Iubirea de sine

  FOTO171Cât de mult Te iubeşti cu adevărat?
Primul pas ar fi să-ţi dai seama cât de mult te iubeşti cu adevărat. Pentru asta ar trebui să înţelegi că există în tine un copil care are nevoie de răbdare, de toleranţă, de încurajare, de dragoste, de tandreţe… I le acorzi? Ţi se întâmplă să-i spui poveşti cu balauri despre tot felul de lucruri pe care le va pierde în curând, despre cât de ghinionist este sau ce puţine şanse are să reuşească? Se numeşte pesimism şi copilul din tine este trist şi deprimat mult timp după ce aude aşa ceva.
Uneori îi explici în amănunt nenumăratele reuşite ale altora care lui “nu îi vor fi niciodata accesibile”? Acest comportament înseamnă invidie şi gelozie şi pe el îl face să-şi piardă încrederea în sine.
Îl stârneşti, promiţându-i mereu noi şi noi plăceri – pe care e clar că nu i le poţi oferi la nesfârşit? Îi trezeşti astfel pofta nemăsurată care îl face avid şi veşnic nemulţumit. Îi explici uneori că ceilalţi sunt vinovaţi de eşecurile lui şi că ar trebui să le dea o lecţie? În felul acesta îl înveţi ura, iar violenţa care o însoţeşte îl umple de răni adânci. În plus, ca să mai îmbunezi un pic situaţia, îi spui că nu contează câte îndură, tot el este centrul Universului? Orgoliul pe care i-l trezeşti astfel, în mod paradoxal, îi alimentează complexele de inferioritate…
Toate aceste obiceiuri nefaste îi rănesc mult mai puţin pe cei din jur decât pe cei care le practică. Dacă ţi se mai întâmplă uneori să te comporţi astfel cu tine însuţi înseamnă că încă nu te iubeşti suficient.
Copilul din tine are nevoie de dragostea ta. Tot restul – iubirea şi aprecierea celorlalţi, satisfacţiile de tot felul, diferite idei şi teorii metafizice – nu-l vor linişti decât pentru scurt timp. Periodic el va deschide ochii, va înţelege că nu a primit ce-i trebuie şi va reîncepe să plângă. Cum anume? Cuvintele aspre adresate celorlalţi, reproşurile, ironia, violenţa – fizică sau verbală – neîndurarea, răceala sufletească, tristeţea, neîmplinirea, nerăbdarea, nemulţumirea, împrăştierea – toate acestea sunt semne care îi anunţă pe ceilalţi că în tine există un copil care plânge. O relaţie de iubire între două fiinţe care nu vor să se iubească pe ele însele este ca o punte îngustă peste un abis. Fiecare dintre ei speră că celălalt va reuşi miracolul să umple golul – să-i ofere atât de mult încât să-l scutească de necesitatea de a se descoperi şi iubi pe sine. Evident, este doar o himeră…
Atunci când nu mă iubesc pe mine însumi voi avea mereu nevoie de tot mai multe dovezi de iubire de la celalalt. Dacă nu mi le oferă, mă voi considera indreptăţit să mă supăr. Dacă mi le oferă din plin, dar eu nu simt că merit cu adevărat atât de mult, voi gândi că pur şi simplu se înşeală, că totuşi este o persoană naivă, iar dragostea sa va începe să mă sufoce.
De fapt, nu voi reuşi niciodată să primesc de la ceilalţi mai mult decât sunt capabil să-mi ofer eu însumi.
Atunci când aducem în relaţiile noastre starea de împlinire pe care o trezeşte veritabila iubire de sine, interacţiunea se stabileşte pe un cu totul alt nivel. Nu mai este vorba de acea foame de iubire care face din interacţiunea cu celălalt o necesitate stringentă, dureroasă, ci de revărsarea unui preaplin. În felul acesta “a dărui” şi “a primi” dobândesc o altă semnificaţie. Atunci când îl eliberez pe celălalt de “obligaţia” de a vindeca rănile pe care mi le provoc singur prin faptul că nu mă iubesc, îi las timp pentru a savura iubirea.
Învaţă să comunici cu Sinele tău Divin
Pentru a învăţa să ne iubim pe noi înşine avem nevoie să înţelegem cum se raportează ceilalţi la noi pentru a ne iubi. Problema este că, încă de mici, am fost învăţaţi despre iubire numai ceea ce au reuşit să ne transmită cei apropiaţi – care aveau ei înşişi propriile limitări şi răni sufleteşti. Pentru a depăşi aceste tipare este bine să învăţăm să ne iubim aşa cum ne iubeşte o fiinţă foarte elevată, spre exemplu Sinele nostru Divin.
Iată o modalitate practică: timp de 29 de zile, vă spuneţi în fiecare dimineaţă, de 21 de ori afirmaţia „Sunt dintotdeauna călăuzit(ă) de Sinele meu Divin” şi îl rugăm să ne înveţe pe parcursul acelei zile să ne iubim aşa cum ne iubeşte el. În orele care urmează suntem cât mai atenţi la toate manifestările noastre, aşa cum facem când cineva spune uneori că ne iubeşte, dar acţiunile sale nu dovedesc asta şi căutăm să înţelegem care îi sunt sentimentele reale. E necesară o observare lucidă şi relaxată, nu pentru a vâna greşelile pe care le facem în relaţia cu noi, ci pentru a pătrunde în profunzime mecanismele prin care propria minte ne face să fim lipsiţi de iubire. De fiecare dată când observăm gânduri sau acţiuni de natură să ne rănească, intrăm în starea de oservator prin întrebarea “Ce gândesc eu acum?” şi “Ce simt eu acum?”.
Unul din locurile comune ale gândirii umane este că nu merităm iubire atunci când experimentăm ceva ce ne face să suferim noi sau alţii. De aceea, când ne simţim vinovaţi, ne refuzăm cu şi mai multă îndârjire dragostea şi astfel ne învârtim iar şi iar în acelaşi cerc. Totuşi, din punct de vedere divin, lucrurile stau altfel: tocmai cel care este în suferinţă (fiul risipitor) are nevoie de mai multă iubire pentru a se putea redresa.  Acesta este un mod matur de a iubi, singurul care ne poate duce dincolo de aparenţe. Dacă nu suntem capabili să ni-l acordăm nouă înşine, este puţin probabil că vom reuşi cu ceilalţi.
Mai ales la începutul acestei practici, este posibil să fim uimiţi cât de des ne purtăm fără înţelegere şi iubire pentru noi înşine. Dar dacă perseverăm, vom observa curând că este tot mai uşor să sesizăm din timp această tendinţă şi apoi chiar să o suspendăm înainte de a declanşa multe din programele şi obiceiurile mentale negative. Treptat se instalează o stare de siguranţă, împlinire şi transparenţă. În finalul acestei perioade de 29 zile vom realiza o sinteză în care vom căuta să sesizăm cât mai clar diferenţele care au apărut în modul de raportare la noi înşine. La finalul acestei perioade se va configura o reţea neuronală prin care vom atrage alte informaţii şi alte reţele asemănătoare celei deja formate.  Este posibil ca pe parcursul acestei practici sau în zilele imediat următoare să se producă transformări binefacătoare şi neaşteptate în modul de interacţiune cu ceilalţi, cu persoanele foarte apropiate, dar şi cu cei pe care îi întâlnim în trecere.
Iubeşte-te aşa cum Sinele tău Divin te iubeşte
El nu-ţi răneşte niciodată sufletul pentru aţi salva imaginea. El nu te îndeamnă să fii descurajat – tocmai pentru că îţi cunoaşte infinita comoară lăuntrică. Nu-ţi şopteşte niciodată că eşti neputincios, întrucât ştie că în el sunt toate potenţialităţile. Nu te ameninţă că nu te va mai iubi din cauză că ai greşit; pentru el este evident că, atât timp cât vei exista separat, vei continua să greşeşti. Şi de altfel multe realizări minunate au fost obţinute “din greşeală”… El nu te va privi tolerant cum perseverezi în greşeală – aceasta riscă să devină o cale fără întoarcere. El nu te amăgeşte niciodată că meriţi iubire pentru că eşti “mai presus decât alţii”, căci ştie cu siguranţă că în această dimensiune nici măcar un grăunte de nisip nu ar putea să existe fără iubirea Tatălui.
Autoare: Niculina Gheorghiţă

