Cine a fost alaturi de tine in cele mai grele situatii?

A fost odata o oarba care se ura pe ea insasi din cauza ca era oarba.
Ea ura pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor. El era intotdeauna gata sa o ajute.

Intr-o zi ea i-a spus lui:
“Daca as putea sa vad lumea, eu m-as casatori cu tine.”

Intr-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Cand bandajele au fost
luate jos, ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei.

El a intrebat-o:
“Acuma ca tu poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?”
Fata s-a uitat la el si a vazut ca el este orb. Numai vazand ochii
lui inchisi a socat-o. Ea nu se astepta la asta. Gandul ca trebuie sa
se uite la ochii lui inchisi toata viata ei a facut-o sa-l refuze.

Prietenul ei a plecat si a daua zi i-a scris o nota spunand:
“Sa ai grija de ochii tai, draga mea, pentru ca inainte sa fie ai tai,
au fost ai mei!”

Asa este si cu mintea omeneasca care lucreaza aproape intodeauna cand
starea noastra se schimba.
Numai cativa dintre noi ne reamintim cum
viata noastra a fost inainte, si cine a fost alaturi de noi in cele
mai dureroase situatii.
 
Iubirea este un cadou! 

Cum " a darui" iti poate schimba viata

Tu ce ai face daca lumea ta s-ar destrama?
La o luna de la data casatoriei, Cami Walker, 32 ani, a fost diagnosticata cu scleroza multipla. Foarte curand nu si-a mai putut folosi mainile, apoi vederea unui ochi. Simtindu-se deprimata si gandindu-se la sinucidere, Cami a cerut ajutorul unei prietene, pentru sustinere. Dar a primit o reteta neobisnuita: “Inceteaza sa te gandesti la tine si incepe sa oferi 29 de daruri in 29 de zile”
**************************************

TTD = The Today Show
CW = Cami Walker

– TTD:  Cami Walker – autoarea cartii “29 de daruri – Cum o luna de daruire iti poate schimba viata”. Cami – buna dimineata!
– CW: Multumesc.
– TTD: Cand ti-am citit povestea, am gasit-o de necrezut in mare parte, fiindca nu pare plauzibila. Prin oferirea de daruri iti poti schimba viata. Si nu doar psihologic, ci si fizic. Vreau sa revin la 2006, cand ai fost diagnosticata cu MS (scleroza multipla). Cum spuneai, o tanara de 32 de ani, proaspat casatorita. Cat de repede a avut boala un impact asupra ta?
– CW: Boala mea a progresat foarte rapid, de fapt. Dupa doi ani de la diagnosticare imi era greu sa merg, casnicia imi era foarte tensionata, pentru ca sotul meu ma ingrijea tot timpul. Si aveam dureri mari. Mai mari decat majoritatea bolnavilor de MS. Deci lucrurile nu stateau bine. Eram profund in depresie.
– TTD: Intr-un astfel de moment ai sunat o prietena. Cautand compasiune, ai gasit cu totul altceva. Spune-mi despre ce ati vorbit.
– CW: Ei bine, ea este de fapt un sfatuitor spiritual pentru mine, deci nu doar prietena.
– TTD: Numele ei este Imboli Crioso.
– CW: Imboli, Crioso, da. Si cu siguranta nu m-as fi asteptat ca ea sa… Sunasem sa-mi plang de mila. Dar ea m-a intrerupt si mi-a spus: “Trebuie sa incetezi sa te concentrezi pe problema. Dai prea multa energie si atentie acestei boli. Tu o hranesti, practic”.. Si mi-a spus: “Am o reteta pentru tine”. Imi mai daduse multe retete de-a lungul anilor, erau intotdeauna foarte ciudate.
– TTD: Dar aceasta presupunea 29 de daruri in 29 de zile! Care a fost prima ta reactie cand ti-a spus asta?
– CW: M-am gandit ca e simpla nebunie! Eu deabia puteam cobori din pat in majoritatea zilelor! Cum ar putea sa ma faca sa ma simt mai bine daruirea unui rest de bani sau donarea unor haine folosite?
– TTD: Si totusi, ai inceput s-o faci si ai inceput sa vezi schimbari!

