Tag: am invatat ca..

9 lucruri pe care femeile ar trebui sa le invete de la pisici

Vă doriţi o viaţă fericită şi plină de succese? Învăţaţi de la pisicile voastre!
1. Fii atenta si prezenta!
Pisica, în tot ceea ce face, se dedică 100% acelei activităţi. În timp ce noi suntem ocupaţi zilnic să alergăm după diverse lucruri neimportante, să ne îndeplinim taskurile, uitând să fim atenţi la detalii, pisica, indiferent ce face, este prezentă. Cu fiecare muşchi, cu fiecare nerv, cu fiecare mişcare, este concentrată pe ceea ce se întâmplă. Fie că se joacă, fie că vânează, fie că se alintă, acest lucru este cel mai important pentru ea, observând totodată orice schimbare în jurul ei.
Cum putem exersa? Simpla deschidere a uşii poate fi un exerciţiu: deschide uşa cu cheia concentrându-te numai pe asta. Sinte suprafaţa cheii în mână, ascultă sunetul făcut de broască, simte momentul de rezistentă când întorci cheia.



2. Răbdare, rezistentă, perseverenţă.

Pe noi, oamenii ne caracterizează sintagma “Dă , Doamne, dar imediat!”. Vrem de toate, şi dacă se poate, instant. De preferinţă, fără efort. Iar dacă nu ne iese din prima, ne supărăm şi plecăm. Pisica, în schimb, e în stare să pazeasza gaura şoricelului ore întregi, fără să crâcnească. Crede în ceea ce şi-a propus şi nu regretă nici timpul, nici efortul investit.
3. Relaxeaza-te!
Noi alergăm, lumea e într-o cursă nebună spre nu se ştie ce. Unora ni se pare că odihna este timp pierdut de pomană. Că dacă se opresc, rămân în urmă. Alţii au nevoie de condiţii speciale de relaxare, o ambianţă anume. Pisica nu-şi face probleme de genul acesta! Ea e în stare să stea cu burta la soare, în cele mai ciudate locuri şi în cele mai haioase poziţii. Ea ştie să-şi găsească echilibrul între activitate şi pasivitate.


4. Ocupă-te de tine!
sau “mens sana în corpore sano”. O pisică se spală, se ocupă de gheruţe, îşi ţine blăniţa aranjată. Dacă nu se toaleteaza, înseamnă că e bolnavă sau bătrână. Pisica parcă ştie că un aspect exterior plăcut oglindeşte o sănătate fizică şi psihică bună.
5.Întinde-te!
După un somn bun, pisica se întinde ca un adevarta maestru de yoga. Îşi curbează spatele apoi se întinde cât ajunge. Spatele constituie sprijinul principal al corpului, aşa că ar trebui să-i acordăm câte o dezmorţire, mai ales dacă avem un job de birou.


6. Rămâi curioasa şi jucăuşa!
Uită de normele sociale ale adulţilor care se conduc după “trebuie”, “e voie”, “nu se face”. Uite aşa se pierde bunătate de spontaneitate şi curiozitate copilărească, determinandu-te să eviţi orice schimbare, orice perturbare a ordinii tale zilnice, orice ieşire din zonă de comfort, cum ar spune psihologii. Pisicile în schimb sunt deschise la nou, interesate, gata să descopere şi să experimenteze lucruri noi.
7. Sa stii ce vrei!
Mulţi consideră pisicile egoiste, autonome şi calculate. De fapt, ele ştiu ce vor, aşa că îşi exprimă dorinţele în mod clar, sincer şi consecvent, până când şi primesc ceea ce vor. Oamenii de multe ori se lasă purtaţi de val, fără să ştie ce vor, nu-şi urmăresc ţelurile destul de consecvent, sau se agaţă de alţii din jur pentru a le rezolva problemele.


8. Spune Nu!
Pisica ştie să zică Nu!, prin gesturi, scuipat, chiar zgâriat. Oamenii câteodată uită să spună Nu! Mai ales femeile. Totuşi, pentru un echilibru psihic bun, ca să ne păstrăm stima de sine, este important să stabilim nişte limite şi să spunem Nu! atunci când e cazul.
9. Ridică-te intotdeauna!
Fie, ar trebui să zic “cazi în picioare”. Pisica are 9 vieţi şi cade totdeauna în picioare. Nouă ne trebuie o forţă interioară puternică, flexibilitate sufletească, adaptabilitate, ca să ne ridicăm din cele mai grele situaţii, aparent fără ieşire. Cu alte cuvinte, lăsaţi trecutul deoparte, fiţi atenţi la prezent, căci acesta ne defineşte viitorul.
Sursa: iby.ro

CÂND AM INVATAT SA MA IUBESC PE MINE…



-Te îndemn să mă iubești! 
Eu sunt imaginea ta fidelă în oglindă, de aceea fugi de mine. Iubește-mă, și atunci vei ști că te iubești pe tine. Altfel, vei fugi toată viața de tine însuți, și-ți vei căuta scăparea în imagini ieftine, ușor de manevrat, distorsionate și distorsionante. Îți vei umple viața cu mărunțișuri care nu te vor ajuta deloc; și vei fi din ce în ce mai nefericit pentru că nu-ți vei găsi liniștea. Pentru că, de fapt, nu trăiești cu tine, ci cu o himeră, o imagine mincinoasă a ta care se schimbă și te schimbă în permanență.
Nici măcar nu mai știi cine ești și ce reprezinți pentru tine. 
Uită-te la tine, fugi de mine și lupți cu mine în permanență dar, de fapt, asta o faci cu tine însuți.
Nu am nevoie de un om puternic alături de mine, cum mi-ai spus, pentru că asta ar fi tot o minciună.
Puterea vine din mine însămi, și dacă nu e așa, niciun seamăn nu mi-o poate furniza, ci doar înlocui cu a lui. Iar asta nu aș mai fi eu.

Am nevoie de iubire, nu de cineva!
Am nevoie să iubesc fără să mă justific în fața ta, sau a oricui.
Am nevoie să te iubesc, așa cum știu eu să o fac.
Nu am așteptări, nu am proiecții. Doar iubire!

