Eternului feminin ce traieste prin tine – La multi ani!

Pierre Teiard de Chardin
Eternul Feminin(fragmente)

Am apărut încă de la originile Lumii.
Încă înaintea veacurilor, am ieşit din mâinile lui Dumnezeu…
 destinată să ma înfrumuseţez tot mai mult prin timpuri,
conlucrătoare la opera sa.

Totul, în Univers, se face prin uniune şi fecundare –
prin adunarea elementelor care se caută,
şi se reunesc două câte două,
şi renasc într-un al treilea lucru.

Dumnezeu m-a răspândit în Multiplul iniţial
ca forţă de condensare şi de concentrare.

Eu sunt faţa ce  rezulta din unirea fiinţelor, –
eu, parfumul care le face să vină în fugă
şi le antrenează, în libertate, cu pasiune,
pe calea unificării lor.

Prin mine se mişcă toate şi se coordonează.

Eu sunt farmecul împrăştiat în Lume pentru a o face să se grupeze,
– Idealul suspendat mai presus de ea
pentru a o face să se ridice.

Eu sunt esenţialul Feminin.

La început nu eram decât un abur capricios,
mă disimulam sub afinităţi abia conştiente,
sub o polaritate moale şi difuză.

Dar cu toate acestea existam deja! –

Întinderile de substanţă cosmică, ce poartă în pliurile care se nasc promisiunea de Lume, cu miile,
desenează, prin vârtejurile lor,
primele liniamente ale chipului meu.

Aidoma unui Suflet aţipit dar esenţial,
agitam Masa originară, aproape amorfă,
care se precipita în câmpul atracţiei mele;
– şi insinuam până în atomi, aceste abisuri de micime, neliniştea obscură şi tenace de a ieşi din solitudinea lor spulberată,
– de a se agăţa de ceva, din afara lor.

Eu cimentam astfel bazele Universului.

Căci orice monadă, oricât de umilă ar fi ,
– cu condiţia să fie într-adevăr un centru de activitate –
se supune, în mişcările ei,
unui rudiment de iubire pentru mine,
– Universalul Feminin.

Odată cu Viaţa, am început să iau trup
în fiinţele alese pentru a fi în mod special imaginea mea.

În mod gradual m-am individualizat.

Indistinctă şi fugitivă, la început,
ca şi cum aş fi ezitat să mă fixez
sub o formă palpabilă…
– mai diferenţiată, totuşi, după cum
sufletele deveneau susceptibile de o uniune
mai bogată,
mai profundă,
mai spiritualizată.

Astfel, se elabora cu răbdare,
în secret,
tipul soţiei şi al mamei…

În cursul acestei transformări, n-am respins niciuna din atracţiile inferioare care au marcat fazele succesive ale apariţiei mele,
– aşa cum miezul măslinului nu se goleşte
la fiecare nouă primăvară.

Le-am înglobat doar, şi le-am impregnat,
ca să poarte o conştiinţă extinsă.
Aşa încât, pe măsură ce
fiinţele vii se perfecţionau pe Pământ,
la toate zonele concentrice ale dorinţelor lor
am putut să mă pun faţă în faţă, cerc cu cerc,
– mereu depăşind, totuşi, creşterea lor -,
ca formă adecvată a beatitudinii lor.

Priviţi imensa fremătare care trece în goană,
de la un orizont la altul,
prin oraşe şi păduri.

Priviţi cu atenţie, din susul până în josul Vieţii,
efervescenţa umană prin care fermentează Lumea, –
cântecul şi podoaba păsărilor, –
zumzetul nebun al insectelor, –
înflorirea neobosită a florilor, –
activitatea perseverentă a celulelor, –
truda fără margini a germinărilor…

Eu sunt raza unică prin care sunt provocate,
şi în sânul căreia vibrează
toate acestea.

Omul, sinteză a Naturii, face multe lucruri,
cu focul care arde în inima lui.
El acumulează Puterea,
urmăreşte Gloria,
creează Frumuseţea,
se devotează Ştiinţei.
Şi nu-şi dă seama, de multe ori, că
sub atâtea forme diferite,
cea care îl însufleţeşte este mereu aceeaşi pasiune, –
epurată, transformată, dar vie -,
atracţia Femininului.

Odatã cu Viaţa, am început să mă revelez.

Dar Omul este cel dintâi care m-a recunoscut,
după tulburarea în care l-a aruncat prezenţa mea.

Când bărbatul iubeşte o femeie,
el îşi imaginează la început
că iubirea lui merge numai spre un individ ca şi el,
pe care-l înfăşoară cu puterea lui,
şi pe care şi-l asociază nestânjenit.

El remarcă însă, aureolându-mi faţa,

o strălucire care-i sensibilizează inima,
şi care străluminează toate lucrurile.

Dar el atribuie această iradiere a fiinţei mele
unei dispoziţii subiective a spiritului lui fermecat,
sau unui simplu reflex al frumuseţii mele
asupra miilor de faţete ale Naturii.

Curând, totuşi, se miră de puterea pasiunii
care se declanşează în el la apropierea mea
şi tremură constatând
că nu se poate uni cu mine fără a fi luat, obligatoriu,
ca slujitor al unei opere universale de creaţie.

El credea a găsi aproape de el doar o companie;
şi îşi dă seama că atinge, în mine, 

marea Forţă secretă,
misterioasa Latenţă, –
venită sub această formă
pentru a-l antrena.

Cel care m-a găsit se află la intrarea tuturor lucrurilor.
Nu numai prin intermediul sensibilităţii lui,
ci prin conexiunile fizice ale naturii mele,
eu mă prelungesc în sufletul Lumii; –
sau, mai degrabă,
eu sunt atracţia Universalei Prezenţe
şi nenumăratul ei surâs.

Eu sunt accesul la inima totală a creaţiei, –
Poarta Pământului, –
Iniţierea…

Cel care mă prinde,
mi se dă mie,
şi este prins de Univers.

Ştiinţa mea, neintalmplator, este Bine şi Rău laolalta…

Omul a fost sedus prin iniţierea lui…

Când a văzut că eram universul pentru el,
a crezut că poate să mă cuprindă în braţele lui.

Voia să se închidă împreună cu mine într-o lume închisă,
în doi, unde să ne fim de ajuns.
Exact în acel moment eu m-am destrămat în mâinile lui…

Putea să se i pară că sunt pierderea Umanităţii, – Tentaţia!

O, Oameni, pentru ce vă opriţi
în efortul de purificare laborioasă
la care farmecul meu este făcut să vă invite?

Eu sunt esenţialmente fecundă, –
adică, aplecată asupra Viitorului,
asupra Idealului.

Din clipa în care încercaţi să mă fixaţi,
să mă posedaţi într-o Formă gata făcută,
mă sufocaţi…

Mai mult,
voi pervertiţi,
răsturnaţi din punct de vedere geometric
natura mea.

