Tag: 7.CREDINTA

Manuscrisul Mariei Magdalena -partea a V-a

Opt
Mă voi întoarce acum la preaiubita mea soră, soră în spirit, Mama lui Isus, cunoscută ca Maria.
Maria a fost o mare Iniţiată în Cultul lui Isis, primindu-şi învăţătura în Egipt. De aceea când ea şi Iosif s-au ascuns de mânia regelui Israelului, ei s-au refugiat în Egipt, pentru că ea era mai în siguranţă acolo printre Preotesele şi Preoţii lui Isis.
Învăţătura ei a fost diferită de a mea, dar noi am servit în acelaşi fel. Pentru ca să explic cunoaşterea mea referitoare la Maria trebuie să explic unul dintre cele mai profunde secrete ale Cultului lui Isis. Pentru că se credea şi cred că acesta este adevărul, că în anumite condiţii Zeiţa însăşi s-ar putea încarna, fie prin naştere fie prin iniţiere spirituală.
Maria, Mama lui Isus, când era foarte tânără, era recunoscută pentru puritatea spiritului ei de marile Preotese ale Templelor lui Isis. Ea a fost antrenată ca o Iniţiată şi a atins cele mai înalte nivele. Dar mai degrabă decât să devină o preoteasă, ea a fost antrenată să devină ceea ce se numeşte o Încarnare (a Zeiţei).
Pentru a fi o Încarnare trebuie să fi un suflet foarte înalt şi SE cere străbaterea unor discipline şi învăţături deosebite. Într-o Iniţiere finală, Maria a devenit păstrătoarea unei energii ce izvoreşte direct de la Isis însăşi. Din acest punct de vedere, ea era o întrupare a Mamei Cosmice. Era ca şi cum ar fi trait in aceeasi fiinta două Marii, Maria cea umană, pură în spirit şi inimă, ţinând în ea un portal direct de la la Marea Mamă, Creatoarea întregii materii, a timpului şi a spaţiului.
În acest fel temelia a fost aşezată, ca să spunem, pentru conceperea unei fiinţe cu calităţi remarcabile ce urma să devină fiul său, Isus.
Când Maria a trecut prin ceea ce Biserica se referă la Concepţia Imaculată, aceasta a fost dovada unui proces Celest, prin care Principiul Tatălui sau Spiritul cum îl înţelegem noi şi-a transferat esenţa sa în intruparea lui Isis, Mama ce primeşte sămânţa Tatălui – Materia primind impulsul Spiritului. Şi această energie spirituală puternică şi înalt rafinată a prins rădăcini în uterul Marii şi a dat naştere lui Isus.
Nouă
Maria era cu apostolii când au venit spre mine la izvor. Ea imediat m-a recunoscut ca o Iniţiată asemenea ei după brăţara din aur sub formă de şarpe pe care o purtam pe braţul meu şi după Pecetea lui Isis ce lumina în corpul meu Ka (aura sau corpul de lumina) , pentru că Maria era clarvăzătoare şi spirituală.

Prima persoană ai cărei ochi i-am întâlnit au fost ai lui Isus şi aşa cum am spus m-am simţit transportată în alte lumi în imensa sa prezenţă. A doua persoană ai cărei ochi i-am întâlnit au fost cei ai mamei sale. În ochii ei era recunoaşterea şi cunoaşterea statutului meu ca o pritenă spirituală Îniţiată în Cultul lui Isis şi, deşi învăţătura ei nu era în Sexualitatea Magică cum era a mea, ea a înţeles că am eram pregătită pentru Isus.
Între ei, m-am simţit purtată pe aripile unei iubiri transcedentale. Am simţit spiritul meu zburând sus.
Ironic a fost faptul că următorii ochii pe care i-am văzut au fost ai discipolilor lui Isus, care m-au judecat ca o prostituată şi următoarele generaţii m-au considerat în acest mod.
Dar vă spun vouă că în ochii lui Isus şi ai mamei sale eu nu eram o prostituată, ci un vas curat pentru vindecarea şi hrănirea puterilor lui Isus însuşi.
Vine un timp în viaţa unui bărbat, fie uman fie divin, când mama lui nu mai poate să-i dea esenţa spirituala si energetica a ceea ce el are nevoie. Iubirea ei continuă, dar ceea ce este necesar este susţinut de o altă femeie. Eu eram acea femeie.
Maria m-a recunoscut pe mine şi statul meu şi mi l-a dat pe fiul ei în acel moment la izvor.
Maria şi cu mine am petrecut mult timp împreună, timp în care am discutat despre munca lui Isus, despre necesităţile sale şi locul meu în viaţa lui. A fost înţeles că eu eram servitoarea unei mari puteri. Am fost antrenată pentru aceasta, dar trebuie să vă spun că puterea recunoaşterii încă mă cutremură. Încă tremur la recunoaşterea Lui.
În acele multe nopţi şi zile împreună, Maria şi cu mine am fost prezente la nevoile lui Isus şi ale discipolilor săi, şi în acea perioadă Maria şi cu mine am devenit foarte apropiate, pentru că am iubit-o şi încă o iubesc – pentru frumuseţea ei fizică, puritatea inimii şi a spiritului ei şi blândeţea cu care trata lumea.
Pot spune cu propia-mi claritate, că Maria servea ca un vas pentru Isis ca o Încarnată, a fost un maestru foarte evoluat, dar ca acum, servind în aceste moduri, măiestria şi perfecţiunea ei – perfecţiunea ei spirituală – este uluitoare.
Zece
Ea se află în tărâmurile raiului, compasiunea şi iubirea ei curgând continu spre oameni. Ea este disponibilă pentru toţi, indiferent de credinţele lor. Când cineva o cheamă să ştiţi că el este auzit.
Aş vrea acum să clarific despre cunoaşterea mea. Aş vrea să vă vorbesc despre Sexualitatea Magică a Cultului lui Isis, despre Alchimia lui Horus. Aş vrea să vă dezvălui secrete pe care un Iniţiat nu le-ar dezvălui, chiar şi sub ameninţarea morţii. Dar timpurile sunt diferite acum.

Timpul, aşa cum cunoaşteţi, se accelerează şi am primit permisiunea de la Zeiţă însăşi – într-adevăr, am fost rugată de Zeiţa însăşi – să vă dezvălui câteva dintre cele mai bine apărate secrete ale tuturor timpurilor. Vă sunt dezvăluite în speranţa că vă voi vă veţi înălţa în spirit.

~ VA URMA ~

Manuscrisul Mariei Magdalena -partea a III-a

Unu

Am fost crescută cu înţelegerea magicului. Tatăl meu era din Mesopotamia şi mama mea, din Egipt. Înainte de a fi crescută ea s-a rugat lui Isis să o binecuvânteze cu un copil. Eu sunt acel copil. Şi am fost cunoscută ca Maria Magdalena.
Când am avut 12 ani, am fost trimisă să studiez cu o soră secretă a Iniţiaţilor, sub aripile lui Isis. Am fost antrenată în secretele Egiptului, Alchimia lui Horus şi Cultul Magiei Sexuale al lui Isis. Când l-am întâlnit pe cel ce-l numiţi Isus, trecusem toate Iniţierile mele. M-am pregătit pentru întâlnirea cu el la râu.
Evangheliile au povestit despre mine ca o prostituată, pentru că toate Iniţiatele din ordinul meu purtau o brăţară de aur ce era un şarpe; şi era cunoscut că noi practicam magia sexuală; iar în ochii evreilor, noi eram prostituate.
Când l-am văzut pe Isus şi ochii noştri s-au întâlnit, am înţeles  că noi am fost destinaţi unul pentru celălalt.
Ceea ce am de gând să vă povestesc nu a fost cunoscut, cu excepţia celor care erau cu mine. Multe legende există cu privire la ceea ce s-a întâmplat. Dar pentru mine este o poveste a celei mai profunde iubiri. Acel Isus (recunoscut de legendele respective) a avut o viziune a lumii ce nu m-a atins (nu a avut legătură cu mine). Povestea mea este o poveste de iubire.
Mulţi oameni l-au urmat pe Isus. Şi oportunităţile pentru noi de a fi împreună singuri erau foarte puţine.
Nu a fost scris în evanghelii pentru că nimeni nu a cunoscut, doar cei apropiaţi de noi. Înainte ca Isus să meargă în Grădina Ghethsemane, noi am conceput un copil, şi numele ei a fost Sar’h.

