Putem fi feminine, intr-o lume masculina. E chiar atragator

IN ACEASTA LUME MASCULINIZATA FORTAT, BAZATA PE MINTE SI COMPETITIVITATE, CE NU MAI INCURAJEAZA NATURALETEA SI FACE HAZ CAM DE TOT CEEA CE ESTE EMOTIONAL, COMPLEX SAU PROFUND, NU ESTE USOR SA NU TE PIERZI PE TINE INCERCAND SA FII DIN CE IN CE MAI “BARBATA”.

Intr-o lume in care noua, “sexului slab” (ce expresie urata!), ni se cere perfectiunea, prin toate imaginile prelucrate si artificiale ale modelelor feminine promovate astazi, este aproape ceva miraculos sa te iubesti, sa traiesti armonios si cu suflet si sa ramai cu adevarat femeie.

Din pacate noi, femeile, ajungem sa purtam prin viata acest sindrom al perfectionismului, crezand ca este parte din cum suntem noi. Chiar  ne mandrim cu el, desi ne chinuieste si il transmitem mai departe fiicelor noastre.

Ne mandrim ca le stim pe toate, ca ne descurcam in orice situatie, ne “cioplim” din ochi trupul atunci cand ne privim in oglinda, considerand ca orice mica imperfectiune e un stigmat si trebuie  sa o facem sa dispara cu orice pret, tragem de noi toata viata fara a fi vreodata multumite, relaxate, impacate complet cu…noi insene.

Nu e nevoie sa fie totul perfect. Nu e nevoie sa fim prefecte. Putem fi vulnerabile, chiar si intr-o lume masculina. E chiar atragator

Ajungem insa, multe dintre noi sa fim mandre  nu de noi ca fiinte, ci doar (cel mult!) de “realizarile” noastre, ca si cum trebuie sa tot tragem lozul cel mare la bingo ca sa meritam sa traim. Fereasca Dumnezeu sa imbatranim, sa cedam, sa fim descoperite in vulnerabilitatea noastra sensibila si naturala. Nici nu mai intuim ca tocmai aceaste trasaturi feminine, vulnerabilitatea si deschiderea sunt  cele mai atargatoare pentru polul masculin si ar face loc in viata noastra iubirii, protectiei, comuniunii si fericirii firesti.

Ne indemnam una pe cealalta se fim “puternice”, fara sa ne dam seama ca ne pierdem treptat pe noi devenind “un pumn de otel intr-o manusa de catifea”, adica inflexibile, autoritare, deconectate de la emotiile si ritmurile noastre interne, traind predominant in cap, uitand de trup (cu exceptia machiajului si hainelor cu care incercam sa il acoperim) si chiar si de inima (fiindca “e prea sensibila si nu ne aduce decat necazuri”).

DEVIZA NOASTRA UNA PENTRU ALTA ESTE “FII BARBATA, ZOE” SI NU “FII FEMEIE, ESTE IN REGULA SA FII TU, ESTI IN SIGURANTA SI ESTI IUBITA, ORICE AR FI”.

Dealtfel noi,  femeile moderne, nu mai vrem afectiune decat de la barbati. Ei sunt tinta pe care ne-am pus ochii si trofeul pe care il declaram oricum adesea mai apoi, prin nemultumirea noastra aproape continua, a fi “nedemn “. Nu ne mai dam seama ca daca noi insene nu ne iubim este greu sa ne faca cineva vreodata pe plac, uitam ca daca noi in forul nostru interior nu ne consideram vreodata multumite de sine si suficient de bune vom fi mereu exasperate ca ceea ce primim nu e suficiet de bun. Am uitat sa ne bucuram de viata, am uitat puterea prieteniei, a conexiunii sufletesti, a comunitatii. Nu mai stim, am uitat cu timpul, ca femeile se refac si se regenereaza fiind impreuna cu alte femei sarbatorind feminitatea, ca acolo energia noastra se reface si ca doar regenerate si reconectate la feminitate putem avea o sansa reala, o sansa minunata la fericire alaturi de barbat.

Cerem cu disperare ceea ce nu mai putem primi de la barbati; si nu mai putem primi pentru ca suntem deja inchise, golite, ranite fiindca trecand prin viata am uitat sa ne intoarcem periodic la Izvorul Femeilor, la energia feminina care ne vindeca, ne primeneste, ne incarca si ne reconecteaza la suflet. Am uitat sa fin blande si atente la femeia din noi si la femei si feminitate in general. De altfel, foarte, foarte rar mai avem prietene de suflet.

FEMEILE MODERENE ISI SEACA PUTEREA INTRINSECA INCERCAND SA FIE BARBATI, CACI NU MAI STIU CA IN ELE SI IN CONEXIUNEA SUFLETEASCA CU SURORILE LOR FEMEI EXISTA O SURSA INFINITA SI INEFABILA DE ENERGIE, CARE POATE CREA MIRACOLE.