Pentru că echilibrul Vieţii vă forţează să urcaţi fără oprire,
nu puteţi să vă agăţaţi de Idolul meu încremenit
fără a fi deturnaţi înapoi;
voi vă materializaţi în loc să deveniţi dumnezei.

Cu cât mă căutaţi în direcţia Plăcerii, o, Oamenilor,
cu atât vă îndepărtaţi de Realitate…

…
Neîndemânatic în a distinge Mirajul de Adevăr,
Omul n-a ştiut, pentru mult timp,
dacă trebuia să se teamă de mine
ori să mă adore.

El mă iubea pentru vraja şi dominaţia mea;
se temea pentru puterea mea străină lui
şi pentru inexplicabilele vertijuri.

Eram Forţa şi Fragilitatea lui –
Speranţa şi Încercarea lui. –
După mine se făcea separarea în bune şi rele.
Poate că m-ar fi considerat definitiv rea dacă Christos n-ar fi venit.

II

Et usque ad futurum saeculum non desinam…

Christos m-a salvat. El m-a eliberat.
Atunci când s-a spus: Melius est non nubere,
m-au crezut moartă pentru Viaţa veşnică.

În realitate, prin aceste cuvinte, el m-a înviat, ca pe Lazăr, – ca pe Magdalena, –
şi m-a plasat între El şi oameni,
ca pe un nimb de glorie:

Revelând Virtutea, El a definit, de fapt,
adevărata mea esenţă,
şi i-a repus pe Oameni,
care pierduseră urmele mele,
pe adevărata cale pe care îmi purtam paşii.

În Lumea regenerată, eu continui să fiu,
aşa cum sunt încă de la naşterea mea,
apelul la uniune cu Universul, –
atracţia Lumii aşezată pe o faţă omenească.

Dar adevărata uniune este cea care simplifică,
adică spiritualizează.

…Adevărata fecunditate este cea care asociază oamenii
în generarea Spiritului.

Pentru a rămâne Femeie în sfera cea nouă în care accede Făptura,
a trebuit să-mi schimb forma,
fără ca vechea mea natură să fie alterată.

În timp ce faţa mea înşelătoare continuă să-l fascineze pe cel voluptuos spre Materie,
Realitatea mea s-a înălţat, atrăgătoare;
ea planează între Creştin şi Dumnezeu.

Seduc mereu, dar spre lumină.
Şi pun în mişcare, dar în libertate.

Eu sunt Virginitatea.

Fecioara este şi femeie si mamă:
iată semnul timpurilor noi.

Vocea lui Christos nu este semnalul unei rupturi, a unei emancipări: –
ca şi cum aleşii lui Dumnezeu, 

respingând Legea Firii,

ar fi putut rupe legăturile care îi ataşau de destinele rasei lor,
şi ar fi putut evada din curentul cosmic în care au luat naştere.

Cel care aude chemarea lui Christos, 
nu trebuie să-şi scoată iubirea afară din inima lui.
El trebuie, dimpotrivă, să rămână esenţialmente uman.

El are, aşadar, încă nevoie de mine
pentru a-şi sensibiliza puterile,
şi a-şi trezi sufletul la pasiunea divină.

Pentru Sfânt, mai mult decât pentru oricine,
eu sunt umbra maternă care se apleacă asupra leagănului,
– şi forma strălucitoare pe care o iau visele de tinereţe,
– şi aspiraţia fundamentală care traversează inima
ca o putere neîndoielnică şi străină,
– urma, în fiinţa individuală, a axei Vieţii.

(fragment tradus din poemul filosofic ’Eternel Feminin’ de Pierre Teilhard de Chardin,

traducerea ceruldinnoi.ro)

Secretele Puterii Feminine – partea a III-a

Cand am vazut videoclipul “Roar” al lui Katy Perry am zis da, iata ceva inspirator. Poate ca videoclipul se vrea a fi doar o poveste draguta, dar adevaraul este ca puterea femeii vine intr-adevar din comuniunea cu Natura si din imbratisarea vietii in toate formele ei. Femeia este sau daca vreti ar trebui sa fie, o Regina a elementelor naturii, stapanindu-le si totodata iubindu-le si ocrotindu-le. Femeia este viata si cand ea se simte unita cu ceea ce este viu, insasi forta vietii incepe sa curga prin ea, umpland-o de energie, de inspiratie si de resurse mereu proaspete.

Este amuzant, dar si trist ca in vremurile noastre femeia este tot mai mult cam asemenea lui Katie Perry la inceputul videoclipului: speriata. Supusa, in ciuda “emanciparii” ei, modelor de tot felul, unei societati ce nu respecta decat artificialul  si puterii masculine, ori mai specific parerii vreunui barbat mai mult sau mai putin orgolios pe care vrea sa il impresioneze sau sa il intreaca, cu pretul renuntarii la adevarul ei, pentru a se conforma unor adevaruri exterioare, false. Ea se apara mai tot timpul de cate ceva: de boli, de elemente necunoscute si amenintatoare, de competitie, de rivali sau mai ales rivale, simtind ca a aterizat fortat intr-o lume ce este pentru ea ca o jungla neprietenoasa in care aproape totul ii este strain. 

Si totusi…nimic nu ii este femeii strain.

Femeia este viata si de aceea a avea grija de ceea ce este viu este natura ei. De la suflet la copii si barbati, de la plantele din ghivece sau din gradina la vietuitoarele de tot felul, de la apele izvoarelor pana la seva muntilor si apadurilor, totul face parte din ea, chiar si cand ea nu este inca deplin constienta de asta. Cu cat femeia iubeste mai mult aspecte diverse ale vietii si cu cat hraneste mai mult ceea ce este in jurul ei prin iubirea si duiosia din inima ei, cu atat forta ei creste. Este ca si cum tot ceea ce este hranit de ea se regaseste apoi in ea insasi si ii da viata. 

In mitologia indiana exista o legenda foarte frumoasa si graitoare in acest sens: Se spune ca unul dintre copiii lui Shakti (zeita ce personifica energia feminina si care este considerata chiar mama intregului univers) se juca intr-o zi cu o pisicuta si nefiind atent, a chinuit acea pisicuta. Cand s-a intors acasa la mama lui, a fost uimit sa o descopere pe Shakti plina de vanatai. A alergat la ea intreband “Mama, cine a facut una ca asata?”, iar ea, plina de blandete, i-a raspuns: “Tu, dragul meu copil. Trebuie sa stii ca oricand ceva din acest Univers este ranit si sufera, eu sufar”.


“Dacă vrei ca cei din jurul tău sa fie fericiţi, arată-le 
 compasiunea ta. Dacă vrei ca tu să fii fericit, arată–ţi ţie compasiune.” ~Dalai Lama

Daca femeile ar constientiza importanta pe care o au in echilibrul acestui Univers si-ar da seama totodata de forta lor interioara imensa. Sunt convinsa ca femeile (si sunt din ce in ce mai multe) care aleg sa fie in armonie hranindu-se natural, iubind  si invatand sa fie in armonie cu oamenii din jurul lor, ocrotind natura si bucurandu-se de ceea ce ea ne ofera din plenitudinea ei de frumusete si resurse, deschizandu-si inima si invatand sa isi asculte trupul, care are el insusi o intelepciune tainica, celulara si exprimand tot mai mult astfel natura lor autentica, vocea sufletului lor in unicitatea ei, nemailasandu-se astfel influentate de tot felul de modele false, vor crea impreuna o forta imensa, ce va schimba fata acestei planete. 