Doi

Povestea pe care am de gând să v-o povestesc sună fantastic.
Îmi reamintesc scrierile Maries de la Mer, deşi atunci, desigur, nu erau numite aşa. Este un loc unde barca noastră a acostat. Sar’h era foarte mică. Nici măcar nu avea un an. Am fost sfâşiată de mâhnire şi surprindere.
Am fost acolo când Isus a fost crucificat. L-am văzut în mormânt şi l-am învăluit împreună cu mama lui în urma mea. Îmi voi reaminti întotdeauna mirosul mirului. A fost unul din alifiile pe care noi le foloseam.
Isus mi-a apărut în lumina sa luminoasă. Nu-mi venea să-mi cred ochilor şi astfel i-am atins rănile. Discipolii au fost geloşi pentru că el mi s-a arătat mie întâi.
Era ciudat să-mi văd iubitul transportat într-un alt tărâm, altă lume, în timp ce eu şi fetiţa noastră traversam Mediterana singure. Nu mai eram în siguranţă şi a trebuit să părăsim Egiptul, pentru că acolo ne dusesem.
Când am traversat unul din malurile a celei ce avea să devină Franţa era doar pustietate. Ne-am întâlnit cu preotesele Cultului Isis, şi ne-am îndreptat în nord spre protecţia Druizilor, pentru că Isis le-a vorbit şi ei au auzit chemarea de a proteja fata ei, Sar’h. Şi astfel ne-am îndreptat spre nord pe un alt mare curs de apă şi am traversat spre ceea ce a devenit Anglia.
Şi am fost ascunse în cea mai sacră inimă a Druizilor, la Tor şi Glastonbury. Deşi noi eram mai în siguranţă decât am fost în Israel sau Egipt, influenţa romană s-a extins la fel de bine şi în Anglia şi noi am fost ascunse.
Am locuit în aceste locuri mulţi ani, iar Sar’h s-a măritat cu un bărbat ai cărui urmaşi urmau să devină Cavaleri Templieri şi eu am mers în nord în Ţara Galilor şi am locuit la mare pentru tot restul zilelor mele.
Voi spune aceasta, pentru că în acei ani când am locuit singură lângă mare, Isus deseori mă va vizita. Desigur, nu era ca înainte, pentru că, corpul său era mai mult energie decât carne, mai mult lumină; dar încă era extraordinar să fiu cu el din nou.

Când am murit, el era acolo şi m-a dus în ceea ce unii ar spune rai dar este doar un loc în suflet.

A vrut să divorțeze pentru că își găsise altă femeie, dar …!


 “Am ajuns acasă într-o seară, soţia mea îmi pregătea masă şi am luat-o de mâna şi i-am spus: “Am ceva să îţi spun”. S-a aşezat şi a început să mănânce în linişte. Am observat durerea din ochii ei. Nu ştiam ce să îi spun, dar trebuia să îi împărtăşesc gândurile mele.“Vreau să divorţăm!”. Am deschis subiectul cu calm. Nu părea a fi enervată de cuvintele mele. Din contra, m-a întrebat liniştită “de ce?”.
Am evitat să îi răspund şi asta a enervat-o. A aruncat tacâmurile şi a început să ţipe la mine:“nu eşti bărbat!”.
În acea seară nu am mai discutat. Ea plângea şi vroia să ştie ce s-a întâmplat cu căsnicia noastră. Însă nu puteam să îi ofer un răspuns satisfăcător; mă câştigase o altă femeie, Jane. Nu o mai iubeam. Îmi era milă de ea! Mă simţeam vinovat, aşa că m-am apucat să redactez un contract de divorţ în care renunţăm la casă, la maşină şi la 30% din acţiunile companiei mele. S-a uitat la contract şi l-a rupt în bucăţele. Femeia cu care petrecusem 10 ani devenise un străin pentru mine. Mă simţeam prost că îi irosisem timpul, resursele şi energia, dar nu puteam să îmi retrag cuvintele de dragoste pentru Jane. A început să plângă în faţă mea, fapt care m-a liniştit. Ideea divorţului mă obseda de câteva săptămâni şi acum devenise mai clară şi mai bine conturată.
 Vroia că în fiecare dimineaţă din timpul acelei luni să o duc în braţe din dormitor până la uşa de la intrare. Am crezut iniţial că e nebună…
A două zi am ajuns acasă foarte târziu şi am găsit-o scriind ceva. Nu am mâncat, m-am dus direct la culcare şi am adormit rapid pentru că petrecusem o după-amiază obositoare cu Jane. Când m-am trezit ea încă scria. Nu mi-a păsat aşa că m-am întors şi m-am culcat la loc. Dimineaţă mi-a prezentat condiţiile ei de divorţ: nu vroia nimic de la mine, dar îmi cerea o luna de zile înainte să depunem actele. În această luna trebuia să ne străduim să ducem o viaţă cât mai normală. Motivul ei era simplu: fiul nostru avea nişte examene dificile peste o luna şi nu vroia să îl stresăm cu vestea divorţului.
Mi s-a părut rezonabil ceea ce ea îmi cerea, dar a mai inclus o condiţie. Mi-a cerut să îmi amintesc momentul când am dus-o în braţe peste prag în noaptea nunţii noastre. Vroia că în fiecare dimineaţă din timpul acelei luni să o duc în braţe din dormitor până la uşa de la intrare. Am crezut iniţial că e nebună. Că să putem să trăim civilizat în ultimele noastre zile împreună, am acceptat cererea ei ciudată.
I-am spus şi lui Jane despre condiţiile ciudate ale soţiei mele… A început să radă zgomotos şi mi-a zis că e absurd. “Indiferent la ce trucuri va apela, trebuie să accepte divorţul”, mi-a spus dispreţuitor.
Eu şi soţia mea nu mai avusesem niciun fel de contact fizic de când anunţasem divorţul. Aşa că atunci când am dus-o în braţe în prima zi, eram amândoi destul de stângaci. Fiul nostru aplaudă în spatele nostru, “Tati o duce pe mami în braţe!”. Cuvintele lui m-au durut amarnic. Am mers aproape 10 metri cu ea în braţe. Şi-a închis ochii şi mi-a şoptit: “Nu îi spune fiului nostru despre divorţ.”
În a patra zi, când am ridicat-o, am simţit un sentiment de intimitate
A două zi, ne-a fost mai uşor amândurora. Ea s-a aşezat cu capul pe pieptul meu. Puteam să îi simt parfumul bluzei. Mi-am dat seama că nu mă mai uitasem la femeia asta atent de foarte mult timp. Am observat că nu mai era tânăra. Avea riduri fine pe faţă, iar părul ei începuse să albească. Căsătoria noastră îşi pusese amprenta asupra ei. Pentru un minut, m-am gândit la ceea ce am putut să îi fac. În a patra zi, când am ridicat-o, am simţit un sentiment de intimitate. Această era femeia care îmi dăruise 10 ani din viaţă ei. În a cincea şi a şasea zi, am realizat că începusem să mă apropii din nou de ea. Nu i-am spus acest lucru lui Jane. Devenise mai uşor să o ridic pe măsură ce treceau zilele. Poate că acest antrenament mă făcuse mai puternic.
Într-o dimineaţă, încerca să aleagă cu ce să se îmbrace. A încercat câteva rochii, dar nu a găsit niciuna care să îi vină. A suspinat :”toate rochiile mi-au rămas mari”. Atunci am realizat că slăbise atât de mult încât acesta era motivul pentru care o ridicăm mai uşor.
Apoi mi-am dat seama… adunase atât de multă durere în inima ei. Fără să îmi dau seama, am întins mâna şi i-am mangait capul.
Atunci a intrat pe uşa fiul nostru şi mi-a spus că este momentul să o iau în braţe pe mami. Momentul în care o luăm în braţe pe mami devenise o parte importantă a vieţii sale. Soţia mea i-a făcut semn să se apropie şi l-a luat în braţe. Am luat-o în braţe şi am dus-o până în hol. Mâna ei era aşezată pe gâtul meu uşor şi natural. Eu am ţinut-o strâns în braţe. Exact că în ziua nunţii noastre.

