A CERE IERTARE


 

 “Atunci cand ranim pe cineva o facem cu  usurinta, insa cand trebuie sa ne cerem iertare ne lasam (destul) de usor “prada” ORGOLIULUI …sau daca […] reusim sa spunem “iarta-ma ” (uneori) nu o facem din suflet …Nu vrem sa ne recunoastem greseala[… ]
Nimeni nu se umileste in fata nimanui cerand iertare pentru cele infaptuite!  Oare tu te simti bine cand ai facut un suflet sa planga?…
(Te intrebi cum poti rezolva problema? Este simplu.) Iti asumi responsabilitatea faptelor tale?
Nu trebuie sa spui mereu “IARTA-MA”, spune-o atunci  cand e nevoie, (cand celalalt are nevoie, cand ai ranit pe cineva chiar si fara sa vrei)  si fa-o din suflet!

 Poate ti se pare  un pic cam inspaimantator, dar de cate ori iti e greu sa renunti la orgoliu pentru a-ti cere iertare gandeste-te la faptul ca si diavolul a fost un inger insa a “gresit”  vrand sa-i ia locul Lui Dumnezeu si a decazut,devenind un inger negru…[iar] el poate sa le faca pe toate,ba mai mult te indeamna la rau …dar niciodata nu va putea sa rosteasca cuvantul “IARTA-MA”…Nu a putut sa-I ceara iertare Lui Dumnezeu…si (asta il mentine in greseala)…
   Cand trebuie sa ceri iertare (si iti vine poate greu), gandeste-te inainte ca nu crezi intr-un inger rau, iar tu poti rosti acest cuvant…acest cuvant ce poate readuce un zambet pe fata trista a celui pe care l-ai ranit si tot odata  si pe fata ta ! Cere iertarea celuilalt si iarata-te pe tine caci ai gresit.
INVATA  SA  IERTI….SI IARTA CA SA FI IERTATA!”

Sursa:  DaughterOcean’s Blog


A CERE IERTARE

Pe masura ce trecem prin viata, putem lasa ca in relatiile noastre sa se acumuleze “reziduuri” – nemultumiri neexprimate, cuvinte dureroase, acuzatii, resentimente.

 

Probabil foarte putini oameni au intentia deliberata de a-i rani pe ceilalti. Atunci cand ii ranim pe ceilalalti, ei au nevoie sa auda ca ne exprimam parerea de rau, chiar si atunci cand sunt capabili de a trece cu vederea incidentul respectiv. Pentru ca atunci cand “rana” apare, increderea este sfaramata.

Actiunea in sine de a cere iertare presupune concentrarea asupra celui care a fost ranit si nu asupra celui care a savarsit greseala. In procesul de a cere iertare au loc doua forme de schimbare: schimbarea verbala si schimbarea comportamentala. Prin schimbarea verbala se constientizeaza greseala si se exprima parerea de rau. Schimbarea comportamentala devine parte integranta a stilului de viata al unei persoane, atunci cand aceasta nu va mai reveni la comportamentul anterior.

Alice Wheaton propune in cartea “Iertare si compasiune” cativa pasi pentru a-ti cere iertare:

Numiti-va si asumati-va greseala

Asumati-va in intregime responsabilitatea pentru greseala comisa. Atata timp cat il considerati pe celalalt sau circumstantele in care s-a petrecut intamplarea, ca fiind raspunzatoare pentru fapta dumneavoastra, lumea exterioara va controleaza.

Exprimati-va empatia

Puneti-va in locul celeilalte persoane.Aceasta ii va da acesteia certitudinea ca sunteti constient de faptul ca reprezentati sursa durerii sale. Va puteti intreba: “Ce as simti eu sau ce as gandi, daca mi s-ar intampla acest lucru?”

Faceti rapid o promisiune

Este mai bine sa spuneti: “Voi face tot ce imi sta in putinta sa nu te mai jignesc”. Este foarte important sa identificati si sa “curatati” intentiile, pentru a corecta greselile.

“Cum ma pot revansa fata de tine?”

Persoana respectiva, fie a inceput sa va ierte, fie v-a iertat deja in intregime. Raspundeti la iertarea ei prin a o intreba cu sinceritate: “cum ma pot revansa fata de tine?”. Daca iertarea a inceput, raspunsul obisnuit ar fi “e in ordine, stai linistit. Nu trebuie sa faci nimic”. Chiar daca raspunsul este asa, trebuie sa faceti doua lucruri. Primul este sa nu repetati actiunea ofensatoare, iar al doilea, sa faceti un gest frumos.

Deschideti “Cutia Pandorei”

Reconstruirea relatiei este in progres, au trecut cateva saptamani si este vremea sa redeschideti subiectul si sa vedeti daca lucrurile merg bine. Trebuie sa faceti un efort constient pentru ca veti construi o relatie pe baza a ceea ce aveti in comun si nu pe baza unei erori.

de Viorica Dragomir – psiholog Clinica Aquamarin

Sursa: http://www.eva.ro

***********************************************

IERTAREA IN CUPLU



iata cateva metode dulci si dragalase de a-ti cere iertare:

  • Ia o coala A3 si cu reminescentele din talentul la desen din clasa a doua scrie cat mai caligrafic “Iarta-ma!”. Poti sa adaugi si o rama daca esti de parere ca opera ta de arta trebuie prezervata cat mai bine. Atarana acest mesaj intr-un loc unde e foarte vizibil – la dus, pe usa garajului sau pe un perete al casei.
  • Simti nevoia de mai multe explicatii? Scrie-i o scrisorica. Pentru a evita patetismul situatiei, strecoara scrisorica intr-un plic haios sau scrie-o pe o felicitare amuzanta, eventual chiar din seria “Iarta-ma”.
  • Scrie “Iarta-ma” pe cateva sticky-notes (post-it-uri) colorate si imprastie-le prin camera sau prin masina lui.
  • Gateste-i mancarea preferata – putini barbati pot rezista la asta :).
  • Propune-i un targ: iertarea contra indeplinirii unei dorinte. El va alege si tu va trebui sa te supui!

Dora PantaziSursa: http://www.myra.ro           



UN DAR PENTRU SUFLET – Dan Puric, "Despre omul frumos"

Motto: Iertarea este mireasma pe care violeta o lasă pe călcâiul care a strivit-o.Mark Twain

            Omul cind iarta,imita pe Dumnezeu.- Chilea Sebastian

 
 “Vreau sa gasesc Raiul, raspunse copilul, si cineva mi-a spus ca tu stii cumtrebuie sa ajung”. Batranul tacu, il privi adanc, apoi ii spuse: “Acum hai sa mananci ceva si sa te culci, ca oi fi obosit. Maine in zori o sa plecam impreuna catre Rai”.