Daca ai avea puterea de a fi invizibila si de a citi atunci cand te apropii de un grup de femei aurele energetice si gandurile lor, ai vedea ca de multe ori acolo unde femeile se aduna, (desi zambesc si sunt politicoase, ori chiar mieroase), in aer pluteste foarte multa frica. Chiar si atunci cand femeile par ca se distreaza si sunt relaxate, energia lor este adesea contractata, mai ales in prezenta altor femei. Ne este teama ca vom fi criticate, barfite chiar, masurate la milimetru. Si adesea se peterece asa. Femeile au invatatsa fie competitive, sa se afirme si sa se lupte cu viata si cu toate femeile din jur. Iar cea care pierde, traind asa, este tocmai femeia. Este foarte obositor. Si femeile nici macar nu isi mai dau seama nu are nimeni ceva de castigat. Doar foarte, foarte mult de pierdut.

Stiu, femeile au uitat cine sunt si de ce sunt aici. Au uitat misiunea lor, puterea adevarata a fiintei lor, puterea magica a iubirii din ele. Mamele lor nu le-au invatat, deoarece si mamele lor au uitat despre asta, despre darul femeilor si ca o consecinta, binecuvantarea de a fi femeie este arareori simtita de femei.

• Daca esti o femeie altfel,
• daca pentru tine feminitatea este importanta,
• daca ceea ce vei transmite fiicei tale conteaza pentru tine,
• daca o relatie fumoasa cu barbatul iubit conteaza,
• daca intuiesti ca se ascunde cu mult mai mult in spatele imaginilor deformate despre feminitate popularizate cu inconstienta,
• daca vrei sa te reconectezi la Izvorul Femeilor

AM CREAT PENTRU TINE UN SPATIU SACRU AL SUFLETULUI FEMININ. TE INVIT CU DRAG LA GRUPUL DE FEMINITATE REALIZAT ONLINE, IN FIECARE VINERI, DE LA ORA 19.30.

Pentru detalii si inscriere contacteaza-ma la adresa de email : dospinescu.alina@yahoo.com.

Te imbratisez draga Femeie,

ALINA DOSPINESCU

Psiholog, trainer si life coach

Fondatoarea proiectului ARTA FEMINITATII

FEMEIA LIBERA

Ea nu se schimbă odată cu apariția unor oameni în viața ei, pentru că se respectă prea mult pe sine.

Nu se desparte de dorințele ei doar pentru că cineva este împotriva lor. Este calmă și știe că timpul va pune toate lucrurile la locul lor.

Nu permite să i se adreseze fără respect.

Trăiește de parcă azi ar fi ultima zi, trăiește aici și acum. Nu fuge de trecut, doar știe că a fost o experiență unică și datorită trecutului a devenit mai înțeleaptă.

Nu permite ca cineva să-i distrugă planurile și să-i rupă aripile. Nu se îndoiește de ceea ce face. Știe că realizarea anumitor planuri i-ar putea schimba viața.

Nu se teme să iubească. Dragostea este însușirea celor puternici. Ea riscă și pariază pe emoții sincere, pentru a-și umple viața cu relații frumoase.

Nu uită de un lucru important: nu trebuie să pari mai bună sau altfel, pentru a impresiona pe cineva. E important să rămâni tu însăți.

Nu se teme de viață, întrucât știe că orice s-ar întâmpla, asta o va face mai puternică. Nu pierde timpul pe lucruri care nu-i plac. Știe spre ce să tindă și nu permite nimănui să-i provoace durere.

Nu-și pierde niciodată demnitatea. Nu se lasă condusă de părerile altora. Nimic nu e mai ușor decât să te lași condusă de cineva. Are încredere în sine și în propriile simțuri.

Trăiește ca un om fericit. Este liberă în acțiuni. Își trăiește viața și se bucură de fiecare clipă.

Femeia care trăiește astfel, emană doar energie pozitivă, atrage și cucerește.

Un bărbat adevărat o va simți și o va remarca, pentru că ea este unică. Ea este o femeie LIBERĂ!

Sursa: devorbacutine

Arta fericirii de fiecare zi

O viziune uluitoare si plina de intelepciune despre arta si fericirea adevarata pentru cine are inima de vazut, ochi de auzit si urechi de simtit…

CUM SA-TI GASESTI SUFLETUL PERECHE FARA SA-TI PIERZI SUFLETUL

Daca speri sa pui bazele unei relatii de durata, trebuie sa inveti sa iubesti dincolo de emotii. Majoritatea oamenilor cred ca dragostea e o emotie coplesitoare. De obicei, vorbim de dragoste la prima vedere cand doi oameni se indragostesc instantaneu si relatia lor ajunge la bun sfarsit, dar motivul pentru care relatia lor dureaza, nu se datoreaza sentimentului misterios avut cand s-au vazut pentru prima oara. Relatia functioneaza pentru ca ei aleg sa se iubeasca unul pe celalalt printr-o sumedenie de fapte bune si de sacrificii, mult timp dupa ce pasiunea dispare.