AMANTĂ, NU GOSPODINĂ!

amanta nu gospodinaEste in firea lucrurilor ca un bărbat sa fie atras de graţia, frumuseţea şi zâmbetul unei femei. Toate astea se contopesc sub aspectul aşa zisei feminităţi.
Dacă feminitatea îţi este dezvoltată, vei observa îndată: bărbaţii vor fi fascinaţi de prezenţa ta. Vor întoarce capul după tine pe stradă într-un mod inconştient.
Bărbatul este topit după senzualitatea femeii! Este atras de amanta din interiorul ei. Altfel, de ce l-ar mai interesa o femeie? Pentru a ieşi la o bere cu cineva are destui prieteni si amici…! (Pentru mancare, o camasa curata si cineva care sa-l ingrijeasca atunci cand e bolnav, nu cred ca te-ai simti implinita doar cu asta. Tu esti FEMEIE!)
După ce cucereşte o femeie, bărbatul face o greşeală fatală: se obişnuieşte să nu-l mai intereseze s-o recucerească. Uită să împrospăteze cuceritorul din el! (Ca sa ii reaminteasca, femeia trebuie sa invete sa fie nu doar sotie/iubita, ci si amanta, femeie fascinanta, magnetica.)
Cel mai greu este să înveţe să-și păstreze femeia alături…! Trebuie s-o iubească tot mai mult, căci în timp, poate înţelege toate laturile subtile şi sublime ale unei femei. Însă el, de multe ori, nu vrea să înţeleagă profunzimea iubirii…! (Ceea ce il poate ajuta, inspirandu-l sa aprofundeze intimitatea cu ea este tocmai senzualitatea si feminitatea ei. Dar…)
Femeia, după ce se lasă cucerită, face şi ea o greşeală fatală: începe să se transforme-n gospodină! Într-o femeie, este greu să trăiască două arhetipuri atât de diferite: amanta şi gospodina! Nimeni nu poate să slujească la doi stăpâni!
Bărbatul, şi aşa indiferent de multe ori la emanaţiile feminine, începe să se simtă tot mai puţin atras erotic de gospodină. Sunt puţine femei capabile să treacă de la o stare la alta fără să păstreze urmele transformării…!
Ideal, o femeie trebuie să fie şi gospodină şi doamnă şi amantă fascinatoare pentru a fi perfectă! Nu în aceeaşi ordine! Din contră…!
Numai că-n practică, o astfel de femeie are foarte mult de muncă pentru a se echilibra atât de armonios!
Teoretic, se spune ca un bărbat trebuie să fie poet, cântăreţ, inginer, dansator, bucătar, amant, sportiv şi un prelung etcetera. Numai că în practică, nu prea gasim un astfel de bărbat…!
Nu este uşor nici pentru o femeie și nici pentru un bărbat să devină fiinţe perfecte. Cu toate c-ar trebui să încerce să se dezvolte pe toate planurile!
Cert este că un bărbat va căuta mereu amanta dintr-o femeie. Iar dacă tu ai devenit o bună gospodină, e timpul să-ţi dai jos sorţul şi să reînveţi să fii amanta ce l-a atras cândva…!
Dacă nu, rămâi gospodină şi aşteaptă doar să vezi unde-şi va găsi iubitul tău o amantă. (Adica o femeie senzuala, constienta, feminina, jucausa, cu adevarat vie). Un lucru este sigur: el o va căuta! Cel mai bine ar fi s-o găsească în tine…!

Cum sa comunicam cu prietenii nostri ingerii

V-ați surprins făcând lucrul potrivit la momentul potrivit? Ați spus unui prieten aflat în suferință cuvintele cele mai inspirate și mai potrivite? Ați avut sentimentul câteodată că sunteți protejați și nimic rău nu vi se poate petrece?

În unele situații cineva v-a oferit ajutorul imediat? Ați aflat răspunsul la unele frământări atunci când v-ați aruncat privirea pe o carte deschisă ca din „întâmplare” la o pagină anume? Majoritatea copiiilor ar putea să vă împărtășească secretul acestor mici minuni.


Toate acestea vin cu ajutorul îngerilor

Plini de puritate, unii copii numesc aceste ființe „prietenii lor de joacă” și sunt perfect conștienți de prezența lor.