Noaptea trecu repede… De data asta, el, copilul, n-avu nici un vis. De fapt, nici n-a dormit. A stat asa, cu ochii deschisi, asteptand ziua. Batranul stia. Iar catre zori, pustia primea in pantecul ei doua siluete, ce se pornisera la drum. Mersera ce mersera si, catre seara, dintre nisipuri, pustiul vazu cum se ridica niste ziduri de piatra si o cladire mare, cu o cruce in varf. “Ce este aceasta?”, intreba copilul. Aceasta este o manastire, spuse batranul. De-aici incepe poteca catre Rai.” Si-apoi, batranul manastirii il primi pe micutul care nu stia nimic de rosturile de acolo.. Si ce-am sa fac aici?”, intreba copilul. “Deocamdata, sa faci curat, ai sa maturi si mai incolo om vedea”. Si timpul trecea, trecea, copilul le facea cu rabdare si sarg pe toate.

Dar iata ca vine o zi, dupa mult timp, cand batranul manastirii il intreba pe neasteptate: Cum merge, cum iti e?” “Mi-e foarte bine”, raspunse pustiul. “Am de toate.” Si-apoi tacu, inchizandu-se in sine. Batrinul ii simti linistea si il iscodi in continuare. “Parca ai ascunde ceva in suflet, asa ai tacut.. Spune-mi cinstit, totul, pana la capat. Iti lipseste ceva?” “Mie…, nimic, se hotari intr-un tarziu pustiul sa raspunda, dar este acolo, in cladirea aia mare, un frate de-al nostru, tot asa, cu barba si plete, ce sta legat, intins pe o cruce, si nu poate sa se miste, si nimeni nu-i duce de mancare. De ce nu vine si el la masa?”, ridica pustiul ochii din pamant, privindu-l pentru prima data patrunzator pe batran. Parintele simti ca trebuie sa taca. Asa ca lasa linistea sa vorbeasca. “Da, asa i-am dat noi canon, acolo l-am lasat noi sa stea, pentru
ca nu a maturat cum trebuie si n-a facut curat ca lumea”, se-auzi vocea unui monah, care statea in apropiere si care auzise discutia. Ingerul tacerii, care tocmai se asezase pe umerii pustiului, disparu. “Acolo vei ajunge si tu, daca nu faci treaba cum trebuie”, se-auzi vocea monahului.

Dintr-o data, spune povestea, pacatul al bun s-a strecurat in inima copilului.

Era primul pas catre Rai, ce se numea iubire.

Mai tarziu, catre seara, copilasul se strecura nevazut la bucataria manastirii, fura ceva de mancare si, fara sa fie observat de nimeni, intra in biserica si o puse jos, la picioarele Fratelui atarnat de cruce.. “Hai, vino sa mananci!”, ii zice pustiul, uitandu-se ingrijorat in stanga si in dreapta. Hai, ca nu stie nimeni!” Si Fratele coboara. Un zambet avea pe buze si, mangaindu-l pe pusti pe frunte, acesta nu-si dadu seama ca biserica toata se umplu de o lumina nemaivazuta si ca usile ei se ferecasera pe dinauntru.

Apoi, ca si cand s-ar fi cunoscut demult, au inceput sa rada si sa glumeasca, cum nu mai facuse pustiul niciodata in viata lui. Era atat de fericit ca-si gasise un prieten!

Dar el nu stia ca urcase a doua treapta a Raiului: prietenia.

Azi asa, maine asa, insa fratii ceilalti din manastire au inceput sa se intrebe: “Unde-i copilul? Ce face? De ce lipseste seara mereu dintre noi?” Apoi, curiosi, au inceput sa-l caute prin toata manastirea. Numai biserica nu fusese controlata; si-atunci s-au repezit spre ea dar, spre mirarea lor, pentru prima oara nu i-au putut deschide usile. Atunci au incercat sa se uite pe gaura cheii si, in clipa aceea, o lumina puternica i-a orbit. Nemaistiind ce sa faca, au stat asa, infricosati, dupa zidurile groase ale bisericii, asteptand pana noaptea tarziu, cand copilul a iesit. “Ce-ai facut inauntru?”, se repezisera ei ca un stol de pasari negre asupra lui. “N-am facut nimic”, raspunse pustiul tremurand. “Minti! Spune ce-ai facut?”, l-au intrebat din nou calugarii furiosi. “Am furat mancare si am dus-o Fratelui ce statea pe cruce”, raspunse copilul inspaimantat. “Care Frate?”, au intrebat, nedumeriti, pentru prima data, monahii. “Cel ce sta legat de cruce si nimeni nu-i da de mancare”, raspunse pustiul. “Si ce-a facut Fratele?”, au intrebat tulburati calugarii. “A coborat si-a mancat”, raspunse dintr-o suflare pustiul.

Si, in clipa aceea, toti cei din jurul copilului au cazut in genunchi. Mare fu apoi spaima pe batranul manastirii, afland toate acestea. Egumenul incepu si el, la randul lui, sa tremure si, cu lacrimi in ochi, ii spuse copilului: “Spune-i Fratelui cel Mare ca il rog sa ma primeasca si pe mine la masa…” “Am sa-i spun!, raspunse copilul bucuros, dar acum pot sa iau mancare de la bucatarie?” “Da, poti sa iei cat vrei”, raspunse tremurand egumenul.

Si seara din nou cobori peste manastire, iar pustiul, de data aceasta cu mancarea luata de la bucatarie, se indrepta vesel spre biserica. “Hai sa mananci!”, ii striga el, mai vesel ca oricand. Si, din nou, Fratele cel Mare cobori de pe cruce, il mangaie si biserica se umplu de lumina. Ca de obicei, usile se ferecasera ca de la sine. Apoi cate glume si cata veselie in jurul celor doi! Dar, printre lacrimile de ras, pustiul si-a adus aminte de rugamintea egumenului. “Frate, ii spuse el, bunicul cel mare, de-aici, din manastire, ar dori si el sa-l primesti la masa”.

Si, pentru prima oara, fata Prietenului sau mai mare se intrista. Privea undeva, jos. “Vezi firimiturile astea, de pe masa?, ii spuse, intr-un tarziu, Fratele cel Mare. Sunt cu mult mai putine decit pacatele lui… Nu poate sa vina”. “Nu poate sa vina?”, ramase uimit copilul. “Nu!”, fu raspunsul scurt al Fratelui.

Si apoi, din nou, fruntea lor s-a descretit si-au inceput sa rada si sa glumeasca. Intr-un tarziu, copilul si-a luat la revedere de la Fratele cel Mare si s-a dus spre chilia egumenului, unde acesta il astepta tremurand. “Ce-a zis Fratele?”, intreba acesta, gatuit de emotie. “A zis ca nu te poate primi!”, raspunse copilul. “De ce?”, intreba inspaimantat egumenul. “Mi-a spus ca ai mai multe pacate decat toate firimiturile de paine cazute pe masa”.
Si atunci el, egumenul, se prabusi in genunchi, intr-un hohot de plans. “Spune-i sa ma ierte, spune-i ca-l rog din tot sufletul meu sa ma ierte” Si, cu un gest disperat, se agata de copilas. Acesta il privi surprins si-i spuse: “Bine, am sa-l rog din nou si maine !”