Îmi pare rău, nu mai vreau să divorţez”.
Mă întrista că slăbise atât de mult. În ultima zi, când am ridicat-o în braţe nu am putut să fac niciun pas. Fiul nostru plecase deja la şcoală. Am ţinut-o strâns şi i-am zis că nu observasem până acum că viaţă noastră ducea lipsa de momente de intimitate. Am plecat spre birou, am ieşit din maşină fără să o încui. Îmi era teamă că dacă mai întârzii un minut o să mă răzgândesc. Am urcat scările. Jane mi-a deschis uşa şi i-am spus: “îmi pare rău, nu mai vreau să divorţez”.
S-a uitat la mine nedumerită şi mi-a atins fruntea. “Ai febra?” I-am dat mâna la o parte şi i-am repetat că nu mai vreau să divorţez. Căsnicia mea era plictisitoare pentru că nu mai puneam preţ pe micile detalii ale vieţii noastre, nu pentru că nu ne mai iubeam. Mi-am dat seama că vreau să o duc în braţe în fiecare dimineaţă până când moartea ne va despărţi. Jane mi-a tras o palmă zdravănă, mi-a închis uşa în nas şi a început să plângă. Am plecat şi m-am oprit la o florărie că să îi comand un buchet de flori. Vânzătoarea m-a întrebat ce să scrie pe bileţel. I-am zis să scrie: “te voi purta în braţe în fiecare zi până când moartea ne va despărţi”.
[…]
Micile detalii ale vieţii noastre sunt cele cu adevărat importante într-o relaţie. Nu contează casă, maşină, proprietăţile, banii. Acestea creează un mediu propice pentru a ne face fericiţi, dar nu sunt motivul fericirii.
Găseşte timp pentru a fi prietenul soţiei sau soţului tău şi fă acele mici lucruri care creează intimitate. Fă astfel încât să ai o căsnicie fericită! Dacă nu dai mai departe, nu ţi se va întâmplă nimic.
Dacă dai mai departe acest articol, s-ar putea să salvezi o căsnicie. De cele mai multe eşuăm atunci când nu realizăm cât de aproape suntem de succes şi ne dăm bătuţi.
sursa: a1.ro

Invitatie pentru suflet – PELERINAJ LA SANTIAGO DE COMPOSTELA -19-29.10.2014




SEMINAR SPIRITUAL SI PELERINAJ DE REDESCOPERIRE  

DE SINE SI REACTIVAREA DIVINULUI INTERIOR
CU
LUCIA NISTOR
                 – Santiago de Compostela, Spania, 19 – 29 octombrie 2014 –
In acest pelerinaj pe Camino – drum sacru ce duce la mormantul Sf. Apostol Iacob care a crestinat Spania – vom parcurge pe jos ultima parte (cca. 100 km) a Camino Portugues de la Tui la Compostela si vom incepe pelerianjul printr-o vizita la Fatima unde ne vom inchina Mamei Divine pentru a primi iubirea ei si binecuvintare pentru pelerinaj.

Camino Portugues este recunoscut ca drumul cel mai pitoresc din cele  5 drumuri de pelerinaj ce merg la Compostela. Incheierea acestui drum sacru de 5 zile va avea loc cu slujba pelerinilor in Catedrala Sfantul Iacob din Santiago de Compostela unde ne vom inchina la moastele Sf. Iacob.

In ziua urmatoare vom merge cu un autocar special inchiriat la Fistera, pe malul oceanului pentru ceremonialul de inchidere al pelerinajului care are loc la apusul soarelui.

La Santiago de Compostela voi incheia cursul de “Redescoperire de sine si reactivarea divinului interior” care va fi inceput la Bucuresti inaintea plecarii noastre – curs cu energii divine de cunoastere de sine si de cresterea vibratiei si armoniei interioare.

De-a lungul drumului si in cadrul cursului vom lucra cu rugaciuni, mantre si exercitii de eliberare de preconceptii, dureri si iluzii, pentru vindecarea si revelarea sinelui nostru autentic.

Acest pelerinaj este un drum de suflet plin de miracole si aventuri spirituale care este batut de pelerini de peste 1000 de ani si care a transformat viata a milioane de oameni (din 1987 peste 1.500.000 de pelerini au mers pe Camino) printre care se numara Sf. Francisc, el Cid, Paulo Coelho si multi altii.

Mesajul Sfantului Apostol Iacob primit de mine pentru acest pelerinaj este o invitatie plina de dragoste:

Va invit pe drumul meu de lumina. Conectati-va la puterea si iubirea mea pentru a depasi toate obstacolele si indoilelile dintre voi si calea mea. Eu va astept cu multe daruri de intelepciune, adevar si iubire.

Sf. Iacob – apostol si ocrotitor al pelerinilor si al Drumului.

Pelerinajul va dura 11 zile si va avea loc in perioada 19 – 29 octombrie. Programul este urmatorul:

Ziua 1 – 19 octombrie


Zburam Bucuresti – Madrid (sau Lisabona) si mergem cu autocarul la Fatima. Destinatia finala a zborului de la Bucuresti depinde de zborurile pe care le vom gasi. Innoptam la Fatima.

Ziua 2 – 20 octombrie


Petrecem prima parte a zilei la sanctuarul Fecioarei Maria de la Fatima. Catre seara pleacam cu autocarul la Valenca unde inoptam.

Ziua 3 – 21 octombrie

 
Incepem pelerinajul – in jur de 100 de km de mers pe jos, cca. 20 km pe zi. Traseul este de dificultate medie si este parcurs si de oameni in varsta. Pe Camino vom innopta la pensiuni si hanuri (albergo) special amenajate pentru pelerini.
Prima etapa Valenca – Tui (Spania) – O Porrinyo  cca. 16 km. Inoptam la O Porrinyo.

Ziua 4 – 22 octombrie

O Porrinyo – Arcade  cca. 22 km

Ziua 5 – 23 octombrie


Arcade – Pontevedra  cca. 11 km.

Ziua 6 – 24 octombrie


Pontevedra – Caldas de Reis  cca. 24 km.

Ziua 7 – 25 octombrie


Caldas de Reis – A Roca Vella  cca. 20 km. Inoptam la A Roca Vella.

Ziua 8 – 26 octombrie


A Roca Vella – Santiago de Compostela  cca. 5 km – Ajungem lejer la slujba pelerinilor din Catedrala Sf. Iacob si dupa slujba ne luam Certificatul de Pelerin (Compostela). Ne indreptam apoi catre hotelul unde vom petrece 3 nopti.
Ziua 9 – 27 octombrie

Zi libera de reculegere si integrare. Vom putea vizita din nou catedrala atat ziua cat si noaptea (splendid luminata) pentru a ne ruga, medita si reculege.

Ziua 10 – 28 octombrie

 
Dimineata activam lectiile si invataturile drumului in cadrul cursului de “Redescoperire de Sine”. Dupa dejun plecam cu autocarul la Fisterra unde vom incheia pelerinajul printr-un ritual personalizat pentru grupul nostru.

Ziua 11 – 29 octombrie


Plecam dimineata devreme cu autocarul la Madrid (sau Lisabona) de unde zburam inapoi la Bucuresti.

Costul excursiei este estimat acum intre 700 si 750 Euro in functie de numarul de participanti si momentul cumpararii biletelor de avion si include:

– bilet de avion Bucuresti – Madrid (sau Lisabona) – Bucuresti
– transport Madrid (Lisabona) – Fatima si Fatima – Valenca
– transport Santiago de Compostela – Fistera – Santiago de Compostela
– 1 noapte cazare Fatima
– 1 noapte cazare Valenca

– 1 noapte cazare la A Roca Vella
– 3 nopti cazare la Santiago de Compostela
– cursul spiritual si expertiza mea spirituala de-a lungul pelerinajului

Confirmarile dumneavoastra pana la data de15 Iulie si plata avansului de 300 Euro ne vor ajuta in organizarea optima a acestui pelerinaj si pastrarea preturilor joase.

Pretul nu include :

– asigurarea medicala (aprox. 35 RON obligatorie)

– mesele (cu exceptia noptilor de la hotelurile mentionate mai sus unde vom avea mic dejun inclus)
– cazarea la pensiunile din timpul pelerinajului care costa in jur de 5-10 Euro pe noapte

Este obligatoriu sa aveti un pasaport valabil pe 6 luni de zile de la data plecarii in pelerinaj si asigurare medicala pe durata voiajului.


Confirmarea participarii impreuna cu avansul de 300 Euro pentru rezervarea biletelor de avion excursiei (autocar, hotel, etc.) trebuie primita pana la data de 15 iulie. Restul (care variaza in functie de numarul participantilor) se achita pana la data de 30 August. Neincadrarea in aceste termene nu poate asigura participarea si preturi rezonabile pentru biletele de avion, hoteluri si transport.

