!!! Fii femeie!!! Iubeşte, dăruieşte, ascultă, iartă, creează, joacă-te… fă dragoste!!!

   Sursa: Ingerasul Iubirii

Autoare: Elena Musat

Marturia graitoare a unui barbat despre femeile cu forme

Fiecare femeie este frumoasa atunci cand crede in ea. Iar kilogramele nu au nicio legatura cu asta. Starea de armonie, de feminitate, de gratie, de jucausenie, de bucurie, de vivacitate, senzualitatea, naturaletea sunt cele care ne fac atragatoare, nu centimetrii. Am intalnit femei de toate tipurile, grase, slabe, inalte, scunde, blonde, brunete, roscate, pistruiate, nu conteaza, femei care emanau acel “ceva” si starea pe care o simti este : “Ah, Doamne, ce femeie!”, datorita felului in care se misca, in care paseste, a caldurii din voce, a focului din privire, a dulcetei din suflet. Pur si simplu, indiferent daca se incadreaza sau nu in stndardele 90-60-90. 
Nu kilogramele, ci libera curgere a energiei feminine si chiar abundenta ei sunt cele care conteaza. Nu ma credeti? Iata marturia foarte frumoasa si  graitoare a unui barbat:

Imi aduc aminte de o seara de sambata in care ploua foarte tare. Eram la Londra cu niste amici, intrasem intr-un pub oarecare si faceam planuri. La un moment dat, a intrat in incapere o femeie cu o privire magnetica, cu niste forme mai mult decat apetisante, cu o atitudine imperiala si cu un tricou alb, mulat si extrem de ud. V-am mai spus ca ploua.

Cateva dintre fetele de la masa noastra si-au modificat instant discursul, evident deranjate de spectrul impozant al domnisoarei in cauza. Evident, replicile rautacioase au inceput sa curga: ”e obeza!”, ”cat tupeu trebuie sa ai sa porti fuste-creion daca tu cantaresti 90 de kilograme?”, ”e trista!”, ”e frustrata!”, etc.

Din punctul meu de vedere era superba. In niciun caz obeza, trista sau frustrata. Era mult mai sigura pe sine, mult mai seducatoare si mult mai evidenta (si nu din cauza numarului de kilograme) decat toate fetele de la masa mea. Siguranta ei era atat de molipsitoare, incat amicele mele au simtit pericolul si au realizat ca o femeie mult mai grasa decat ele, le poate fura in orice moment iubitul. Asta pentru ca baietii se pierdusera de ceva vreme in formele pline, rotunde, ale frumoasei necunoscute.
Si pentru ca am intalnit, recent, un alt exemplu de femeie care poate fi considerata grasa, pentru ca m-a fascinat, pentru ca mi-a demontat absolut toate miturile legate de siguranta, flirt si atitudine, imi permit sa ma declar fanul numarul 1 al formelor!

Si, da, atitudiunea nu are absolut NICIO legatura cu numarul de kilograme! Au contraire!

Credit foto: Tara Lynn
Sursa: Le Projet d’Amour 

Credeti in voi! Lasati energia sa curga liber prin trupul vostru! Bucurati-va de viata, bucurati-va de trupul vostru, de energia voastra debordanta, bucurati-va ca sunteti femei, este un dar! Iubiti cu putere, cu romantism, iubiti la nebunie! Traiti viata ca pe un dans, cu pasiune, in armonie, exprimand ritmul ei incantator! 

Sunteti intruparea gratiei, a frumusetii, a senzualitatii, a iubirii, sunteti femei divine, nascute ca sa faca lumea frumoasa si palpitand de iubire! Acesta este darul feminitatii pentru aceasta lume. Cand il exprimam liber, viata noastra devine BUCURIE! 

ESTI FRUMOASA CAND IUBESTI, ESTI FRUMOASA CAND TE IUBESTI CU TOT CE ESTI, BUCURA-TE DE VIATA, ESTI CEA MAI FRUMOASA CAND ESTI FERICITA SI LIBERA! 

cu mult drag,
Alina Dospinescu

Sa iti povestesc cum iubesc si cum am iubit…

  

[…]Râdeam cu o prietenă care se mira că niciodată, niciodată de când mă ştie ea n-am ponegrit bărbaţii şi dragostea, cu toate că nu am ţopăit chiar de fericire perpetuă în istoriile mele. Şi îi spuneam că în fiecare relaţie pornesc cu toate celulele intacte.

Nu a fost mereu aşa, încrederea în dragoste mi-am recăpătat-o după marea răscruce şi simt ca pe un dar privilegiat aceasta putere de regenerare a sufletului şi de încredere necondiţionată în splendoarea esenţiala a iubirii dintre un bărbat şi o femeie.