Pentru că tu mă reprezinți pe mine, ești imaginea mea în oglindă. Ești cel care mă reflectă pe mine, cu bune, cu rele. 
Oricum sunt doar aprecieri în funcție de toanele noastre. Vrem să vedem doar plusul, niciodată minusul.

De aceea am luptat cu tine non-stop. De aceea am luptat, de fapt, cu mine!
Pentru că am refuzat să văd realitatea. Am încercat, în permanență, să creez o altă realitate, confortabilă statusului și emoțiilor mele de atunci. Iar dacă ele se schimbau, schimbare să fie și în realitatea pe care am creat-o!
Acolo mă simțeam bine; încercam să fac o lume veselă. De cele mai multe ori primeam exact opusul, pentru că refuzam să văd rebuturile și lucrurile neterminate din cotidianul meu.
Sigur, acestea erau momentele în care numai Universul era de vină, sau avea ceva personal cu mine, de parcă eu aș fi fost Calea Lactee!
Nu! Eu eram cea care avea ceva cu mine, pentru că mă mințeam. Refuzam să văd realitatea!

Când te-am văzut pentru prima dată, m-ai lăsat fără suflare!
Plexul meu solar și ceilalți centri energetici au reacționat instinctiv. A fost ceva magic, o feerie, ceva ce nu mai doream să se încheie, ci să se prelungească le nesfârșit.

Acum îmi dau seama: atunci m-am văzut pentru prima dată pe mine! Și m-am iubit, îndrăgostindu-mă de tine, imaginea mea!

Au urmat lunile în care drumul de la agonie la extaz și înapoi a devenit cotidianul meu, scuturând din temelii lumea pe care mi-am construit-o, sau am crezut că o construiesc cu atâta migală.
Am avut senzația că s-a prăbușit totul, atunci când ai dispărut după ce m-ai învinuit de lucruri crude, crunte și total neadevărate.

Dar, de fapt, acolo nu era nimic, nici o lume!
Era un mare balon de săpun pe care îl numeam „viață”, și în care mi-am auto-distribuit rolul principal. Furiile mele îndreptate spre tine erau, de fapt, pentru mine.
„De ce, de ce?” strigam, urlam în sinea mea.
Acum știu. „De ce, de ce te minți singură și refuzi să vezi realitatea? De ce?”

Pentru că e mai comod și mai la îndemână. Pentru că minciuna e mai ușor de suportat, e mai maleabilă; se mulează pe toanele noastre de moment, și poate crea instant un univers în care suntem zei, indiferent că prestația noastră e jalnică sau nu.


Îmi doream să mă iubești, pentru că nu știam cum să mă iubesc eu.
Îmi doream să mă vezi frumoasă, pentru că eu nu mă mai vedeam.
Îmi doream să mă îmbrățișezi, pentru că refuzam să mă alint pe mine.
Îmi doream prezența ta, pentru că pe a mea am uitat-o.
Îmi doream să mă faci să râd, pentru că nu mai știam cum.
Îmi doream să mă atingi pentru că nu mă mai atinsesem demult, nici măcar cu un gând.
Îți vânam privirea, pentru că eu am refuzat să mă mai privesc.
Îmi doream să mă vezi, pentru că nu mă mai puteam vedea.
Îmi doream să aud vocea ta, pentru că la vocea mea eram demult surdă.
Visam să mă întregești pentru că nu știam cum să fiu întreagă.
Voiam să mă ajuți, pentru că nu mai știam cum să mă ajut.
Îmi doream respectul tău, pentru că demult nu mă mai respectam.
Îți doream iubirea…pentru că eu am uitat să mă iubesc.
Am uitat că trebuie să mă iubesc.
Am uitat de mine!

Ai reapărut în viața mea, și am știut că totul are un scop. 
Auzul vocii tale m-a rearuncat în haos.
Și eu care mă mințisem atât de frumos că am o viață în care „echilibrul” era cuvântul de ordine…

Mintea striga „de ce, de ce?”, singura tânguire pe care o știa manevra pe drumul sigur al victimizării.
Și atunci, sătulă de lamentări, am hotărât să dau ascultare sufletului.

„De ce?”, l-am întrebat pe Dumnezeu. Și mi-a răspuns :
„Află cine este el, pe cine reprezintă, și vei ști de ce”.

Cine este el?

„Dar cine ești tu?”, m-a întrebat o altă voce.
Chiar, cine sunt eu?

„Dar tu cine ești?”, am întrebat.
„Sunt cel ce încearcă, cel ce se îndoiește, cel ce te face să te îndoiești, sau multe alte nume . Rolul meu este să îți pun întrebări, să nasc îndoieli, să îți clatin credința”.

Am știut cu cine vorbeam, pentru că eram deja aruncată în abis. Dar nu-mi era frică.

„- De ce nu îmi este frică?
– Pentru că nu îți mai e frică de tine, iar asta înseamnă că ești pregătită.

[…]


Și atunci am știut răspunsul la întrebarea pusă de Dumnezeu; am știut cine ești tu. 

Ești…EU! Esti oglinda mea, prin care pot sa ma vad reflectata si sa ma cunosc.

Te iubesc, pentru că mă iubesc pe mine!
Nu am nevoie de tine, ci am nevoie de mine.
Nu te vreau pe tine, mă vreau pe mine.
Nu mai vreau nimic de la tine, acum știu ce vreau de la mine.

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!
Te iubesc din tot sufletul!
Te eliberez!

Mulțumesc!
Mă iubesc din tot sufletul!
Mă eliberez!

Te îndemn să mă iubești pentru că sunt imaginea ta fidelă.
Te îndemn să te iubești.
Acesta este ADEVĂRUL, DRUMUL, VIAȚA!

Te iubesc!
Mulțumesc!

Autor: dr. Edith Kadar

15 semne care arata ca ai o iubita pe cinste

Primele intalniri in viata unui cuplu sunt cele mai interesante si importante pentru viitorul relatiei. Sunt cateva semne pe care barbatii ar trebui sa le ia in seama inca din aceste momente.