Pentru informatii detaliate si pentru inscriere va rugam contactati pe:


Camelia Heim la telefon: 0744494037
Adina Venuti la telefon:   0756094444
sau,
e-mail: danilun2006@gmail.com

Iata ce au spus cativa dintre participantii la pelerinajele spirituale din anii trecuti:

Rezultatele mele au fost mult peste asteptari. Dupa venirea din pelerinaj am primit mai multe visuri initiatice pline de simboluri care mi-au activate interesul si o intelegere puternica a divinului in viata mea.
Catalina – Piatra Neamt

Toata lumea ma gaseste schimbata si ma intreaba unde am fost. 
Seia – Suceava

Eu am fost printre putini care nu au primit mesaje divine dar am avut o stare de bucurie ce nu am avut-o din copilarie si cei din jurul meu mi-au spus ca se simt linga mine ca langa un copil.
Maria – Bucuresti

Cred ca multi avem in noi amprenta energetica si de vibratie a Sfantei Fecioare, iar acum am putut sa o amplificam. Toata dragostea si gandurile mele bune.
Silvia – Breaza

Viata mea s-a transformat intr-un mod miraculous dupa pelerinaj.
Gena – Constanta

In Israel l-am regasit pe Isus si mergind pe drumul crucii am primit mesajul De ce ma cautati printre pietre printre cei morti? Eu sunt viu si traiesc in inimi.
Lucian – Bucuresti

El Camino de Santiago de Compostela! Daniela, iata o veste minunata, pe langa toate ce ni le transmiti! Astept cu nerabdare sa ne intalnim si in acest pelerinaj! Dumnezeu sa te ocroteasca, sa te ajute si sa te inspire cu binecuvantarea sa!
Elena – Calarasi

Vom parcurge acest drum sacru la invitatia Sf. Iacob pentru a ne vindeca la nivel adanc si a ne reuni cu sinele nostru divin pregatindu-ne pentru transformarile acestei perioade fara precedent in istoria omenirii.
Efectuarea acestui pelerinaj mi-a fost ceruta de Maica Domnului si Sfantul Apostol Iacob si face parte din misiunea mea de viata, asa ca va rog sa ma ajutati la transmiterea informatiei prietenilor vostri si in alte grupuri spirituale.

Va astept cu drag sa mergem impreuna in acest pelerinaj, sa ne reconectam la starea de miracol si la sacralitatea acestui drum si sa ajutam prin vindecare proprie si ridicare de constinta la vindecarea intregii planete.


Va  rog sa transmiteti mai departe prezentarea acestui pelerinaj pentru a ajunge in miinile celor pe care sufletul ii cheama in aceasta experienta de transformare.

Fiti binecuvantati de iubirea si pacea divina!

Daniela Lucia Nistor

http://mesajulluminii.ro/
http://mesajul-luminii.blogspot.com/
http://www.facebook.com/DanielaLuciaNistor
http://www.facebook.com/PelerinajeleLuminiiRO

Liniste.

 Motto: “When listening to Your voice .. I feel like being a drop of water going through soil .. after a long day of raaain .. just finding my way deep, deeeeeep in this Earth; its taking somewhere deeeep . . I dont know where but I just won’t stop following “…

Iti simt atingerea, atat de blanda, intelegerea, acceptarea, cuprinderea. 
Te simt…si..chiar si cand doare.. imi simt sufletul tresarind ,viu. 
Iti multumesc ca esti aici, in clipele mele de adanca singuratate. 
Savurez aceste momente petrecute doar cu Tine–esti cel care ma asteapta intotdeauna, esti cel care nu pleaca nicaieri, esti Cel cu care vorbesc orice, care le intelegi pe toate..Esti Cel care ma ajuta intotdeauna, indiferent cat m-am incurcat si Cel care gaseste intotdeauna rezolvare.

Aici, cu Tine, este Liniste. Unii numesc asta rugaciune..eu o simt ca pe tacuta regasire..ca pe o simpla si cuprinzatoare Pace..respiratie si liniste..un stop din goana vietii.. intoarcerea Acasa, in mine. 

Iti multumesc Doamne Dumnezeule. Ai fost, esti si vei fi. Cel mai bun prieten. Cel mai rabdator si intim ascultator.Cel ce imi vorbeste cu iubire.
Nu vii niciodata cu raspunsuri destepte cu care doar sa imi dai peste nas, nici nu imi plangi de mila, nici nu ma certi mai mult decat pot duce.

Nu ma respingi niciodata, nici cand sunt nepieptanata, nici cand plang sau strig, nici chiar cand vreau sa ma razboiesc cu tine sau sa fug. N-am intalnit pe nimeni cu atata intelegere si bunavointa ca Tine. Nu stiu de unde ai atata iubire si umor, nu stiu de unde ai mereu daruri.

Cand mi se inchide o usa in nas si bat din picioare suparata la porti inchise, razi de mine, dar imi deschizi intotdeauna porti noi. Si ma trezesc ca e intotdeauna mai bine. Stiu ca ma ierti si pentru portile pe care nu le observ si pe langa care trec grabita.

Stiu ca atunci cand imi asez capul in palma ta, toate portile sunt deschise. Simt cum ma tii in brate chiar si cand.. dorm.


Iti multumesc pentru Liniste. Iti multumesc, Doamne, pentru toate.
Iti multumesc.


Alina Dospinescu


Iti multumesc, Doamne!

Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai ajutat să devin conştientă de mine însămi şi de prezenţa Ta. Ştiu că, în mare măsură, eu mi-am ales Calea, dar Tu m-ai ajutat să merg pe ea şi îţi mulţumesc că ai avut grijă să nu mă rătăcesc!
Îţi mulţumesc pentru florile minunate pe care mi le-ai crescut în suflet, pentru că ele mi-au atras privirile şi, astfel, nu m-au mai speriat ciulinii împrăştiaţi în jur ce păreau gata să-mi năpădească potecile. Astfel, nu m-am descurajat şi, chiar dacă, uneori, m-am mai întristat, nu m-am schimbat. Chiar dacă mi-au mai zgâriat uneori tălpile, nu mi-au atins şi sufletul, înălţat fiindu-mi de parfumul dulce şi blând al înfloririlor Tale. Îţi mulţumesc că ai grijă de ele aşa cum ai grijă de mine.
Îţi mulţumesc pentru spaţiul liniştit şi cald din interiorul meu pe care m-ai învăţat să mi-l creez şi să mi-l menţin curat şi frumos. Astfel, m-am retras acolo şi nu mi-a fost prea greu când, uneori, cerul se înnegura, când ploaia îmi părea prea rece peste umeri, ori când crivăţul îşi îndeplinea şi el menirea, bătându-mi pe la ferestre.
Îţi mulţumesc pentru că m-ai ţinut de mână şi mi-ai mângâiat inima când drumul mi s-a părut mai anevoios, că mi-ai ridicat privirile spre înălţimi ca să pot vedea mai întâi lumina cerului şi a soarelui lumii şi abia apoi noaptea şi pământurile ei, care păreau pe alocuri aride. Astfel, am putut să merg înainte cu credinţa în frumuseţea jocului, în minunea reuşitei şi în extraordinara comoară din mine pe care, pas cu pas, o adunam sau o dăruiam pe drum, după cum sfaturile Tale mă îndrumau să fiu.
Îţi mulţumesc pentru oamenii frumoşi pe care mi i-ai trimis înainte, pentru că ei mi-au dăruit zâmbete şi încredere, mi-au trezit entuziasmul şi dragul de viaţă, mi-au inspirat visele şi curajul de a le împlini. Astfel, m-am îndepărtat de aceia care ar fi putut să mă deturneze, ori să-mi lege aripile de pietrele grele şi negre în interiorul cărora sălăşluiau.
Îţi mulţumesc că mi-ai pus în faţă oglinzi care mi-au arătat cum sunt şi care m-au ajutat să nu mă îndepărtez de aceea care îmi doream să devin. Îţi mulţumesc pentru frumuseţea lor interioară, pentru bunătatea şi generozitatea lor, pentru răbdarea şi înţelegerea lor faţă de tot ceea ce au primit din mine, pentru bucuria şi recunoştinţa lor faţă de tot ceea am însemnat pentru fiecare, pentru corectitudinea şi fermitatea răspunsurilor primite, precum şi pentru neaşteptatele daruri. Îţi mulţumesc pentru liniştea lor, în care m-am privit, pentru limpezimea lor, în care m-am recunoscut, pentru strălucirea lor, de care m-am dorit învăluită. 
Îţi mulţumesc şi pentru că mi-ai arătat, totodată, şi petele răzleţe, şi cioburile, căci m-au ajutat să înţeleg cât de atentă să fiu, câtă grijă să am, cât de dedicată să devin pentru a-mi păstra Lumina oglindită întreagă, curată şi strălucitoare. Astfel, n-am avut prea multe regrete şi nici prea multe remuşcări, nici prea mult de iertat şi nici prea mult de corectat, nu mi s-a părut nici prea greu de uitat şi nici prea mult de aşteptat.
Îţi mulţumesc că mi-ai deschis ferestrele şi uşile potrivite, că nu m-ai lăsat să bat prea mult pe la porţi închise, că mi-ai descuiat lacăte ferecate ce mi-ar fi blocat calea, că ai rupt zăgazuri şi ai desfiinţat barierele din trecătorile spre care mi-ai căzăuzit paşii, că mi-ai desfăcut aripile dincolo de colivii, că mi-ai deschis cerurile şi mi-ai arătat infinitul acela din care am plecat.
Îţi mulţumesc că mi-ai sădit în inimă dorul de Tine, dar şi pofta de viaţă, că mi-ai dăruit candoarea copilului, dar şi intuiţia adultului, că m-ai ajutat să mă accept şi să mă simt bine cu mine însămi, în solitudine sau în mijloc de mulţime, dar şi să-mi doresc desăvârşirea sufletului în trup omenesc, că m-ai trimis aici să învăţ să-mi amintesc că, în timp ce sunt Eva alături de Adam, mai presus de ea,  EU SUNT.
Şi îţi mulţumesc că nu m-ai lăsat să uit de IUBIRE!  Mi-ai sădit-o în suflet, mi-ai scris în inimă cuvintele ei, mi-ai pictat-o în cele mai frumoase culori, mi-ai deschis ochii să o văd şi inima să o primesc, m-ai învăţat că o merit, m-ai împins pe încurcatele Tale cărări, Doamne, pentru a fi îmbrăţişată în nemărginitele-i aripi. Din frumuseţea a toate câte sunt pe pământ nu aş fi văzut, poate, atât de mult dacă Tu nu ai fi reaprins în mine, mereu şi mereu, focul sacru al Iubirii, dacă nu m-ar fi mistuit dorul de ea şi dacă n-aş fi fost renăscută, de atâtea ori, în atâtea vieţi, din cenuşă, în toată splendoarea şi măreţia ei.