[…]Eu ştiu încă de la început, ştiu că toate scrisorile de dragoste pe care le-am scris cândva nici nu contează cui, toate scrisorile pe care le scriu, toate chemările, tot dorul meu după Iubitul, îşi vor primi răspunsul cândva, nu contează când, dacă nu în viaţa aceasta, va fi în altă viaţă sau în lumile dintre vieţi, pentru că ştiu că nici o fărâmă de iubire nu rămâne nesporită, nerăsplătită cu adevărat împărăteşte.

Cum văd eu dragostea? Ce se întâmplă când mă îndrăgostesc? Îmi leşină continuu mâinile, mă inunda fără veste un fluviu interior efervescent şi îmi ies din malurile fiinţei cu totul. Inima este mult, mult în afara mea şi respiraţia cuprinde nu doar pieptul, sunt pulsatorie într-un fel care îmi dă senzaţia că înăuntrul meu înfloresc continuu copaci şi izbucnesc în galben orbitor şi portocaliu şi violet înalt…

Atunci e cu adevărat strigătul acela pe care îl cunoşti: Daţi-mi un trup, voi, munţilor, pentru că aş vrea să mă desfac din încheieturile mele omenesti, să se spulbere toate limitele de oase şi carne. Dar şi munţii sunt prea stângaci…  prea grei de materie. E o sete vertiginoasă care mă face să tânjesc la punctul acela de intensitate hipnotică, unde începe totalitatea.

Şi când fac dragoste să mă dizolv pur si simplu în trupul iubitului şi să nu mai fiu în stare să spun cine sunt eu şi cine este el… Să ne iubim, să ne dorim în mod continuu, ameţitor, să simţim cum ne amalgamam de-a dreptul, cum ne pătrundem ireversibil unul de celalalt. Amestecându-ne sângele, respiraţia, sufletele.

Cum văd eu relaţia de cuplu, ce aştept de la un bărbat? Impetuozitate, sevă de viaţă, largheţe sufletească, vocaţia libertăţii şi a explorării, imaginaţie sclipitoare şi inteligenţă înţeleaptă, poftă de joacă, umor surprinzător, dragoste de oameni şi dragoste adâncă de Dumnezeu. O poezie activă a sufletului şi a limbajului chiar cotidian, să mă îmbrace în aurul şi mierea cuvintelor, să mă cucerească şi să mă alinte în cuvinte.

Şi săruturi şi mângâieri neostenite, de o senzualitate răvăşitoare, înflăcărată şi săruturi şi mângâieri tandre, mătăsoase, nepământeşti…. Să se bucure cu totul de dragostea pe care i-o dăruiesc. Să înseteze împreună cu mine la topire-contopire. Să aibă forţa interioară şi propria putere de a se dărui, de a se dezvălui, nu doar mie, ci lumii intregi şi Divinului însuşi.

Bărbatul e limpezimea, voinţa, nobleţea, seninătatea, curajul, dreptatea. El este făptuitorul, întemeietorul. Un căutător profund, mereu gata să escaladeze muntele interior, solidar cu mine în această căutare, deschis către solidaritate cu toţi adevăraţii căutători. Are vocaţia prieteniei, este generos, neistovit, plin de credinţă în cele bune, are capacitatea de a se minuna în faţa vieţii, de a învăţa continuu. Şi mai ales are sentimentul de recunoştinţă faţă de toate darurile existenţei. Şi dorinţa-voinţa-puterea de a face lucruri care contează, care folosesc multor oameni.

Punctul culminant al iubirii este tocmai această încredere absolută unul în celălalt. Libertatea totală în relaţia noastră. Adevărul complet despre sufletele noastre, adevăr pe care ni-l împărtăşim, adevăr care ne este merinde pentru drum. Este intimitatea care ne face să comunicam în deplină pace interioară şi ne face totodată să ne simţim unul altuia gândurile şi stările, chiar fără să mai avem nevoie de cuvinte.

Este momentul în care comunicarea noastră atinge intensitate supraomenească, scoţând fiinta cea nouă pe care o alcătuim din chingile pământeşti şi proiectând-o undeva pe verticală. Eu cred că punctul culminant al iubirii dintre doi oameni este în Dumnezeu adevărat. Cred că iubirea este cel mai dulce-grabnic drum către Împărăţie. Care  izvorăşte mereu dinăuntrul nostru.

Da, sunt riscuri. Sunt capcane. Gelozia. Ataşamentul. Posesivitatea. Frica. Orgoliul. Comoditatea. Plictisul, sastisirea. Lăcomia. Orbirea şi încăpăţânarea. Dar o iubire poate supravieţui atâta timp cât ţinta ei e dincolo de noi. Când cuplul nu e un capăt – cu toate marile lui iluzii de stabilitate, căci în lume, cred eu, nu există încremenire, ceea ce nu creşte, cu siguranţa des-creşte, se stinge, se împuţinează. Când cuplul este şi el o treaptă. Foarte aproape de cer.

 

Sursa: Dulce Deea