Grea noapte pentru egumen! Cu zvarcoliri si gemete de pocainta.. Copilul insa dormi linistit. Si, din nou, treaba obisnuita prin manastire.. Dar toti se faceau ca lucreaza. Asteptau seara, caci ea putea sa aduca iertarea. “Pot sa iau mancare?”, intreba, cu nevinovatie, copilul la bucatarie. “Poti”, ii spuse monahul, si-i umplu cu mana tremuranda vasul. Apoi, cu pasi mici, ca sa nu rastoarne prea-plinul de mancare, copilul intra din nou in biserica. “Hai sa mancam!”, spuse el Fratelui cel Mare. “Hai!”, raspunse acesta, indreptandu- se spre el.
Si cate jocuri, cate glume au urmat! Apoi, in mijlocul veseliei, copilul isi aduse brusc aminte: “Te roaga egumenul sa-l ierti… si sa-l primesti si pe el la masa!…”

Tristetea se aseza intre ei. De data aceasta, copilul privi singur firimiturile de paine de pe masa: erau parca mai multe… “Am inteles…, spuse copilul, nu se poate…” “Da, nu se poate”, raspunse Fratele cel Mare.
Si atunci, pacatul cel bun cobori din nou in inima copilului si acesta indrazni. “Dar Tu nu te gandesti ca acum mananci din mila lui?”, ii spuse, cu curaj, copilul, pentru prima oara. Si sufletul Prietenului sau mai mare fu miscat din nou. Acesta ii vazu din nou inima lui buna. “Bine, spuse, dupa o lunga tacere, Fratele cel Mare, spune-i ca peste opt zile am sa-l primesc la masa…”

Ce bucurie pe egumenul manastirii, cand, tarziu in noapte, copilul ii spusese! Si cele opt zile trecura. Pentru el, pentru batran, in post si rugaciune si, mai ales, in multa pocainta. A opta zi, dis-de-dimineata clopotele bateau. “De ce?”, intreba nedumerit copilul. “Batranul a plecat la Domnul”, i-au spus calugarii, care deja se pregateau pentru inmormantare. Si atunci copilul vazu!

Vedea cum, la masa Prietenului sau cel Mare, statea fericit, cu lacrimi in ochi, egumenul, chiar el. Mancasera dimpreuna. Pe masa nu mai era nici o firimitura, Mantuitorul il iertase.
“Am vazut Raiul! striga fericit copilul, prin manastire. Am vazut Raiul!”, repeta el, pentru fiecare monah in parte. “Nu se poate! strigau acestia.

Cum arata?” “E plin de iertare”, murmura copilul. (…)

Fragment din textul “Basmul din Carpati”, publicat in cartea lui Dan Puric, “Despre Omul Frumos”.
**********************************************

Anima

iertare

  
 

Pentru pacea sufletului tau

Bliss— muzica si petale de trandafiri..picuran lin peste inima ta, peste trupul tau , peste gandurile tale..
Fie sa iti aduca aroma trandafirilor in camera.. si lumina rasaritului in aspiratii..
Lasa-ti o clipa capul pe spate, scutura-ti parul, atinge-ti buzele si respira..Fii pentru o clipa DOAR FEMEIE .

Asculta sunetul… linistii sufletesti…invarta-te o clipa cu bratele deschise… lasa-te invaluita de ..feminitate si pace.


SA VINDECAM DIN INTERIOR AFECTIUNILE TRACTULUI GENITAL FEMININ II

Feminitatea, ca termen generic, cuprinde mai multe aspecte distincte. O femeie desavarsita este aceea care manifesta toate aceste aspecte in mod deplin 

Nemanifestarea lor va determina diverse suferinte, intai in plan emotional, ulterior in plan energetic-functional, in final concret, in planul fizic, la nivel organic. Fiecare dintre aceste aspecte are o zona a corpului predilecta la nivelul careia se proiecteaza :

  • Feminitatea manifestata in aspectul de maternitate, iubire ocrotitoare, hranitoare, daruire are ca proiectie sanii – nemanifestarea acestor trairi (sau manifestarea lor indarjita, posesiva) poate genera initial frustrare, ulterior senzatii diverse la nivelul sanilor si in final mastoza fibro-chistica ;
  • Feminitatea in aspectul ei de matrice creatoare, originara, forta de sustinere se manifesta mai ales la nivelul uterului – reprimarea ei poate duce in cele din urma, trecand prin etape similare, la aparitia fibromului uterin;
  • Feminitatea in aspectul de interactiune bipolara, erotica mai ales, dar si la nivel socio-familial se reflecta preponderent in zona ovarelor  – nemanifestarea ei poate genera  intr-un final chistele ovariene.

Desigur, am expus doar o schema generala, simplificatoare, avand un rol orientativ si nu cu valoare de adevar absoluta. Patologia mentionata reprezinta efectul reprimarii unor trairi, de cele mai multe ori ca rezultat al atasamentului, obisnuintei, inertiei, chiar comoditatii si complacerii, de dragul respectarii unor conveniente, norme sociale, morale, etc (ex.” nu ma despart pentru ca sunt copiii, pentru ca e casa, pentru ca nu se cuvine, pentru ca la varsta asta oricum nu se mai indragosteste nimeni de mine, ce o sa zica lumea?”, “nu mai fac dragoste pentru ca iubitul/sotul nu ma merita”, “barbatii sunt toti la fel si nu ii poti schimba”, etc).
Aceasta este  cel mai adesea atitudinea finala datorata unui solid si adanc inradacinat sistem de educare, impunere sau chiar constrangere la nivel familial-social —— ne amintim toate obisnuitele sfaturi traditionale, cu justificari de tipul “uite ca eu am suportat fiindca erati voi si  nu am murit”, “ratiunea trebuie sa primeze”, ‘sa invatam sa ne infranam pornirile”, etc.

 Multe femei isi refuleaza neimplinirea afectiva, privandu-se emotional si orientandu-se exclusiv asupra grijii fata de copii, casa, gospodarie, cariera si diverse alte treburi. Sub imperiul convenientelor sociale si al normelor general acceptate si impuse, ele ajung chiar sa isi nege dorinta de intimitate, de tandrete si atentie din partea barbatului iubit (“sunt femeie serioasa”, “am depasit de mult treburile astea”). Acestea sunt impinse in subconstient, consecinta fiind instrainarea de ele insele.