Sentimentul de a fi indragostit e palpitant, dar nu trebuie confundat cu dragostea propriu-zisa. Emotiile vin si pleaca. Daca egalam emotiile cu dragostea, vom ajunge la concluzia ca atunci cand sentimentele se estompeaza si dragostea dispare. Dar, daca asa stau lucrurile, atunci acea persoana nu a iubit de la bun inceput. Era indragostita doar de propriile emotii.

Cum stii cand trebuie sa spui DA unui barbat ?

1.Incepeti prin a pune temelia unei prietenii.

2. Ia-ti angajament fata de el numai daca te vezi ramanand cu el pe o perioada lunga de timp. Iata zece intrebari pe care sa ti le pui inainte de a incepe o relatie de iubire :

-Pot avea incredere totala in el ?
-Imi respecta visele si telurile in viata?
-Trateaza toate femeile cu respect ?
-S-a despartit recent de alta femeie ?
-Ce cred fostele lui iubite despre el ?
-Ii pasa de fericirea mea sau numai de a lui ?
-Sunt o persoana mai buna cand sunt cu el ?
-Ar fi un tata bun?
-Dupa ce ne petrecem timpul impreuna ma simt pretuita sau folosita si speriata ?
-Ma va ajuta sa evoluez sau imi va sta in cale ?

3. Exprima-ti clar dorintele. Daca barbatul nu e suficient de matur pentru a-ti spune limpede ce vrea, atunci nu merita sa fie cu tine.

4. Implica-ti familia. Cu cat esti mai matura si mai chibzuita, cu atat mai mult iti implici familia in relatiile tale.

5. Cauta voia lui Dumnezeu. Daca vrei ca relatia ta de iubire sa aiba un scop si un sens, atunci ea nu poate fi izolata de scopul si sensul tau in viata. Inainte sa-ti poti iubi partenerul cu adevarat, Dumnezeu vrea sa fii sigura si multumita doar cu Iubirea Lui. Numai atunci ii vei putea permite Lui sa-i iubeasca pe altii prin intermediul tau.

Altfel, o relatie poate lua locul lui Dumnezeu in inima ta. In loc sa reflecte dragostea lui Dumnezeu, o inlocuieste. Daca relatia ta cu Dumnezeu este pe locul doi, dupa relatia cu un barbat, acesta din urma poate deveni un idol. Va domni peste inima ta si iti va influenta nivelul de fericire, iar uneori vei ajunge sa suferi insuportabil.  Te vei pierde. Pentru ca lucrurile sa decurga de la sine spre binele tau cel mai inalt, pune-l pe Dumnezeu pe primul loc.

Sursa: elfa sattva

7 semne ca ti-ai intalnit perechea

Ti se intampla uneori sa simti ca iti este foarte dor de cineva…necunoscut? Desi ai tot ce ti-ai putea dori, este posibil sa ai in continuare senzatia ca ceva lipseste. Un posibil raspuns pentru problema care te macina este ca poate inca nu ti-ai gasit sufletul pereche.

Tine mine, insa, ca nu este vorba este o relatie perfecta, in care problemele nu rasar niciodata, ci de acea legatura care te face un om mult mai bun. Sufletul pereche te schimba complet, dar trebuie sa te deschizi si tu pentru ca uniunea voastra sa iti transforme viata.

1 Pur si simplu stii

Ai fost vreodata absolut sigura de ceva? Ei bine, atunci cand iti intalnesti sufletul pereche, totul pare sa se limpezeasca si nu mai simti nici cel mai subtire firicel de indoiala. Il cunosti si stii imediat ca este ceva special care va leaga, ca o franghie invizibila. Nu numai atat, dar uiti complet ce stiai despre sufletul pereche si te lasi purtata de val, asa cum nu credeai ca vei face vreodata.

2. Cand sunteti impreuna va simtiti impacati

Dragostea poate sa fie foarte agitata si nu putine sunt cazurile in care pasiunea covarsitoare conduce la tensiuni si certuri. Intre o persoana si sufletul ei pereche, insa, parca exista mereu o stare de liniste, un calm absolut. Indiferent ce faceti sau prin ce momente grele treceti, atunci cand sunteti impreuna, nimic nu pare sa zdruncine acel echilibru interior ancorat in sufletul vostru. Oricat de grea ar fi o zi sau o perioada, atunci cand sunteti unul in bratele celuilalt, uitati de toate neplacerile.

3. Ati fost in locuri comune

Nu de putine ori se intampla ca sufletele pereche sa se tot intersecteze de-a lungul vietii, fara insa a face cunostinta pana in momentul potrivit. Poate ati trecut unul pe langa celalalt de nenumarate ori. Uneori, norocosii care ajung sa se descopere unul pe celalalt afla cu surprindere ca frecventau aceleasi locuri si ca au existat nenumarate ocazii in trecut de a se cunoaste.

4. Exista telepatie intre voi

Nu ne referim, desigur, la telepatie ca in filme, unde cineva transmite ganduri clare unei alte persoane. Telepatia dintre doua suflete pereche are la baza legatura emotionala puternica dintre cei doi. La fel cum mama simte totul in legatura cu copilul ei si ii ghiceste gandurile cu o usurinta nefireasca, la fel si intre sufletele pereche exista o intelegere tacita greu de explicat, dar minunata.