 
– CW: Da, asa e. Ce cred ca s-a intamplat: am trait o mare modificare psihica. Care a ridicat calitatea gandurilor mele. Si am inceput sa ma concentrez… In fiecare zi, cand ma trezeam, eram emotionata de ce oportunitati am de a oferi. Si am inceput sa ma concentrez pe lucrurile de care eram capabila in fiecare zi, in locul limitarilor mele, cauzate de MS.
– TTD: Si este vorba despre daruri simple, in majoritatea lor. Unul era sa gatesti cina pentru sotul tau – ceva ce nu putusei sa faci in ultima vreme. Sau sa duci o carte unui prieten.
– CW: Da. Toate – lucruri foarte mici. I-am dat un servetel unei prietene intr-o zi, pentru ca era trista. Tocmai isi pierduse mama din cauza unor complicatii ale MS.
– TTD: In carte vorbesti despre faptul ca dupa 14 zile de oferit daruri, nu mai foloseai cadrul!
– CW: Da, de fapt am observat ca nu-l mai foloseam abia dupa 2 zile! Dupa 2 zile am realizat ca mersesem fara el!
– TTD: Si tu crezi sincer ca asta are legatura cu actul de a oferi.
– CW: Chiar cred ca este datorita modificarii energiei mele si gandurilor mele. Cred ca arata puterea pe care gandurile noastre o au. Si cum gandirea negativa si cea pozitiva au un impact direct asupra sanatatii noastre mentale si fizice.
– TTD: Si ai dus aceasta provocare online. Primind o multime de reactii. Aproximativ 5000 de oameni din 32 de tari…
– CW: 38 de tari!
– TTD: …din 38 de tari, se ofera acum pe ei insisi!
– CW: Da!
– TTD: Si tu? Continui sa daruiesti zilnic?
– CW: Da, ofer un dar in fiecare zi, pentru ca ma mentine intr-un loc bun, pozitiv, concentrata pe ce am de oferit lumii. Imi da un scop.

 
– TTD: Si care e starea MS la tine?
– CW: Ultimele 3 scanari au aratat ca boala nu a mai progresat. Singurul lucru care s-a schimbat este daruirea. Nu am schimbat nici medicatia, nimic altceva. Merg aproape normal, in aproape fiecare zi, ma simt bine, am un nivel bun de energie, pot munci 2-3 ore pe zi, am scris o carte…
– TTD: Este o reteta puternica! Stiu ca unul dintre lucrurile pe care le poti face este sa oferi flori oamenilor. Asta este puterea florilor. Din partea emisiunii, pentru tine…
– CW: Le voi oferi oamenilor de afara.
– TTD: Cami Walker, iti multumim.
– CW: Am si eu un cadou pentru tine.
– TTD: Multumesc mult. Deja imi place! Cartea se numeste “29 de daruri”. Cami Walker, iti multumim mult.
– CW: Si eu va multumesc!
– TTD: Si sanatate!  

Traducere de Cristina Ivan

********************************************************

Fericirea este intelepciunea de a te bucura de tot ceea ce iti daruieste Dumnezeu!

Anima 

Tu ce iti doresti cu adevarat acum, in inima ta ?

Motto: “Uneori, binecuvantarile lui Dumnezeu intra spargand toate vitraliile”– Paolo Coehlo
Nicio dorinta a inimii nu este fara rost…dorintele ne arata ceva despre noi insine, contin in germenele lor o invatatura si o provocare pentru noi, care ne va ajuta sa ne cunoastem si sa fim fericiti, implinindu-ne rostul prin descoperirea de sine. 
URMEAZA-TI INIMA!

*************************************************
” – De ce nu stiu sa ma rog cu sufletul?

– Pentru ca iti lipseste smerenia de a il asculta si de a afla ce isi doreste el, sufletul tau. Iti este rusine sa asculti ce cere sufletul tau. Si iti este teama sa duci aceste cereri pana la Dumnezeu, fiindca tu crezi ca El nu are timp sa se ocupe  de asa ceva.

Se afla in fata unui apus si alaturi de un intelept..totusi, ori de cate ori apareau astfel de momente in viata ei, avea impresia ca nu le merita.
– Ma socotesc nedemna, da. Cred ca aceasta cautare de sine a fost facuta pentru persoane mai bune decat mine. 
– Aceste persoane ”mai bune”, daca exista, nu mai trebuie sa caute nimic. Ele sunt deja manifestari ale spiritului. Cautarea a fost facuta tocmai pentru oameni ca noi.
– Atunci, invata-ma sa ma rog.
Magul se intoarse direct catre soare si inchise ochii.
– Doamne, suntem oameni si nu ne cunoastem maretia. Da-ne smerenia de a cere ceea ce ne trebuie , Doamne, fiindca nicio dorinta nu este in zadar si nicio dorinta nu este fara valoare. Fiecare stie cel mai bine pentru el insusi cu ce sa isi hraneasca sufletul; da-ne curaj sa ne privim dorintele ca venind din fanatana Intelepciunii Tale eterne. Numai acceptandu-ne dorintele putem avea o idee despre cine suntem, Doamne. Amin
Apoi Magul spuse:
– Acum e randul tau.
– Doamne, fa sa inteleg ca daca mi se peterce ceva bun in viata este pentru ca merit. […]Fa-ma sa fiu destul de smerita pentru a accepta ca nu sunt diferita de ceilalti, Doamne. Amin.
Ramasera in liniste, privind apusul, pana cand ultima raza de soare a zilei aceleia a parasit norii. Sufletele lor se rugau, cereau si mutumeau ca erau impreuna.”

