Cand un barbat trezit iubeste o femeie…

Cand un barbat trezit spiritual  iubeste, o face cu toata inima lui.

Pentru el, nu exista jumatati de masura. El stie ca este datoria lui sacra sa adore femeia spre care sufletul il cheama si ca pasiunea si dorinta lui pentru ea ii deschid inima. Doar cu inima complet deschisa el este cu adevarat pregatit sa o primeasca. Doar cu inima complet deschisa, ea se poate trezi si revela.

El se imbata de parfumul pe care ea il raspandeste, daruindu-i feminitatea ei, lasandu-se purtat i n sfere necunoscute pana atunci de iubire, de dor, de aspiratie ardenta pentru o uniune completa.

Amintirea ei, imaginea zambetului ei seducator curge prin el ca o seva datatoare de viata. Atunci, iubirea explodeaza in particule infinite in tot ceea ce atinge, curge prin sarutul si imbratisarea lui, se revarsa in jocul lui cu ea si cu viata insasi.  Este inceputul real al devenirii lui ca barbat.

Iubind-o, realizeaza ca misterul ei este de nepatruns pentru minte si renuntand sa mai incerce sa o inteleaga, incepe in sfarsit sa se inteleaga pe el insusi, asa cum este facut, sa isi cunoasca puterea, unicitatea, sa se apropie de esenta. Cu cat iubirea si pasiunea dintre ei devine mai intensa, cu ata mai mult el se intoarce catre interior, este purtat prin labirint, spre a-si descoperi centrul.

Iar centrarea lui, ancorarea lui in iubire si in ceea ce este de nepatruns, devotiunea lui stabila si ferma ii deschid femeii iubite de el portile si ii ofera aripile necesare pentru ca zborul sa inceapa.

Desfacandu-si aripile, petelalele de floare si inima strabatuta de misterul iubirii ce o inalta, ea capata increderea de a se dezvalui ca o Zeita a Iubirii, asa cum este. Se descopera pe sine, in oglinda ochilor lui luminosi, mai frumoasa si mai puternica decat a crezut vreodata ca poate fi si se minuneaza de miracolul ce exista in ea. Fiinta ei raspandeste ceresc parfum si parca naste universuri, daca vrea.

Nu mai este vorba de frumusetea de suprafata, a formei, ci de Frumusetea dintai, ce  danseaza acum libera prin ea. Nu mai este nevoie de puterea superficiala, a masculinizarii fortate, de puterea rigida a nenumaratelor scuturi pe care si le ridicase plecand la lupta, crezand ca doar luptand se va apara, caci ea descopera ca are de partea ei Forta Vietii, a creatiei, a tuturor stelelor si a planetelor, a Mamei Pamant si o putere infinita de a hrani, de a naste si de a crea. Devine miraculoasa. Magica. Fericita.

Si abia atunci, ea ii ofera totul lui, caci abia acum ii este permis sa ofere, acum, cand el, iubind-o si iubind-o si iubind-o,  i-a oferit accesul la propria comoara interioara. Poarta este in ea, dar cheia este la el.

Iar ea ii ofera, celui care stie iubi, la nesfarsire, comoara dupa comoara.

Cine stie, tace.

Alina Dospinescu

Cand un barbat trezit iubeste o femeie…

 

Cand un barbat trezit spiritual  iubeste, o face cu toata inima lui.

Pentru el, nu exista jumatati de masura. El stie ca este datoria lui sacra sa adore femeia spre care sufletul il cheama si ca pasiunea si dorinta lui pentru ea ii deschid inima. Doar cu inima complet deschisa el este cu adevarat pregatit sa o primeasca. Doar cu inima complet deschisa, ea se poate trezi si revela.

El se imbata de parfumul pe care ea il raspandeste, daruindu-i feminitatea ei, lasandu-se purtat i n sfere necunoscute pana atunci de iubire, de dor, de aspiratie ardenta pentru o uniune completa.

Amintirea ei, imaginea zambetului ei seducator curge prin el ca o seva datatoare de viata. Atunci, iubirea explodeaza in particule infinite in tot ceea ce atinge, curge prin sarutul si imbratisarea lui, se revarsa in jocul lui cu ea si cu viata insasi.  Este inceputul real al devenirii lui ca barbat.