5. Va cunoasteti defectele, dar nu va deranjeaza

Nu iti imagina ca daca iti gasesti sufletul-pereche, inseamna ca ai gasit persoana perfecta. Nu exista om pe lume fara defecte, iar faptul ca este perechea ta spirituala nu inseamna ca nu le vei observa. Le vei vedea clar, le vei intelege si pur si simplu nu te vor deranja, ci le vei accepta ca pe ceva natural. Ce ai putea sa iti doresti mai mult decat sa iubesti pana si defectele cuiva?

6. Gelozia nu isi face loc intre voi

Nu credeai vreodata ca este posibil sa ai incredere oarba in cineva? Ei bine, atunci cand iti gasesti sufletul pereche, nici nu iti trece prin cap ca ai putea fi tradata. Este un sentiment de siguranta cimentat si imposibil de distrus. Stii ca oriunde ar fi perechea ta spirituala, va ganditi intens unul la celalalt si nimic nu va poate desparti.

7. Aveti valori morale similare

Nu trebuie sa semanati perfect unul cu celalalt, dar atunci cand vine vorba de principiile dupa care va ghidati in viata, sunteti facuti din aceeasi fibra morala. Hobby-urile, dorintele si gusturile se schimba de-a lungul vietii, insa nu si esenta fiecarui om. Iar atunci cand ai pe cineva care este pe exact aceeasi lungime de unda cu tine, stii ca ti-ai gasit sufletul pereche!

Sursa:aktual24.ro

Ce este sufletul pereche?

Suna perfect: sufletul pereche. Cati oameni il intalnesc? Ce rol are in viata noastra? Cum il recunoastem? Cum ne schimba viata? Ce este sufletul pereche? Sa fie o personalitate ingemanata, copia noastra fidela? Sau dimpotriva, ar putea fi oglinda greselilor pe care le facem, aparut in viata noastra pentru a ne ajuta sa devenim mai buni, in timp ce traim cea mai mare pasiune?

Avem in continuare cateva citate despre sufletul pereche, care exprima diferite pareri si care pot sa-ti confirme ca nu esti singurul care simte intr-un anume fel, indiferent ce crezi tu despre sufletul pereche.

„Sufletul pereche nu este o persoana care vine in viata ta si te iubeste asa cum vrei tu sa fii iubit, ci o persoana care te iubeste asa cum ai nevoie sa fii iubit.” (Terra Wolfe)

„Sufletul pereche este, daca ar fi sa-l definim, persoana in preajma careia poti sa fii cu adevarat tu insuti si, cand te uiti in ochii ei, sa te simţi acasa, in siguranta.” (Arielle Ford)

„Legatura dintre sufletele pereche merge mai departe decat “pana moartea ne va desparti” pentru ca dragostea adevarata nu moare niciodata.” (Richard Webster)

„Atunci cand are loc intalnirea fizica dintre cele doua suflete pereche, il recunosti pe cel care iti este ursit ca facand deja parte din tine, chiar daca il vezi pentru prima oara. Se creeaza o legatura magica, despre care ai impresia ca a existat dintotdeauna, chiar daca acum o constientizezi. E vorba de o contopire totala.” (Lee Ann Wiseman)

„Sufletul pereche este ceea ce aspiram noi si am vrea sa intelegem despre noi, este ceea ce consideram a fi perfectiune, puritate si nemarginire la propria noastra fiinta.” (Sorin Cerin)

„Relatiile intre suflete pereche sunt intense, strans legate pe partea spirituala si de comunicare. Partenerii sunt devotati, deschisi, onesti, au perfecta incredere unul in celalalt.” (Arielle Ford)

„Sufletul pereche este acela care te face sa simti ca traiesti.” (Richard Bach)

„Poate prietenele noastre ne sunt suflete pereche si barbatii sunt doar acei oameni cu care te distrezi.” (Candace Bushnell)

„Ne vom intalni sufletele pereche cand ne vom urma calea sufletului nostru.” (Karen M. Black)

„Sufletele pereche sunt acele persoane care te fac sa fii mai bun. Nu sunt oameni perfecti , insa sunt mereu perfecti pentru tine.” (Anonim)

„Nu cred ca iubim o singura data in viata, desi mi-as dori nebuneste sa fie asa. Cred in iubiri care se nasc si cresc valvataie si accept implacabil ca uneori ne moare dragostea. Stiu ca exista povesti zvarcolite care vin si se duc si apoi se intorc, mai vii, mai acute, mai pline de tipat dulce si de dor. Si stiu ca exista vorbe, amintiri, gusturi de care nu ne vom dezice niciodata.”  (Alice Nastase)

„Ce-ti poti dori mai mult decat sa ai pe cineva cu care sa poti vorbi ca si cu tine insuti?” (Cicero)