Daca prietena ta se potriveste descrierii de mai jos, ar fi cazul sa o tii bine, pentru ca este, fara indoiala, perechea potrivita, subliniaza Lifehack.

1.Va plac aceleasi lucruri

Va place sa mergeti la film, sa inotati si alte activitati similare. Desigur, nu veti fi in acord la toate, insa cel putin va aflati pe aceeasi pista 90% din timp.

2. Nu interfereaza cu munca ta

Yoko Ono (a doua sotie a lui John Lennon) spunea intr-un interviu: “Intr-un fel, amandoi, John si cu mine ne-am ruinat carierele stand mereu impreuna”. Cu toate acestea, destramarea The Beatles a fost o chestiune complexa si de lunga durata. E important sa nu stati tot timpul impreuna.

3. Iti spune de ce este intr-o stare proasta

Nimeni nu poate fi intr-o stare buna de spirit tot timpul. Insa ea iti va spune daca e ceva in neregula, daca s-a intamplat ceva la locul de munca, ce o face sa se simta rau. Unii oameni numesc asta o comunicare reala.

4. Te iubeste pentru cine esti, nu pentru ceea ce faci

O multime de oameni celebri atrag prin renumele lor. Tim Tebow marturisea ca isi dorea o prietena care sa nu fie orbita de faima lui.

5. Nu incearca sa te schimbe

Exista tipuri de femei care doresc sa-i modeleze pe barbati in tipul perfect. E posibil ca in anumite lucruri sa fie nevoie de o oarecare schimbare, dar o prietena pe cinste ajusteaza imperfectiunile si accepta faptul ca stilul parului este un pic diferit sau ca greutatea este peste sau sub o anumita limita.

6. Nu are probleme cu imaginea propriul corp

Nu e obsedata de dieta sau de a merge la sala de sport si nu face incercari de a-si schimba aspectul trupului mereu.

7. Nu este proprietara timpului tau liber

Practic, nu se vaita ca sunt o multime de lucruri de facut. Iti permite cu usurinta sa ai timp pentru tine, fara a fi lipicioasa sau a se plange de asta.

8. Iti impartaseste valorile

Aveti aceeasi viziune despre cum trebuie tratati oamenii, dar si vederi clare asupra a ceea ce educatia reprezinta si cat de importanta este onestitatea. Mai presus de toate, aveti idei foarte clare cu privire la bani si modul in care acestia ar trebui sa fie cheltuiti.

9. Este deschisa cu tine

Ii cunosti copilaria si problemele pe care le are, deoarece ati vorbit deschis despre aceste lucruri. Chiar si grijile si micile obsesii iti sunt cunoscute, fiindca e genul care vrea un prieten care o accepta si o iubeste nu pentru toate calitatile ei stralucitoare, ci si pentru defectele ei.

10. Este un bun ascultator

Vrea sa stie ce a mers prost cu un proiect la locul de munca sau de ce te suparat cu seful tau. Ea nu se teme sa ceara detalii, insa intrebarile vin atunci cand te deschizi si ofera sfaturi doar atunci cand ceri acest lucru.

11. Te amuzi impreuna cu ea

Va puteti bucura de o multime de lucruri impreuna, radeti de aceleasi lucruri: glume si cantece stupide, lucruri haioase si nebune.

12. Interactioneaza usor cu prietenii si familia ta

Nu aveti o problema atunci cand organizati o iesire impreuna cu grupul de prieteni. Se acomodeaza usor cu familia ta. Nu manifesta gelozie care ar putea deveni toxica la un moment dat.

Probleme in relatie care fac mai mult bine decat rau

13. Nu-ti cere sfaturi despre haine

Ea nu-ti va cere sa o ajuti sa-si aleaga hainele sau sa-i spui ce culoare i se potriveste. Nu are nevoie de acest tip de sfaturi, fiind o femeie perfect increzatoare.

14. Stie cum sa te surprinda

Stie cum sa-ti faca o surpriza, care poate fi orice de la o excursie, la o schimbare brusca de planuri sau orice altceva care sparge rutina.

15. Nu e cicalitoare

Te simti in largul tau in compania ei, nu pune mare pret pe micile inadvertente, le lasa sa treaca de la sine. Te simti usurat ca nu e deloc cicalitoare… 

Sursa

Iubeste corpul in care traiesti! Este primul loc in care poti fi fericita – ( partea a II-a )

CITESTE PRIMA PARTE A ACESTUI ARTICOL AICI

In primul rand as vrea sa te intreb, 
daca atunci cand te privesti in oglinda,
 goala si nefardata, te vezi pe tine cu adevărat?
Te intreb asta deoarece noi, femeile, ne atribuim adesea defecte chinuitoare şi ne strâmbăm 
când ne privim în oglindă… . 



Am urmarit multe femei cu care lucrez in timp ce se uitau fugitiv in oglinda si am avut de asemenea ocazia, ca noi toate, sa imi vad in multe ocazii mama, surorile si prietenele privindu-se in oglinda.
Ce am observat este că foarte rar ne vedem pe noi însene cu adevărat.

Chiar si eu ma mai surprind, ca si alte femei, ca uit sa imi zambesc in oglinda, cand am o zi in care mi se pare mie ca nimic nu imi sta bine.