 

Iubind-o, realizeaza ca misterul ei este de nepatruns pentru minte si renuntand sa mai incerce sa o inteleaga, incepe in sfarsit sa se inteleaga pe el insusi, asa cum este facut, sa isi cunoasca puterea, unicitatea, sa se apropie de esenta. Cu cat iubirea si pasiunea dintre ei devine mai intensa, cu ata mai mult el se intoarce catre interior, este purtat prin labirint, spre a-si descoperi centrul.

Iar centrarea lui, ancorarea lui in iubire si in ceea ce este de nepatruns, devotiunea lui stabila si ferma ii deschid femeii iubite de el portile si ii ofera aripile necesare pentru ca zborul sa inceapa.

Desfacandu-si aripile, petelalele de floare si inima strabatuta de misterul iubirii ce o inalta, ea capata increderea de a se dezvalui ca o Zeita a Iubirii, asa cum este. Se descopera pe sine, in oglinda ochilor lui luminosi, mai frumoasa si mai puternica decat a crezut vreodata ca poate fi si se minuneaza de miracolul ce exista in ea. Fiinta ei raspandeste ceresc parfum si parca naste universuri, daca vrea.

Nu mai este vorba de frumusetea de suprafata, a formei, ci de Frumusetea dintai, ce  danseaza acum libera prin ea. Nu mai este nevoie de puterea superficiala, a masculinizarii fortate, de puterea rigida a nenumaratelor scuturi pe care si le ridicase plecand la lupta, crezand ca doar luptand se va apara, caci ea descopera ca are de partea ei Forta Vietii, a creatiei, a tuturor stelelor si a planetelor, a Mamei Pamant si o putere infinita de a hrani, de a naste si de a crea. Devine miraculoasa. Magica. Fericita.

Si abia atunci, ea ii ofera totul lui, caci abia acum ii este permis sa ofere, acum, cand el, iubind-o si iubind-o si iubind-o,  i-a oferit accesul la propria comoara interioara. Poarta este in ea, dar cheia este la el.

Iar ea ii ofera, celui care stie iubi, la nesfarsire, comoara dupa comoara.

Cine stie, tace.

Alina Dospinescu

 

Ce este sufletul pereche?

Suna perfect: sufletul pereche. Cati oameni il intalnesc? Ce rol are in viata noastra? Cum il recunoastem? Cum ne schimba viata? Ce este sufletul pereche? Sa fie o personalitate ingemanata, copia noastra fidela? Sau dimpotriva, ar putea fi oglinda greselilor pe care le facem, aparut in viata noastra pentru a ne ajuta sa devenim mai buni, in timp ce traim cea mai mare pasiune?

Avem in continuare cateva citate despre sufletul pereche, care exprima diferite pareri si care pot sa-ti confirme ca nu esti singurul care simte intr-un anume fel, indiferent ce crezi tu despre sufletul pereche.

„Sufletul pereche nu este o persoana care vine in viata ta si te iubeste asa cum vrei tu sa fii iubit, ci o persoana care te iubeste asa cum ai nevoie sa fii iubit.” (Terra Wolfe)

„Sufletul pereche este, daca ar fi sa-l definim, persoana in preajma careia poti sa fii cu adevarat tu insuti si, cand te uiti in ochii ei, sa te simţi acasa, in siguranta.” (Arielle Ford)

„Legatura dintre sufletele pereche merge mai departe decat “pana moartea ne va desparti” pentru ca dragostea adevarata nu moare niciodata.” (Richard Webster)

„Atunci cand are loc intalnirea fizica dintre cele doua suflete pereche, il recunosti pe cel care iti este ursit ca facand deja parte din tine, chiar daca il vezi pentru prima oara. Se creeaza o legatura magica, despre care ai impresia ca a existat dintotdeauna, chiar daca acum o constientizezi. E vorba de o contopire totala.” (Lee Ann Wiseman)

„Sufletul pereche este ceea ce aspiram noi si am vrea sa intelegem despre noi, este ceea ce consideram a fi perfectiune, puritate si nemarginire la propria noastra fiinta.” (Sorin Cerin)