Deseori mesajele îngerilor  vin sub forma unor semne prevestitoare și a unor sincronicități. Mai putem simți cum energia vindecătoare ne inundă trupul sau faptul că suntem învăluiți într-o lumină caldă binefăcătoare. Sentimentele de a fi îmbrățișați sau atinși, sau de a simți mirosuri de flori acolo unde nu sunt, de a auzi sunete sublime pe care alții nu le aud, toate acestea pot fi semne ale unei „vizite” angelice.

Comunicarea cu îngerii este o experiență profundă și frumoasă care ne accelerează evoluția spirituală personală.  A deveni conștienți de îngeri reprezintă un pas către o viață plină de fericire și împliniri. Atunci când îi acceptăm și îi chemăm, invităm de fapt miracolele să pătrundă în viața noastră.

Prin familiarizarea cu îngerii vom descoperi calitățile îngerilor în noi, iar îngerii vor deveni proiecția divinului în noi. Ne vom descoperi astfel propriile calități angelice.


Sufletul tresaltă de fericire la perceperea îngerilor

Sufletul tresaltă de fericire la perceperea îngerilor. Simțim o stare de pace profundă, suntem ușori și fără griji, cu mai multă încredere și forță, reîmprospătați. Noi ne bucurăm că ne ajută, iar ei se bucură că îi rugăm. Putem să îi rugăm pe îngeri să ne ajute și să ne ghideze, dar e important să îi evocăm și pentru a le mulțumi pentru tot ceea ce ne oferă bun în viață.

Îngerii ne cunosc secretele inimii. Îngerul păzitor, pe care fiecare dintre noi îl are încă de la naștere, ne cunoaște, la modul absolut, orice gând, acțiune și sentiment pe care l-am avut vreodată și ne iubește complet, total și necondiționat. Suntem mereu iubiți, înțeleși și prețuiți. Îngerul păzitor este pregătit să ne ofere alinare și să ne protejeze pe calea împlinirii dorințelor sufletului.

Îl putem ruga pe îngerul nostru păzitor să ne ajute să ne iubim și să avem încredere în noi înșine, așa cum el are; să-i iubim necondiționat pe oameni și să nu-i mai judecăm, să le respectăm liberul arbitru, să fim optimiști și să avem mereu gânduri pozitive. Este foarte bine să ne rugăm îngerului nostru păzitor să ne ofere viziunea lui asupra unei anumite situații; să ne vindece, să ne ajute să renunțăm la un obicei prost și să-l înlocuim cu unul bun, să fim fericiți, să aducem bucurie celor din jur. Putem invoca prezența îngerului  în caz de accident, dacă ne este frică din nu contează ce motiv, dacă nu ne odihnim bine sau avem coșmaruri.

Îl putem ruga să ne ajute să ne cumpărăm hainele cele mai frumoase și potrivite sau obiectele de care avem nevoie noi sau cei apropiați nouă atunci când vrem să le facem cadouri. Îl putem ruga să aibă grijă de cei dragi, să se joace cu noi, să ne facă daruri de sărbători sau de ziua noastră. El se poate manifesta atunci prin rezolvarea unei situații, îmbunătățirea unei stări, apariția unor sincronicități sau chiar prin cadourile pe care le primim de la ceilalți. Putem și noi să facem cadouri îngerului nostru păzitor: să-i dăruim un gând bun, o stare de iubire, un zâmbet, de ce nu-chiar un cântec atunci când ne simțim plini de recunoștință.


Îngerii sunt mâinile lui Dumnezeu întinse către noi


Să ne liniștim mintea și să cerem îngerului nostru păzitor să-i simțim prezența. El e mereu alături de noi și așteaptă plin de iubire să-l chemăm, să-i cerem ajutorul, să-l vrem în viața noastră și să ne bucurăm de prezența lui. Această legătură plină de iubire ce se poate stabili între noi și îngerul nostru păzitor este una dintre experiențele cele mai intime și împlinitoare pe care o ființă umană o poate avea și este mult mai ușor accesibilă decât își imaginează mulți oameni.

Așa cum atunci când ne place cineva și dorim să ne împrietenim cu el petrecem cât mai mult timp cu acea persoană, dacă vrem să ne apropiem de îngerul nostru păzitor e important să îi oferim din timpul și atenția noastră. El se bucură când comunicăm cu el, așa cum fiecare dintre noi suntem inspirați să o facem.

Îngerii sunt mâinile lui Dumnezeu Tatăl prelungite până la noi. Să-i privim pe îngeri ca fiind mâna  pe care însuși Dumnezeu ne-o întinde. Noi decidem când punem mâna noastră în mâna Lui și ne lăsăm ghidați de El. Să nu-L lăsăm pe Dumnezeu cu mâna întinsă. 


Autoare: Alina Danaila

FEMEIA VAZUTA DE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC


Femeia care e bună, nimic nu-i mai bun!

Am cununat odată pe cineva, şi cînd am ajuns la citirea din apostol unde citeţul spune: “iar femeia să asculte de bărbat”, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stăpînit ceremonia, pentru că fetiţa aceea a fost înjosită în cel mai mare moment din viaţa ei.
Dar am tăcut pînă mi-a venit vremea la cuvînt, şi i-am spus: “Am constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai înainte, care spuneau că bărbatul este dator să-şi iubească nevasta. Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să nu-l asculti!” Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie; suntem plini de obligaţii, suntem plini de datorii. Prin urmare, trebuie să vezi într-o iubită de la început, cînd poţi să judeci – pentru că dacă te-ai îndrăgostit nu mai judeci – nişte lucruri pentru viitor, pînă la sfîrşitul vieţii. Deci este dezavantajul celui care se îndrăgosteşte prost, care s-a îndrăgostit pentru că a văzut ceva superficial; el nu mai simte frumuseţea aceea grozavă a iubirii. Credeţi dumneavoastră că acest mare meşter, Dumnezeu, cînd a creat omul, şi pe femeie deci, a creat-o fără să toarne acolo sentimente şi posibilităţi extraordinare?! Femeia, ţineţi seamă, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mai rău, dar care e bună, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cu orice chip s-o faci bună, dar cel mai bine este să nu te grăbeşti la începutul începuturilor.

Există un instinct în noi. Odată, mă găseam la Timişoara. Nu eram călugăr, nici la mînăstire nu eram, dar mă gîndeam la asta. Un student la politehnică se îndrăgostise de o studentă foarte urîtă. M-am trezit cu el la mine să-mi ceară sfaturi, că era înnebunit după ea. N-o cunoşteam, că nu putea să pătrundă oricine pînă la mine, dar el o iubea. Am cunoscut-o apoi. Ea, săraca, n-avea cum să speculeze iubirea, pentru că nu avea nimic, era urîtă. Dar nu există femeie urîtă. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia – adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul, şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adîncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia ea că este. Femeia trebuie preţuită, să ştiti, pentru că mai întîi ne reprezintă o femeie în Împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparînd-o pe ea cu oamenii.