Exista o forta imensa in noi, o forta ce nu are nimic de a face cu puterea bruta, violenta, ci doar cu puterea inimii si a unitatii, cu expresia sufletului si cu gratia. Este o forta naturala, pura si plina, asa cum spuneam, de armonie. Hranitoare si inspiratoare, ea este o forta ce aduna in ea rabdarea muntilor si stralucirea soarelui, farmecul stelelor si puritatea boabelor de roua, forta neimblanzita a padurilor virgine si albul pur al zapezilor, unduirea senzuala a apelor si pasiunea focului, abundenta pamantului gras, hranitor si libertatea pasarilor, demnitatea copacilor inalti, jucausenia fluturilor si umorul spumos al vietii. 

Cel mai usor incepem sa ne descoperim aceasta forta, o putere imensa de regenerare, iubind natura. Petrecand timp in sanul ei, intre flori si arbori, pe munti si in mare, dar si cultivand pamantul, ingrijind florile din glastra, avand grija de animalele din casa, dar si de cele chinuite, de pe strazi. Crescand copiii cu iubire, ingrijind bataranii si bolnavii, dar si sarbatorind viata, schimbarea anotimpurilor, facand dragoste si nu sex, dansand si exprimand iubirea din inima nu cu picatura, asa cum ne spune mintea, din teama de a pierde ceva, ci in torente si neconditionat, asa cum stie sufletul. Ascultand vocea intuitiei, luandu-ne timp sa ne rugam, sa ne bucuram, sa ajutam, invatand cu adevarat sa primim si invatand din nou sa fim frumoase in mod natural. Adica sa ne odihnim, sa ne regeneram, sa ne hranim cu ceea ce ne ajuta, sa traim cu pasiune.

Despre toate acestea si importanta fiecareia dintre aceste practici in parte, vom vorbi mai pe larg in urmatoarele articole, dar cel mai important aspect pentru trezirea puterii feminine, cu care as dori sa ramaneti citind acest articol si la care va indemn sa meditati, este COMPASIUNEA. Compasiunea este acea calitate divină care ne ajută să-i înţelegem pe alţii şi să le împărtăşim trăirile ca şi când ar fi ale noastre. Dar, in acelasi timp, compasiunea inseamna sa ne intelegem si sa ne ingrijim pe noi asa cum ar face-o cineva care ne iubeste cu adevarat. Ea ne conduce la iertare, la intelegere si al iubire activa, manifestata concret, in fapte care conteaza, care fac o diferenta. Ne face sa simtim astfel pacea si unitatea si tocmai  in unitate se afla puterea extraordinara a femeii. 

Dar sa nu credeti ca daca spun ca femeia inseamna iubire, compasiune si unitate inseamna ca ea este slaba, vulnerabila, lipsita de individualitate si de aparare in fata celor pe care ea ii hraneste din prea plinul inimii ei, pana cand se secatuieste. Exact contrariul este adevarat. Cea care invata compasiunea devine inteleapta si puternica si incepe sa fie hranita si sustinuta de Tot. 

Femeia care are compasiune descopera in ea insasi o intelepciune si o forta ce o face teribil de fascinanta si o adevarata regina. De aceea am si ales acest videoclip, care poarta titlul “Roar” (adica “Ragetul tigrului”). Cand femeia invata sa isi manifeste natura proprie, energia feminina, ea isi gaseste vocea, vocea interioara, autentica. Forta neimblanzita, adica nedomesticita, acel foc interior ce o face sa fie cu adevarat ea insasi.

Fara a mai renunta la forta ei, la adevarul ei in speranta ca va fi acceptata, fara a isi insusi reguli si comportamente care nu o reprezinta, fara a isi nesocoti nici trupul, nici inima de dragul nicicui. 
Si desi femeia nu stie inca, vocea ei adevarata are o putere infinita de a fascina. 
Totul se pleaca in  fata femeii care stie cine este ea: compasiune, forta, unitate, iubire.

ROAR.


Cu drag,
Alina Dospinescu




                                                                          

Secretele puterii feminine (partea a II-a) – Poti sa fii o zeita chiar si in zilele noastre!

Da, exista in fiecare femeie o zeita, dupa cum spuneam in articolul anterior, dar de unde puterea de a trai precum o zeita plina de stralucire, forta, seninatate si iubire, zi de zi, daca suntem ranite, daca ne dispretuim corpul, daca ne vlaguim de energie urmarind ceea ce credem ca (ne) “trebuie” si facand prea rar ce ne indeamna sufletul? 

Si nu este vina noastra ca se intampla asta, este doar rezultatul faptului ca societatea zilelor noastre nu incurajeaza grija fata de suflet, fata de lucrurile profunde, legate de lumea noastra interioara si pentru ca a uitat secretele feminitatii. Femeile traiesc in separare, in competitie una cu alta  si uitand sa fie surori in suflet, uita treptat chiar de natura lor feminina si de puterea si valoarea inimii lor. Ele imita barbatii si se muta preponderent in minte, dar asta le face doar sa se simta neimplinite la un nivel profund, pentru ca nu mai stiu sa isi asculte trupul, sa isi urmeze inima, sa isi foloseasca intuitia si se forteaza foarte mult. Ceea ce ii este specific unui barbat, pe femeie o face seaca si o durifica. “Fii barbata Zoe” nu este chiar cel mai potrivit indemn pentru viata de zi cu zi. 

Puterea inerenta naturii noastre este diferita si complementara celei a naturii masculine. A trai imitand barbatii sau “intrecandu-i”, cum aud multe femei mandrindu-se, nu este intotdeauna spre binele nostru, chiar daca pare asa. In timp, trupul si psihicul nostru tradeaza deconectarea pe care o traim de la natura noastra reala, de la izvorul feminitatii, care ar trebui si ar putea sa ne sustina si sa ne hraneasca. Fara a ne intoarce la acest izvor, traim infometate si insetate, vesnic nemultumite, pentru ca nu suntem niciodata Acasa.

 Am uitat sa fim zeite pentru ca energia nu mai curge liber prin noi, este incorsetata si erotismul nostru debordant nu mai este o sursa de placere sublima si regenerare; pentru ca ne dam puterea altora, de la iubiti si soti la sefi si planuri de marire si de la incercarea de a imita starurile la cea mai crunta critica fata de sine. Ne consumam puterea pe atasamente si incrancenare si devenim femei pline de amar, triste, resemnate, depresive sau, in extrema cealalta, femei de otel, dure, ambitioase, reci, competitive, mandre ca putem face “tot ce face un barbat si chiar mai mult”, insa aproape incapabile sa mai fim femei, sa ne simtim trupul, sa ne bucuram de iubire, sa intuim ce e bine, sa curgem in ritm cu viata, in armonie, sa ne relaxam, sa fim hranitoare, calde, inspiratoare, vii, savuroase, fericite si implinite.