„Relatiile intre suflete pereche sunt intense, strans legate pe partea spirituala si de comunicare. Partenerii sunt devotati, deschisi, onesti, au perfecta incredere unul in celalalt.” (Arielle Ford)

„Sufletul pereche este acela care te face sa simti ca traiesti.” (Richard Bach)

„Poate prietenele noastre ne sunt suflete pereche si barbatii sunt doar acei oameni cu care te distrezi.” (Candace Bushnell)

„Ne vom intalni sufletele pereche cand ne vom urma calea sufletului nostru.” (Karen M. Black)

„Sufletele pereche sunt acele persoane care te fac sa fii mai bun. Nu sunt oameni perfecti , insa sunt mereu perfecti pentru tine.” (Anonim)

„Nu cred ca iubim o singura data in viata, desi mi-as dori nebuneste sa fie asa. Cred in iubiri care se nasc si cresc valvataie si accept implacabil ca uneori ne moare dragostea. Stiu ca exista povesti zvarcolite care vin si se duc si apoi se intorc, mai vii, mai acute, mai pline de tipat dulce si de dor. Si stiu ca exista vorbe, amintiri, gusturi de care nu ne vom dezice niciodata.”  (Alice Nastase)

„Ce-ti poti dori mai mult decat sa ai pe cineva cu care sa poti vorbi ca si cu tine insuti?” (Cicero)

„Sufletul tau pereche nu e cineva care intra in viata ta linistit. Este cel care te face sa-ti pui intrebari, care-ti modifica realitatea si care creeaza in viata ta un marcaj pentru „inainte de” si „dupa”. Nu este omul ideal, ci un om normal care reuseste sa-ti dea peste cap intreaga lume intr-o secunda.” (Anonim)

„Nu inteleg cum de imi esti atat de familiar si de ce nu simt ca urmeaza sa te cunosc, ci mai degraba ca imi amintesc cine esti. Cum fiecare zambet, fiecare soapta ma aduce mai aproape de concluzia imposibila ca ne-am mai cunoscut candva, ca te-am mai iubit si inainte, in alt timp si loc, intr-o alta existenta.” (Lang Leav)

„El este „eu insumi” mai mult decat mine. Indiferent din ce sunt facute sufletele noastre, al meu si al lui sunt la fel.” (Emily Bronte)

„Uneori intalnesti un om si va simtiti atat de confortabil impreuna, de parca v-ati cunoaste de-o viata. Cu el te simti „acasa”. Si nu trebuie sa pretinzi ca esti nimeni si nimic altceva decat esti.” (Anonim)

„Uneori cand intalnim anumiti oameni, chimia dintre noi este atat de puternica, incat amandoi suntem transformati.” (Priya Sher)

„Ceea ce gasim la sufletul pereche nu este ceva salbatic pe care sa-l imblanzim, ci ceva salbatic cu care sa mergem inainte.” (Robert Brault)

Cel mai frumos film pe care l-am vazut pe tema sufletului pereche este „The Notebook”, pe care ti-l recomand cu multa caldura.

Preferatul meu este ultimul dintre citate. Al tau care este?

De mana cu tine.

Ne-am plimbat impreuna
tinandu-ne simplu, de mana
intr-un univers parca nou,
(ce se crea la fiecare pas
pe care impreuna il faceam)
ca un cadou…




ca o lume… nemaivazuta
un paradis indescriptibil
de pace si deschideri infinite,
cu note de albastru pur si nesfarsit
smaltat cu irizatii roz si aurite..

O lume in care eram foarte, foarte usori…
Pana si cerul avea doi sori…
Un univers ce se crea atunci,
in linistea de sub nori,











cu oameni colorati ca spectatori

 
pe marea scena
ca de tablou,
din care siluetele noastre 
– se decupau –
intr-un plan cu totul nou,
ce mult ne minuna, cu firescul de pace
din linistea sa.

Ne-am plimbat impreuna
prin lume sau prin suflet?

Si Dumnezeu 
a recreat Infinitul
pentru noi
facandu-l intim, 
ca o casa pentru doi…

…doi oameni, 
tainic si profund impreuna;
pasind in Iubire
tinandu-se tandru
de mana.