 Se pare că imaginea din oglindă
 e percepută prin prisma a multe prejudecăţi privitoare la trupul femeii, e deformată de multele canoane de frumuseţe 
promovate de-a lungul vremurilor. 
Cel mai adesea suntem cei mai duri critici 
ai propriei fiinţe.
ž
    žAceastă vânătoare în oglindă a defectelor adesea închipuite, ne rupe de realitate şi de noi însene. Ne inhibă, ne face să nu avem încredere 
în puterea noastră de fascinație şi chiar să uităm că 
suntem femei.
În loc să păşim cu încredere prin viaţă,
 unduindu-ne seducător soldurile, 
dăruind zâmbete şi încântare, 
fiind îndrăgostite de frumuseţea din noi, 
ajungem sa ne strângem umerii, sa ne încovoiem spatelesa ne ascundem sub prea mult machiaj sau din contra sa renunţăm cu totul la a ne pune în valoare cu cochetărie feminină trăsăturile…


žPrea des femeile ajung să îşi trăiască viaţa indoindu-se ca sunt frumoase si fermecatoare, prea curând îşi pierd dorinţa şi bucuria de a dansa si de a zambi larg si deschis oamenilor intalniti in cale.
žPrea multe femei tinere exagerează din dorinţa de a fi sexy şi prea multe femei mature uită bucuria de a emana senzualitate, de a fi nu doar gospodine şi mame ci şi zeiţe, dansatoare, fascinatoare.
žPrea multe femei neagă plăcerea, prea multe se neagă pe ele însele…

Oare de ce? 
Oare se merita sa traiesti indoindu-te de tine? 
Oare deconectarea de la corpul tau nu iti afecteaza in aceslasi timp, in moduri nestiute, inima?


Prea puţine femei fac dragoste, pentru ca 
aproape nu isi mai simt trupul, 
prea putine stiu ceea ce le place 
si chiar si ce le ajuta sa fie sanatoase sau fericite si prea rar isi ofera 
ce au nevoie.
ž Prea putine femei mai pasesc ca reginele si prea putine se simt femei, caci au uitat sa se priveasca cu adevarat si sa descopere prin trupul lor ce anume le face bine si le este necesar si cum pot accesa forta lor feminina, pentru a se bucura de energia feminitatii, cu toate darurile ei.


Ai vrea sa ai capacitatea de a fi mult mai prezenta si de a te simti mult mai bine “in propria piele” chiar acum?Ai vrea sa poti face asta oricand doresti?
žIti propun un exercitiu prin care sa reintri in contact cu corpul tau:

Exercitiu de feminitate – Fii prezenta in corp

a) In primul rand, ofera-ti cinci minute de relaxare. De la varful degetelor de la picioare, pana in crestetul capului, relaxeaza pe rand fiecare parte a trupului tau si, pe masura ce atentia ta se indreapta catre corp, lasa inima ta sa se deschida. Multumeste acum, in tacere, corpului tau pentru tot ceea ce a facut si e pentru tine. Lasa-ti inima sa se umple de recunostinta pentru fiecare particica a trupului tau.

žb) IA ACUM O FOAIE D EHARTIE SI UN PIX SI NOTEAZA INSPIRATIILE CARE ITI VIN SAU CARE TI-AU VENIT IN TIMP CE REALIZAM IMPREUNA ACEST EXERCITIU
žScrie ce simti ca poti face in urmatoarea perioada pentru o parte anumita a trupului tau sau pentru armonia intregului tau trup si suflet, pentru a  iti oferi tie insati iubirea si atentia de care ai nevoie.
žAceste inspiratii pot fi adevarate trepte spre fericire, pe care sufletul tau te cheama sa pasesti, spre bucuria ta.

Pune aceasta hartie in poseta si tine minte ca ea nu presupune niciun fel de obligatie.

Vei vedea insa ca in urmatoarea perioada vor aparea unele conjuncturi sau iti vor iesi in cale exact persoanle potrivite ori vei simti o anume stare care va face usor pentru tine sa ii oferi corpului tau mai multa dragoste 
si armonie.


~ va urma~

Iubeste corpul in care traiesti! Este primul loc in care poti fi fericita -(prima parte)


Dragele mele, pentru ca mai multe dintre cele care ati participat la Workshopul “Femei fericite” pe 15 martie m-ati intrbat daca as putea sa va pun la dispozitie materialul prezentarii pe care am tinut-o acolo despre corpul femeii, voi impartasi aici pe blog, pentru voi toate, cateva fragmente:


Ti-ar placea sa stii ca te poti baza oricand, de cand te trezesti si pana te duci la culcare pe cineva …care te sustine in tot ce vrei sa faci…

…si nu te contrazice niciodata…
pe cineva care iti este fidel si loial 
toata viata…? 


Ti-ar placea sa afli ca pe deasupra acest prieten al tau este un vindecator, un medic foarte bun…expert in sanatate si  biochimist desavarsit…capabil sa vindece aproape orice daca il asculti cu atentie si il ajuti si doritor sa iti aduca mereu cat mai multa sanatate, bunastare, placere si bucurie? 

Daca DA,
esti o femeie  norocoasa..
Toate sutem!
Acest prieten desavarsit  este mereu cu tine si el este…
…chiar CORPUL TAU!


Gandeste-te putin! El stie sa se autoregleze, sa iti umple plamanii cu aer si sa iti puna inima in functiune fara ca tu sa trebuiasca sa te gandesti la asta, sa tina deoparte ce te agreseaza si iti face rau, adica toxinele, stie sa te incalzeasca ca sa nu iti fie frig, sa secrete hormoni de fericire si sa te poarte oriunde te cheama inima sau viata, ajutandu-te sa faci ceea ce vrei.

El nu ti se opune niciodata, decat daca chiar nu mai poate tot fiindca tu ai uitat cu desavarsire de el si l-ai suprasolicitat.
Chiar si atunci, el te atentioneaza doar spre binele tau si niciodata impotriva ta.
žNu ti-ai dori tocmai asta de la un prieten?

žDaca ne-am cunoaste cu adevarat corpul, am descoperi ca el este capabil de lucruri uimitoare. I-am fi cu siguranta recunoscatoare pentru ca face pentru noi imens de mult, zi de zi, din prima clipa a vietii si pana in ultima.

Pentru ca ne-a dat ochi sa vedem frumusetile lumii, pentru ca putem mirosi si gusta deliciile parfumate ale vietii, pentru ca putem atinge si simti atat de mult, pentru ca ne trezeste, in mod miraculos in fiecare dimineata si este alaturi de noi chiar si atunci cand noi uitam de el sau il negam. 