Uitand sa fim femei insa, traind in rana trecutului si in teama de ce va fi maine, necunoscand puterea energiei noastre feminine si cum sa o folosim, pierdute in labirintul emotiilor si gandurilor chinuitoare, incordate si “barbate”, ne vlaguim si ne ofilim, pierzand comoara noastra cea mai de pret, pentru ca nu avem accesul la puterea zeitei interioare.

 Este ca si cum am fi inconjurate de o multime de usi inchise electronic printr-un consum de energie uriasa din chiar propriile noastre resurse, iar asta ne consuma puterea si ne blocheaza accesul la potentialul nostru real. Speram ca mentinand acele usi inchise, de care am si uitat, sau nici nu am fost constiente cand s-au inschis, ca intunericul, frigul, ceata, durerea nu ne vor mai atinge…Este normal sa luptam pentru siguranta noastra si a celor dragi, este normal pentru ca asa face toate lumea, pentru ca pare sa nu existe alta modalitate de a supravietui..Este normal, dar nu aceasta este calea. Calea catre siguranta este trezirea potentialului nostru latent, trezirea energiei noastre feminine sia  intelepciunii din inima. Si despre asta s-au scris deja carti importante si se mai pot scrie mii d ecarti. Dar mai presus de orice teorie este practica, informatia nu este de ajuns, pentru ca feminitatea se intrupeaza, se traieste in trup, se vehiculeaza prin inima, se exerseaza si se slefuieste pana la maiestrie nu citind ci facand, fiind impreuna cu alte femei, asimiland prin admiratie sincera si afectiune pura calitati, iubind barbatii, iubind viata si traind-o ca iubire. 

Aceleasi usi interioare cu care ne inconjuram pe nesimtite inima pentru a ne proteja, caci parca nimeni altcineva nu ne protejeaza, ne tin departe de lumina, de hrana sufleteasca ce apare prin comuniunea sufleteasca si iubire si deschidere si intimitate, atunci cand suntem primite in toata autenticitatea noastra, exact asa cum suntem. Si toate avem nevoie sa fim primite, sa fim vazute, sa stralucim in lumina frumusetii noastre adevarate. Aceasta este menirea noastra, unul din motivele pentru care ne-am nascut femei in aceasta viata. Acele usi nu ne lasa sa fim vazute cu adevarat si nu ne lasa sa vedem cu adevarat, cu inima. Iar asta provoaca de fapt si mai multa suferinta. Este ca un cerc vicios,incercam sa ne protejam, sa avem grija de noi si de cei dragi, dar de fapt ne facem griji si astfel ne consumam, ne separam, ne inchidem, traim de fapt din minte. 

Acele usi – scuturi ne fac sa fim sau sa vrem sa fim altfel decat suntem, sa imitam la nesfarsit modelul altor femei poate chiar mai nefericite decat noi, sa incercam sa fim cum vor altii si nu cum ne e inima, cum suntem noi de fapt…si parca moare ceva in interior, moare tocmai viata din noi, entuziasmul, vivacitatea, radiatia, inima. “Doar cand m-am intors la mine…si nu a fost simplu…viata s-a itors la mine”, imi spunea astazi o femeie ce a fost aproape de moarte, experienta care a marcat-o  si a trezit-o, facand-o sa isi intoarca privirea spre zeita din ea, ce existase intotdeauan, chiar si in umbra, in inima ei.

Si mai spunea foarte frumos si adevarat ca : “[…]Viata e mult mai generoasa decat ne putem imagina,ne simtim atat de putin interiorul pentru ca suntem foarte ocupate sa ajustam exteriorul,ne indepartam de feminitatea noastra. Ne instrainam de noi si nu mai putem crea nimic,pentru ca nu mai stim cum suntem,cine suntem.E o asa binecuvantare sa fim femei…Nimic nu ne-ar mai afecta de am fi in starea de zeite pentru ca nu ar mai fi necesara agresiunea”. Multumesc Lena, “intalnirea” noastra m-a inspirat si astfel s-au nascut aceste randuri, aceasta conversatie cu Zeita din fiecare femeie.

Lupta cu viata, negarea feminitatii, separarea de starea de a curge, ne vlaguieste de energie, ne ia puterea si ne face sa angrenam, exact prin puterea mintii noastre alimentate de emotii chinuitoare Legea Atractiei exact in sensul opus a ceea ce ne dorim si a ceea ce am avea nevoie. “De ce iti e frica nu scapi”, spune in acest sens un proverb romanesc. 

 Ne ramane foarte putina energie ca sa accesam lumina interioara, ca sa stralucim, ca sa actionam inspirat (daca ne mai aducem aminte sa ne rugam sa fim ghidate si inspirate divin). Ne ramane mult mai putina energie ca sa iubim cum iubim noi d efapt, cu tot avantul inimii, ca sa traim navalnic bucuria vietii, navalnic si constient, adica in toata puterea noastra, exprimand ca pe un dar oferit lumii darurile si harurile inascute pe care le purtam in noi ca pe o comoara ce are nevoie sa fie descoperita si adusa la lumina spre a ne face viata bogata. Suntem foarte bogate, insa am uitat, sau suntem adesea prea ocupate cu grija zilei de maine, cu plangerea zilei de ieri si astfel ne pierdem puterea. Puterea noastra feminina magnifica, care poate muta si muntii din loc cu o simpla bataie de inima libera, iubitoare, autentica si neingradita. Insa exista un drum inapoi, care pentru femeie se realizeaza cel mai usor prin acceptarea si manifestarea feminitatii ei si prin trezirea astfel, odata cu zeita interioara, a inteligentei inimii nostre.

 Arta feminitatii inseamna arta de a iubi, arta de a trai imbratisand viata, de a invata sa ne relaxam pentru ca ceea ce e bun sa poata curge prin noi si astfel si catre noi. Arta feminitatii insemna sa invatam drumul inapoi, din labirintul fricii si incordarii spre Acasa, spre suflet. Inseamna sa descoperi cum poti sa ai acces la energia ta feminina abundenta, binefacatoare, stralucitoare si cum sa o folosesti pentru a crea de la inceput Lumea, ca o extensie energetica a inimii tale. Cum sa creezi paradisuri de iubire pentru  tine si cei pe care ii iubesti, cum sa savurezi viata in loc de a te lupta cu ea, pentru ca ea este copilul tau, nascut in pantecele iubirii de sine, de oameni, de Dumnezeu. Arta feminitatii esrte arta de a fi tu. Tu insati, unica si irepetabila, stralucind din interior. Dansand cu viata. Dansand cu pasiune. Inseamna sa descoperi ca esti un rau care curge din cer si in albia caruia se poate manifesta totul si se poate primeni orice. Sa inveti cum iti poti primeni si regenera sufletul, mintea, trupul. Cum poti avea acces la tinerete fara bataranete si viata fara de moarte traind Viata Vietii. 