Alina

CUM SA-TI GASESTI SUFLETUL PERECHE FARA SA-TI PIERZI SUFLETUL

ASON & CRYSTALINA EVERT

Daca speri sa pui bazele unei relatii de durata, trebuie sa inveti sa iubesti dincolo de emotii. Majoritatea oamenilor cred ca dragostea e o emotie coplesitoare. De obicei, vorbim de dragoste la prima vedere cand doi oameni se indragostesc instantaneu si relatia lor ajunge la bun sfarsit, dar motivul pentru care relatia lor dureaza, nu se datoreaza sentimentului misterios avut cand s-au vazut pentru prima oara. Relatia functioneaza pentru ca ei aleg sa se iubeasca unul pe celalalt printr-o sumedenie de fapte bune si de sacrificii, mult timp dupa ce pasiunea dispare.

Sentimentul de a fi indragostit e palpitant, dar nu trebuie confundat cu dragostea propriu-zisa. Emotiile vin si pleaca. Daca egalam emotiile cu dragostea, vom ajunge la concluzia ca atunci cand sentimentele se estompeaza si dragostea dispare. Dar, daca asa stau lucrurile, atunci acea persoana nu a iubit de la bun inceput. Era indragostita doar de propriile emotii.

Cum stii cand trebuie sa spui DA unui barbat ?

1.Incepeti prin a pune temelia unei prietenii.

2. Ia-ti angajament fata de el numai daca te vezi ramanand cu el pe o perioada lunga de timp. Iata zece intrebari pe care sa ti le pui inainte de a incepe o relatie de iubire :

-Pot avea incredere totala in el ?
-Imi respecta visele si telurile in viata?
-Trateaza toate femeile cu respect ?
-S-a despartit recent de alta femeie ?
-Ce cred fostele lui iubite despre el ?
-Ii pasa de fericirea mea sau numai de a lui ?
-Sunt o persoana mai buna cand sunt cu el ?
-Ar fi un tata bun?
-Dupa ce ne petrecem timpul impreuna ma simt pretuita sau folosita si speriata ?
-Ma va ajuta sa evoluez sau imi va sta in cale ?

3. Exprima-ti clar dorintele. Daca barbatul nu e suficient de matur pentru a-ti spune limpede ce vrea, atunci nu merita sa fie cu tine.

4. Implica-ti familia. Cu cat esti mai matura si mai chibzuita, cu atat mai mult iti implici familia in relatiile tale.

5. Cauta voia lui Dumnezeu. Daca vrei ca relatia ta de iubire sa aiba un scop si un sens, atunci ea nu poate fi izolata de scopul si sensul tau in viata. Inainte sa-ti poti iubi partenerul cu adevarat, Dumnezeu vrea sa fii sigura si multumita doar cu Iubirea Lui. Numai atunci ii vei putea permite Lui sa-i iubeasca pe altii prin intermediul tau.

Altfel, o relatie poate lua locul lui Dumnezeu in inima ta. In loc sa reflecte dragostea lui Dumnezeu, o inlocuieste. Daca relatia ta cu Dumnezeu este pe locul doi, dupa relatia cu un barbat, acesta din urma poate deveni un idol. Va domni peste inima ta si iti va influenta nivelul de fericire, iar uneori vei ajunge sa suferi insuportabil.  Te vei pierde. Pentru ca lucrurile sa decurga de la sine spre binele tau cel mai inalt, pune-l pe Dumnezeu pe primul loc.

Sursa: elfa sattva

Mi-e dor de Tine, stii?

Sunt
o mana de petale 
aruncate la picioarele Tale…

…o melodie, ce se aude in zare, 

inganata de o fata, la rasarit,

din dorul de iubit…

Alunecand in infinit, 

un suflet indragostit

Sunt
simplu, azi.

Sunt incantare si minunare si dor si pace si tumult!

O arcuire,
o inaltare
pe varfuri,

ca sa Te sarut.

Mi-e dor de Tine, stii?

Doar pe Tine te vreau!

Deschide-mi inima

cu o privire si fa-ma pentru totdeauna a Ta.

Ma pre-dau!.

FEMEIA VAZUTA DE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC

Femeia care e bună, nimic nu-i mai bun!