Natura esentiala, profunda a femeii nu cere si nu se poate adapta de fapt, la modul profund,  unei masculinizari a etosului feminin: inima femeii nu se poate multumi sa fie doar director, nici presedinte, nici sa se ia la intrecere cu barbatii in tot felul de preocupari tipic masculine, nici sa se inchida si sa se inchisteze intr-o autosuficienta fortata, ascetica sau dispretuitoare la adresa barbatilor (si de multe ori asupra feminitatii insasi de fapt). Inima femeii cere sa fie iubita, cere protectie si mangaiere. Acestea sunt de fapt lucrurile care lipsesc azi din ce in ce mai mult din viata femeilor. Ca un substitut, femeile au inceput sa isi gaseasca fel de fel de alte preocupari spre care se orienteaza excesiv (de la gospodarie , obsesia curateniei, cresterea copiilor fara un cadru familial armonios si echilibrat — la carierism exclusivist, feminism incrancenat, viata dezordonata sau ascetism), reprimandu-si nevoile reale launtrice, incetand sa mai fie ELE INSELE.
Pentru orice femeie este esential sa isi recapete identitatea de sine, sa se regaseasca libera si lipsita de inhibitii, sa se integreze in jocul polaritatii barbat-femeie, masculin-feminin, sa isi exprime sufletul iubind si descoperindu-si frumusetea launtrica si exterioara,sa se manifeste in felul ei propriu si nu in conformitate cu vreun tipar sau altul deprins mimetic.

— adaptare dupa volumul ” Plante de leac pentru tamaduirea sufletului”, autori dr. Dragos Dorin, biochim. M.Bratu, dr. Adrian Cicortas

SA VINDECAM DIN INTERIOR AFECTIUNILE TRACTULUI GENITAL FEMININ

Cauza suferintelor din sfera genitala este existenta unor tensiuni, frustrari, neimpliniri legate de aceasta zona. In sens mai larg, sunt tensiuni si frustrari legate de sfera interactiunilor de tip relational- parteneriat, relatii sociale, relatii familiale.
Asadar, nu este vorba doar de aspectul erotic, sexual, ci de intregul ansamblu al relatiilor stabilite de pe pozitii (care ar trebui sa fie)egale. (Relatiile care presupun atitudini de comanda/subordonare – deci in care cei doi oameni se afla pe trepte ierarhice diferite de tip sef/subordonat, superior/inferior, vor conduce la tulburari legate mai ales de sfera digestiva).

Exista trei tipuri de atitudini gresite: atasamentul, orgoliul, teama

 Aceste trei tipuri de atitudini vicioase legate de interactiunile cu barbatii din viata ta sunt, mai pe larg:

a) atasamentul, posesivitatea, complacerea (dominanta de apa)

b) mania, orgoliul, inversunarea, ostilitatea (dominanta de foc)

c) neincrederea, teama, anxietatea (dominanta de aer)
Este adevarat prin urmare ca in geneza tulburarilor legate de sfera genitala, rolul cel mai important il au relatiile de cuplu (interactiunea cu barbatul pe care il iubiti, fie el sau sot sau logodnic, iubit).
Initial, femeia va resimiti sentimente de un tip sau altul. Repetarea si/sau reprimarea lor determina acumularea in plan emotional, apoi densificarea progresiva si implicit coborarea treptata a frecventei de vibratie (o persoana cu dominanta apei, spre exemplu, resimte mai intai ca s-a atasat de barbat si o doare orice face el altfel decat pana atunci sau altfel decat se asteapta/isi doreste ea. Mai apoi, cade intr-o stare de nepasare, inertie, pentru a isi inabusi suferinta ; femeia cu dominanta de foc simte intai manie, ostilitate; o puternica stare de revolta, ura si chiar tendinte distructive, violente – apoi reprimarea acestei revolte, care izbucneste insa la suprafata in mod repetat ; femeia de tip aer simte initial neincredere, ulterior teama, anxietate, angoasa).
Procesul continua pana se produce o descindere in urmatorul domeniu de vibratie – planul bioenergetic, generand manifestari functionale si senzatii (dureri, crampe, apasare,etc), lipsite de o baza organica. Acumularea progresiva a frustrarilor si energiei si pe acest nou nivel duce la o noua coborare globala in planul fizic al manifestarilor fizice. Abia acum este momentul cand apar leziunile organice – fibrom uterin, chiste ovariene, infectii genitale, anexita, etc.
Trebuie precizat ca exista si manifestari aflate la granita dintre functional si fizic. Acestea sunt sangerarile genitale (desigur nu atunci cand sunt legate de un fibrom uterin sau de o tumora maligna) si multe forme de leucoree (adesea negasindu-se niciun agent patogen). Acestea reprezinta o manifestare in plan fizic (sunt mai mult decat senzatii dureroase) – de fapt sunt expresia straduintei de a elimina intr-un fel tensiunile acumulate in sfera interactiunilor amoroase, de cuplu, familiale, sociale, etc. Ineficienta sau neutralizarea acestui mecanism (tratand doar efectele,manifestarile, fara a ne adresa cauzei psiho-emotionale) duce la aparitia leziunilor organice propriu-zise. De aceea de multe ori sunt asociate manifestari functionale (dureri), organo-functionale (scurgeri, sangerari) si organice propriu-zise ( fibrom, chist, infectie, etc), eroarea curenta fiind aceea de a percepe lantul cauzal inversat: credem ,in mod eronat ca fibromul, spre exemplu, este cel care determina metroragia si durerile.
— adaptare dupa volumul ” Plante de leac pentru tamaduirea sufletului”, autori dr. Dragos Dorin, biochim. M.Bratu, dr. Adrian Cicortas

–VA URMA–

CUM SA FII MEREU FRUMOASA

venus52.jpg

“Cum sa fii mereu frumoasa, cum sa fii tu insati

Imprimare E-mail
Frumuseţea înseamnă, desigur, perfecţiunea corpului, linia dulce a formelor, dar strălucirea frumuseţii, stabilă în faţa timpului care trece, vine din interior. De aceea acordăm atenţie şi  armoniei fizice, şi celei sufleteşti.
Din fericire, există femei cu înfăţişare seducătoare care te încântă şi prin sinceritatea, naturaleţea şi inima lor trează. Bucuria de a trăi, încrederea în sine şi capacitatea de a se dărui le înfrumuseţează, indiferent de vârstă şi de statut social.
Acesta este idealul unei femei perfecte, acesta este Eternul Feminin, despre care Goethe spunea că „ne atrage spre înălţimi”.
Cea care descoperă misterul esenţial al propriei feminităţi are acces la o forţă spirituală nesfârşită, prin care poate deveni un izvor binefăcător de vitalitate, senzualitate, iubire, intuiţie, frumuseţe, gingăşie, înţelepciune şi beatitudine.
Devii ceea ce gândeşti
Ia un pix şi o foaie de hârtie şi notează trei calităţi feminine pe care le admiri foarte mult la prietenele tale apropiate.
Alege una dintre aceste trăsături fermecătoare şi identifică apoi situaţiile sau momentele în care o manifeşti tu însăţi.

Cu timpul, o să remarci că poţi să exprimi oricând doreşti acea calitate. Vei avea dovezi palpabile că forţa ta de atracţie sporeşte şi devii o întruchipare irezistibilă a misterului feminin. Poţi repeta acest exerciţiu în săptămânile următoare, alegând de fiecare dată o altă calitate.”