„Sufletul tau pereche nu e cineva care intra in viata ta linistit. Este cel care te face sa-ti pui intrebari, care-ti modifica realitatea si care creeaza in viata ta un marcaj pentru „inainte de” si „dupa”. Nu este omul ideal, ci un om normal care reuseste sa-ti dea peste cap intreaga lume intr-o secunda.” (Anonim)

„Nu inteleg cum de imi esti atat de familiar si de ce nu simt ca urmeaza sa te cunosc, ci mai degraba ca imi amintesc cine esti. Cum fiecare zambet, fiecare soapta ma aduce mai aproape de concluzia imposibila ca ne-am mai cunoscut candva, ca te-am mai iubit si inainte, in alt timp si loc, intr-o alta existenta.” (Lang Leav)

„El este „eu insumi” mai mult decat mine. Indiferent din ce sunt facute sufletele noastre, al meu si al lui sunt la fel.” (Emily Bronte)

„Uneori intalnesti un om si va simtiti atat de confortabil impreuna, de parca v-ati cunoaste de-o viata. Cu el te simti „acasa”. Si nu trebuie sa pretinzi ca esti nimeni si nimic altceva decat esti.” (Anonim)

„Uneori cand intalnim anumiti oameni, chimia dintre noi este atat de puternica, incat amandoi suntem transformati.” (Priya Sher)

„Ceea ce gasim la sufletul pereche nu este ceva salbatic pe care sa-l imblanzim, ci ceva salbatic cu care sa mergem inainte.” (Robert Brault)

Cel mai frumos film pe care l-am vazut pe tema sufletului pereche este „The Notebook”, pe care ti-l recomand cu multa caldura.

Preferatul meu este ultimul dintre citate. Al tau care este?

Introducere la Manuscrisul Mariei Magdalena

Am primit de la o cititoare draga traducerea Manuscrisului Mariei Magdalena, discipola si sufletul pereche al lui Isus. Urmeaza sa public in urmatoarele postari aceasta invatatura si revelatie a Ei, iar ca introducere includ aici pentru voi trairile si marturia Ancai Stanese, cea care a realizat aceasta traducere minunata, ca o deschidere, o poarta spre lumea plina de lumina si iubire ce ni se va deschide prin citirea acestui Manuscris. Iti multumim, draga Anca.

”…Citesc, caut cuvintele si traduc. 

De cate ori lucrez la manuscris, dau drumul la Musical Rapture și pe acordurile line ale muzicii pătrund cu tot sufletul în povestea lui Judi Sion. De când am început să traduc, nenumărate lucruri ciudate, intense, unele deosebit de înălțătoare mi se întâmplă. Și atunci știu că am intrat în contact cu energia Cea Mai Înaltă din mine, din sufletul meu, acolo unde îi pot întâlni și simți pe Ei, Cei din Lumină, care stau aproape de noi și ne inspiră la fiecare pas pe drumul nostru. Am simțit-o pe Maria Magdalena și lacrimile au început să curgă pe obrajii mei, reamintindu-mi de promisiunea pe care am făcut-o acum câțiva ani de a traduce Manuscrisul ei, cu motivarea că este important ca în aceste timpuri deosebite, informațiile să ajungă la cei care sunt pregătiți să le primească, pentru ca noi, cei care îl citim, atrași de vibrația și energia de dincolo de cuvintele cărții să ne continuăm drumul nostru.

Sunt atât de multe de împărtășit despre ceea ce am simțit și am înțeles când am tradus această carte, încât, aș putea scrie, la rândul meu, o altă carte. Multe din cele trăite de Judi Sion le-au trăit și alte femei, și știu sigur că în rândurile ei, se vor regăsi și ele, și chiar mai mult de atât, vor căpăta răspuns și claritate la multe din problemele și situațiile cu care s-au confruntat în această viață.

Și am mai avut o confirmare cu privire la valoarea acestei cărți: în afară de comuniunea cu sufletul meu, de bucuria unor trăiri înalte, de claritate și înțelepciune primită cu multă grație divină, era și cealaltă parte a dualității acestei lumi 3D – erau energiile joase, întunericul, cei de dincolo de voal care se străduiesc să nu aflăm adevărul despre noi, despre Cine Suntem Cu Adevărat, Ființe Divine cu capacități de creație infinite, pentru a continua să trăim în stări joase de vibrație, cu emoții negative care să-i hrănească pe ei, cei întunecați care, încă, refuză să se reîntoarcă la divinitatea lor, mai mult, o neagă, și vor doar să ne controleze și să ne manipuleze pe noi.

Cum i-am simțit pe cei grei? Prin atacurile susținute asupra corpului meu, prin energia grea, acidă care îmi găurea stomacul și care se încolăcea în jurul meu ca o mănușă să nu pot face nimic, prin cuvintele care îmi sunau în minte: ”lasă cartea deoparte, nu te lăsăm să o traduci”… și multe altele. Dar nu contează. Pentru că la nivel de suflet, am ales să fac acest lucru, indiferent de repercusiuni, de atacurile asupra sănătății mele, de blocajele financiare din viața mea, de folosirea celor din familia mea ca să mă oprească, prin slăbiciunile și credințele lor limitate, prin șantajul sentimental care îl folosesc asupra mea.