Am cununat odată pe cineva, şi cînd am ajuns la citirea din apostol unde citeţul spune: “iar femeia să asculte de bărbat”, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stăpînit ceremonia, pentru că fetiţa aceea a fost înjosită în cel mai mare moment din viaţa ei.

Dar am tăcut pînă mi-a venit vremea la cuvînt, şi i-am spus: “Am constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai înainte, care spuneau că bărbatul este dator să-şi iubească nevasta. Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să nu-l asculti!” Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie; suntem plini de obligaţii, suntem plini de datorii. Prin urmare, trebuie să vezi într-o iubită de la început, cînd poţi să judeci – pentru că dacă te-ai îndrăgostit nu mai judeci – nişte lucruri pentru viitor, pînă la sfîrşitul vieţii. Deci este dezavantajul celui care se îndrăgosteşte prost, care s-a îndrăgostit pentru că a văzut ceva superficial; el nu mai simte frumuseţea aceea grozavă a iubirii. Credeţi dumneavoastră că acest mare meşter, Dumnezeu, cînd a creat omul, şi pe femeie deci, a creat-o fără să toarne acolo sentimente şi posibilităţi extraordinare?! Femeia, ţineţi seamă, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mai rău, dar care e bună, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cu orice chip s-o faci bună, dar cel mai bine este să nu te grăbeşti la începutul începuturilor.

Există un instinct în noi. Odată, mă găseam la Timişoara. Nu eram călugăr, nici la mînăstire nu eram, dar mă gîndeam la asta. Un student la politehnică se îndrăgostise de o studentă foarte urîtă. M-am trezit cu el la mine să-mi ceară sfaturi, că era înnebunit după ea. N-o cunoşteam, că nu putea să pătrundă oricine pînă la mine, dar el o iubea. Am cunoscut-o apoi. Ea, săraca, n-avea cum să speculeze iubirea, pentru că nu avea nimic, era urîtă. Dar nu există femeie urîtă. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia – adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul, şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adîncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia ea că este. Femeia trebuie preţuită, să ştiti, pentru că mai întîi ne reprezintă o femeie în Împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparînd-o pe ea cu oamenii.

Cum vi se pare, preacuvioase, după experienţa aceasta foarte lungă atitudinea faţă de femeie, în general, sau în relaţia dintre bărbat şi femeie, a evoluat înspre pozitiv sau înspre negativ?

În general, a evoluat spre înflorire, spre pozitiv. Dar, spre îndurerarea momentului istoric în care ne aflăm, există şi foarte multe cazuri cînd femeile abia îşi mai suferă bărbaţii: sunt beţivi, chiar necredincioşi. Au rămas în ateismul anilor trecuţi şi femeile se luptă din răsputeri să-i aducă şi pe ei la credinţă, dar e foarte greu. Cu unii se poate, dar alţii spun: “Iar te rogi, iar te închini? Ce, te-ai pocăit?” Sunt şi cazuri din acestea, dar sunt şi foarte multe familii în care există întelegere duhovnicească. Însă te fură şi treburile. De aceea noi, ca duhovnici şi preoţi, în general, îi sfătuim pe cei care nu au timp pentru rugăciunea de tipic, pentru că se scoală de noapte cu treburi, să aibă o stare de rugăciune acolo unde se găsesc. Dacă tu te duci cu inima deschisă la treburile tale gospodăresti, pe care tot pentru Dumnezeu le faci, cine te opreşte să ai în gînd: “Doamne miluieşte”? Să poţi să intri apoi în casă cu sentimentul acesta de om al lui Dumnezeu.

Nu există “jumătatea mea”

Credeti că fiecare om are o jumătate a lui?

Asta este o expresie care mie nu mi-a plăcut. Nu e o jumătate a ta, ci un tot al tău; tu eşti tot, ea e tot. Nu există grad de rudenie între soţ şi soţie, pentru că ei sunt una. Dumneavoastră ati văzut steaua lui David, evreiască: sunt două triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e făcută de David, care era omul lui Dumnezeu, şi ea reprezintă fiinţa omenească, care are calitatea calităţilor în creaţia lui Dumnezeu: chip şi asemănare cu El. Şi de aceea l-a făcut pe om întîi ca un triunghi echilateral, cu baza în sus, pentru că omul e tare în putere, apoi un triunghi echilateral cu baza în jos, care simbolizează femeia. Nu există “jumătatea mea”. E o expresie spusă la un pahar de vin; la o sticlă de vin, pardon! ca să nu zic la un butoi chiar.