Cum vi se pare, preacuvioase, după experienţa aceasta foarte lungă atitudinea faţă de femeie, în general, sau în relaţia dintre bărbat şi femeie, a evoluat înspre pozitiv sau înspre negativ?
În general, a evoluat spre înflorire, spre pozitiv. Dar, spre îndurerarea momentului istoric în care ne aflăm, există şi foarte multe cazuri cînd femeile abia îşi mai suferă bărbaţii: sunt beţivi, chiar necredincioşi. Au rămas în ateismul anilor trecuţi şi femeile se luptă din răsputeri să-i aducă şi pe ei la credinţă, dar e foarte greu. Cu unii se poate, dar alţii spun: “Iar te rogi, iar te închini? Ce, te-ai pocăit?” Sunt şi cazuri din acestea, dar sunt şi foarte multe familii în care există întelegere duhovnicească. Însă te fură şi treburile. De aceea noi, ca duhovnici şi preoţi, în general, îi sfătuim pe cei care nu au timp pentru rugăciunea de tipic, pentru că se scoală de noapte cu treburi, să aibă o stare de rugăciune acolo unde se găsesc. Dacă tu te duci cu inima deschisă la treburile tale gospodăresti, pe care tot pentru Dumnezeu le faci, cine te opreşte să ai în gînd: “Doamne miluieşte”? Să poţi să intri apoi în casă cu sentimentul acesta de om al lui Dumnezeu.

Nu există “jumătatea mea”
Credeti că fiecare om are o jumătate a lui?
Asta este o expresie care mie nu mi-a plăcut. Nu e o jumătate a ta, ci un tot al tău; tu eşti tot, ea e tot. Nu există grad de rudenie între soţ şi soţie, pentru că ei sunt una. Dumneavoastră ati văzut steaua lui David, evreiască: sunt două triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e făcută de David, care era omul lui Dumnezeu, şi ea reprezintă fiinţa omenească, care are calitatea calităţilor în creaţia lui Dumnezeu: chip şi asemănare cu El. Şi de aceea l-a făcut pe om întîi ca un triunghi echilateral, cu baza în sus, pentru că omul e tare în putere, apoi un triunghi echilateral cu baza în jos, care simbolizează femeia. Nu există “jumătatea mea”. E o expresie spusă la un pahar de vin; la o sticlă de vin, pardon! ca să nu zic la un butoi chiar.

“Să preţuiţi femeia”
Floarea stă în glastră; băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea. Şi apoi, voi trebuie mai întîi de toate să ştiti să preţuiti femeia foarte mult. Ea este o creaţie a lui Dumnezeu extraordinară. Vă daţi seama ce putere are o femeie să te scoată dintr-o stare amărîtă. Faptul că un bărbat ştie că acasă are parte de o iubire desăvîrşită îl face să muncească, să cîştige războaiele, să-şi rezolve problemele.
Să ştiti că femeia nu gîndeşte simplu. Chiar dacă nu e învăţată, ea are o putere de pătrundere deosebită şi e mult mai realistă decît un bărbat. Ea are încă de astăzi un sentiment pentru ziua de mîine. Însă noi discutăm, raţionalizăm nişte lucruri, dar în iubire nu este nimic raţional.
Parintele Arsenie Papacioc

Sursa: ASTRODEVA


Iubeste-ti-ti corpul! – Marturisirea unei femei


Acceptare. Probabil ca stiti ( sau poate nu) ca, de cand ma aflu pe aceasta minunata planeta, am luptat cu mine. Impotriva mea. De ce am facut asta? Doar universul stie… si nu vrea sa imi spuna. Poate pentru ca sunt perfectionista de cand ma stiu, de cand sunt constienta de consecintele actiunilor mele. Am vrut sa fiu cea mai cea. Cuminte, ascultatoare, visatoare, placuta de cei din jurul meu, frumoasa, sexi.
Cand am fost mica ma vedeam intruchiparea Ilenei Cosanzene chiar de eram de fapt o gogosica mica si dulce. Dar sanatoasa!! Nu cu E-uri si alte combinatii naspa. Ma vedeam cu parul lung si auriu, cu rochii de zana pe mine, prinsa intr-un turn si asteptand pe Fat Frumos sa ma salveze. De cate ori citeam povesti, inima imi urca in gat de emotie si parcurgeam textul  intr-un suflu pana la final, sa fiu salvata.
Mai apoi am inceput cu pianul. Nu stiu daca are vreo relevanta cu ceea ce incerc sa dezbat aici dar musai sa scriu: nu imi placea defel!!!!! Gata.. i let it go now :))))
  Mai tarziu am inceput sa cresc. Si sa cresc. Si sa cresc. Si m-am trezit la 16 ani cu multe kilograme. Dar diva ( respectiv Ileana Cosanzeana) din mine s-a trezit si a zis gata: dieta si sport. Si asa am dat jos vreo 30 de kilograme, ajungand in extrema cealalta ( usor anorexica – 43 kg).
 Ideea este ca, de cand ma stiu, mi-a placut si nu mi-a placut de mine. Si mai mult a doua varianta. Mereu m-am criticat aspru – ca sunt prea plinuta, ca am celulita, ca am fata rotunda, ca nu am parul cret. Niciodata nu m-am acceptat cu adevarat asa cum m-a lasat natura pe acest pamant. Recunosc ca aceasta autocritica a fost si constructiva la randul ei, fortandu-ma sa ies din zona mea de confort ( gastronomic) si sa fac ceva in aceasta directie.