Caci, in mod paradoxal, tocmai pe acest prieten foarte bun, noi femeile mai ales, il nesocotim,  il marginalizam, il ascundem sau il folosim fara mila, il ignoram cu totul cateodata, traind “in cap”, deconectate de corp si lipim pe el tot felul de etichete de care ne este tot noua rusine – prea grasa, prea inalta, prea scunda,  cu parul prea cret..ba, prea intins, solduri prea pline sau prea “baietesti”, sani prea mari, prea lasati, prea mici, “parca nici nu se vad”, prea multe riduri de expresie, prea putine zambete care sa ne mai lumineze privirea…

Prea, prea prea …


Iar el ne urmeaza, mereu loial, luand forma gandurilor noastre, ca o oglinda fidela a ceea ce simtim si gandim, inregistrand in celulele noastre nimic altceva decat obiceiurile noastre de zi cu zi si incercand sa regleze cat mai bine procesele sale interne pentru a ne servi, pentru a ne ajuta sa traim viata.

Cu modestie, el foloseste cat de bine poate ceea ce ii dam, adica adeseori o hrana nu doar fizica, ci si subtila de o calitate mai mult sau mai putin buna, pe care i-o oferim in graba, cu gandul in alta parte, atunci cand nu il infometam de-a dreptul, prin diete care mai de care mai inversunate …

Si totusi…

Vestea buna este ca totusi corpul tau 
iti este si iti ramane aproape,
pregatit sa te sustina si este oricand doritor sa reinnoade cu tine 
o relatie plina de iubire. 


     Sunt Alina Dospinescu, Psiholog si Life Coach certificat in metoda Heart IQ. Scriu insa acest articol in primul rand in calitate de femeie care a trecut la randul ei printr-o intreaga poveste de viata cu trupul ei, poveste ce s-a transformat doar treptat si dupa destule incercari atat de natura emotionala, cat si fizice, intr-o poveste de iubire. De aceea, doresc sa fiu acum, prin ceea ce voi scrie pentru tine, o ambasadoare a trupului femeii ca sa te ajut sa te reimprietenesti cu trupul tau, privindu-l dintr-o noua perspectiva, plina de iubire, pentru a fi fericita cu tine insati. 

    Draga mea, aminteste-ti mereu ca este important sa iubesti corpul pe care il ai , caci numai asa poti crea apoi, prin iubire de sine, corpul pe care il doresti. Poti sa folosesti puterea feminina cu care este inzestrat trupul tau pentru a fi o femeie magnetica, astfel incat sa fii remarcata si admirata pentru prezenta ta plina de feminitate, forta interioara si farmec. Pentru aceasta, trebuie doar sa reinveti sa fii la randul tau prietena trupului in care traiesti, pentru a avea un corp sanatos si “hranit’ cu iubire, care te ajuta sa faci tot ceea ce doresti si este bun pentru tine.

~va urma~


Iti multumesc, Doamne!

Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai ajutat să devin conştientă de mine însămi şi de prezenţa Ta. Ştiu că, în mare măsură, eu mi-am ales Calea, dar Tu m-ai ajutat să merg pe ea şi îţi mulţumesc că ai avut grijă să nu mă rătăcesc!
Îţi mulţumesc pentru florile minunate pe care mi le-ai crescut în suflet, pentru că ele mi-au atras privirile şi, astfel, nu m-au mai speriat ciulinii împrăştiaţi în jur ce păreau gata să-mi năpădească potecile. Astfel, nu m-am descurajat şi, chiar dacă, uneori, m-am mai întristat, nu m-am schimbat. Chiar dacă mi-au mai zgâriat uneori tălpile, nu mi-au atins şi sufletul, înălţat fiindu-mi de parfumul dulce şi blând al înfloririlor Tale. Îţi mulţumesc că ai grijă de ele aşa cum ai grijă de mine.
Îţi mulţumesc pentru spaţiul liniştit şi cald din interiorul meu pe care m-ai învăţat să mi-l creez şi să mi-l menţin curat şi frumos. Astfel, m-am retras acolo şi nu mi-a fost prea greu când, uneori, cerul se înnegura, când ploaia îmi părea prea rece peste umeri, ori când crivăţul îşi îndeplinea şi el menirea, bătându-mi pe la ferestre.
Îţi mulţumesc pentru că m-ai ţinut de mână şi mi-ai mângâiat inima când drumul mi s-a părut mai anevoios, că mi-ai ridicat privirile spre înălţimi ca să pot vedea mai întâi lumina cerului şi a soarelui lumii şi abia apoi noaptea şi pământurile ei, care păreau pe alocuri aride. Astfel, am putut să merg înainte cu credinţa în frumuseţea jocului, în minunea reuşitei şi în extraordinara comoară din mine pe care, pas cu pas, o adunam sau o dăruiam pe drum, după cum sfaturile Tale mă îndrumau să fiu.
Îţi mulţumesc pentru oamenii frumoşi pe care mi i-ai trimis înainte, pentru că ei mi-au dăruit zâmbete şi încredere, mi-au trezit entuziasmul şi dragul de viaţă, mi-au inspirat visele şi curajul de a le împlini. Astfel, m-am îndepărtat de aceia care ar fi putut să mă deturneze, ori să-mi lege aripile de pietrele grele şi negre în interiorul cărora sălăşluiau.
Îţi mulţumesc că mi-ai pus în faţă oglinzi care mi-au arătat cum sunt şi care m-au ajutat să nu mă îndepărtez de aceea care îmi doream să devin. Îţi mulţumesc pentru frumuseţea lor interioară, pentru bunătatea şi generozitatea lor, pentru răbdarea şi înţelegerea lor faţă de tot ceea ce au primit din mine, pentru bucuria şi recunoştinţa lor faţă de tot ceea am însemnat pentru fiecare, pentru corectitudinea şi fermitatea răspunsurilor primite, precum şi pentru neaşteptatele daruri. Îţi mulţumesc pentru liniştea lor, în care m-am privit, pentru limpezimea lor, în care m-am recunoscut, pentru strălucirea lor, de care m-am dorit învăluită. 
Îţi mulţumesc şi pentru că mi-ai arătat, totodată, şi petele răzleţe, şi cioburile, căci m-au ajutat să înţeleg cât de atentă să fiu, câtă grijă să am, cât de dedicată să devin pentru a-mi păstra Lumina oglindită întreagă, curată şi strălucitoare. Astfel, n-am avut prea multe regrete şi nici prea multe remuşcări, nici prea mult de iertat şi nici prea mult de corectat, nu mi s-a părut nici prea greu de uitat şi nici prea mult de aşteptat.
Îţi mulţumesc că mi-ai deschis ferestrele şi uşile potrivite, că nu m-ai lăsat să bat prea mult pe la porţi închise, că mi-ai descuiat lacăte ferecate ce mi-ar fi blocat calea, că ai rupt zăgazuri şi ai desfiinţat barierele din trecătorile spre care mi-ai căzăuzit paşii, că mi-ai desfăcut aripile dincolo de colivii, că mi-ai deschis cerurile şi mi-ai arătat infinitul acela din care am plecat.
Îţi mulţumesc că mi-ai sădit în inimă dorul de Tine, dar şi pofta de viaţă, că mi-ai dăruit candoarea copilului, dar şi intuiţia adultului, că m-ai ajutat să mă accept şi să mă simt bine cu mine însămi, în solitudine sau în mijloc de mulţime, dar şi să-mi doresc desăvârşirea sufletului în trup omenesc, că m-ai trimis aici să învăţ să-mi amintesc că, în timp ce sunt Eva alături de Adam, mai presus de ea,  EU SUNT.
Şi îţi mulţumesc că nu m-ai lăsat să uit de IUBIRE!  Mi-ai sădit-o în suflet, mi-ai scris în inimă cuvintele ei, mi-ai pictat-o în cele mai frumoase culori, mi-ai deschis ochii să o văd şi inima să o primesc, m-ai învăţat că o merit, m-ai împins pe încurcatele Tale cărări, Doamne, pentru a fi îmbrăţişată în nemărginitele-i aripi. Din frumuseţea a toate câte sunt pe pământ nu aş fi văzut, poate, atât de mult dacă Tu nu ai fi reaprins în mine, mereu şi mereu, focul sacru al Iubirii, dacă nu m-ar fi mistuit dorul de ea şi dacă n-aş fi fost renăscută, de atâtea ori, în atâtea vieţi, din cenuşă, în toată splendoarea şi măreţia ei.