“Să preţuiţi femeia”

Floarea stă în glastră; băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea. Şi apoi, voi trebuie mai întîi de toate să ştiti să preţuiti femeia foarte mult. Ea este o creaţie a lui Dumnezeu extraordinară. Vă daţi seama ce putere are o femeie să te scoată dintr-o stare amărîtă. Faptul că un bărbat ştie că acasă are parte de o iubire desăvîrşită îl face să muncească, să cîştige războaiele, să-şi rezolve problemele.

Să ştiti că femeia nu gîndeşte simplu. Chiar dacă nu e învăţată, ea are o putere de pătrundere deosebită şi e mult mai realistă decît un bărbat. Ea are încă de astăzi un sentiment pentru ziua de mîine. Însă noi discutăm, raţionalizăm nişte lucruri, dar în iubire nu este nimic raţional.

Parintele Arsenie Papacioc

Sursa: ASTRODEVA

Il aprind. El ma face sa curg…

Ma simt iubita pentru mine insami, pentru sinele meu interior, pentru fiecare cuvant pe care-l scriu, pentru timiditaţile, tristeţile, luptele, defectele, fragilitaţile mele… În fiecare zi spun ca nu-l pot iubi mai mult si in fiecare zi descopar in mine mai multa dragoste pentru el. 

Ce pot sa fac cu fericirea mea? Cum pot s-o pastrez? Imi vine sa ingenunchez pe cand cade asupra mea precum ploaia, sa-i adun stropii in dantela si matase si sa-i lipesc din nou de mine.

El imi daruieşte savoarea prezentului. Nicaieri altundeva nu gasesc acest prezent magic, frumos, complet. Cand suntem impreuna, clipa devine infinita… Aceasta clipa de gust pronunţat si absolut al mancarii, al culorii, de rasuflare umana absoluta, de plenitudine. Căci sunt intreaga. Este sfarsitul oricarui zbucium.

Cat de minunat este sa-l poţi admira pe cel pe care-l iubeşti! In plina lumina a zilei, cu totala luciditate. Aşa cum priveşti soarele. Aşa ca voi veni sa te vad dimineata şi din felul in care te voi privi vei sti ca te iubesc, ca sunt tulburata de vocea ta, de ochii tai, de zambetul tau stralucitor si de sunetul pasilor tai. Te voi vedea si sunt fericita, inspaimantator de fericita, pentru ca sunt aproape de tine.

Eu stiu sa dau sens gandurilor lui vagi. El le dezvolta pe ale mele. Il aprind. El ma face sa curg…

Inot pe cer;plutesc,trupul mi-e plin de flori, flori cu degete care imi daruiesc dezmierdari pricepute, pricepute, scantei, nestemate, fiori de bucurie, ameteala, ce ameteala.(…)

Am gasit dragostea,dragostea,dragostea egala! Sunt binecuvantata,binecuvantata cu extaz,cu un extaz nou,un nou fel de dragoste,un nou barbat,o noua lume. L-am gasit pe cel ce se pierde in mine asa cum ma pierd eu in dragostea mea. Am gasit o plenitudine cum numai religia aduce,exaltarea suprema care este o religie. Asta e tot ce mi-am dorit,aceasta egalitate si plenitudine. Iubim intr-un fel pe care toata lumea il crede imposibil. Iubim imposibil. Si sunt coplesita. Extazul interior este urias,inspaimantator. 

Certitudinea,completitudinea. El nu este eu ,el este Celalalt,dar ceea ce imi ofera este dragostea mea-o formula pe care nu a inteles-o nimeni,o dragoste care a fost numita nevrotica,romantica. El o cunoaste..Vorbeste despre aceasta dragoste pe care n-o numin dragoste,aceasta dragoste dincolo de dragoste asa cum o cunoastem imensa,neingradita, cosmica, neindividualizata, lipsita de durere, nelimitata, neegoista, ci un nivel de curgere pe care nu l-am mai cunoscut nici eu, nici el. 