De ce sa inveti si sa practici maiestria in Arta Feminitatii?

Pentru ca esti o Zeita, atunci cand te intorci la radacinile tale, la feminitatea din inima ta si descoperi secretele energiei feminine. Poti fi zeita, chiar si in zilele noastre. O mesagera a puterilor ceresti. O creatoare de Bine si Frumos si Armonie. O regina, stapana pe Cornul Abundentei. Mama inteleapta, Pamant si Hrana si Rod. Iubita cosmica a Univesului. 

Este timpul sa iti amintesti asta.  

Cu drag,
Alina Dospinescu 

Secretele puterii feminine (partea I)

Muzica pentru sufletul tau – Mike Oldfield – The inner child

Stii ca in tine traieste o zeita? 
O zeita ce are chipul tau! O zeita cu un zambet fermecator, cu o putere nelimitata de a crea si de a manifesta exact ceea ce isi doreste inima ta. O zeita de o frumusete, naturalete, simplitate, forta si gratie de exceptie. In tine exista o zeita cu totul si cu totul fascinanta. Irezistibila. Cu o forta de atractie iesita din comun. O zeita cu o capacitate uriasa de a iubi si de a-ti transforma lumea prin iubire. O zeita care a venit acum pe Pamant pentru ca are ceva important de spus lumii, ceva important de facut, prin simplul fapt ca tu existi. Aceasta zeita locuieste nu foarte departe, in inima ta. 

 Zeita din inima ta

Toate ne-am nascut asa, desi pe parcurs am uiat. 
Cand eram fetite toata lumea era a noastra. Ne bucuram de tot ce exista, ne simteam Acasa in aceasta lume si stiam ca putem orice, dar nu in mod egotic, ci pentru ca Cineva ne iubeste si ne poarta mereu de grija, si ne ofera tot ce e bun, doar de dragul de a ne vedea zambind fericite, cu toti dintisorii si mai ales, cu toata inima. Pe masura ce timpul a trecut, am suprapus sentimentul acelui cineva atotputernic, cu imaginea parintilor nostri si apoi cu cea a barbatilor iubiti, iar cand am fost dezamagite de exterior, chiar cu ambitia si forta vointei noastre.Ne-am cunoscut astfel fortele personale si cat de departe putem sa razbatem prin forte proprii, iar asta a fost o parte importanta din calatoria noastra…dar poate ca am incept sa ne indoim de natura noastra divina, de puterea noastra creatoare innascuta, izvorata din comuniunea cu Universul…si am inceput sa traim viata ca pe o lupta, din care ne straduim sa iesim invingatoare. Poate ne indoim ca putem fi iubite exact pentru ceea ce suntem..si poate ca nici noi nu ne mai iubim exact asa cum suntem…Poate ca nu mai credem ca suntem zeite. Tu mai crezi? 

 De ce nu mai credem ca suntem zeite

Probabil ca exact acum cand citesti, ceva din tine deja opune rezistenta acestui adevar, iar intrebarile au inceput sa se roteasca in mintea ta : “Cine, eu? Zeita? Nu sunt suficient de frumoasa – numai femeile cu trasaturi perfecte au aceasta putere, de a fi considerate zeite.” Sau, daca esti o femeie care se stie frumoasa iti spui: ” Mda, mi-a spus cineva ca as fi frumoasa ca o zeita, cu toate astea, la ce bun, caci totusi am destule probleme si nu vad sa am ceva puteri magice cu care sa le rezolv, ba din contra…Si in plus, nici chipul/corpul meu nu e chiar  asa frumos, am inceput sa am celulita pe spatele picioarelor si  nasul meu e cam mare si e totusi urat..de ce nu pot sa am si eu un nas in vant ca al Ioanei?” Si tot asa, in mintea fiecarei femei se nasc tot felul de comentarii: “Nu sunt suficient de puternica. Nici suficient de inteligenta”. Sau: “Am o minte puternica, nu pot sa cred in povesti cu zane si zeite. Nici macar cand este vorba despre mine. Sunt o femeie serioasa”. Sau:”Sunt inca prea tanara ca sa fiu o zeita. Poate cand o sa am mai multa experienta sau mai multi bani ca sa arat si eu ca femeile din reviste.” Sau, cea mai frecventa: “Sunt prea batrana”.

Acestea sunt principalele contra-argumente pe care le aud de la femeile cu care lucrez in Grupurile de Feminitate, cand le spun ca ele sunt deja zeite. Si sunt nonsensuri care culmea, in lumea de azi par a fi normale. Aproape ca ne este teama sa gandim ceva frumos, minunat, inaltator despre noi insene. Dar suntem zeite. Trebuie doar sa dam la o parte cu atentie si iubire de sine voalurile cu care zeita din noi s-a acoperit, speriata sa arate lumii propria stralucire si maretie. Voaluri cum ar fi teama, indoiala de sine, grijile, preocuparile marunte, inhbitiile si complexele, frustrarile amoroase, seriozitatea excesiva, materialismul, stressul, epuizarea, deprimarea, lipsa sperantei si a credintei.

Tot zgomotul mental de care ne lasam furate este un nonsens care nu te ajuta in niciun fel, asa ca e mai bine sa hotaram sa nu credem acele ganduri si sa nu ne luam prea in serios ingrijorarea. Zeita exista in inima ta, chiar acum. Renunta la orice indoieli, lasa de o parte toate scuzele. Esti deja ceea ce ai asteptat dintotdeauna sa devii. Te poti intoarce la ea, la tine insati, asumandu-ti ca esti femeie si invatand sa scoti la lumina zeita din tine. Ia-ti inapoi puterea risipita si fi zeita care esti!

Ce inseamna sa fi Zeita si ce este ARTA-FEMINITATII?
 
A fi zeita inseamna a fi de fapt femeie in toata puterea cuvantului si este simplu si natural, dar nu este usor: inseamna sa ne relaxam in energia noastra vibranta, creatoare, feminina, invatand sa reactivam Legea Atractiei prin simplul fapt ca suntem in contact cu energia ce curge prin noi. Noi, femeiele, nu suntem facute sa obtinem rezultate planificate si calculate rece, sa luptam pentru ele cu infrigurare, ci sa le atragem; iar pentru asta este necesar sa reinvatam sa primim viata, pur si simplu, cu inima deschisa. Asa cum pantecele creeaza in creuzetul sau miracolul vietii, pentru ca stie cu adevarat sa primeasca. A fi femeie in toata puterea cuvantului inseamna sa alegem sa facem un drum al vindecarii trecutului si al taierii legaturilor de atasament, ce va conduce la vindecarea corpului “de durere” prin deschiderea constienta, intentionata a inimii si expansionarea puterii noastre de a fi atente la momentul prezent. Inseamna sa trecem dincolo de mandria ca stim sa luptam si sa reinvatam sa fim in armonie cu tot. Sa lasam forta vietii sa ne strabata si sa intrupam o putere mai mare decat noi, aceea a inspiratiei, a intuitiei, a ritmurilor vietii, a chemarii Pamatului-mama de a se uni, din crestet pan la poale, cu tot ce e divin.