Dar cel mai mult îţi mulţumesc, Doamne, pentru că mă adormi în fiecare seară în îmbrăţişarea lui şi pentru tot ceea ce împreună suntem, pentru tot ce nu pot cuprinde aici, în această pagină. Tu ştii ce-i în şi al sufletului meu. Mulţumesc!

Sursa: Oglinzile sufletului

Secretele Puterii Feminine – partea a III-a


Cand am vazut videoclipul “Roar” al lui Katy Perry am zis da, iata ceva inspirator. Poate ca videoclipul se vrea a fi doar o poveste draguta, dar adevaraul este ca puterea femeii vine intr-adevar din comuniunea cu Natura si din imbratisarea vietii in toate formele ei. Femeia este sau daca vreti ar trebui sa fie, o Regina a elementelor naturii, stapanindu-le si totodata iubindu-le si ocrotindu-le. Femeia este viata si cand ea se simte unita cu ceea ce este viu, insasi forta vietii incepe sa curga prin ea, umpland-o de energie, de inspiratie si de resurse mereu proaspete.


Este amuzant, dar si trist ca in vremurile noastre femeia este tot mai mult cam asemenea lui Katie Perry la inceputul videoclipului: speriata. Supusa, in ciuda “emanciparii” ei, modelor de tot felul, unei societati ce nu respecta decat artificialul  si puterii masculine, ori mai specific parerii vreunui barbat mai mult sau mai putin orgolios pe care vrea sa il impresioneze sau sa il intreaca, cu pretul renuntarii la adevarul ei, pentru a se conforma unor adevaruri exterioare, false. Ea se apara mai tot timpul de cate ceva: de boli, de elemente necunoscute si amenintatoare, de competitie, de rivali sau mai ales rivale, simtind ca a aterizat fortat intr-o lume ce este pentru ea ca o jungla neprietenoasa in care aproape totul ii este strain. 

Si totusi…nimic nu ii este femeii strain.

Femeia este viata si de aceea a avea grija de ceea ce este viu este natura ei. De la suflet la copii si barbati, de la plantele din ghivece sau din gradina la vietuitoarele de tot felul, de la apele izvoarelor pana la seva muntilor si apadurilor, totul face parte din ea, chiar si cand ea nu este inca deplin constienta de asta. Cu cat femeia iubeste mai mult aspecte diverse ale vietii si cu cat hraneste mai mult ceea ce este in jurul ei prin iubirea si duiosia din inima ei, cu atat forta ei creste. Este ca si cum tot ceea ce este hranit de ea se regaseste apoi in ea insasi si ii da viata. 

In mitologia indiana exista o legenda foarte frumoasa si graitoare in acest sens: Se spune ca unul dintre copiii lui Shakti (zeita ce personifica energia feminina si care este considerata chiar mama intregului univers) se juca intr-o zi cu o pisicuta si nefiind atent, a chinuit acea pisicuta. Cand s-a intors acasa la mama lui, a fost uimit sa o descopere pe Shakti plina de vanatai. A alergat la ea intreband “Mama, cine a facut una ca asata?”, iar ea, plina de blandete, i-a raspuns: “Tu, dragul meu copil. Trebuie sa stii ca oricand ceva din acest Univers este ranit si sufera, eu sufar”.


“Dacă vrei ca cei din jurul tău sa fie fericiţi, arată-le 
 compasiunea ta. Dacă vrei ca tu să fii fericit, arată–ţi ţie compasiune.” ~Dalai Lama

Daca femeile ar constientiza importanta pe care o au in echilibrul acestui Univers si-ar da seama totodata de forta lor interioara imensa. Sunt convinsa ca femeile (si sunt din ce in ce mai multe) care aleg sa fie in armonie hranindu-se natural, iubind  si invatand sa fie in armonie cu oamenii din jurul lor, ocrotind natura si bucurandu-se de ceea ce ea ne ofera din plenitudinea ei de frumusete si resurse, deschizandu-si inima si invatand sa isi asculte trupul, care are el insusi o intelepciune tainica, celulara si exprimand tot mai mult astfel natura lor autentica, vocea sufletului lor in unicitatea ei, nemailasandu-se astfel influentate de tot felul de modele false, vor crea impreuna o forta imensa, ce va schimba fata acestei planete. 