Sursa: http://www.venus.org.ro

Descopera mai multe despre femeia din tine! Citeste si…:

software updated jan.2010…

Imi privesc sufletul..fiecare emotie ce il traverseaza..las deoparte
parerile celorlalti,interpretarile mintii,ma adancesc in mine
insami..amintirile sunt acum precum fisiere derulate de pe un
harddisk..fiecare din ele are o extensie,unele atasate
suferintelor, altele dezamagirilor, altele iubirii, sperantei..
stii, cineva mi-a daruit un banut..pt noroc..
Privesc in mine; am observat ca suferinta si iubirea sunt precum doua alegeri,ambele posibile pt fiecare situatie,in fiece moment in viata…
Nu trebuie acum decat sa schimbi extensia fisierelor, sa le convertesti pe toate in iubire..nu iti mai trebuie aripi apoi..nu iti trebuie decat iertare, intelegere si o inima mare sa poata cuprinde atat de multa iubire si pace.
Pastrez banutul cu mare drag..e de la cineva caruia nu ii prea sunt pe
plac..dar e si el acum in inima mea.
Aici, in liniste, ma gandesc..ar trebui sa fiu recunoscatoare si pentru toate momentele dureroase si grele “primite” pana acum… 
Mi-au dat sansa sa le transform in iubire.
Fara ele nu as fi devenit cea care sunt. 
Si imi place cum sunt.

Descopera mai multe despre femeia din tine ! Citeste si…:

    Obiectivele tale pentru cel mai bun an din viata ta ! :)

    <!– /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:""; margin:0in; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-font-family:"Times New Roman";} @page Section1 {size:8.5in 11.0in; margin:1.0in 1.25in 1.0in 1.25in; mso-header-margin:.5in; mso-footer-margin:.5in; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} –>

     
    Pentru mine Anul Nou este un moment magic..momentul cand privesc in viitor, dau drumul viselor mele sa zboare libere si imi concentrez INTENTIA pe ceea ce imi doresc sa creez.
    Descopera-ti dorintele din adancul sufletului, savureaza tablourule pictate de imaginatia ta aprinsa, bucurandu-te si fiindu-ti cu putere dor ca acele vise sa devina realitati. Sarbatoreste faptul ca transmiti Universului, prin deschiderea inimii tale, ceea ce iti doresti sa iti aduca . Apoi asteapta in mod activ ca semintele sadite acum de tine sa rodeasca in viata ta. Atunci cand ne concentram puterea intentiei, insufletita de dorintele sufletului si bucuria anticiparii, multe din schemele subconstientului nostru se schimba in bine, capatam entuziasm si forta, ne descoperim resursele interioare, iar viata noastra este cu usurinta transformata in bine.

    E vorba de mai mult decat notiunea de gandire pozitiva. Sute de lucrari stiintifice bine documentate si bazate pe cercetari amanuntine au dovedit deja, dincolo de orice umbra de indoiala ca puterea intentiei constiente si imaginatia activa orientata spre dorinte benefice izvorate din suflet transforma realitatea materiala, fara eforturi egotice ale vointei indarjite si fara a forta. Sufletul tau stie ce e bine pentru tine. Lasa-l sa iti vorbeasca.

    **********************************************************
    Anima

      Concentreaza-ti intentiile 
    In fiecare moment, sadim semintele viitorului, prin intermediul gandurilor si intentiilor noastre. Un mod mai bun de concentrare a intentiilor este notarea lor pe hartie. Desi acesta este primul pas, multi oameni nu il fac si, drept urmare, intentiile lor raman vagi si neindeplinite.
    Dupa trecerea in noul an, rezerva-ti timp pentru a te gandi ce doresti cu adevarat. Fii cat mai precisa si nu-ti impune limite. Iti plantezi semintele in solul fertil al INTENTIEI.

    1.Abundenta materiala: Ce iti doresti la nivel material? Casa cu gradina? Noteaza pe hartie. Ia in considerare si recompensa senzoriala a dorintelor – sunet, pipait, vaz, gust si miros. Cum vrei sa arate casa, camera ta? Ce resurse materiale iti sunt necesare? Cum le poti accesa? Cum vrei sa traiesti in acest an/?Ce vrei sa vezi/sa auzi si sa simti in 2010?

    2.Relatii: Rezerva-ti timp acum sa iti lasi inima sa vorbeasca. Scrie despre sufletul tau pereche. Despre omul pe care il iubesti. Cum iti doresti sa creasca iubirea dintre voi in acest an? Ce iti doresti sa daruiesti, cum iti doresti sa il iubesti/ Ce te face sa te simti iubita? Ce iti umple inima? Ce va face fericiti? Noteaza-ti toate dorintele in materie de relatii – iubit, prieteni, copii, parinti si toti cei dragi tie.

    3.Spiritual: Ce iti hraneste inima si sufletul? Vrei sa te retragi pentru meditatie? Incepi sa tii un jurnal? Te rogi zilnic? Vrei sa faci un pelerinaj la un loc sfant? Cum faci loc divinului in viata ta anul acesta? Programeaza-ti un interval de cateva minute zilnic in care sa comunici cu Dumnezeu, orice nume sau forma are el pentru tine. Vei vedea ca in mod uimitor, vei simti ca intri astfel in contact cu cele mai sublime parti din tine insati, din chiar propria ta fiinta.

    4.Dezvoltare personala: Ce domenii ale vietii tale doresti sa le dezvolti in acest an? Doresti o noua provocare intelectuala, de exemplu invatarea unei limbi straine, sau sa participi la un workshop de feminitate? 🙂

    5.Contributie: Cum doresti sa iti aduci contributia la dezvoltarea mediului in care traiesti, a familiei  tale sau a lumii?

    6.Sanatate: Care iti sunt obiectivele in materie de sanatate pentru anul viitor? Sa inveti sa meditezi? Sa ai un somn normal, odihnitor? Sa incepi sa te hranesti sanatos? Sa iti schimbi regimul de viata? Vindecarea ranilor emotionale mai vechi? Noteaza tot ce iti doresti pentru bunastarea fizica si emotionala.

    7.Sufletul tau: Care iti sunt visele sufletului? Viseaza. Doreste. Ce idealuri ai? Cum poti fi bucuroasa,fericita, implinita in acest an? 
    La ce ar fibine sa renunti? Si ce aidori sa faci pentru implinirea inimii tale? Poate sa iei lectii de dans? Sa reiei un proiect mai vechi la care renuntasei? Sa iti indeplinesti un vis pe care nu ai avut pana acum curajul sa il implinesti? Sa iti rasfeti sufletul cu iubire, mangaieri, poezie, clipe romantice? Spre ce te chiama sufletul tau? Care sunt dorintele secrete ale inimii tale ? Meriti sa fii fericita ! Daruieste sufletului tau feminin iubirea de care are nevoie, daruieste-ti tot ce-i bun !