Dar cel mai mult îţi mulţumesc, Doamne, pentru că mă adormi în fiecare seară în îmbrăţişarea lui şi pentru tot ceea ce împreună suntem, pentru tot ce nu pot cuprinde aici, în această pagină. Tu ştii ce-i în şi al sufletului meu. Mulţumesc!

Sursa: Oglinzile sufletului

Calitatile femeii fascinante -2. CREDINTA – Cum să ne rugăm… în aşa fel încât să ne fie ascultate rugăciunile

Ai cunoscut vreodată o femeie care să se încreadă în Dumnezeu din toată inima? Pacea, echilibrul si forta pe care le simti in preajma ei te fac sa ii cauti mereu prezenta. Ea este libera, increzatoare, stabila. Are ochii foarte curati si limpezi si o prezenta linistitoare, ce te alina. Chiar si daca nu este aparent frumoasa,(de ar fi sa o studiezi trasatura cu trasatura), il are pe vino-ncoace. Ea este fascinanta intr-un mod simplu,fara sa caute sa atraga si sa seduca. Pur si simplu, este irezistibila, atat pentru barbati cat si pentru alte femei, pentru ca ce simti in preajma ei este ca iti face bine la inima si…nu te-ai mai da dus/a de langa ea. Fiinta ei emana bucurie…si pace, multa, multa pace, ce iti imbalsameaza sufletul. 

Te simti in siguranta, simti ca ti-ai gasit locul, iti simti inima in prezenta ei, te simti Acasa. Totul are o rezolvare, totul se va transforma, mai devreme sau mai tarziu, inevitabil, in bucurie. Totul va fi bine, stii sigur, in prezenta unei astfel de rare femei.


Iata in continuare un extras dintr-un articol foarte graitor (daca nu ai rabdare, poti sa il sari si sa citesti doar ceea ce am scris cu litere cursive la final) : 

“Când nu credeam în Dumnezeu, aveam o prietenă bună care se ruga adesea lui Dumnezeu. Ei bine, în fiecare săptămână îmi spunea despre o dificultate sau un lucru din viaţa ei pe care îl încredinţa în grija lui Dumnezeu. Şi, invariabil, în fiecare săptămână eram martoră la un lucru neobişnuit făcut de Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea ei din acea săptămână. Nici nu-ţi poţi închipui cât de greu îi este unui ateu să fie nevoit să constate acest lucru săptămână de săptămână! După o vreme, nu mai merge să argumentezi că totul este o „coincidenţă”…

Dar de ce îi asculta Dumnezeu rugăciunile prietenei mele? Motivul principal: fiindcă ea avea o relaţie cu El şi voia să facă voia Lui. Şi, într-adevăr, ea asculta ce îi spunea Dumnezeu. Considera că El are dreptul de a o îndruma în viaţă şi ea chiar se bucura că aşa stau lucrurile! De aceea atunci când se ruga în legătură cu diferite lucruri, făcea ceva firesc, dată fiind legătura ei cu Dumnezeu. Venea la Dumnezeu cu toată încrederea şi-I vorbea despre nevoile, despre îngrijorările ei şi despre orice altceva se întâmpla în viaţa ei. Se convinsese că Dumnezeu dorea si el ca ea să se bizuie pe El în acest mod. Mai exact, viaţa ei demonstra ceea ca: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. “
Atunci cum se face că unora dintre oameni li se pare ca Dumnezeu nu ia aminte la rugăciunile lor?

Precis îmi va asculta Dumnezeu rugăciunea?

Dumnezeu ne ascultă rugăciunile potrivit voii Sale (şi pe măsura înţelepciunii, a sfinţeniei Sale, a dragostei pe care ne-o poartă etc.). El ne aculta toate rugaciunile, mai mult sau mai putin pure, mai mult sau mai putin egoiste si apoi face in asa fel incat noi sa primim ceea ce este cu adevarat bun pentru noi si ne ajuta cu adevarat sa fim mai fericite, mai deschise, mai pline de iubire, mai impacate si nu sa ne pacalim cu realizari ce nu ne fac bine pe termen lung.  Cand cerem ceva ce este bun pentru noi si ne ajuta cu adevarat, putem fi sigure ca Dumnezeu raspunde oferindu-ne inzecit acel lucru. In mod asemanator, cand ne dorim ceva ce ni se pare noua indispensabil, insa pe termen lung ne-ar sfasia inima, demnitatea, bunatatea, puritatea, etc, Dumnezeu ne previne ca ne vom rani singure daca vom insista sa obtinem ceea ce cerem. Depinde daca avem sau nu rechi de ascultat si ochi de vazut semenele trimise de El. Sa tinem cont si ca lucrurile pe care noi le cerem sunt uneori doar pentru orgoliul nostru si nu pentru inima noastra, iar singura care ne aduce fericirea este inima, in ea rezoneaza adevarata bucurie si Dumnezeu are grija de ea in primul rand. Insa daca insistam, Universul, in generozitatea sa ne va oferi orice pana la urma, dar vom si suporta consecintele. Tu ce iti doresti – sa obtii intotdeauna tot ceea ce vrei sau sa fii cu adevarat fericita facand bine inimii tale?

În concluzie… Cum să ne rugăm

Cand te increzi in Dumnezeu chiar cu totul ajungi sa fii foarte sincera si foarte smerita si gata sa alegi ceea ce El iti reveleaza ca e bun. Esti asemenea unei fetite pure si Dumnezeu e acolo, langa tine, aproape il vezi, caci peste tot sunt semne prin care El iti vorbeste si te ajuta sa faci alegerile cele mai potrivite si mai bune pentru tine. 
Insa nu toţi oamenii au o legătură personală cu El… Or fi ştiind ei că există Dumnezeu, poate chiar I se închină din când în când, dar Il simt ca fiind departe, sus, in cer. Este destul de normal să simţim această despărţire de Dumnezeu, atata vreme cat ne simtim separate de El. Ce se întâmplă de obicei când oamenii încep să-L roage ceva pe Dumnezeu? Îşi încep rugăciunea astfel: „Doamne, am mare nevoie să mă ajuţi cu problema asta…” Apoi in ei insisi isi spun: „Sunt conştient de faptul că nu sunt o persoană perfectă… că, de fapt, nu am nici un drept să Te rog acest lucru…” Iată, oamenii se simt nedemni … Însă ceea ce s-ar putea să nu ştie ei… este cum pot primi de la Dumnezeu iertarea pentru toate. E posibil să nu ştie că pot începe o relaţie cu Dumnezeu şi că  Dumnezeu îi va auzi… Va lua aminte la rugăciunile lor.