Tot ceea ce contează cu adevărat este să realizez ceea ce sufletul meu își dorește cu adevărat, nu ce mintea îmi spune, înfricoșată de atâția ”dacă…”. Și când sufletul e împlinit, atunci știu că am reușit. Iar această carte, am așteptat-o vieți la rândul, nu o viață. Ea exprimă un adevăr ascuns de mii de ani despre energia feminină, pentru că ea, dă la o parte minciunile din scrierile religioase și ne arată cum să ne reconectăm la divinitatea din noi, să dăm drumul la rușine, vină, păcat și să ne acceptăm umanitatea complet, cu toate părțile ei, și mai mult să folosim experiența umană pentru ascensiunea sufletului nostru, adică, exact ce s-a dorit de la începuturile existenței noastre, a umanității.

Am simțit nevoia să scriu aceste cuvinte. De ce? Asta nu mai contează. Pentru că am simțit și nu am gândit, am făcut acest lucru.

Îmi doresc ca fiecare ființă care citește Manuscrisul Mariei Magdalena și chiar aceste scurte rânduri de la mine, să le citească cu inima, nu cu mintea. Atunci, orice judecată dispare, pentru că inima nu judecă, doar acceptă, iar când judecata dispare, dualitatea este transcensă, iar noi, cei care o facem, cu adevărat am ascensionat.”

Ce multe cețuri și umbre sunt, sufletul meu, pe drum,

Atât de multe și atat de ușor să te rătăcești,

să nu mai vezi calea dreaptă, ci doar ocolișuri,

care pot să te întoarcă de la adevăr.

Ce eliberare simt, acum, când văd tot mai des,

al tău felinar nestins,

și parcă îți aud șoapta:

”ești aproape, mai ai un pic,

ridică-te,

dă drumul grijilor și neliniștilor,

suntem împreună de-o eternitate,

doar că tu, ai uitat de mine, uneori,

crezând că ești singură.

Acum, respiră adânc și zâmbește,

Bucură-te,

Totul este bine,

Ai reușit!”

Autoare: Anca Stănese

Iubirea de sine

  Cât de mult Te iubeşti cu adevărat?

Primul pas ar fi să-ţi dai seama cât de mult te iubeşti cu adevărat. Pentru asta ar trebui să înţelegi că există în tine un copil care are nevoie de răbdare, de toleranţă, de încurajare, de dragoste, de tandreţe… I le acorzi? Ţi se întâmplă să-i spui poveşti cu balauri despre tot felul de lucruri pe care le va pierde în curând, despre cât de ghinionist este sau ce puţine şanse are să reuşească? Se numeşte pesimism şi copilul din tine este trist şi deprimat mult timp după ce aude aşa ceva.

Uneori îi explici în amănunt nenumăratele reuşite ale altora care lui “nu îi vor fi niciodata accesibile”? Acest comportament înseamnă invidie şi gelozie şi pe el îl face să-şi piardă încrederea în sine.

Îl stârneşti, promiţându-i mereu noi şi noi plăceri – pe care e clar că nu i le poţi oferi la nesfârşit? Îi trezeşti astfel pofta nemăsurată care îl face avid şi veşnic nemulţumit. Îi explici uneori că ceilalţi sunt vinovaţi de eşecurile lui şi că ar trebui să le dea o lecţie? În felul acesta îl înveţi ura, iar violenţa care o însoţeşte îl umple de răni adânci. În plus, ca să mai îmbunezi un pic situaţia, îi spui că nu contează câte îndură, tot el este centrul Universului? Orgoliul pe care i-l trezeşti astfel, în mod paradoxal, îi alimentează complexele de inferioritate…

Toate aceste obiceiuri nefaste îi rănesc mult mai puţin pe cei din jur decât pe cei care le practică. Dacă ţi se mai întâmplă uneori să te comporţi astfel cu tine însuţi înseamnă că încă nu te iubeşti suficient.

Copilul din tine are nevoie de dragostea ta. Tot restul – iubirea şi aprecierea celorlalţi, satisfacţiile de tot felul, diferite idei şi teorii metafizice – nu-l vor linişti decât pentru scurt timp. Periodic el va deschide ochii, va înţelege că nu a primit ce-i trebuie şi va reîncepe să plângă. Cum anume? Cuvintele aspre adresate celorlalţi, reproşurile, ironia, violenţa – fizică sau verbală – neîndurarea, răceala sufletească, tristeţea, neîmplinirea, nerăbdarea, nemulţumirea, împrăştierea – toate acestea sunt semne care îi anunţă pe ceilalţi că în tine există un copil care plânge. O relaţie de iubire între două fiinţe care nu vor să se iubească pe ele însele este ca o punte îngustă peste un abis. Fiecare dintre ei speră că celălalt va reuşi miracolul să umple golul – să-i ofere atât de mult încât să-l scutească de necesitatea de a se descoperi şi iubi pe sine. Evident, este doar o himeră…

Atunci când nu mă iubesc pe mine însumi voi avea mereu nevoie de tot mai multe dovezi de iubire de la celalalt. Dacă nu mi le oferă, mă voi considera indreptăţit să mă supăr. Dacă mi le oferă din plin, dar eu nu simt că merit cu adevărat atât de mult, voi gândi că pur şi simplu se înşeală, că totuşi este o persoană naivă, iar dragostea sa va începe să mă sufoce.