Exista o forta imensa in noi, o forta ce nu are nimic de a face cu puterea bruta, violenta, ci doar cu puterea inimii si a unitatii, cu expresia sufletului si cu gratia. Este o forta naturala, pura si plina, asa cum spuneam, de armonie. Hranitoare si inspiratoare, ea este o forta ce aduna in ea rabdarea muntilor si stralucirea soarelui, farmecul stelelor si puritatea boabelor de roua, forta neimblanzita a padurilor virgine si albul pur al zapezilor, unduirea senzuala a apelor si pasiunea focului, abundenta pamantului gras, hranitor si libertatea pasarilor, demnitatea copacilor inalti, jucausenia fluturilor si umorul spumos al vietii. 

Cel mai usor incepem sa ne descoperim aceasta forta, o putere imensa de regenerare, iubind natura. Petrecand timp in sanul ei, intre flori si arbori, pe munti si in mare, dar si cultivand pamantul, ingrijind florile din glastra, avand grija de animalele din casa, dar si de cele chinuite, de pe strazi. Crescand copiii cu iubire, ingrijind bataranii si bolnavii, dar si sarbatorind viata, schimbarea anotimpurilor, facand dragoste si nu sex, dansand si exprimand iubirea din inima nu cu picatura, asa cum ne spune mintea, din teama de a pierde ceva, ci in torente si neconditionat, asa cum stie sufletul. Ascultand vocea intuitiei, luandu-ne timp sa ne rugam, sa ne bucuram, sa ajutam, invatand cu adevarat sa primim si invatand din nou sa fim frumoase in mod natural. Adica sa ne odihnim, sa ne regeneram, sa ne hranim cu ceea ce ne ajuta, sa traim cu pasiune.

Despre toate acestea si importanta fiecareia dintre aceste practici in parte, vom vorbi mai pe larg in urmatoarele articole, dar cel mai important aspect pentru trezirea puterii feminine, cu care as dori sa ramaneti citind acest articol si la care va indemn sa meditati, este COMPASIUNEA. Compasiunea este acea calitate divină care ne ajută să-i înţelegem pe alţii şi să le împărtăşim trăirile ca şi când ar fi ale noastre. Dar, in acelasi timp, compasiunea inseamna sa ne intelegem si sa ne ingrijim pe noi asa cum ar face-o cineva care ne iubeste cu adevarat. Ea ne conduce la iertare, la intelegere si al iubire activa, manifestata concret, in fapte care conteaza, care fac o diferenta. Ne face sa simtim astfel pacea si unitatea si tocmai  in unitate se afla puterea extraordinara a femeii. 

Dar sa nu credeti ca daca spun ca femeia inseamna iubire, compasiune si unitate inseamna ca ea este slaba, vulnerabila, lipsita de individualitate si de aparare in fata celor pe care ea ii hraneste din prea plinul inimii ei, pana cand se secatuieste. Exact contrariul este adevarat. Cea care invata compasiunea devine inteleapta si puternica si incepe sa fie hranita si sustinuta de Tot. 

Femeia care are compasiune descopera in ea insasi o intelepciune si o forta ce o face teribil de fascinanta si o adevarata regina. De aceea am si ales acest videoclip, care poarta titlul “Roar” (adica “Ragetul tigrului”). Cand femeia invata sa isi manifeste natura proprie, energia feminina, ea isi gaseste vocea, vocea interioara, autentica. Forta neimblanzita, adica nedomesticita, acel foc interior ce o face sa fie cu adevarat ea insasi.

Fara a mai renunta la forta ei, la adevarul ei in speranta ca va fi acceptata, fara a isi insusi reguli si comportamente care nu o reprezinta, fara a isi nesocoti nici trupul, nici inima de dragul nicicui. 
Si desi femeia nu stie inca, vocea ei adevarata are o putere infinita de a fascina. 
Totul se pleaca in  fata femeii care stie cine este ea: compasiune, forta, unitate, iubire.

ROAR.


Cu drag,
Alina Dospinescu




                                                                          

Un film f important, despre tine insati—Efectul Umbrei –cum sa iesi la Lumina

Efectul Umbrei (film documentar) from Adina Amironesei on Vimeo.

“The Shadow Effect” sau “Efectul de umbra” este ceea ce se intampla atunci cand toate lucrurile din noi pe care le-am negat si am incercat sa le reprimam, ne conduc viata din umbra, fara ca noi sa avem habar. Autoarea, Debbie Ford, a fost dependenta de droguri timp de cativa ani si in unul din multele episoadele de la dezintoxicare a simtit ca in interiorul ei s-a facut un clic. A simtit ca e gata sa inceapa o noua viata si de atunci totul s-a schimbat. In prezent, sustine seminarii, ofera coaching pe dezvoltare personala si a publicat cateva carti de mare succes. shadow-effect

O multime de autori celebri din domeniul spiritualitatii si dezvoltarii personale cum ar fi Deepak Chopra, Marianne Williamson, Verdine White, Mark Victor Hansen, James Van Praagh, David Simon, Charles Richards, George Pratt, Edie Eger, Brent Becvar ne impartasesc experienta lor cu umbra si ne povestesc cum, cel mai mare “defect” sau “eveniment nefericit” din viata lor s-a dovedit a fi si cel mai mare dar. Filmul este presarat cu povesti de viata impresionante ale unor oameni de succes care si-au transformat viata vindecandu-se de trecut si privindu-si umbra in fata.

Documentarul ne inspira sa ne imbratisam partile “negative”, sa ne cunoastem astfel mai bine si sa redevenim intregi.