Este o calatorie de o viata, facuta pas cu pas, prin trezirea Inteligentei Inimii. De aceea am creat Grupurile de Feminintate in care, prin sesiunile de Inteligenta Inimii ne putem vindeca mult mai repede, ne putem conecta mult mai usor la iubire si la puterea noastra interioara si ne putem trezi energia feminina, care este chiar firul calauzitor spre zeita din noi si spre rezolvarea problemelor si neimplinirilor noastre. 

Aceasta stare de acces si manifestare spontana, fara efort a naturii tale reale, a bogatiei tale interioare, pentru o viata fericita si autentica este ceea ce am denumit, neintamplator, ARTA-FEMINITATII.

De ce nu ai mereu acces la zeita din tine?

Starea de zeita a unei femei nu apare din grija pentru lucruri exterioare, pentru haine, manichiura, pedichiura, coafura si tocuri inalte – desi au si aceste lucruri valoarea lor, feminitatea este mult mai profunda; ea se naste din adancul sufletului fiecarei femei cand energia feminina este trezita deplin si constient; cand inima este deschisa si mintea controlata; cand nu mai suntem retinute de ceea ce s-a intamplat in trecut si nici de teama de ce se va intampla in viitor. Zeita interioara isi arata chipul si incepe sa se manifeste odata ce spontaneitatea, iubirea, naturaletea, atentia, minunarea se exprima prin noi in viata de zi cu zi. Iar acest lucru este posibil pentru ca percepem viata ca pe un joc divin si o traim cu mintea in inima si inima in minte. 

In timpurile noastre “moderne”, spontaneitatea sufletului nostru este adesea inlantuita de sute de conditionari mentale, asimilate prin “modele’ exterioare, printr-o educatie prea formala, prin incercarea de a ne proteja de suferinta tinand minte greselile altora mai mult decat pe ale noastre si inchizand, in incercarea de a ne proteja, parti ale inimii… 

Feminitatea, traumele sufletesti si bolile specific feminine

In cazul femeii, care este prin natura ei receptiva, inchiderea inimii se reflecta mai intai la nivel emotional, ca inchistare sufleteasca, resentimente, furie, resemnare, depresie, apoi in invelisul energetic, ca tensiuni, “greutate” si oboseala constanta, ce “parca nu trece cu nimic”, putand ajunge, in cazul neconstientizarii ei, pana in corpul fizic, unde se transforma in boli specific feminine, cum ar fi chisturile ovariene, fibroamele uterine, cancerul la sani, uter sau col. 

Toate aceste boli, oamenii de stiinta din lumea medicala au demonstrat deja, apar mai ales ca urmare a unor socuri psihice si a stressului inmagazinat pana la nivel celular, daca anumite experiente mai mult sau mai putin traumatizante ale vietii raman neintelese. Iar cand spun “neintelese”, ma refer la a intelege lectia lor si nu la a intelege mental cine ce “ne-a facut ” si de ce. Tot efortul de a intelege (doar mental) comportamentul oamenilor, meandrele relatiilor, cum sa ne aparam, ne lasa fara putere pentru ca ne fac sa uitam de sinele nostru, de cine suntem, de ceea ce ne dorim cu adevarat si sa ne concentram, fara sa stim, pe a trai in vinovatie si resentiment si, mai grav, pe a ne apara si nu pe a trai. Ne ia curajul de a fi noi insene. Ne face sa traim in teama. 

Credem ca ne separam de ceilalti, dar de fapt ne rupem chiar de noi insene, de inima noastra, de zeita pura, neintinata, luminoasa, puternica si binefacatoare din noi, cea care stie si poate sa gaseasca calea spre lumina. Cea care STIE sa traiasca in armonie, din inima. Cea care este mereu ea insasi si nu are nevoie de niciun zid de protectie, pentru ca este flexibila, inteleapta, preaplina si de care nu se poate lipi nicio umbra, fiindca lumina care emana din inima ei topeste orice umbra de rau. Acesta este arhetipul feminitatii sacre, la care ne putem intoarce.

Nu putem intra in contact cu zeita din noi fara a angrena toata puterea noastra de a iubi. Si nu putem sa invatam sa iubim cu toata forta fascinanta a unei adevarate zeite, decat asumandu-ne asta la modul constient, facand ceea ce este necesar, adica exersand feminitatea impreuna, pentru ca doar fiind impreuna, noi femeile, intr-o interactiune plina de afectiune si autenticitate, sustinute de idealuri si aspiratii comune, vibrand in unison, putem sa ne vindecam inimile ranite, sa ne eliberam in armonie energia reprimata, uitata. Nu poti fi zeita care esti fara sa iti vindeci inima si sa iti trezesti forta interioara ca sa poti, sa ai de unde si cum sa traiesti cu iubirea de oameni si, foarte important, cu iubire de sine. Manifestate in fapte. Aceasta putere de a fi iubire prin trupul, vorbele, gandurile, energia, emotiile noastre o invatam exersand-o impreuna, pana cand invatam sa curgem libere, vii, in armonie. O invatam impreuna cu surorile noastre aflate pe calea feminitatii, intr-un cadru ce ne sustine si in care suntem ghidate prin tehnicile specifie Inteligentei inimii, pentru a putea trai apoi asa mereu, in toate zilele si in toate circumstantele vietii noastre.

Este timpul sa ne amintim… 

Putem sa ne oprim din goana dupa lucruri si oameni (chiar si iubiti) si sa ne intoarcem spre noi insene. Iar din interior, vom straluci cu o frumusete reala, plina, ce va atrage catre noi in mod firesc ceea ce ne este necesar. Putem sa exersam impreuna feminitatea si sa ne descoperim harurile innascute.

Putem fi muze, asta suntem de fapt noi femeile si asta descoperim atunci cand lucram impreuna exercitiile de feminitate, practicand arta de a fi femeie.  Putem fi regine stapane pe Cornul abundentei, ce isi revarsa bogatia interioara, creand in mod magic bogatie exterioara. Putem fi ingeri scaldati in energie care vindeca si eleveaza. Putem fi magiciene ce alchimizeaza orice otrava, transformand-o in mod miraculos in nectar. Putem fi mame divine pline de intelepciune primordiala, nascute din lotusii imaculati ai compasiunii, putem fi zeite inflorind magnific curcubee de frumusete uimitoare si armonie…  Putem fi ceea ce suntem, iubitele stralucitoare, cele mai iubite ale acestui Univers. Asta suntem de fapt noi, Femeile.