De fapt, nu voi reuşi niciodată să primesc de la ceilalţi mai mult decât sunt capabil să-mi ofer eu însumi.

Atunci când aducem în relaţiile noastre starea de împlinire pe care o trezeşte veritabila iubire de sine, interacţiunea se stabileşte pe un cu totul alt nivel. Nu mai este vorba de acea foame de iubire care face din interacţiunea cu celălalt o necesitate stringentă, dureroasă, ci de revărsarea unui preaplin. În felul acesta “a dărui” şi “a primi” dobândesc o altă semnificaţie. Atunci când îl eliberez pe celălalt de “obligaţia” de a vindeca rănile pe care mi le provoc singur prin faptul că nu mă iubesc, îi las timp pentru a savura iubirea.

Învaţă să comunici cu Sinele tău Divin

Pentru a învăţa să ne iubim pe noi înşine avem nevoie să înţelegem cum se raportează ceilalţi la noi pentru a ne iubi. Problema este că, încă de mici, am fost învăţaţi despre iubire numai ceea ce au reuşit să ne transmită cei apropiaţi – care aveau ei înşişi propriile limitări şi răni sufleteşti. Pentru a depăşi aceste tipare este bine să învăţăm să ne iubim aşa cum ne iubeşte o fiinţă foarte elevată, spre exemplu Sinele nostru Divin.

Iată o modalitate practică: timp de 29 de zile, vă spuneţi în fiecare dimineaţă, de 21 de ori afirmaţia „Sunt dintotdeauna călăuzit(ă) de Sinele meu Divin” şi îl rugăm să ne înveţe pe parcursul acelei zile să ne iubim aşa cum ne iubeşte el. În orele care urmează suntem cât mai atenţi la toate manifestările noastre, aşa cum facem când cineva spune uneori că ne iubeşte, dar acţiunile sale nu dovedesc asta şi căutăm să înţelegem care îi sunt sentimentele reale. E necesară o observare lucidă şi relaxată, nu pentru a vâna greşelile pe care le facem în relaţia cu noi, ci pentru a pătrunde în profunzime mecanismele prin care propria minte ne face să fim lipsiţi de iubire. De fiecare dată când observăm gânduri sau acţiuni de natură să ne rănească, intrăm în starea de oservator prin întrebarea “Ce gândesc eu acum?” şi “Ce simt eu acum?”.

Unul din locurile comune ale gândirii umane este că nu merităm iubire atunci când experimentăm ceva ce ne face să suferim noi sau alţii. De aceea, când ne simţim vinovaţi, ne refuzăm cu şi mai multă îndârjire dragostea şi astfel ne învârtim iar şi iar în acelaşi cerc. Totuşi, din punct de vedere divin, lucrurile stau altfel: tocmai cel care este în suferinţă (fiul risipitor) are nevoie de mai multă iubire pentru a se putea redresa.  Acesta este un mod matur de a iubi, singurul care ne poate duce dincolo de aparenţe. Dacă nu suntem capabili să ni-l acordăm nouă înşine, este puţin probabil că vom reuşi cu ceilalţi.

Mai ales la începutul acestei practici, este posibil să fim uimiţi cât de des ne purtăm fără înţelegere şi iubire pentru noi înşine. Dar dacă perseverăm, vom observa curând că este tot mai uşor să sesizăm din timp această tendinţă şi apoi chiar să o suspendăm înainte de a declanşa multe din programele şi obiceiurile mentale negative. Treptat se instalează o stare de siguranţă, împlinire şi transparenţă. În finalul acestei perioade de 29 zile vom realiza o sinteză în care vom căuta să sesizăm cât mai clar diferenţele care au apărut în modul de raportare la noi înşine. La finalul acestei perioade se va configura o reţea neuronală prin care vom atrage alte informaţii şi alte reţele asemănătoare celei deja formate.  Este posibil ca pe parcursul acestei practici sau în zilele imediat următoare să se producă transformări binefacătoare şi neaşteptate în modul de interacţiune cu ceilalţi, cu persoanele foarte apropiate, dar şi cu cei pe care îi întâlnim în trecere.