*                                                                                  *                                                                         *

“Adu-ti aminte ca primul drum direct catre Dumnezeu este Rugaciunea. Cel de al doilea drum direct este Bucuria.”

Fragmente din romanul ” Brida” de Paolo Coehlo


************************************************

Tu ce dorinta a sufletului tainuiesti acum in inima ta? 
Si cum te rogi pentru ea?

Las-o sa iti vorbeasca despre tine, sa te ajute sa cunosti inca ceva despre tine, sa iti vorbeasca despre cine esti si incotro se indreapta inima ta!
Si aminteste-ti doar, in timp ce o lasi sa te conduca spre bucuria din tine insati ca- “Doar cunoasterea insotita de transformare este intelepciune”.

Lasa dorintele inimii tale sa te transforme mereu intr-o fiinta mai buna.
***********************************************

Anima

Reguli simple pentru viata

 In primul rand,
O să primeşti un corp ;



S-ar putea să-ţi placă, s-ar putea sa nu,

 
Dar e al tău şi va trebui să-l păstrezi până la sfârşit.

Pretuieste-l si ingrijeste-l si bucura-te de tot ceea ce are de oferit.

 
Vei învăţa multe lucruri.

 
Eşti înscrisa cu normă întreagă,
la o şcoală informală numită “VIATA”.
Aici nu sunt greşeli, doar lecţii.
Creşterea e un proces definit de incercări, erori, reusite şi experimente.



Experimentele eşuate fac şi ele parte din acest proces,
la fel ca şi cele care în cele din urma dau rezultate.




ATENTIE! Lecţiile se repetă până le vei învăţa!
O lecţie îţi va fi prezentată în diverse feluri,

pana cand o vei intelege.
Când ai învăţat-o, poţi trece la lecţia următoare.

Lecţiile nu se termină niciodată.
Nu există nicio parte a vieţii care să nu conţină lecţiile sale.



Atâta timp cât eşti vie, vor mai fi lecţii de învăţat.
Ceilalţi oameni sunt o oglindă a ta.

Nu poţi aprecia sau dezaproba ceva la o persoană,
decât dacă e ceva ce îţi place sau urăşti la tine însaţi.

Ce vei reuşi să faci cu viaţa ta depinde doar de tine

Ai primit la nastere toate uneltele şi resursele de care ai nevoie.

 
Tu hotărăşti ce vei face cu ele. Alegerea îţi aparţine.

 


Viaţa e o călătorie a Cunoaşterii de sine.

 

autoare: Cherie Carter Scott

*******************************************

Anima
http://embed.trilulilu.ro/audio/sumicombi/0d2db7d3b06752.swf
Asculta mai multe audio Muzica

De ce tipam unii la altii


 “Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
 -De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
 -Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.
 -Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul
 -Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.
 Maestrul intreba din nou:
 -Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
 Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
 -Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari. 

 Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura.


Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
 In final,inteleptul concluziona, zicand:

 

  

 

 -Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.” –  Mahatma Ghandi

Sa va fie zilele pline de iubire si pace.

Alina Dospinescu

Raul este doar absenta Binelui – sa facem bine!

Dumnezeu vs. stiinta ?

 

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie… Profesorul ateu  ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare  
Esti crestin, nu-i asa, fiule?
  Da dle, spune studentul  
Deci crezi in Dumnezeu? 
 
Cu siguranta
Dumnezeu e bun?
Desigur, Dumnezeu e bun.

E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
 
Da

Profesorul zambeste cunoscator.  Se gandeste putin. Uite o  problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

Da, dle. As incerca.  
 Deci esti bun.

N-as spune asta.

Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
 

El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.

Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

Pai…, da, spune studentul 

 

Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare “Nu”

De unde vine Satana?

Studentul ezita. De la Dumnezeu.

Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?  

Da, dle.

Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
 

Da

Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

Da

Deci cine le-a creat?


 
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.


Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?  

Nu, dle. Nu L-am vazut.  
Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?

Nu, dle, nu l-am auzit.

L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?

Nu, dle, ma tem ca nu.

Si totusi crezi in el?

Da.

  Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

Dle profesor, exista caldura?

Da

Si exista frig?  

Da, fiule, exista si frig.

Nu, dle, nu exista.


Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.


Studentul incepe sa explice.


‘Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corps au obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corps au material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.


Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.


 
Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?


Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE  sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?


Poti explica in ce fel?

Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?    

Daca te referi la procesul evolutiei , tinere, da, evident ca da.

Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?  

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul.

Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predate studentilor ceea ce ati observat, ci doar ceea ce  credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator? 

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

 
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….
Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?
 
  Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul. 
 
La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.  

Profesorul s-a asezat.
 
   
PS: Studentul era Albert Einstein.

Albert Einstein a scris o carte intitulata “Dumnezeu vs. stiinta” in 1921….


  ****************************************
Prin facerea de Bine, raul va fi gradat anulat.
Sa facem deci mult bine si (o) sa ne fie de Bine! 🙂
Anima

Creeaza fericire !



PRINCIPIUL NARCISEI GALBENE

Fiica mea mi-a telefonat de mai multe ori sa-mi spuna:
” -Mama, trebuie sa vii sa vezi narcisele galbene inainte ca vremea lor sa treaca!”

Eu doream acest lucru, dar era un drum de doua ore cu masina de la Laguna la lacul Varful Sagetii. Cand fiica mea a sunat a treia oara, i-am promis ca voi merge joia viitoare. In acea zi insa timpul s-a racit dintr-odata si a plouat.


Dar promisesem, asa ca am mers acolo. Cand in sfarsit am pasit in casa lui Carolyn si i-am salutat si imbratisat pe ea si pe nepotii mei am spus:

” -Carolyn, lasa narcisele galbene. Timpul este nefaborabil, sunt nori si ceata, asa ca nu exista nimic in lumea aceasta care sa ma faca sa mai conduc cativa kilometri!”

Fiica mea a zimbit si, cu mult calm, a spus:

” -Noi conducem pe vremea asta, mama.”
” -Ei bine, nu merg nicaieri pina nu se face timp frumos.”

Am crezut ca am fost destul de convingatoare.

” -Sper insa ca ma vei duce la service ca sa-mi ridic masina”, a spus fiica mea.
” -Cat de departe trebuie sa mergem?”
” -Cateva strazi. O sa conduc eu, sunt obisnuita cu asta.”

Dupa cateva minute, am intrebat-o:

” -Unde mergem ? Asta nu e drumul spre service.”
” -Mergem spre narcisele galbene.” Carolin a zambit.
” -Carolyn”, am spus eu cu asprime in glas,” te rog sa intorci!”
” -Linisteste- te, mama. Nu-ti vei ierta niciodata daca pierzi aceasta experienta.. “

Dupa aproximativ 20 de minute, am intrat pe o straduta pietruita si am vazut o mica biserica. Mai incolo, pe partea bisericii, am vazut scris cu litere de mana: “Gradina narciselor galbene”. Am coborat din masina si am mers in urma lui Carolyn in jos pe carare. Apoi cararea a cotit si cand am ridicat privirea am ramas muta de uimire.

Inaintea mea se afla cea mai minunata imagine. Arata de parca cineva luase un butoi urias de aur si il revarsase peste piscul si versantii muntelui. Florile au fost plantate in maiestuoase vartejuri, minunate fasii si randuri portocaliu inchis, albe, galben ca lamaia, roz-portocaliu, galben ca sofranul si galben ca untul.

Fiecare varietate de flori a fost plantata ca un grup, asa ca s-au involburat si au inflorit ca niste rauri cu tonalitati cromatice unice.. Erau 5 acri de flori.

 
  
 

“-Dar cine a facut asta?”, am intrebat-o pe Carolyn.

” -O femeie. Ea locuieste aici pe proprietate. Aceea este casa ei.”

Carolyn mi-a indicat o casa mica si modesta in mijlocul acelui tinut. Am mers catre casa. Pe un zid am vazut un afis. “Raspunsuri la intrebarile pe care stiu ca ti le pui” era titlul.

Primul raspuns a fost un simplu: “50.000 bulbi.”