And now… cut to the case i say! 
Buna, sunt Corina, am 33 de ani si sunt mandra de ceea ce vad in oglinda. Imi iubesc corpul  il accept cu bucurie asa cum este acum. Pentru PRIMA data in viata mea, in adancul si strafundul sufletului meu sunt fericita de reflexia mea in oglinda. Adica fericita pe bune oameni dragi!
Vad o femeie frumoasa, aromonioasa, plina de vitalitate!  Daca in urma cu un an trageam cu dintii sa am 50 de kilograme, acum mi-am dat seama ca NU un numar conteaza ci felul cum te simti. Si ce rau si ce greu  imi era sa ajung la 50 si sa raman acolo. Ma chinuiam degeaba. Ma sabotam singura. Oare unde imi era mintea? Acum am pus inapoi cateva rotunjimi si ma umflu toate in pene de mandrie cu ele!  Acum nu mai conteaza numarul! 
Cum ajungi sa te accepti? Ii cale destul de intortocheata, lunga si anevoioasa. Sau e simpla si dreapta! Te accepti asa cum esti. Atata timp cat esti sanatos da?  Mie mi-a luat 33 de ani. Sau hai sa zicem vreo 23 de ani ( considerand ca pana pe la 10 ani nu am avut prea multe batai de cap cu aceasta problema). 

Nuditate. Se impleteste usor subiectul si cu ce am scris mai sus. Corpul uman este prefect in cele mai mici detalii. Cand esti gol ( nud, fara haine), esti asa cum te-a lasat universul pe acest pamant: intr-o stare de beautitudine ( euforie, extaz) Nu te leaga nimic, nu te defineste nimic. Esti tu. Daca nu simti asta, work on it! 
Alergam dupa haine, accesorii vestimentare, cand de fapt uitam cine suntem noi cu adevarat. Si uitam cum suntem: frumosi, liberi, unici.
Tot pentru prima data in viata mea am acceptat sa fac o sedinta foto nud. Imi faceam griji si ganduri, ca mai apoi sa dau la o parte inhibitiile si temerile inutile, si sa ma simt in largul meu. Frumusetea corpului meu era surprinsa si redata de ochiul fotografului prin intermediul aparatul de fotografiat. Rezultatul: pe masura asteptarilor mele – magnific. Am un corp minunat!

Autoare: Corina Bacalu
Sursa: Simplicity of life

Despre detasare si eliberarea de suferinta

                                             
Se elibera. Se elibera fara niciun cuvant, fara niciun gand.
Se elibera de frica. Se elibera de judecati si de convingerile ce i se invalmaseau prin minte. Renunta la ele. Renunta la intregul comitet de indecizii din capul ei. La toate motivele pentru care “ar fi totusi bine sa…”. Renunta cu totul, complet, fara ezitare si fara nicio grija, pur si simplu, se elibera.

Nu ceru sfatul nimanui. Nu citi nicio carte despre puterea renuntarii. Nu cauta raspunsul in scripturi. Pur si simplu, se elibera.
Se elibera de toate amintirile care o trageau inapoi. Si de toate temerile si de anxietatea ce o impiedica sa mearga inainte. Se elibera de toate planificarile si calculele despre cum sa faca alegerea cea mai buna.

Nu a promis nimanui ca va renunta, ca de acum inainte e libera. Nu a scris in jurnal despre asta. Nu si-a programat o data pentru asta in agenda. Nu a anuntat pe nimeni. 
Nu verifica daca vremea e potrivita, momentul bun si horoscopul favorabil. Pur si simplu, se elibera.

Nu analiza daca acum e momentul, nu isi chema prietenele sa discute despre asta. Nu spuse nimic si nimeni n-a fost acolo cand s-a intamplat. Nu a aplaudat-o nimeni si nimeni nu  a felicitat-o. N-a ridicat-o nimeni in slavi pentru asta si nu i-a multumit nimeni. Nu a stiut nimeni nimic. Ca o frunza desprinzandu-se din copac, asa si ea, elibera stransoarea si se desprinse.

Nu a fost niciun efort, nicio lupta. Nu a fost nici bine, nici rau. A fost asa cum a fost si asta e totul. 

In spatiul eliberarii ei, ea a lasat ca totul sa fie ceea ce este. 
Un zambet stralumina chipul ei si ceva ca o briza de zefir ii infiora fiinta.  Iar soarele si luna au sclipit o clipa parca numai pentru ea.~☆*☆¸.✿


  Autor: Ernest Holmes

***********

Anima 

Program de infrumusetare – Intrebari si raspunsuri: Cum dau jos kilogramele in plus in mod sanatos si eficient?


Multe femei sunt ingrijorate si triste chiar pentru ca s-au ingrasat la un moment dat si ma intreaba cum pot sa elimine kilogramele ce le ingreuneaza trupul. Majoritatea se simt disperate si chiar vinovate pentru ca forma trupului lor nu mai este “asa cum era odata”.
 Chiar daca este foarte important sa realizam ca trupul nostru trece prin transformari necesare si ca este bine ca el sa capete forme si sa ne exprime astfel, prin forma sa apetisanta de clepsidra feminitatea, senzualitatea si puterea vitala de a hrani si de a sustine si chiar daca este absurd sa vrem sa aratam toate in acelasi fel, adica precum fotomodelele stil “snur”, deoarece fiecare avem o anumita  tipologie corporala,(despre tipurile de frumusete feminina puteti citi aici), este bineinteles la fel de important ca acest lucru sa se petreaca intr-un mod armonios. 
Corpul nostru sufera atunci cand este supraincarcat  cu toxine care duc la formarea binecunoscutelor straturi de grasime ce parca special pentru a ne atrage atentia si a trage semnalul de alrama se “lipesc” de trupul nostru, in special de talie, fese si coapse, cu incapatanare, tremurand din toate cele:) precum gelatina si facandu-ne sa incepem sa ne punem intrebari. 
Ei bine, este vorba de incapatanarea trupului nostru sau de obiceiurile noastre alimentare? Si mai ales, ce putem face pentru a fi din nou intr-o forma in care ne simtim cu adevarat bine, fara a ne distruge sanatatea si bucuria din cauza curelor de slabire dezechilibrate si dezechilibrante?Ce vrea trupul nostru sa ne comunice? Vrea el sa ne pedepseasca sau striga doar dupa ajutor? Cum il putem ajuta pentru ca el la randul nostru sa ne ajute sa fim cat mai feminine si armonioase?

Raspuns:

Draga Femeie,

si eu, la fel ca si tine, mai am de ars ceva grasime, pentru ca si eu, ca orice femeie, vreau sa ma simt perfect in trupul meu, frumoasa si sexi si vreau ca vara sa ma gaseasca in forma mea cea mai buna.Si eu vreau sa intrupez cat mai bine Feminitatea suprema, Eternul Feminin.