Mai întâi trebuie să ai o relaţie cu Dumnezeu. Si nu pentru ca El are nevoie de asta, ci pentru ca noi avem nevoie de aceasta familiaritate cu El pentru a simti cu adevarat ca suntem copiii lui si  a fi pline de spontaneitate si mai ales incredere cand ne rugam…exact cum o fetita s-ar cuibari in bratele tatalui ei, cu inocenta si deschidere totala, stiind ca El o protejeaza si are grija de ea in fiecare zi si ca ea este foarte, foarte importanta pentru El.
Modul in care gandesc oamenii cand se gandesc la a avea o relatie cu Dumnezeu (daca ajung vreodata sa se gandeasca la asta) este bazat foarte mult pe frica si pe  teama. Spre exemplu, citeam intr-o carte: “Închipuie-ţi că un student se duce la rectorul universităţii sale (pe care nici nu-l cunoaşte, de altfel) şi îl roagă să îl gireze pentru un împrumut bancar. Ce şanse de reuşită ar avea? ZERO.  Dar dacă fiica rectorului şi-ar ruga tatăl s-o gireze pentru un împrumut bancar, totul s-ar rezolva. De ce? Fiindcă se cunosc şi, mai mult chiar, au o relaţie. Relaţiile pe care le avem cu ceilalţi schimbă totul.”

Premiza este insa nu ca Rectorul (Dumnezeu) trebuie convins, ci noi insene suntem cele care avem nevoie sa simtim aceasta apropiere pentru a avea deschiderea sa ne ducem sa apelam la ajutorul lui. Si sa il consideram tatal nostru, prietenul nostru, iubitul nostru, cel mai apropiat inimii noastre, caci aceasta ne va face sa actionam din iubire si nu din teama in fata Lui. Gandeste-te, in fata cui esti tu cea reala, in fata unui Rector care te evalueaza sau in fata celui care stii ca te iubeste orice ar fi, oricum ai fi, asa cum tu insati iti iubesti copilul in orice situatie si esti gata oricand sa ii oferi ajutortul tau neconditionat, pur si simplu pentru ca il iubesti foarte, foarte mult, enorm?

Aşadar, Îl cunoşti pe Dumnezeu si iti dai seama ca si El te cunoaste si iti e aproape? Ai o relaţie cu El, o incredere care să îţi garanteze că ia aminte la rugăciunile tale? Sau pentru tine Dumnezeu este departe; există mai degrabă la nivel teoretic decât practic, e mai degraba un judecator sever ori o autoritate in fata caruia e si normal sa simti ca ti-e greu sa dai socoteala, asa ca ajungi sa Il ignori pur si simplu? Dacă Dumnezeu este departe de tine sau dacă nu eşti sigur(ă) că Îl cunoşti, citeşte aici cum poţi începe o relaţie cu El chiar acum.

Ştii care este punctul în care ne împotmolim? Când ne închipuim că ştim ce vrea Dumnezeu… fiindcă nouă ni se pare că un anumit lucru este foarte important! Noi presupunem că la fiecare rugăciune este doar un singur „răspuns” potrivit, gândindu-ne desigur că ACELA este cel dorit de Dumnezeu. Şi atunci lucrurile se complică. 

Noi, oamenii, nu suntem stâpâni pe timp şi nu ştim toate lucrurile. Noi deţinem doar anumite informaţii despre o situaţie şi despre efectele din viitor pe care o anumită acţiune le va avea asupra situaţiei respective. Dar Dumnezeu ne înţelege pe deplin situaţia. Numai El ştie ce efect va avea o anumită acţiune asupra vieţii noastre sau în mersul lucrurilor in viata noastra. Iar scopurile Sale s-ar putea să depăşească cu mult ideile noastre cele mai îndrăzneţe. Prin urmare, Dumnezeu nu Se va apuca să facă ceva pur şi simplu fiindcă am ajuns noi la concluzia că asta trebuie să vrea. El va face uneori sa para ca nu ne-a indeplinit rugamintea (de a lua un examen spre exemplu sau de a pastra o relatie, etc, pentru ca peste ani sa constatam ca asa a fost d efapt mult mai bine pentru noi si ca atunci cand ne-a inchis usa d ecare cu incapatanare trageam de si nu era usa noastra, El sa ne deschida mai multe usi spre taramurile in care ne simtim cu adevarat Acasa.
 Dumnezeu este foarte intelept, dar si foarte jucaus si este bine sa ne amintim aceasta si sa ne jucam cu El, cu incredere totala, lasandu-ne ghidate, in loc sa ne incordam si sa ii cerem crispate din nou si din nou sa faca voia noastra. Vom avea surprize absolut incantatoare si foarte delicioase de cele mai multe ori. Just let go!

Unii oameni se îmbolnăvesc şi chiar mor; alţii au probleme financiare; alţii se pot confrunta cu diferite alte dificultăţi. Ce se poate face atunci?

Dumnezeu ne spune să ne lăsăm grijile în seama Sa. Chiar şi când o situaţie rămâne apăsătoare: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” Chiar dacă situaţia pare scăpată de sub control, totuşi nu este… Chiar atunci când lumea întreagă pare să se prăbuşească, Dumnezeu ne poate ajuta să rămânem în picioare. În acele clipe omul poate fi foarte recunoscător că Îl cunoaşte pe Dumnezeu. Soluţiile, rezolvările pe care le poate găsi Dumnezeu la problema respectivă depăşesc cu mult tot ce am crede noi că este cu putinţă. Probabil că orice persoană ar putea da exemple de acest gen din viaţa sa. Însă chiar dacă situaţia nu se îmbunătăţeşte, in sensul in care credem noi, cum si cand am vrea noi, în ciuda problemelor cu care ne confruntăm, Dumnezeu ne va da pacea in suflet. Iar pacea este tot ce avem nevoie intotdeauna ca sa mergem mai departe si sa descoperim, cu uimire, ca drumul este de fapt presarat cu cadouri la care nici nu ne gandeam.

Iti recomand sa citesti si acest articol desore Rugaciunea inimii, de pe blogul Astrodeva.

În această clipă (când situaţia este încă încâlcită), Dumnezeu ne cere să ne încredem în El în continuare – să „umblăm prin credinţă, nu prin vedere”. Si nu este vorba de credinţă oarbă. Ci este vorba că ne bizuim pe iubireal lui Dumnezeu. Maşina care merge pe un pod solid se sprijină în totalitate pe soliditatea podului; nu contează ce crede şoferul, ce gândeşte sau ce discută cu pasagerul de lângă el. Maşina ajunge în siguranţă la celălalt capăt al podului datorită solidităţii podului, în care şoferul a ales să creadă de la bun început.

În mod asemănător Dumnezeu spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.”..„ In orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. Aminteste-ti mereu: 

Prima rugăciune la care ia aminte Dumnezeu este rugăciunea prin care începi o relaţie cu El spunandu-i tot ce ai pe suflet sincer si simplu cum ai vorbi cu cel mai intim si apropiat prieten.”