Al doilea raspuns a fost: “Unul, pus pe rand, de catre o singura femeie. A fost nevoie de doua miini, doua picioare, multa inima si putina creativitate.”
Al treilea raspuns a fost: “Am inceput in 1958”.

Am descoperit atunci Principiul Narcisei Galbene. Pentru mine, acel moment a fost o experienta care mi-a schimbat viata.

M-am gindit la aceasta femeie pe care eu nu am intalnit-o niciodata si care, cu mai mult de 40 de ani in urma, a inceput cu un bulb, creand in timp propria sa viziune asupra frumusetii si bucuriei si impodobind varful unui munte obscur. Plantand pe rand cate un bulb de narcisa, an dupa an, ea a schimbat pentru totdeauna lumea in care traia. A creat ceva nespus de magnific, de frumos, de inspirat.

Principiul pe care ni-l arata gradina ei de narcise galbene este unul din cele mai marete principii ale cresterii si evolutiei. Este lectia care ne invata sa inaintam spre scopurile si dorintele noastre, pas cu pas – adesea facand doar un pas mic, de copil – si sa invatam sa iubim ceea ce facem, sa invatam sa folosim acumularea in timp.

Cand multiplicam momentele scurte de timp in care producem ceva mic, prin efort zilnic, vom constata ca putem realiza lucruri magnifice. Putem schimba lumea.

” -Treaba asta ma intristeaza, intr-un fel”, am recunoscut eu. “Cate as fi putut realiza, daca mi-as fi stabilit un scop minunat acum 35 ori 40 de ani si as fi muncit in toti acesti ani sa-l ating, plantand cate un singur bulb o data… Gandeste-te ce-as fi fost in stare sa realizez!”

Fiica mea mi-a spus raspuns in stilul ei direct:

” -Incepe de maine! Nu mai are nici un rost sa te gandesti la timpul pierdut!”
******
 

* Modul de a face dintr-o “lectie” o bucurie si o cale de evolutie, in loc de un motiv de regret, este sa te intrebi: “Cum pot folosi azi ceea ce tocmai am invatat?”.
* Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit, decat cel prezent. Daca nu acum, atunci cand? Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa aceepti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.
Asa ca INCETEAZA sa mai astepti…
-pana cand masina ori casa este platita,
-pana cand iti iei o masina sau casa noua,
-pana cand copiii pleaca de acasa,
-pana cand iti termini studiile,
-pana cand slabesti 10 kg,
-pana cand te ingrasi 10 kg,
-pana cand te casatoresti,
-pana cand ai copii,
-pana cand te pensionezi,
-pana la vara,
-pana la primavara,
-pana la iarna,
-pana la toamna,
-pana cand mori…
Nu exista un moment mai bun ca cel de acum, pentru ca sa fii fericit. Fericirea este o calatorie, nu o destinatie! Si poate ca astazi este cea mai buna zi ca sa plantezi primul bulb al propriei tale gradini de narcise… tu stii cel mai bine! 

 -autor necunoscut

*****************************************
VIATA ESTE FERICIRE PENTRU CEA CARE CREEAZA  FRUMUSETE SI FERICIRE ! 

Anima

 

LUMEA CARE MA INCONJOARA E O OGLINDA



LEGILE OGLINZII

1. Tot ceea ce ma deranjeaza la altul, nu-mi place, cred ca eu as face mai bine, l-as schimba, etc.-TOTUL ESTE IN MINE, deci tot ceea ce eu critic in celalalt, luptand impotriva lui-TOTUL ESTE IN MINE.

2. Tot ceea ce altii critica in mine, lupta sa ma schimbe, iar acest lucru ma enerveaza, ma deranjeaza, ma irita, etc – inseamna ca NU E REZOLVAT IN MINE. Egoul este cel jignit, deoarece am un ego foarte puternic.

3. Tot ceea ce altii critica in mine incercand sa ma schimbe, dar daca pe mine nu ma deranjeaza, atunci ESTE PROBLEMA LOR, neputinta lor pe care o reflecta asupra mea, pentru ca ei nu pot, nu au curajul sa se recunoasca in ei insisi. Nu le convine, le e frica.

4. Tot ceea ce iubesc in celalalt, IUBESC IN MINE, exista in mine, pentru ca ma recunosc in persoana celuilalt, pentru ca stiu ca toti suntem unul.

5. LUMEA CARE MA INCONJOARA E O OGLINDA.

Daca ma uit in ea, ma vad pe mine.
Daca ma uit urat, si ea ma priveste urat.
Daca zambesc, si lumea imi zimbeste.
Permanent lumea ma oglindeste.