Deepak Chopra, Debbie Ford şi Marianne Williamson – toţi autori ai unor bestselleruri din lista ziarului New York Times şi maeştri de recunoaştere internaţională – s-au reunit pentru a-şi împărtăşi cunoaşterea legată de cel mai important obstacol în calea fericirii noastre: umbra. Fiecare din cei trei aduce lumină (în secţiunea din carte care le este consacrată) asupra acelor aspecte ale fiinţei noastre pe care le negăm, dar care ne controlează totuşi viaţa. Noi nu putem descoperi altfel darurile naturii noastre autentice decât prin acceptarea umbrei noastre.


Umbra există în fiecare dintre noi. Ea face parte integrantă din noi. Din păcate, noi ne petrecem o mare parte din viaţă fugind de ea. Departe de a fi atât de înspăimântătoare cum credem, latura noastră întunecată ne promite o viaţă mai bună şi mai împlinită. Umbra noastră se manifestă în fiecare zi. Ea este motivul pentru care ne înfuriem atunci când un prieten apare la întâlnire cu zece minute mai târziu, pentru care ţipăm la părinţii sau la copiii noştri, chiar dacă aceştia nu au greşit cu nimic, şi pentru care ne sabotăm propriul succes în momentele cele mai nepotrivite cu putinţă. Atât timp cât nu ne vom accepta natura dualistă, noi vom continua să ne rănim pe noi înşine şi pe cei dragi, dar şi să ne ignorăm potenţialul real.

Combinând înţelepciunea a trei experţi, cartea Efectul umbrei reprezintă un ghid practic şi profund care ne poate ajuta să descoperim darurile pe care le ascunde umbra noastră. Cei trei autori ridică vălul sinelui nostru fals şi ne arată ce se ascunde în spatele acestuia, eliberându-ne astfel de trecut şi îndemnându-ne să ne continuăm călătoria către desăvârşire.

 Atunci când nu ne vom mai trăi viaţa pe jumătate, noi vom deveni capabili să ne îndeplinim visele şi să ne asumăm fericirea care reprezintă dreptul nostru prin naştere.
Este suficient să priveşti în jurul tău în lumea naturală pentru a găsi nenumărate dovezi că frumuseţea, forma, ordinea şi creşterea au supravieţuit miliarde de ani. Atunci când te confrunţi cu umbra ta, te pui implicit la unison cu această forţă atotputernică. Umbra nu este un oponent de care să te temi, dar este totuşi unul foarte serios. Oricât de puternică ar fi, puterea totalităţii este infinit mai mare şi, în mod miraculos, îţi stă la dispoziţie. DEEPAK CHOPRA

Încercând să manifestăm doar acele calităţi despre care credem că ne vor garanta acceptarea celor din jur, noi ne reprimăm cele mai preţioase şi mai interesante talente sau atribute, condamnându-ne astfel la o viaţă banală, în care nu facem decât să jucăm la infinit acelaşi scenariu de mult uzat. Asumarea părţilor pe care până acum le-am respins, proiectându-le în întunericul umbrei, reprezintă cea mai sigură modalitate de a ne actualiza întregul potenţial uman. Dacă ne împrietenim cu ea, umbra devine o hartă divină. Citită şi urmată corect, ea ne poate reconecta cu viaţa pe care ar trebui să o trăim, cu personalitatea pe care ar trebui să o avem şi cu contribuţia pe care ar trebui să o oferim societăţii. DEBBIE FORD

De multe ori, noi ne temem să ne privim umbra în faţă, pentru a evita astfel ruşinea sau stânjeneala care însoţesc de regulă recunoaşterea unei greşeli. Ni se pare că dacă ne vom privi prea direct, vom fi expuşi în toată goliciunea noastră. Nu dorim să ne privim în faţă umbra, întrucât ne temem de ceea ce am putea găsi aici. În realitate, singurul lucru de care ar trebui să ne temem este ignorarea umbrei, întrucât exact acest lucru o alimentează.

Odată, am privit în faţă un aspect al fiinţei mele pe care l-am evitat foarte mult timp, întrucât mi se părea prea dureros. Când am făcut-o, am trăit o surpriză neaşteptată. În loc să simt că mă detest singură, am fost inundată de un val de compasiune, întrucât am înţeles câtă durere aş mai fi experimentat dacă aş fi continuat să îmi ignor acel aspect. MARIANNE WILLIAMSON
Multumiri lui Teo, Magic Reminders Efectul de umbra (The Shadow Effect, 2009)

Sursa: suntsanatos.ro

 *********
 Anima 

Spune-mi, care sunt idealurile care te insufletesc?

Devas – Fireworks
   

Autoare: Veronica

Spune-mi ce ideal ai, ca să îți spun cine ești

                                                                            
“Dacă vrei să trăiești o viață fericită, unește-o de un ideal, nu de oameni sau de obiecte.” (Albert Einstein)
În DEX 1998, poate fi găsită următoarea definiție a idealului: “Scopul suprem spre care se îndreaptă în mod conștient și metodic năzuințele și activitatea creatoare umană în toate domeniile ei, gradul cel mai înalt și mai greu de ajuns al perfecțiunii într-o direcție.”
Ideal… Să vrei să atingi steaua de neatins… Să ai un ideal, un vis… să te înalți spre acel vis… cu fiecare respirație, cu fiecare gând, cu fiecare bătaie a inimii, cu fiecare clipire, cu fiecare cuvânt… Este o ardere interioară, un freamăt de neoprit. Este ca atunci când ești îndrăgostită și, indiferent ce faci, cu cine ești, dacă ești trează sau dormi, ai mereu în inimă chipul celui iubit. 
Astfel vei trăi o viață fericită, spune Einstein. De fapt, nu doar el, ci toți înțelepții și maeștrii spirituali ai timpurilor. Și, cu cât idealul este mai înalt, mai cuprinzător, mai profund, mai spiritual, cu atât fericirea simțită va fi mai aproape de fericirea perfectă, absolută, supremă.

Parafrazând un proverb: Spune-mi ce ideal ai, ca să îți spun cine ești. Cu alte cuvinte, de ce trăiești? Care este scopul vieții tale, idealul tău, nelegat de persoane sau obiecte? Pentru ce arde inima ta?… 
…Citeste restul articolului aici

 Edward Maya ft Devas [Violin version]