Iubeşte-te aşa cum Sinele tău Divin te iubeşte

El nu-ţi răneşte niciodată sufletul pentru aţi salva imaginea. El nu te îndeamnă să fii descurajat – tocmai pentru că îţi cunoaşte infinita comoară lăuntrică. Nu-ţi şopteşte niciodată că eşti neputincios, întrucât ştie că în el sunt toate potenţialităţile. Nu te ameninţă că nu te va mai iubi din cauză că ai greşit; pentru el este evident că, atât timp cât vei exista separat, vei continua să greşeşti. Şi de altfel multe realizări minunate au fost obţinute “din greşeală”… El nu te va privi tolerant cum perseverezi în greşeală – aceasta riscă să devină o cale fără întoarcere. El nu te amăgeşte niciodată că meriţi iubire pentru că eşti “mai presus decât alţii”, căci ştie cu siguranţă că în această dimensiune nici măcar un grăunte de nisip nu ar putea să existe fără iubirea Tatălui.

Autoare: Niculina Gheorghiţă

Sursa: Spatiul inimii

Despre Feminitate (altfel decat de obicei)

Imi vine sa tip de bucurie ca te-am gasit! 
Sa imi arat coltii ca de leoaica si sa straluceasca in soare. 
Ma simt acum, ducandu-ti dorul, cu pieptul arzand, mai Femeie decat oricand. 

Multi cred ca feminitatea are delicatete de flori, ca o femeie frumoasa e ca un fluture viu colorat. Dar nu e asa.

Feminitatea este mai putin despre femeie si mai mult despre iubirea de barbat. Felul in care femeia iubeste Barbatul, (nu doar un barbat anume, ci ceea ce pe barbat il compune, ceea ce pe femeie o infioara), acestea sunt ingredientele feminitatii. Felul in care masculinitatea se reflecta in ochii, pe buzele, pe palmele si trupul femeii, in parul ravasit, in rotundul moale al abdomenului, in albul pulpelor si in roshul unghiilor de la picioare, aceea e feminitatea. 
Destul de salbateca. Neconformista, obraznica, fierbinte. Iar apoi, la femeia-Femeie, toate acestea trec prin filtrul iubirii si se rafineaza, se cumintesc sau mai degraba se armonizeaza, se ordoneaza estetic, ca schita unui tablou, (la inceput dezordonata, desi pasionala, care apoi se imbraca in culori line si se aseaza linistit in interioriul ramei, zambind s misterios, precum Gioconda).
Feminitatea..e ca un tablou care nu e pentru salon, e pentru Luvru. E pentru ochiul celor ce vad dincolo de forma, arta pura.  
Sau este chiar numai pentru atelierul pictorului, care munceste la el cu sudoare, infierbantat si adesea tremurand si cutremurandu-se, nemultumit ca nu da mai mult, cautand, dezgolindu-si modelul de trup, dezgolindu-si mintea de rigiditati si sabloane, cautand esenta.

Fara zbuciumul dinainte, n-ar fi decat o alta doamna. Aranjata si pudrata cum se cuvine. Cu zambetul insa plat, gol, desi exteriorul a fost frumos impodobit. 

O femeie feminina nu sta cuminte. Si nu pozeaza. Nici nu se infrumuseteaza adaugand straturi care sa o acopere in van, stralucind fara ca sufletul sa-i straluceasca. Ea mai degraba tipa si da din picioare, adeseori foarte gratios! Tipa de bucurie, de incantare, de suparare. E VIE. 
Are coltii albi, care sclipesc cand ii atinge o raza de soare si spatele lin, relaxat, dar agil, de leoaica. Si cea mai fina atingere din lume!  
Iar cand te-a zarit si face pe neasteptate catre tine un salt, te topeste-n sublim.

Alina Dospinescu
ARTA-FEMINITATII Life coach

Viata mea de femeie

Viata mea de femeie este facuta din muzica si arabescuri de dans. Este facuta din cenusa…transformata… in praf de stele. Aruncata in sus, intr-un pumn, imprastiata pe peretii cerului, ca o explozie de viata si repaos. 

Viata mea de femeie este, a fost si va fi un privilegiu. 
Privilegiul de a iubi, de avea atat de multe de iubit, de adorat, de sarutat in genunchi, cu ochii inchisi, spre inima deschisi. Insetata. Sau… instelata. Da, de-a dreptul instelata, in toata bolta talpii, in tot cerul gurii care saruta pios totul, pentru ca 
totul i-e sfant.



Privilegiul de a ma trezi la toate minunile lumii, chiar si in cele mai grele si nesuportate zile, de a deschide ochii si a privi cata frumusete de viata ma inconjoara si curge prin mine. Privilegiu, de a trai fiecare zi asa cum vine, luminoasa sau grea, carand-o nu pe umeri, nu in spate, nu pe brate, ci pe piept, pe pieptul deschis si cambrat. Aruncata in sus ca o despovarare, ca o poarta de paza la inceputul cerurilor, curcubeu.

Privilegiul de a ma regasi…de a ma regasi in tot ce traieste viu, ca un brat de copac sau o limba de pamant sau un ochi de apa sau un gat de lebada, ca o piele de caprioara sau o iarba de-un cot si un munte al lui venus.

In toate sunt, pentru ca sunt femeie. Creatoare. Purtatoare de viata. Privilegiata.
Multumesc!!!

Alina Dospinescu
ARTA-FEMINITATII Life coach