Urmatorul pas din programul de infrumusetare va fi tocmai de aceea o “cura de slabire”, de fapt de armonizare corporala prin metode sanatoase, fara infometare, respectand anumite principii de baza ale digestiei si ciclurile corpului uman. Nu urmarim in fapt sa slabim, ci sa fim frumoase, vioaie, energice si perfect sanatoase. Cine isi doreste sa fie o fiinta slaba, adica fara putere, fara vlaga? Eu cu siguranta nu! Si cred ca nici voi.  Vrem sa fim femei adevarate, pline de energie si savoare, capabile sa traim viata la maxim in armonie deplina. Aceasta este viziunea mea pentru toate femeile.

De aceea, daca vrei sa ai un corp superb, iti recomand sa bei in fiecare dimineata smoothie verde, dintr-un fruct sau mai multe plus o legatura de verzituri si apa. Nu cred ca pot sublinia indeajuns beneficiile curei cu Nectarul zeitelor, adica smoothie verde. Este de preferat sa folosesti mai putine banane si mai multe mere atat in smoothie, cat si in alimentatia zilnica.  Poti chiar sa tii cure de 3 sau 7 zile incare sa consumi doar smoothie verde si cruditati. Corpul tau iti va multumi.
Consuma cat mai multe fructe si legume crude si cat mai putine lactate.Laptele este creat de natura pentru ca vitelusul sa ajunga in maxim 2 ani de la cateva kilograme la 150-200kg, deci cam asta vor face lactatele si cu trupul omului. Sunt practic alimente super concentrate de care nu avem nevoie in cazul in care nu suntem sportivi de performanta sau nu muncim foarte mult fizic. 

Si desigur, trebuie adaugat la acest program un pic de miscare, plimbari de 30min-1 ora sau sedinte de cardio si yoga  (va voi arata in postarea urmatoare cea mai simpla modalitate de a face exercitii cardio si a ne mari totodata foarte mult flexibilitatea prin stretching) si lucru cu greutati medii, cel mai bine insa cu greutatea propriului corp. Voi scrie si despre asta in pasii urmatori ai programului de armonizare si infrumusetare.
Iti recomand de asemenea sa ai rabdare, caci adevaratele transformari benefice ale corpului nu se produc dintr-o data.
Pentru ca am acumulat in cativa ani de zile depunerile de grasime de pe burtica eu nu am acum asteptarea ca ele sa dispara peste noapte. Cu rabdare si perseverenta fac ceea ce simt si pot. Toate la timpul lor. Spre exemplu, eu  tin si post negru, adica nu mananc nimic, ci beau doar foarte multa apa (2-3litri) o zi pe saptamana, in cazul meu marti. Este ziua mea in care sunt numai eu cu mine si ma regenerez. Ma simt curata, pura si este ziua in care trupul meu primeste rasfat si iubire din varful firelor de par pana in varful unghiilor. In acest fel am dat jos 4 kg/luna fara sa ma chinuiesc si simtindu-ma din ce in ce mai bine si mai tonica. Scopul nostru este sa ardem grasimea si sa dezvoltam si tonifiem musculatura, pentru ca in acest fel metabolismul nostru se va imbunatati considerabil si tonusul nostru va creste foarte mult, iar grasimea nu se va mai depune aproape din nimic. Flexibilitatea trupului este de asemenea foarte importanta, in special cea a coloanei vertebrale, pentru ca un corp flexibil inseamna un corp dezintoxicat si sanatos. Supletea coloanei ne va mentine tinere pentru mult timp.

Dar cel mai important lucru pe care doresc din tot sufletul sa ti-l transmit este ca e esential ca tu sa gandesti foarte frumos despre tine insati, sa emiti ganduri de iubire fata de trupul tau. Asa cum este el acum este cel care te sustine si te ajuta sa faci tot ceea ce faci. Este vehicolul prin care tu iti exprimi sufletul, calitatile minunate si iubirea. Este deci un adevarat prieten si nu un dusman.
Si eu ma mai surprind strambandu-ma in oglinda privind colacelul de grasime care ma inconjoara ca o pernita de protectie sau umflatura cat o jumatate de minge de tenis de pe coapsa stanga ramasa de la accident in locul in care fibre de muschi au fost efectiv rupte. Realizez insa aceste lucruri fac parte din mine, spun povestea mea de viata si de acumulare de experienta si inteleptire, sunt ranile mele de lupta, dar si cele ce imi amintesc de forta mea de a merge mai departe. Am trecut prin multe si bune si mai putin bune si tocmai de aceea sunt mai buna acum, caci am avut ce invata. Colaceii de grasime m-au motivat sa cercetez si sa invat ce este sanatos. Cicatricile si ranile m-au invatat sa accept viata si sa o imbratisez cu iubire.  Orice lucru are o parte buna, atunci cand ochii nostri vor sa priveasca mai adanc si sa vada.
Daca vrei sa fii frumoasa si sa fii perceputa ca fiind foarte atragatoare, secretul cel mai mare este relaxarea si increderea. Pot sa spun cu o certitudine de 100%: o femeie plinuta, dar relaxata, zambitoare, care se simte sexi si se manifestea pe masura, cu incredere in sine si bucurie de a trai si cu multa iubire este de 10 ori mai atragatoare, mai placuta si mai dorita decat o femeie slaba si ingrijorata, anxioasa, si care a uitat sa zambeasca.
As vrea ca toate sa ne luam acum o clipa de pace, in care sa inchidem ochii si sa ne simtim inima.  Sa simtim ca suntem suficiente, complete, perfecte asa cum suntem, calatorind pe drumul vietii invatand si crescand, experimentand diverse forme si moduri de exprimare, diverse infatisari si ipostaze ale noastre, pentru a ne cunoaste toate posibilitatile, toate formele si perfectiunea de dincolo de forma. Sufletul si feminitatea de dincolo de materie.
Femeie, esti unica si completa. Perfecta. Esti tu si asta este de ajuns, este perfect, esti asa cum esti pentru ca exista un scop, o lectie si un dar in asta. In fiecare clipa experimentam ce avem cel mai mult nevoie pentru a ne cunoaste pe noi insene si a ne elibera de constrangeri. Pentru a fi perfect libere de a fi.
Poate crezi acum ca lumea nu are nevoie de tine asa cum esti acum, ca trebuie sa te schimbi. Nu este asa. Lumea intreaga are nevoie de tine. Pentru ca esti unica, asa cum nimeni nu a mai fost si nimeni nu va mai fi dupa tine. Si anumite calitati, specifice tie, numai prin tine se pot manifesta, in locul in care esti, in momentul prezent.
Cine stie cine are acum nevoie exact de lumina pe care tu o aduci si impartasesti, iar tu nu vezi aceasta doar pentru ca esti preocupata sa te respingi si sa te ingrijorezi?
Ori poate ca trupul tau iti spune sa ai grija si de tine insati si nu doar de ceilalti, iti spune sa te opresti o clipa din goana vietii si sa respiri, sa te ingrijesti, sa te iubesti. Ca sa fii iubita e necesar doar sa iubesti. Iar a iubi inseamna sa incepi cu tine insati. Cat de mult te iubesti? Si iti demonstrezi asta?