Prelucrare dupa un articol de Marilyn Adamson


Am lucrat la adaptarea acestui articol foarte frumos si l-am inclus aici pe blog, cu speranta ca sufletul tau va simti de acum incolo ca nu esti NICIODATA singura si ca poti alerga in bratele cuiva care te asteapta oricand si e aici pentru tine si cand esti bucuroasa, dar si cand esti trista si cand faci bine si cand ai gresit si cand iti cunosti forta interioara si cand te simti la capatul puterilor. 
Eu insami am ajuns de multe ori la rascruci ce pareau de netrecut, m-am simtit infranta si nedreptatita si fara speranta, mi-am simtit inima zdrobita si pasii foarte nesiguri… De fiecare data, ceea ce m-a ajutat a fost sa ma arunc in bratele Lui, sa “ii plang pe umar” ca unui prieten intim, sa Ii cer sa ma ajute sa actionez nu prin puterea mea, pe care o simteam limitata, ci prin puterea universala, nelimitata. Mi s-a intamplat chiar si foarte de curand, azi. De fiecare data, m-am simtit purificata. De  fiecare data, am inceput sa vad mici miracole, pe care inainte nu le observam si apoi miracole si sincronicitati din ce in ce mai mari. De fiecare data au aparut prin Voia Lui, oamenii potriviti, ajutorul potrivit, situatiile potrivite pentru ca eu sa pot fi fericita. A trebuit sa renunt doar la modul meu limitat de a vedea lucrurile si la incapatanare si sa ma incred in El. A insemnat ore de retragere din lume pentru a medita sia  ma ruga, pentru a reveni in suflet, ore in care nu a fost neaparat usor si mai ales a fost greu pentru cei din jur chiar sa inteleaga unde si de ce m-am retras…insa pentru mine (si cred ca pentru orice femeie) este cel mai important sa imi regasesc sufletul si pacea launtrica pentru a fi cu adevarat eu insami in lume.
Cu timpul, relatia noastra a devenit tot mai importanta pentru mine. Si nu ma refer aici la nimic religios si bisericesc, desi cred ca si religia ajuta mult sufletele care au nevoie sa se apropie de Dumnezeu si sa simta comunicarea si comuniunea cu El. Pentru mine insa, inseamna o relatie intima, de suflet, de deschidere totala, de a sta asa cum sunt in fata Lui si a recunoaste cine sunt, cu toate calitatile si cu defectele pe care le mai am inca, fara masca, fara incapatanarea de a crede ca stiu eu foarte bine ce am nevoie sau ce e mai bine pentru mine. Incep sa invat sa ma rog nu doar cand am nevoie de ceva, ci si cand sunt fericita si simt preaplinul vietii, sa ma rog sa pot ajuta oamenii, sa ma pot ajuta cu adevarat pe mine prin fiecare alegere pe care o fac, sa imi exprim recunostinta nu doar in fiecare zi, ci in fiecare ceas si reusita si chiar nereusita..pentru ca acum stiu, tot mai mult, ca sunt pe drumul meu si de pe drumul sufletului nostru nu avem unde sa cadem, orice poarta inchisa este o poarta deschisa spre ceva mai bun, mai pur, mai curat, mai plin de bucurie…invat sa am incredere, sa merg pe linia fina a credintei si dorintei de a fi in acord cu Vointa lui, ca intr-un dans mereu nou si proaspat, neaspteptat, mereu luandu-ma pe sus si taindu-mi rasuflarea de emotie si surpriza si elan, inainte si inapoi, la stanga, la dreapta, inapoi o clipa, inainte pe bratele Sale, piruete gratioase, orpiri bruste, aruncari (aparent) in gol, plutiri extatice, pasi tot mai siguri. 
E doar un dans, uneori in ritmuri antrenante si vesele, alteori pe acorduri tanguitoare de blues si soul, uneori molcome si romantice ca un vals ce ma infioara, alteori pasional si intens ca un tango… Cand o iau de capul meu si incep sa ma zbantui fara sa mai ascult, se transforma intr-o zbuciumare grunge si inflexiuni dure de rock, ce ma ametesc. Din nou, m-am imbatat cu orgolii si iluzii umflate cu pompa, am calcat stramb, cel mai adesea chiar pe piciorul cuiva:). Bineinteles, ma cam doare capul de mahmureala:). Realizez ca iar am iesit din ritm si ma asez in rugaciune sau meditatie si il rog sa regasesc armonia… sufletul cauta sa se acordeze iar cu ritmul Lui.
Este un dans pe care incep sa recunosc ca nu il stiu, dar care ma fascineaza si imi da aripi, un dans in bratele Lui, pe acordurile unei muzici pe care nu trebuie sa ma straduiesc sa o scriu, ci doar sa o dansez, traindu-i ritmul, simtindu-i ritmul cu inima mea si abandonandu-ma dorului si iubirii din ea….

Aminteste-ti, daca vrei sa fii o femeie cu adevarat fascinanta, lasa grijile si increde-te in Dumnezeu. Stiu ca nu asta te invata reclamele la cosmetice…totusi aminteste-ti, chiar si ridurile si uratenia chipului tot de la ingrijorare apar. Ceea ce ti se intipareste in suflet, se intipareste in ochii si pe fata ta. Lasa pacea si intimitatea cu Dumnezeu sa straluceasca in ochii tai si oamenii te vor iubi tot mai mult, pe masura ce tu vei iubi aceasta pace tot mai mult si o vei imbratisa. Spun aceste cuvinte nu doar pentru tine, draga mea prietena, ci si pentru mine…Pentru noi toate.
Cu mult drag si credinta in Bine,
 Alina Dospinescu
 Psiholog
 Heart IQ Mastery Life Coach
 Specialist Evolutie personala si
 spirituala in Academia Femeilor

Trezirea spirituală – 12 intrebari catre tine insati

Trezirea către Spiritul nostru este emoţionantă, dar poate fi şi tulburătoare – cel puţin din punctul de vedere al ego-ului nostru – astfel încât uneori suntem tentaţi să continuăm ca şi cum totul ar fi fost la fel. Odată ce procesul de trezire începe, totuşi, nu îl putem ignora prea mult. Întocmai ca o fisură într-o uşă care se deschide spre o cu totul nouă parte a fiinţei noastre şi spre Universul în care locuim, noi suntem în cele din urmă constrânşi să observăm ce aspecte ascunse ale vieţii ne atrag, ne cheamă. De îndată ce începem să ne trezim Spiritul, simţim noi posibilităţi în viaţă, de care nu eram conştienţi înainte şi vrem să le descoperim. Ca şi cum ne-am trezi dintr-un vis fără sfârşit, începem să privim lumea cu alţi ochi şi ne regăsim simţul curiozităţii. Începem să ne întrebăm, poate pentru prima dată, dacă într-adevăr există mai mult decât putem vedea cu ochiul liber, şi dacă da, vrem să ştim despre ce e vorba!

 Odată ce intri în faza de trezire a transformării tale spirituale, lumea, aşa cum o ştii, se zdruncină – pentru ca niciodată să nu mai poată fi reordonată. Şi în plus, descoperi că era doar o cochilie ce ascundea de tine o realitate mult mai amplă şi mai expansivă, care promite recompense, realizări, provocări şi linişte aşa cum nu ai cunoscut vreodată. Aşadar, pe măsură ce intri în faza de trezire şi îţi vezi lumea destrămându-se, nu te lupta să o refaci. În schimb, caută „printre bucăţi” părţile pe care le simţi a fi autentice. Caută ceea ce ar putea reflecta Spiritul tău şi continuă să păstrezi doar acele aspecte. Ţine minte că ţi-ai început propria trezire spirituală ca răspuns la propria dorinţă internă de a te conecta cu adevărata ta putere. Cu alte cuvinte, trezirea nu apare pur şi simplu – cu toate că ţi s-ar putea părea aşa – ci mai degrabă tu faci să se întâmple asta, la nivelului sufletului.

Când începi procesul, fii conştient de faptul că nu eşti singur pe drumul transformării tale. În calitatea noastră de fiinţe care evoluăm, noi toţi trecem în permanenţă printr-o oarecare formă de trezire mai înaltă. Chiar şi cei care par că se află deja pe o cale spirituală vor continua să  descopere mult mai mult din potenţialul lor Divin de-a lungul întregii vieţi. Atâta timp cât ai formă umană, scopul tău este să atingi niveluri mai înalte ale conştiinţei şi puterii personale. Trezirea spirituală este un semnal al faptului că eşti pregătit să înveţi mai mult despre adevărata ta identitate şi să treci într-o stare activă de cocreare, împreună cu Universul.
Aşa cum prima zi de şcoală este plină de emoţii, indiferent de clasa în care eşti – de la grădiniţă la facultate – te afli în faţa acestui prag deoarece ai muncit ca să ajungi aici… şi eşti pregătit să îl treci, chiar dacă pare incomod la început. Ai progresat până în punctul în care lucrurile de care te-ai agăţat, ca de nişte pături ce îţi dădeau senzaţia falsă de protecţie, nu îţi mai sunt de folos; şi eşti pregătit să renunţi la relaţii, idei şi convingeri limitate, astfel încât să poţi cunoaşte altele noi, mult mai puternice.

În cele mai multe dintre cazuri, ceea ce este cel mai şocant pentru oameni este modul în care începe adevărata experienţă a trezirii. Ne surprinde fără să fim conştienţi şi ne umileşte în aşa fel, încât intelectul nostru (sau ego-ul) nu poate să o explice, să o minimizeze ori să-i anuleze impactul. Trezirile Spiritului anunţă momentele de adevăr şi ne cheamă înapoi către adevăratul nostru eu. Nu există nicio forţă care să poată nega impactul trezirii Spiritului. Odată ce Spiritul tău te bate pe umăr, eşti obligat să te ridici, să fii atent şi să asculţi. Întocmai aşa cum te-ai trezi în timpul unei nopţi agitate şi nu mai poţi adormi din nou.

Ţine minte că aceasta este prima etapă a reconectării cu adevărata ta putere. Unii oameni sunt pricepuţi să amâne procesul pentru o vreme, dar în cele din urmă, asemenea unui computer a cărui baterie se descarcă, ei vor rămâne fără energie datorită faptului că nu se reconectează la Sursă. Permite-ţi deschiderea către ceva mai amplu decât percepţiile tale limitate bazate pe ego, pentru a-ţi alimenta un alt fel de experienţe profunde de viaţă la care ai tânjit îndelung şi pe care le meriţi. Dacă nu facem o alegere conştientă de a ne conecta cu Spiritul şi nu acţionăm zilnic pentru a o menţine (şi cuvântul cheie este zilnic), dacă nu ne concentrăm atenţia şi intenţia de a ne conecta direct la Spirit de-a lungul întregii zile şi nu renunţăm la obiceiul de a ne lăsa conduşi de ego-ul nostru, vom rămâne sub controlul acestor vechi şabloane limitate… şi nimic nu se va schimba.