    In practica

    Pastreaza lista  la tine si citeste-o o data sau de doua ori pe zi, de asemenea inainte de meditatie (este bine sa meditezi zilnic la visurile si idealurile tale). Atunci cand meditezi, patrunzi dincolo de eu-minte, in campul tuturor posibilitatilor. Detaseaza-te de exterior si lasa puterea creatoare infinita sa aiba grija de detalii. 
    Crede ! Deschide-te ! Fii libera ! Puterea sufletului tau este infinita !


       LA MULTI ANI , FEMEIE DIVINA!!!

    ANIMUS

     

     

    Marea iubire

     

    ASTĂZI EL MI-A SPUS CĂ NU MĂ IUBEŞTE.
    Nu mai e nimic de spus, totul e clar, nu mai e nimic de sperat. Totul s-a sfîrşit.
    Şi eu odată cu totul. Nu mai am pentru ce să trăiesc, nu mai am pentru ce să respir, nu mai am cum să mă mai bucur vreodată. Nu există viitor, trecutul e mort, iar eu plîng, plîng. Plîng şi zidurile casei în care locuiesc. Chiar şi norii plîng odată cu mine. Plînge întreaga mea lume, care sigur va muri curînd. Nu are cum să mai trăiască.
    De aici, din cea mai adîncă şi crîncenă suferinţă, ridic ochii către cer:
    – Doamne, iată-mă că plîng pentru că nu sînt iubită de acest bărbat. Oare cum să fac să nu mai sufăr? Oare de ce mi-ai dat puterea aceasta de a iubi, dacă nu mi-ai dat şi omul potrivit care să o primească? Cui să dăruiesc această imensă iubire?
    M-am trîntit pe pat, plîngînd şi aşteptînd să mor.
    – Dăruieşte-mi-o mie.
    Abia acum am înţeles expresia „a înlemni de surpriză”. Aceste cuvinte s-au auzit în cameră, în camera mea. A mea. Da, a mea.
    Dar nu aveau cum să se audă aceste cuvinte!
    Aşa, cu batista la nas, m-am întors spre sursa acelor năucitoare vorbe. Ochii mei plînşi privesc mari fiinţa din faţa mea. Reuşesc să îngaim:
    – Ci…cine eşti tu?
    Îl privesc pe necunoscut şi pentru că nu se grăbeşte să răspundă, mă uit la el şi mă trezesc că sînt fascinată de ceea ce văd. Dacă ar exista pe pămînt un bărbat pe care să-l consider perfect pe gusturile mele ca frumuseţe, atunci acesta din faţa mea este. Mă reculeg din lumile în care am ajuns privindu-l si reuşesc să-i aud răspunsul uluitor:
    – Sint Cel-ce-te-iubeşte.
    – Te rog să-mi spui cine eşti că ţip.
    („Sper să-l conving cu asta.”)
    – Bine, atunci sînt Cel-pe-care-îl-iubeşti.
    Mecanismul meu de apărare împotriva adevărului evident dar de neînţeles a făcut să ţîşnească prompt răspunsul:
    – Nu te cunosc măcar. Acum te văd pentru prima dată. Cum poţi spune că eu te iubesc pe tine. Iubesc pe altcineva, dacă vrei să ştii.
    – Mă vezi pentru prima dată, dar mă iubeşti. Te-ai îndrăgostit de mine nebuneşte de la prima vedere. Şi simţi deodată pentru mine o iubire aşa cum nu ai mai simţit faţă de nimeni.
    Dau să protestez, nu-mi place că s-a putut observa aşa ceva. Şi nu-mi place că mi-o spune aşa direct. Nimeni nu mi-a mai spus aşa exact şi aşa direct ceea ce simt.
    – Şi, dacă eşti sinceră cu tine, continuă el zîmbind misterios, ar trebui să recunoşti că tocmai ţi-a trecut chiar acum prin cap gîndul că este uimitor să simţi aşa ceva pentru un necunoscut, cînd doar cu nici cinci minute înainte simţeai „Cum plînge întreaga ta lume” din cauză că acel bărbat nu te iubeşte. Şi te întrebi cum de e posibil să mă găseşti aşa frumos, cînd nici nu ţi s-au uscat lacrimile pentru el.
    Asta e prea mult. Fără să ştiu ce aş putea să-i fac, mă reped înspre el.
    Rîde şi se fereşte elegant din partea prea puţin elegantei mele iniţiative.
    Brusc, mi se opreşte mintea în loc: „Oare cum a putut imagina natura nişte buze care să zîmbească într-un mod atît de irezistibil?”
    El mă întreabă nevinovat:
    -De ce te-ai oprit? Îţi plac buzele mele?
    Probabil că privirea mea nu prevestea nimic bun, pentru că, preventiv, înainte să fac vreun alt gest lipsit de eleganţă, m-a prins uşor în chiar plinul meu avînt interior nebunesc şi m-a luat în braţe.
    „Ooo! Ce fel de a îmbrăţişa are acest bărbat! Ce bine îmi este! Ce pace supremă m-a cuprins! Ce libertate simt, aşa, înlănţuită de braţele lui! Parcă zburăm printre stele! Nu-mi mai trebuie nimic altceva, nimic, nimic. Nu-mi mai doresc nimic altceva decît să rămîn în braţele lui pentru totdeauna.”
    Stăm aşa, nemişcaţi, minute întregi, cred, sau poate ore, nu ştiu, nu-mi dau seama. Ştiu doar că la un moment dat au început să strige nişte gînduri în capul meu:
    „Cred că ceva este în neregulă în toată această poveste. Nu avea de unde să ştie că m-am oprit din cauză că m-au fascinat buzele lui. Nu avea cum, doar dacă îmi citea gîndurile. Iar eu mă comport atît de ciudat! E totuşi un necunoscut! Iar eu stau în braţele lui foarte încîntată. Puţin spus „încîntată”. Pierdută în extaz sînt. Cred că din cauza durerii sufleteşti de azi mi-am pierdut minţile. Se pare că a fost prea puternică lovitura primită. Aşa se explică faptul că am ajuns în braţele primului bărbat pe care l-am văzut.”
    Îi dau încet mîinile la o parte, sesizînd totuşi cît de plăcută e atingerea aceea, şi mă depărtez. Mă aşez încet în fotoliu, cu picioarele sub mine şi-l întreb, pe un ton cît mai glacial:
    – Cine eşti? Care e numele tău? Cum de îmi poţi cunoaşte gîndurile? Aş vrea să îmi răspunzi la toate aceste întrebări sau să pleci imediat.
    -Nu cred că vrei să plec. Chiar tu m-ai chemat. La mine te rugai cînd am venit.