Cine stie daca nu ai tu insati nevoie sa ai acum kilograme in plus, cicatrici pe piele sau pe suflet pentru a invata sa treci dincolo de frumusetea strict exterioara si sa privesti mai in adancime, in suflet? Cine stie daca aceasta experienta nu te deschide si te imbogateste mai mult decat crezi, invatandu-te sa fii modesta si intelegatoare cu cei din jur? Cine stie daca asta nu te face sa ai experiente de deschidere a inimii pe care altfel nu le-ai fi putut avea sau daca nu te protejeaza chiar de oamenii care altfel s-ar apropia de tine doar pentru ceea ce esti tu la exterior sau doar pentru faptul ca esti bine?
Totul are un rost, iar tu esti ceea ce e cel mai bine pentru tine acum sa fii.

Aminteste-ti: nimeni nu are zambetul tau, nimeni nu poate vorbi cu vocea ta si sa spuna exact ceea ce tu ai de spus si de comunicat lumii, nimani nu poate lumina cu lumina ta. Nimeni, absolut nimeni, nu stie sa iubeasca exact asa cum iubesti tu.

Lasa grijile, incepe sa traiesti! Nimeni nu iti poate lua locul, pentru ca este locul tau, pe care doar tu il poti umple.
Lumineaza cu toata libertatea fiintei tale de femeie!

**********

Anima

Modele feminine:-BYRON KATIE- Lucrarea iubirii sau aventura constiintei

Totul a început într-o dimineaţă de februarie în anul 1986, când Byron Kathleen Reid, o femeie de 43 de ani dintr-un orăşel din deşertul Californiei de Sud, s-a trezit, într+o dimineaţă, pe podeaua unui centru de reabilitare.

După o viaţă obişnuită – două căsătorii, trei copii, o carieră de succes –, Katie intrase, în ultimii zece ani,  într-un declin ce o aruncase în braţele furiei, paranoiei şi disperării. Timp de doi ani fusese atât de deprimată, încât rareori reuşea să iasă din casă; petrecea săptămâni în şir în pat, făcând afaceri din dormitor prin telefon, incapabilă să-şi facă măcar baie sau să se spele pe dinţi. Copiii treceau pe vârfuri prin dreptul camerei ei, pentru a-i evita crizele de furie. În cele din urmă, s-a internat într-un centru pentru femei cu boli de nutriţie, singura instituţie pentru care compania de asigurări îi plătea internarea. Ceilalţi pacienţi erau atât de înspăimântaţi de ea, încât a fost cazată singură, într-un salon de la mansardă.

Într-o dimineaţă, după aproximativ o săptămână, în timp ce zăcea pe podea (se simţise prea nedemnă pentru a dormi în pat), Katie s-a trezit fără a avea idee despre cine sau ce era. „Nu mai existam”, spune ea. „Toată furia mea, toate gândurile care mă măcinaseră, întreaga mea lume, întreaga lume, toate dispăruseră. În acelaşi timp, râsul a ieşit din profunzimile fiinţei mele şi s-a revărsat pur şi simplu. Totul era de nerecunoscut. Era ca şi cum altcineva se trezise în locul meu. Am deschis ochii. Acel Altcineva privea prin ochii mei. Şi era atât de încântat! Era beat de bucurie. Nimic nu era separat şi nimic nu-i părea inacceptabil; totul era el însuşi.”

Când Katie s-a întors acasă, familia şi prietenii au simţit că era cu totul alt om. Fiica ei, Roxann, care avea şaisprezece ani pe atunci, povesteşte:„Am ştiut că furtuna perpetuă luase sfârşit.  
Întotdeauna ţipase la mine şi la fraţii mei şi ne criticase; îmi era teamă să stau în aceeaşi încăpere cu ea. Acum, părea absolut împăcată. Stătea nemişcată cu orele pe scaunul de la fereastră sau în deşert. Era bucuroasă şi inocentă asemenea unui copil, şi părea că debordează de iubire. Oameni cu probleme au început să bată la uşa noastră şi să-i ceară ajutorul. Stătea cu ei şi le punea întrebări. Principala întrebare era «Este adevărat acest lucru?». Când veneam acasă nefericită şi aveam o problemă, ca de exemplu: «Prietenul meu nu mă mai iubeşte», mama se uita la mine ca şi cum ar fi ştiut că nu era posibil şi mă întreba: «Scumpo, cum să fie adevărat aşa ceva?», ca şi cum tocmai i-aş fi spus că locuim în China.”

Când cei din jur au înţeles că vechea Katie nu avea să se mai întoarcă, au început să facă speculaţii în legătură cu ce se întâmplase cu ea. Oare avusese loc un miracol? Ea nu-i prea ajuta. Abia după multă vreme a reuşit să-şi descrie experienţa în mod inteligibil. Vorbea despre o libertate care se trezise în interiorul ei. Spunea, de asemenea, că, prin întrebările pe care şi le pusese, îşi dăduse seama că vechile ei gânduri erau neadevărate.