Nu trăim într-o cultură care ne susţine Spiritul. Dimpotrivă, lumea noastră a fost creată să înlăture Spiritul cu totul şi să ne ameţească cu înlocuitori jalnici care ne fac să fim obsedaţi şi dependenţi de aceşti „zei falşi” ai lumii.
Preambulul trezirii noastre este marcat de o senzaţie crescândă de copleşeală, epuizare, anxietate, nelinişte, nerăbdare, iritare, depresie şi victimizare deplină. Cu alte cuvinte, avem sentimentul că viaţa este o luptă şi noi nu putem face nimic.

Faceţi schimbarea

Ego-ul nostru crede că schimbarea reprezintă moartea şi va face tot ce îi stă în putere să o evite. Iată de ce mulţi dintre noi rămânem blocaţi, spunându-ne în sinea noastră că vrem o schimbare spirituală, însă făcând totuşi foarte puţin, dacă nu chiar nimic, pentru asta. Discutăm despre un plan bun, dar nu reuşim să facem un singur pas pe drumul către transformare. Promitem să citim cărţile de spiritualitate care ne-au fost date de cei ce ne-au ascultat lamentările, sau pe care le-am cumpărat singuri, însă rareori reuşim să trecem mai departe de un capitol sau două, înainte de a fi atraşi înapoi în aceeaşi dramă veche.

Promitem să mergem mai adânc şi să privim în interiorul nostru, dar uităm îndată – asta până când viaţa devine atât de frustrantă sau de dureroasă, ori circumstanţele se schimbă atât de mult, încât nu mai putem fi aceiaşi. Discuţia cu alţii despre transformare, chiar şi atunci când ne exprimăm cu adevărat dorinţa de a trăi noi înşine liniştea şi puterea specială a Spiritului, nu este altceva decât o discuţie şi nu o acţiune. Dar până când nu acţionăm concret şi regulat şi nu facem ceva pentru a ne conecta direct cu Spiritul nostru plin de bucurie în fiecare zi, zi de zi, până când această obişnuinţă nu devine fundamentul central al  vieţilor noastre, nimic nu se va schimba.
Este periculos să fii prins în „roata ego-ului”, încercând să-ţi controlezi viaţa. Îţi dă senzaţia că eşti într-o competiţie. Jocul „ţinerii lucrurilor sub control” îţi conferă o falsă senzaţie de putere, motiv pentru care poate fi aşa de captivant. Şi devine copleşitor, în special atunci când ego-ul tău chiar reuşeşte să ţină lucrurile sub control pentru un timp. Treci temporar printr-o stare psihologică înălţătoare, o izbucnire de adrenalină care te face să te simţi mulţumit pe moment. Este ca şi cum ai câştiga jocul… dar îl câştigi oare cu adevărat? Ştiţi răspunsul. Nu poţi câştiga pentru că jocul ego-ului nu se sfârşeşte. Niciodată. Continuă la nesfârşit. Nu-i de mirare că este obositor! Nu te poţi relaxa niciodată, atunci când joci jocul controlului, dar poţi renunţa. Şi când faci asta, viaţa devine a ta pentru a o trăi cu adevărat şi a te bucura de ea. Aceasta este transformarea despre care toată lumea vorbeşte zilele astea.
 

Pentru a renunţa la jocul de putere, de luptă şi de dualitate al ego-ului, „eu împotriva ta”, sau oricum vrei să îi spui… aceasta este cea mai importantă decizie pe care o poţi lua. Nu poate avea loc decât dacă faci ceva cu totul diferit în viaţa ta, începând chiar de astăzi şi continuând în fiecare zi, până când devine singurul mod în care vrei să trăieşti.Când ne conectăm cu Spiritul nostru, nu există nicio luptă pe care trebuie să o câştigăm, niciun duşman împotriva căruia să concurăm şi nimeni care să aibă control complet asupra noastră. Trebuie să încetăm să ne mai luptăm cu noi înşine, cu ceilalţi, ba chiar şi cu timpul. În loc să trecem grăbiţi prin viaţă, cu respiraţia blocată, trebuie să respirăm exact aşa cum făceam atunci când ne-am născut: complet, lent, profund. Trebuie să evităm conştient jocul lipsit de Spirit al ego-ului şi să ne amintim că cei care îl joacă mor – nu trăiesc.

Puneţi întrebările

Acum scoateţi-vă jurnalul şi îndreptaţi-vă atenţia spre interiorul vostru. Cântăriţi atent fiecare dintre următoarele întrebări şi invitaţi-vă Spiritul, eu-l vostru cel mai autentic, să răspundă la fiecare dintre ele. Oferiţi-vă suficient timp pentru a simţi răspunsul sincer ce vine din sufletul vostru, sursa puterii voastre.

  • Cu ce schimbări, aşteptate sau neaşteptate, vă confruntaţi acum?
  • Cu cine sau cu ce situaţie vă luptaţi acum?
  • În ce domeniu simţiţi cel mai mult stres?
  • Aveţi suficient timp, în cadrul rutinei zilnice, să verificaţi cum vă simţiţi? Ce anume vă ocupă cel mai mult timp?
  • Pe o scară de la 1 la 10, cât de mult vă aflaţi de obicei în „stare de urgenţă”?
  • Ce anume vă provoacă senzaţia unei stări de urgenţă cel mai des?
  • Cum staţi cu sănătatea din punct de vedere fizic? Aveţi dureri sau suferinţe?
  • Cum staţi cu nivelul de energie? Aveţi suficientă energie în timpul zilei sau vă simţiţi adeseori epuizaţi?
  • Dormiţi bine? Dormiţi suficient în fiecare noapte?
  • Vă faceţi timp ca să vă ocupaţi de lucrurile care vă plac? Le duceţi cu adevărat până la capăt?
  • Ce gânduri, îngrijorări, temeri şi / sau oameni încercaţii să controlaţi?
  • Cine sau ce vă conduce (in) viata? 

După ce notaţi răspunsurile, lăsaţi jurnalul deoparte şi rămâneţi în această poziţie. Închideţi ochii, inspirați şi respiraţi liniştit pe nas. Începeţi cu un suspin sau chiar două pentru a putea să vă relaxaţi. Simţiţi tensiunea energică pe care trecerea grăbită prin viaţă o creează în corpul vostru. Observaţi cum vă stoarce de energie, de forţa vitală, de pofta de viaţă?

Odată cu următoarea respiraţie, lăsaţi orice tensiune să dispară şi existaţi pur şi simplu pentru un moment sau două, chiar mai mult dacă este posibil. Bucuraţi-vă că staţi jos şi că respiraţi adânc, goliţi de orice gând, eliberaţi de orice plan şi mai ales trăind în acest moment. Simţiţi această vibraţie prin care sunteţi conectaţi la Sursă. Observaţi cât de liniştiţi, de mulţumiţi, ba chiar cât de energizaţi vă simţiţi. Aceasta este puterea Spiritului vostru şi vă este disponibilă oricând. Sunteţi voi înşivă cu adevărat. Ţineţi minte asta!
Sursa: Drumul catre tine
Autoare: Sonia Chooquette – Puterea propriului spirit
 

O atingere sacra

Mi-a trecut prin inima
ca o sageata…

Timpul

– tintind spre viitor,
lasand in urma rani
si marci ale trecutului-
infipta in prezent,
deschizandu-mi dureros
Inima.

– am incercat atat sa o vindec,
iar acum…

Il privesc pe tata
pe patul de spital.

trecutul se topeste in ochii lui
iar viitorul nu-mi mai pare a avea importanta;
timpul se aduna intr-un punct.

Sunt aici, acum.
 
Numai iubirea exista.
doar iubirea
strabatand prin toate ferestrele
sufletului,
pe gaura cheii,
prin tubul de oxigen
al inimii
prin ranile deschise,
Prezenta.
Daruindu-se cu totul.
Linistita si completa
Adunand toate puterile
spre vindecare
spre alinare
spre impreuna.
Profund impreuna.
Profunda vindecare.

Prin perdele, lumina se strecoara bland,
mangaind chiar si bolnavii,
pe patul de spital
Tata imi intinde mana
– o atingere sacra – 
si timpul se intoarce in sine insusi
ca o spirala conducandu-ma spre
centrul
inimii inimilor.

Ma simt mai vie ca oricand
si simt ca am puterea sa insuflu viata,
caci Tata imi tine inima in palma
si pot sa o vad in sfarsit,

sa o simt,
sa o cunosc,
sa o folosesc.

Inima mea.
din iubire nascuta si-ntoarsa in iubire
O lumina de veghe
la capataiul patului sau,
o lumina vie
(vindecare, prezenta, iubire, iertare )
inima mea,
un cadou pe care l-am primit in dar
de la
Mama si Tata.