Nu stiu unde traim,dar este cea mai mare si mai inalta lume pe care am cunoscut-o. El e barbatul pentru care as freca podelele,pentru care as face cele mai umile si mai inaltatoare lucruri.  Suntem mai mari impreuna. 

Autoare: Anais Nin ( Jurnal)

Iubirea..o tresarire.. Iubirea o cale.. Iubirea ..in suflet.. Iubirea..Eu sunt!
 

Mi-ar placea sa ma atingi…asa

Iubitula intrebat: 

Cum ti-ar placea sa te ating?

Iubitaa raspuns :

“Mi-ar placea sa ma atingi, ca si cum maine ai pleca foarte, foarte departe si ai vrea sa-ti amintesti de fiecare parte a corpului meu, de netezimea pielii mele, de toate vaile si rotunjimile care alcatuiesc trupul meu.

Mi-ar placea sa ma atingi, ca si cum ai fi orb, stiind ca ma iubesti nebuneste, dar nereusind vreodata sa ma vezi.

Atinge-mi fata, sanii, coapsele… Invata cum „arat”,

imagineaza-ti in minte cand mainele tale imi exploreaza formele.

Mi-ar placea sa ma atingi, ca si cum mainele tale ar fi maini vindecatoare, emanand energia iubirii in fiecare mangaiere.

Mi-ar placea sa ma atingi, ca si cum te-ai hrani prin mangaiere. Hraneste-te din mine, potoleste-ti setea de fericire cu iubirea ce o port in mine.

Mi-ar placea sa ma atingi, ca si cum m-ai hrani prin mangaierile tale, ca si cum atingerea ta mi-ar darui viata si fericire.

Mi-ar placea sa ma atingi, ca si cum mainele tale ar fi pensule si atunci cand ma mangai imi colorezi fiecare parte a corpului cu lumini si nuante stralucitoare, scanteietoare, orbitoare.

Mi-ar placea sa ma atingi precum un sculptor care tocmai si-a incheiat opera, si acum netezeste din nou fiecare parte pentru a-i da stralucire.

Mi-ar placea sa ma atingi, ca si cum mainile tale ar fi foc, transformand in cenusa ceea ce este impur si pastrand doar aurul pur al sufletului meu.

Mi-ar placea sa ma atingi, ca si cum as fi in eternitate

Iubita ta”

Gusta cu degetele savoarea sufletului…

Autor necunoscut

Trimisa de : Printesa Mandarava

Am iubit de mi-au scăpărat călcâiele sufletului

[…]Să-ţi povestesc din viaţa mea de după marea răscruce? Cum iubesc eu şi cum am iubit de mi-au scăpărat călcâiele sufletului peste drumuri mai pieptişe ori mai prăvălişe? Râdeam cu o prietenă care se mira că niciodată, niciodată de când mă ştie ea n-am ponegrit bărbaţii şi dragostea, cu toate că nu am ţopăit chiar de fericire perpetuă în istoriile mele. Şi îi spuneam că în fiecare relaţie pornesc cu toate celulele intacte. Nu a fost mereu aşa, încrederea în dragoste mi-am recăpătat-o după marea răscruce şi simt ca pe un dar privilegiat aceasta putere de regenerare a sufletului şi de încredere necondiţionată în splendoarea esenţiala a iubirii dintre un bărbat şi o femeie. Mă simt ca mireasa din Cronica lui Marquez, numai că eu ştiu încă de la început, ştiu că toate scrisorile de dragoste pe care le-am scris cândva nici nu contează cui, toate scrisorile pe care le scriu, toate chemările, tot dorul meu după Iubitul, îşi vor primi răspunsul cândva, nu contează când, dacă nu în viaţa aceasta, va fi în altă viaţă sau în lumile dintre vieţi, pentru că ştiu că nici o fărâmă de iubire nu rămâne nesporită, nerăsplătită cu adevărat împărăteşte.