Feminitatea este cea mai mare putere a femeii

Aceasta este cea mai mare putere a femeii. Energia ei feminina, ce odata ce este constient trezita, o transforma in zeita. O transforma in ea insasi, la maximul potentialului ei, iar lumea este zguduita. Fascinata. Inaltata. Reconstruita, dupa forma inimii ei.
Astfel, tu devii fara efort cea mai frumoasa. Pentru ca esti din nou tu insati, atunci cand reinveti Arta Feminitatii. 

Multora dintre noi le este teama sa fie feminine. Le este teama ca vor fi considerate slabe, cand de fapt energia feminina este insasi puterea creatiei. Le este teama ca vor fi nesocotite si luate in ras. De fapt, este exact invers: suntem mult mai putin credibile, avem parte de mult mai multa lupta in viata si suntem mult mai putin respectate, precum si mult mai putin iubite si adorate atunci cand ne negam natura feminina. Pentru ca atunci cand facem asta nu suntem autentice. Nu ne cunoastem. Suntem departe de sufletul nostru si implicit de puterea noastra reala, profunda, plina de intelepciune, care ne poate transforma mult in bine viata. Feminitatea este sacra, iar nimeni, nicun om nu distruge ceea ce experimenteaza ca fiind sacru. Dar trebuie sa lasam ca aceasta putere sacra din noi sa atinga oamenii, sa ii transforme, iar pentru asta este necesar sa avem curajul sa fim noi, in toata maiestria artei de a fi femeie. 

Voi continua acest articol al dezvaluirii zeitei din tine in urmatoarea postare. Pana atunci, pentru ca imi doresc foarte mult sa comunicam de la inima la inima si sa te ajut scriind exact despre ceea ce te intereseaza si simti ca ai nevoie ca femeie, vreau sa te rog ceva.

Te rog sa imi lasi un comentariu si sa imi spui care sunt lucrurile pe care ti le-ai dori cel mai mult sa le sti privitor la viata ta in trup  de femeie, la sufletul si feminitatea ta?

Cu mult drag,

Alina Dospinescu

~ va urma ~ 

Calatorie Spre Lumina Interioara – MA IUBESC. IMI IUBESC VIATA!

Dragele mele, 

ca prim pas in Programul CALATORIE SPRE LUMINA INTERIOARA, program ce are ca scop principal trezirea fiecareia dintre noi la iubirea de sine, va propun sa lucram zilnic cu o idee-forta, adica o afirmatie simpla si datatoare de foarte multa putere:

MA IUBESC. IMI IUBESC VIATA!!!

Acelea dintre voi care simtiti o strangere de inima, gandind “in acest moment nu pot spune ca imi iubesc viata, sunt lucruri acolo care nu imi plac si nu stiu cand/cum se vor rezolva”, va rog sa aveti incredere. Atentie!Ceea ce gandim si mai ales ceea ce simtim, mai devreme sau mai tarziu devenim! Tocmai de aceea, daca hotaram sa gandim si sa SIMTIM ca ne IUBIM VIATA, activam astfel Legea Atractiei si incepem sa atragem catre noi ceea ce iubim sa existe in viata noastra. Viata se aranjeaza intotdeauna conform credintelor, valorilor si convingerilor noastre si conform frecventei noastre de vibratie. Deci daca dorim sa VIBRAM atragand CEEA CE IUBIM, este necesar sa ne lasam sa simtim ca IUBIM VIATA. Sa ne umplem de aceasta iubire!

Iar modalitatea simpla prin care facem aceasta este, pentru inceput, lucrul cu aceasta afirmatie minunata, astfel:

-dimineata, cand ne trezim, inainte chiar de a deschide ochii,evocam minim 3 lucruri foarte frumoase din viata noastra si, din aceasta stare de conectare la bucuria de a fi binecuvantate cu acele lucruri, ne spunem din toata inima, de minim 7 ori: MA IUBESC.IMI IUBESC VIATA!!! DA!

Pentru mine, lucrurile pe care le-as evoca ar fi spre exemplu faptul ca in viata mea exista o iubire extraordinara, gandul la munca mea ca Heart Intelligence lifecoach si rezultatele frumoase pe care le obtin cu clientii mei, bucuria ce iese la lumina sau faptul ca acum, prin acest program ARTA-FEMINITATII pe care am simtit sa il realizez gratuit comunic cu inimile foarte multor femei minunate, faptul ca ma simt ghidata , protejata si inspirata de Dumnezeu si faptul ca in sfarsit este cald, soare, vara, ahh, suficient sa ma gandesc la soarele cel vesel care imi lumineaza ziua si SIMT ca IMI IUBESC VIATA! Acestea sunt lucrurile care imi vin in minte acum, dar pentru fiecare dintre voi pot fi o multitidine de alte binecuvantari: poate ca e vorba de copiii tai sau de un prieten de exceptie sau faptul ca ai un acoperis sigur, protector sub care dormi ori faptul ca porti in inima ta un vis, un talent sau o pasiune care te implineste si multe, multe altele.

– a doua modalitate pe care o vom folosi va fi sa avem aceatsa afirmatie la vedere mai mereu, asa ca putem sa o scriem mare si frumos si sa o asezam pe birou. Am pregatit pentru voi cateva fotografii cu aceasta afirmatie, pe care le voi posta si pe care le puteti folosi ca si wallpaper pentru desktop pe perioada acestor 21 de zile de sarbatorire a Iubirii de sine. Puteti alege o imagine preferata sau sa le folositi pe rand pe toate si puteti de asemenea sa va faceti propriile imagini, cu chipul vostru, folosind un program de editare foto. Important este ca in primul rand imaginea aleasa sa va PLACA si sa va INSPIRE.

-a treia modalitate este sa folositi aceasta afirmatie ca pe o melodie interioara a sufletului vostru, ca pe o mantra, repetand-o pe tot parcursul zilei, in special in momentele cand simtiti ca aveti nevoie sa va reconectati la puterea din voi si la iubirea de sine, dar si in “timpii morti”, cand mergeti cu masina sau astptati la rand sa cumparati ceva, cand trebaluiti prin casa, etc si deasemenea, cu recunostinta si speranta, noaptea inainte de culcare.

Si sa ne amintim cu bucurie ca suntem impreuna, multe femei gand la gand si inima langa inima, animate de aceeasi aspiratie spre Iubirea d esine si tocmai de aceea forta noastra este imensa chiar acum! Sa folosim aceasta sansa, aceasta energie amplificata a unisonului si sa vibram intens chiar ACUM pe frecventa Feminitatii insufletite de Iubire Infinita. 

Iar IUBIREA INCEPE CU TINE!

Te rog sa imi lasi un comentariu in care sa enumeri 3 lucruri pe care le iubesti in/la viata ta, pentru ca sa ne inspiram una pe alta si sa ne ajutam sa devenim mai constiente de ceea ce avem, de ceea ce suntem!