    Mintea mea deapănă clipele înapoi alert, dar cu precizie maximă. „La Dumnezeu mă rugam. Pe El îl întrebam cui să dau această iubire imensă pe care mi-a dăruit-o. Şi atunci acest bărbat apărut din senin în casă a spus: „- Dăruieşte-mi-o mie”. Şi adică acest om vrea să spună că el e Dumnezeu??? Cum să fie Dumnezeu aşa??? ”
    „Dumnezeu” zîmbi:
    -Da, e greu de crezut pentru tine că aş putea apărea aşa în faţa cuiva. Dar nu-i aşa că acesta e idealul tău de bărbat? Nu-i aşa că „ţi-am ghicit” bine gîndurile şi dorinţele?
    Mă privi bucuros:
    – După săgeţile pe care mi le arunci din priviri, aşa e, zise el jubilînd.
    „Dumnezeu jubilînd. Dumnezeu în faţa mea, luînd acest aspect… încîntător, trebuie să recunosc. Şi eu aici, în fotoliu, interogîndu-l.”
    Mă foiesc în fotoliu, îmi schimb poziţia picioarelor, dar în tot acest timp nu-l slăbesc din ochi. El e foarte liniştit şi senin şi mă priveşte amuzat.
    Mintea mea continuă să macine: „Dar dacă El e chiar Dumnezeu? Doar ştiu că El poate lua orice formă vrea. El ne ştie toate dorinţele, toate idealurile, toate gîndurile. De ce să neg din start că El îmi poate apărea sub forma aceasta?”
    Necunoscutul mă aştepta cu răbdare să îmi ordonez gîndurile, se vedea clar. Deodată m-am simţit foarte stînjenită, amintindu-mi că l-am privit ca pe un bărbat frumos şi că am simţit o dorinţă intensă fată de el.
    – Nu ai de ce să te simţi stînjenită pentru asta, mă asigură el. Şi Dumnezeu face dragoste.
    ??!?? „Chiar că îmi ştie toate gîndurile, of.”
    – Cu Cine, dacă doar numai Tu exişti? Dumnezeu este singur. Nu are cu cine face dragoste. Vezi, te contrazici aici. Nu eşti Dumnezeu.
    – Eu sînt în toate fiinţele. Dacă două fiinţe fac dragoste, atunci şi Dumnezeu face dragoste.
    În faţa logicii mă înclin cu respect mereu:
    -Dacă eşti Dumnezeu, te rog să mă ierţi că m-am îndoit de Tine, cînd am spus că Te contrazici.
    -Mai degraba te îndoieşti cînd spui „Dacă eşti Dumnezeu”, nu crezi? Dar eu zic să nu te mai gîndeşti la lucruri aşa de serioase. Haide mai bine să mîncăm ceva. Ai nevoie, după emoţiile extreme prin care ai trecut azi. Uite, ţi-am pregătit o surpriză culinară. Ceea ce-ţi place ţie cel mai mult.
    M-a luat de mînă şi m-a condus spre o masă ca în poveşti, care a apărut ca din senin în cameră.
    – Şi nu te mai mira şi pentru atîta lucru, doar ştii că „dacă sînt Dumnezeu” pot face orice. Şi nu te mai gîndi ca la o vină la faptul că te simţi atît de atrasă de mine ca femeie. Dacă te deranjează aşa mult acest aspect al meu de bărbat frumos, pot sa îmi iau altul, spre exemplu…
    – Nu-ţi schimba aspectul, nu, Doamne, te rog, te rog, rămîi aşa cum eşti acum…
    – Bine, acum mă simt mai bine în pielea mea, glumi el, rîzînd de promptitudinea cu care i-am răspuns.
    Mîncarea era excelentă, mîncam cu… Dumnezeu, iar El luase cel mai minunat aspect din cîte pot exista pentru mine. Şi totul era atît de firesc.
    – Da, îmi completează El gîndurile cu voce tare, lucrurile sînt mult mai simple şi mai fireşti decît vreţi voi să le faceţi. Mereu vă complicaţi. Mereu mă puneţi cu literă mare în gîndurile voastre. El în sus, El în jos. De asta vă este atît de greu să mă vedeţi, să mă întîlniţi. Eu sînt cel mai banal lucru, pentru că sînt peste tot. Dacă însă voi mă faceţi preţios, pot deveni şi preţios, ba chiar şi foarte rar.
    – Nu, te rog, nu deveni rar, glumesc şi eu. Dar cum să te numesc? Mi-e greu să-ţi spun „Doamne” şi să te văd aici, „în carne şi oase”.
    – Ţi-ar fi mai uşor dacă mi-ai spune „Iubirea mea”? Sau simplu, „Iubire”? Ai uitat, dar vieţi întregi m-ai numit aşa. Mă chemai mereu, mereu, numai că nu credeai că pot să vin. Nu ai îndrăznit să speri. Şi ţi-am respectat credinţa aceasta. Nu am venit. Dar acum ai avut noroc de această mare durere sufletească şi ai vorbit cu mine ca şi cînd eram chiar acolo, în faţa ta. Şi am fructificat această breşă în neîncrederere şi am apărut, chiar cu riscul de a fi luat de guler, după cum s-a văzut.
    – Păi ai fi meritat să fii luat de guler dacă te-am chemat atîtea vieţi şi în loc să-mi respecţi iubirea şi să vii, mi-ai respectat neîncrederea şi nu ai venit.
    – Crezi tu asta? Nu ştii tu că mă chemai şi eu veneam de fiecare dată. Iar cînd să apar în faţa ta, iar veneai cu gîndul acela urîcios: „Nu cred că va veni”. Şi trebuia să mă retrag. Apoi iar mă chemai şi iar veneam şi iar mă întîmpinai cu gîndul acela urîcios: „Nu cred că va veni”. Şi iar trebuia să mă retrag. Apoi iar mă chemai şi iar veneam şi iar mă întîmpinai cu gîndul acela urîcios: „Nu cred că va veni”. Şi iar trebuia să mă retrag.
    – Gata, Iubire, gata, s-a defectat cumva Dumnezeu?
    – Nu-i aşa că te-ai plictisit şi nu mai poţi suporta abia după ce am spus de trei ori? Gîndeşte-te că tu ai făcut aşa cu mine de mii de ori şi eu nu m-am plictisit. Mereu am aşteptat momentul potrivit. Şi iată că nu a fost în zadar. Şi să ştii că nu îţi spun aceste lucruri ca să te fac să mă iubeşti.
    M-am uitat la el să văd dacă vorbeşte serios.
    L-am îmbrăţişat, topită de fericire. Simţeam că îmbrăţişez toate lumile. Simţeam că trăiesc prin milioane de inimi. Simţeam că îl sărut pe Dumne… Nu, simţeam cum mă topesc în Marea Iubire. Nu ne vom mai pierde niciodată. Marea Iubire. Marea Iubire. Marea Iubire.
    – Ce e, draga mea? Iar ai gînduri complicate?