La scurt timp după ce Katie s-a întors de la centru, casa a început să-i devină neîncăpătoare de oameni care auziseră de ea şi veniseră să înveţe. Ea era capabilă să-şi comunice interogatoriul interior în forma unor întrebări clare, pe care oricine îşi dorea eliberarea le putea aplica de unul singur, fără ea. Curând, a început să fie invitată să se întâlnească cu grupuri mici de oameni care se adunau în sufrageriile unuia sau altuia dintre ei. Gazdele o întrebau adesea dacă era „iluminată”. Iar ea răspundea: „Sunt doar o femeie care ştie diferenţa între ceea ce doare şi ceea ce nu”.
Rezultatele pe care le dă Lucrarea oricui le aplică sunt uluitoare. Simplitatea modului în care Katie Byron demontează mecanismele uzuale de gândire este remarcabilă.
„Durerea este inevitabilă. Suferinţa este opţională” (Budha)

Oricând suntem cuprinşi de un sentiment stresant – orice, de la disconfort uşor până la suferinţă, furie şi disperare intense –, putem fi siguri că există un gând anume care ne provoacă reacţia, fie că suntem sau nu conştienţi de el. Soluţia pentru a pune capăt acestui stres este să analizăm gândurile care se află în spatele lui, şi oricine poate face asta singur, având nevoie doar de o foaie de hârtie şi de un creion. Cele patru întrebări care constituie Lucrarea şi pe care le veţi vedea în context, dezvăluie punctul în care gândurile noastre nu sunt adevărate în ce ne priveşte. Prin acest proces – Katie îi mai spune şi „Interogatoriul” – descoperim că toate conceptele şi judecăţile în care credem sau pe care le luăm de bune sunt o distorsionare a stării de fapt.
Când ne credem gândurile, şi nu ceea ce este cu adevărat real pentru noi, trăim întreaga gamă de tulburări emoţionale pe care le numim suferinţă. Suferinţa este o alarmă naturală care ne avertizează că ne agăţăm de un gând; când nu ascultăm cu atenţie acest avertisment, ajungem să acceptăm această suferinţă ca fiind o parte inevitabilă a vieţii. Însă nu este. Budha spunea că durerea este inevitabila atunci când suntem în trupuri, dar suferinţa, care nu este decat o prelungire mentală a durerii, este complet inutilă. Lucrarea nu face decât să demonteze mecanismul mental al suferinţei inutile şi prezintă similitudini izbitoare cu koanul zen şi  dialogul socratic.  
 Însă nu izvorăşte din nicio tradiţie, fie ea occidentală sau orientală. Este simplu şi direct şi a fost revelat în mintea unei femei obişnuite, care nu avea nicio intenţie de a da naştere la aşa ceva.

Katie spune adesea că singurul mod în care poţi înţelege Lucrarea este să-l aplici. Însă este bine de notat faptul că interogarea se potriveşte perfect cu cercetările actuale asupra biologiei minţii. Cercetările neurologice contemporane identifică o anumită parte a creierului, numită uneori „interpretul”, ca sursă a poveştii interne familiare ce ne conferă sentimentul de sine. Doi mari cercetători în domeniu caracterizează natura şireată şi înşelătoare a poveştii spuse de interpret. Antonio Damasio o descrie astfel: „Poate că cea mai importantă revelaţie este tocmai asta: că emisfera cerebrală stângă a fiinţelor umane este predispusă la născocirea de poveşti care nu au neapărat legătură cu realitatea”. Iar Michael Gazzaniga scrie: „Emisfera stângă a creierului îşi ţese povestea pentru a se convinge pe sine şi pe tine că deţine controlul… La ce foloseşte să ai un «agent de presă» în emisfera stângă a creierului? Interpretul încearcă să ne menţină vie povestea personală. Iar pentru asta, trebuie să învăţăm să ne minţim pe noi înşine”.
Aceste intuiţii, bazate pe experimente solide, ne demonstrează că tindem să ne luăm în serios propriile „comunicate de presă”. Adesea, când credem că suntem raţionali, de fapt suntem păcăliţi de propria noastră gândire. Această trăsătură explică cum ajungem în situaţiile dureroase pe care Katie le-a recunoscut în propria-i suferinţă. Auto-interogarea pe care a descoperit-o foloseşte o capacitate diferită şi mai puţin cunoscută a minţii de a găsi ieşirea din propria-i capcană.

După ce au parcurs Lucrarea, mulţi oameni trăiesc un sentiment imediat de uşurare şi de eliberare de gândurile care îi făceau atât de nefericiţi. Dar dacă Lucrarea ar fi doar o experienţă de moment, ar fi mult mai puţin util decât este. Este insa un fenomen continuu şi profund de auto-conştientizare, nu un remediu rapid. „Este mai mult decât o tehnică”, spune Katie.  „Aduce la viaţă, din străfundurile noastre, un aspect înnăscut al fiinţei noastre.” 
 Metoda utilizata de Byron Katie acoperind întreaga paletă de probleme umane: de la boli grave, moartea părinţilor sau a copiilor, abuz psihologic şi sexual, dependenţă, nesiguranţă financiară, probleme profesionale şi chestiuni sociale, până la frustrările uzuale ale vieţii de zi cu zi. Iar şi iar, am văzut cum Lucrarea a transformat rapid şi radical modul în care oamenii se gândesc la problemele lor. Şi când modul de a gândi se schimbă, problemele dispar.
Cei care au practicat aceasta interogare o vreme descriu cum, fără o intenţie conştientă, mintea observă fiecare gând stresant şi îl anihilează înainte ca el să poată provoca vreo suferinţă. Conflictul lor intern cu realitatea a dispărut şi descoperă că ceea ce a rămas este iubirea – iubirea faţă de ei înşişi, faţă de alţi oameni şi faţă de tot ceea ce le oferă viaţa. Să iubeşti ceea ce este, realitatea, devine la fel de simplu şi de natural ca respiraţia.
  
*********
Anima

Puterea cuvintelor- un filmulet emotionant cu un mesaj special

http://player.soundcloud.com/player.swf?url=http%3A%2F%2Fapi.soundcloud.com%2Ftracks%2F18291717 INTENTIA DE A BINECUVANTA 

Sursa: http://soundcloud.com/gandul-este-energie-pura

http://i.vplay.ro/f/embed.swf?key=nshwkt3b

Traducere: Barbatul orb avea scris pe bucata de carton ” Ajutati-ma, sunt orb”
Femeia care l-a ajutat a facut-o scriind acelasi lucru, dar in cuvinte mai potrivite, “Este o zi frumoasa, dar eu nu pot sa o vad”. Aceasta practic a facut ca oamenii sa poata vedea citind acel mesaj lumea prin ochii barbatului orb. Si sa il inteleaga.

Morala: este cel mai bine ca atunci cand comunicam cu ceilalti oameni sa nu o facem pur mental sau impersonal, ci sa urmarim sa ne adresam sufletului lor, vorbind in limbajul concret al inimii, ajutandu-i pe oamenii din jur sa simta in ei insisi, cu ajutorul raportarii si identificarii, ceea ce dorim sa le comunicam si ceea ce noi simtim.

Aceasta este cea mai eficienta forma de comunicare

*********

Anima