Cum văd eu dragostea? Ce se întâmplă când mă îndrăgostesc? Îmi leşină continuu mâinile, mă inunda fără veste un fluviu interior efervescent şi îmi ies din malurile fiinţei cu totul. Inima este mult, mult în afara mea şi respiraţia cuprinde nu doar pieptul, sunt pulsatorie într-un fel care îmi dă senzaţia că înăuntrul meu înfloresc continuu copaci şi izbucnesc în galben orbitor şi portocaliu şi violet înalt… Atunci e cu adevărat strigătul acela pe care îl cunoşti: Daţi-mi un trup, voi munţilor, pentru că aş vrea să mă desfac din încheieturile mele omenesti, să se spulbere toate limitele de oase şi carne. Dar şi munţii sunt prea stângaci…  prea grei de materie. E o sete vertiginoasă care mă face să tânjesc la punctul acela de intensitate hipnotică, unde începe totalitatea. Şi când fac dragoste să mă dizolv pur si simplu în trupul iubitului şi să nu mai fiu în stare să spun cine sunt eu şi cine este el… Să ne iubim, să ne dorim în mod continuu, ameţitor, să simţim cum ne amalgamam de-a dreptul, cum ne pătrundem ireversibil unul de celalalt. Amestecându-ne sângele, respiraţia, sufletele.

Cum văd eu relaţia de cuplu, ce aştept de la un bărbat? Impetuozitate, sevă de viaţă, largheţe sufletească, vocaţia libertăţii şi a explorării, imaginaţie sclipitoare şi inteligenţă înţeleaptă, poftă de joacă, umor surprinzător, dragoste de oameni şi dragoste adâncă de Dumnezeu. O poezie activă a sufletului şi a limbajului chiar cotidian, să mă îmbrace în aurul şi mierea cuvintelor, să mă cucerească şi să mă alinte în cuvinte. Şi săruturi şi mângâieri neostenite, de o senzualitate răvăşitoare, înflăcărată şi săruturi şi mângâieri tandre, mătăsoase, nepământeşti…. Să se bucure cu totul de dragostea pe care i-o dăruiesc. Să înseteze împreună cu mine la topire-contopire. Să aibă forţa interioară şi propria putere de a se dărui, de a se dezvălui, nu doar mie, ci lumii intregi şi Divinului însuşi.

Bărbatul e limpezimea, voinţa, nobleţea, seninătatea, curajul, dreptatea. El este făptuitorul, întemeietorul. Un căutător profund, mereu gata să escaladeze muntele interior, solidar cu mine în această căutare, deschis către solidaritate cu toţi adevăraţii căutători. Are vocaţia prieteniei, este generos, neistovit, plin de credinţă în cele bune, are capacitatea de a se minuna în faţa vieţii, de a învăţa continuu. Şi mai ales are sentimentul de recunoştinţă faţă de toate darurile existenţei. Şi dorinţa-voinţa-puterea de a face lucruri care contează, care folosesc multor oameni.

Punctul culminant al iubirii este tocmai această încredere absolută unul în celălalt. Libertatea totală în relaţia noastră. Adevărul complet despre sufletele noastre, adevăr pe care ni-l împărtăşim, adevăr care ne este merinde pentru drum. Este intimitatea care ne face să comunicam în deplină pace interioară şi ne face totodată să ne simţim unul altuia gândurile şi stările, chiar fără să mai avem nevoie de cuvinte. Este momentul în care comunicarea noastră atinge intensitate supraomenească, scoţând fiinta cea nouă pe care o alcătuim din chingile pământeşti şi proiectând-o undeva pe verticală. Eu cred că punctul culminant al iubirii dintre doi oameni este în Dumnezeu adevărat. Cred că iubirea este cel mai dulce-grabnic drum către Împărăţie. Care  izvorăşte mereu dinăuntrul nostru.

Da, sunt riscuri. Sunt capcane. Gelozia. Ataşamentul. Posesivitatea. Frica. Orgoliul. Comoditatea. Plictisul, sastisirea. Lăcomia. Orbirea şi încăpăţânarea. Dar o iubire poate supravieţui atâta timp cât ţinta ei e dincolo de noi. Când cuplul nu e un capăt – cu toate marile lui iluzii de stabilitate, căci în lume, cred eu, nu există încremenire, ceea ce nu creşte, cu siguranţa des-creşte, se stinge, se împuţinează. Când cuplul este şi el o treaptă. Foarte aproape de cer.

Sursa: DulceDeea