Cineva, o femeie ca si tine se poate recunoaste in exemplul tau si e posibil sa isi recapete increderea astfel in frumusetea vietii ei! Participa si tu la trezirea sufletelor feminine, impartasind o scanteie din inima ta aici, pentru surorile tale femei!

Va imbratisez cu cel mai mare drag!

Alina 

Cele trei tipuri de frumusete feminina III- Femeia Kapha

Cunosterea celor trei tipuri de frumusete feminina ne ajuta sa ne imbratisam propria frumusete. Asa cum nu putem compara o para cu un mar sau o piersica cu o capsuna, fiecare avand forma cea mai potrivita ei, tot astfel nu putem compara o femeie de tip Vata cu una de tip Pitta sau Kapha…Fiecare tipologie are savoarea sa proprie, inpira si incanta prin trasaturi si calitati specifice si ne dezvaluie fatete diferite ale Eternului Femini, ivitandu-ne sa cautam armonia, frumosul, desavarsirea dincolo de forma.

Frumuseţea feminină de tip Kapha

Femeile care au o frumuseţe de tip KAPHA pot fi considerate însuşi simbolul feminităţii.

Trăsăturile lor evocă feminitatea senzuală, pe cea maternă şi eternă. Acest tip de frumuseţe feminină nu mai este cultivat în prezent destul de mult, deşi exprimă cel mai bine trăsăturile autentic feminine. Este tipul feminităţii pline, îmbelşugate, cea plină de tandreţe şi iubire.

Corpul unei asemenea femei este bine clădit, cu o osatură fermă şi o carnaţie abundentă. Braţele şi picioarele sunt puternice şi pline, sânii mari, fesele bine dezvoltate.

Pielea este albă, satinată, părul de culoare închisă, castaniu până la negru-albăstriu, cu fir gros, lucios, creşte foarte repede şi este foarte frumos. Tenul este „ca de lapte”, ochii mari, cu gene lungi, sunt lucioşi şi emană un magnetism calm, în care ai senzaţia că te scufunzi. Gura cu buze pline, senzuale, dinţi albi şi puternici.

Chipul acestei femei emană o dulceaţă indescriptibilă. Vocea ei este profundă, cu inflexiuni tandre, vorbirea calmă şi domoală. Adeseori ea este tăcută.

 Devotată, iubitoare, plină de tandreţe, protectoare, tolerantă şi iertătoare, plină de înţelegere şi de răbdare, ea este o mamă şi o soţie minunată, care inspiră o încredere necondiţionată.

Foarte dăruită în iubire, se „aprinde” greu, dar apoi va iubi cu fidelitate chiar o viaţă întreagă. Capabilă de multe sacrificii atunci când este nevoie, ea este în mod obişnuit o iubitoare a plăcerilor vieţii. Se înconjoară de o ambianţă confortabilă şi foarte plăcută, îi place să gătească şi să aibă o casă foarte primitoare. Are un talent înnăscut de a te face „să te simţi în largul tău” şi de aceea atrage mulţi prieteni.

Este calmă, relaxată şi blândă. Iubeşte foarte mult copiii şi adeseori are mai mulţi. Este chibzuită şi prudentă, foloseşte banii cu măsură, mai ales pentru a-şi asigura confortul. Îi plac parfumurile, cosmeticele, natura şi florile.

Iubeşte muzica, literatura, are un veritabil cult al familiei şi al trecutului, este o păstrătoare a tradiţiei şi are un simţ religios înnăscut. Foarte afectuoasă, este uneori sentimentală, dar totodată are un puternic simţ al realităţii, care o face să rămână „cu picioaree pe pământ”.

Principalele calităţi feminine ale tipologiei KAPHA: 


vitalitate, senzualitate, afectivitate, tandreţe, bunătate, putere de a ierta, rezistenţă, forţă fizică şi mentală, stabilitate, fidelitate, toleranţă, profunzime sufletească

Semne care vă arată că trebuie să vă reechilibraţi (reduceţi) Kapha Dosha:

• luaţi în greutate foarte uşor, chiar dacă nu mâncaţi excesiv.
• vă este foarte greu să vă treziţi chiar şi după un somn prelungit, iar atunci când vă treziţi aveţi sentimentul că sunteţi obosit şi că nu v-aţi odihnit.
• vă simţiţi obosit chiar dacă nu aţi depus o activitate fizică.
• pielea şi părul vă sunt uleioase.
• aveţi o senzaţie de congestie şi greutate în gât, cap şi piept.
• digestia este slabă, vă simţiţi greoi şi letargic după mese.
• vă simţiţi prea retras, vă este greu să faceţi faţă schimbărilor
• vă simţiţi mai mereu nemotivat mental.

Tratamentul pentru Kapha Dosha agravată include: mâncăruri uscate (şi lipsite de grăsimi), cantităţi mici de mâncare, fierbinţi şi cu gust picant, amar sau astringent. Muncă fizică şi psihică, expunere la soare, mişcare şi schimbări. A rămâne treaz pe perioade lungi de timp, post negru sau mono-dietă, folosirea mierii în alimentaţie.

*******

Anima

Un secol de feminitate in imagini VII

  

  

  

  

  

  

 

  

  

  

 

  

 

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

  

 

FEMEIA
1960-1970

*****************************************************

Anima

Arhetipuri feminine

Admiratorii eternului feminin şi-au cristalizat de-a lungul timpului idealuri diferite. Unii au adorat genul matern, cu sânii generoşi, plin de vitalitate, tandreţe, spirit de sacrificiu şi stabilitate. Alţii au preferat femeia de tip vulcanic, cu trăsături ferme, pieptul îndrăzneţ şi temperament arzător.

În a doua jumătate a secolului XX a apărut preferinţa pentru femeia eterată, cu un fizic fragil, suplu, cu sâni delicaţi.

Indiferent în ce categorie te încadrezi, acceptă-ţi structura corporală înscrisă în propriul cod genetic. Această influenţă ascunsă pe care o primim chiar de la naştere a fost numită în psihologie „arhetip”. Desigur, nu se referă numai la corpul fizic. Este mai mult decât atât.

Arhetipul te influenţează în tot ceea ce faci, în tot ceea ce eşti. Îţi înţelegi felul în care gândeşti, în care priveşti viaţa sau relaţionezi cu natura masculină, descifrând subtilităţile arhetipului feminin predominant care îţi este specific.

Te-ai întrebat de ce eşti atât de fermecătoare în prezenţa bărbaţilor? De ce prietena ta se comportă deseori ca o mamă protectoare, plină de grijă şi atenţie cu iubitul ei? De unde îşi găsesc colegele tale resurse pentru a combate ideile şefului de la egal la egal?

Sunt întrebări la care poţi găsi un răspuns nuanţat aprofundând şi explorând arhetipurile feminine: arhetipul mamei, arhetipul iubitei, arhetipul eroinei sau al amazoanei etc. Vrei să afli mai multe? Vom mai vorbi despre asta.

Sursa: http://www.venus.org.ro