    Autor: Luminiţa Manole

    IUBIRE vs nevoi personale

                    

     Ce este Iubirea ?

    Cat de des ai auzit oameni plangandu-se in legatura cu partenerul/partenera care nu ii fac sa se simta potejati, care nu ii fac sa se simta pretuiti, ii impiedica sa fie liberi si aventurosi, le inhiba cresterea si ii impiedica sa-si traiasca viata pe care au visat-o?

    Cultura occidentala pare obsedata de conceptul de iubire. Oriunde te-ai indrepta, spre muzica pop, TV, filme si revistee esti bombardat cu cantece de iubire, povesti de iubire si sfaturi in dragoste. Unde poti gasi persoana potrivita, cum poti fi sigur ca este persoana potrivita si cum il/o poti face sa te iubeasca.

    Dar este aceasta iubire sau este vorba despre implinirea nevoilor? Beatles-ii au recunoscut in timpul unui interviu: “Cantam mult despre iubire, dar toata lumea stie ca ne referim la sex.” Si sexul este numai una dintre nevoile pe care oamenii spera sa si le implineasca intr-o relatie.

    Din nefericire aceasta confuzie dintre iubire si satisfacerea nevoilor poate cauza multe probleme.

    Chiar si atunci cand iubirea este prezenta intr-o relatie, dilema daca nevoile au fost sau nu implinite poate sa acopere complet adevaratele sentimente. Uneori nu esti constient care sunt nevoile tale, dar pur si simplu nu te simti satisfacut/a. Cu totii avem nevoi si nu este nimic in neregula sa avem nevoi. Dupa Anthonyony Robbins, oamenii au 6 nevoi de baza:


    – Certitudinea (siguranta, protectia)
    – Incertitudinea (spiritul de aventura)
    – Pretuirea (a fi important)
    – Relatii si Iubire
    – Dezvoltare (crestere)
    – Participare (contributie)

    Multe dintre aceste nevoi pot fi tratate din respect fata de sine. Problema incepe cand iubirea este confundata cu alte nevoi. Cat de des ai auzit oameni plangandu-se in legatura cu partenerul/partenera care nu ii fac sa se simta potejati, care nu ii fac sa se simta pretuiti, ii impiedica sa fie liberi si aventurosi, le inhiba cresterea si ii impiedica sa-si traiasca viata pe care au visat-o?

    O tanara femeie de cariera se simtea foarte nefericita dupa incheierea a ceea ce isi promisese ca va fi o relatie foarte buna. A fost devotata barbatului ei care datorita educatiei formale primita in scoala, era atat de rezervat incat pur si simplu nu stia cum sa faca unele lucruri. Prin urmare ea a incercat cu rabdare sa-l invete ce sa faca, cum sa vorbeasca, sa simta etc.

    Cu toate acestea el nu ar fi folosit niciodata cuvantul care incepe cu I, nu-si asuma obligatii si era atat de disociat de propriile sentimente incat ea se simtea de-a dreptul frustrata si nesatisfacuta. Stima de sine si increderea in sine i s-au micsorat.

    Deloc surprinzator, si in relatiile anterioare a avut un model de comportament asemanator, intrand in aceste relatii motivata de a-si implini anumite nevoi, in special nevoia de protectie si de a se simti iubita.

    Probabil ca acest model de comportament a fost initiat cand era copila. Familia ei s-a mutat prin intreaga lume, astfel incat a inceput sa simta nesiguranta. Cu toate ca era “fetita taticului’”, el niciodata nu i-a spus ca o iubeste. In schimb a fost impinsa sa aiba o cariera de succes pentru a-si merita acceptarea.

    Asa ca in prezent iubirea ei se confunda in foarte mare masura cu aceste nevoi mai vechi si neimplinite de protectie si pretuire. Desi credea ca-i daruise iubire barbatului ei, adevarul era ca incercase sa-l “repare” cu scopul de a primi in final iubirea pe care o dorea.

    Prin incercarea de a primi acceptarea si iubirea, ea era de fapt incredibil de pretentioasa si in realitate nu daruia iubire deloc. Frustrarea si mania traite in urma neimplinirii nevoilor au devenit mult mai importante decat iubirea fundamentala care ar fi trebuit sa fie si ea pe acolo.

    Iubirea neconditionata este singura Iubire adevarata

    Iubirea este o stare de a fi din care provine in mod natural capacitatea de a darui, impreuna cu lipsa oricarei inlantuiri. Iubirea este de asemenea alegerea pe care o faci pentru a fi in starea daruirii autentice. Atunci cand spui “Te iubesc si nu sunt nelinistit/a in legatura cu iubirea ta” si in mod sincer nu iti faci griji despre ceea ce vei primi inapoi – atunci daruiesti Iubirea.

    Acest tip de Iubire nu se gaseste in cantitati mici, dar este rara. Cu cat daruiesti mai multa iubire, cu atat ai mai multa de daruit, ca si cum ai deveni un releu pentru aceasta substanta invizibila care curge prin tine. Iubirea este adevarata ta natura interioara si nu poate curge cand alegi sa ti-o daruiesti mai intai tie. Cand vei realiza aceasta vei putea darui liber celorlalti din preaplinul inimii tale.

    Tanara femeie uitase de Iubire in dorinta ei nestapanita de a-si satisface aceste vechi nevoi ascunse si inconstiente. Adevarul era ca probabil putea sa isi satisfaca nevoia de protectie si acceptare in afara relatiei. Si atunci cand va fi daruind Iubire si fiind Iubire, va simti atat de multa Iubire incat nu va mai conta ce va primi inapoi de la altcineva.


    “Atunci cand doresti numai iubirea nu vei mai observa altceva”. – “A Course in Miracles”

    Cat de multumit/a esti de implinirea celor sase nevoi de baza ?

    1. Certitudinea

    a)Cat de bine te ingrijesti de propriul tau sentiment de protectie si te preocupi de propriul confort?
    b)Cat de multa credinta si incredere ai atunci cand stii ca nu exista protectie?
    c)Cat de adaptabil/a esti cand te afli in mijlocul haosului si schimbarii?
    d)Cum poti sa te implici mai eficient pentru a-ti crea propriul sentiment de certitudine?

    2. Incertitudinea

    a)Cat de multa aventura exista in viata ta?
    b)Unde sunt surprizele, provocarile?
    c)Cum poti adauga vietii tale mai multa varietate?

    3. Pretuirea

    a)Cat de mult te simti necesar, important, unic si diferit?
    b)Ai un scop mobilizator?
    c)Ce ai putea sa dobandesti sau sa faci care te-ar ajuta sa simti valoarea propriei identitati?

    4. Relatii si Iubire

    a)Cat de mult te afli in legatura cu A fi Iubire?
    b)Cat de multa Iubire daruiesti cu adevarat?
    c)Ce impartasesti? Ce apreciezi?
    d)In ce feluri poti sa te integrezi si sa ai o legatura mai buna cu natura, cu ceilalti oameni, cu o Putere mai Inalta?

    5. Dezvoltare

    a)Cat de mult cresti, te dezvolti si inveti?
    b)Pe ce cai poti sa aprofundezi felul in care tu existi?
    c)Cum ai putea sa iti servesti mai bine scopul vietii tale?

    6. Participare

    a)Cat de des iti extinzi campul de manifestare pentru a servi Scopul mai Inalt, pentru a savarsi actiunile juste?
    b)Cand vei trece dincolo de eu-l limitat, dincolo de a-ti implini doar propriile nevoi?
    c)Gandeste-te la posibilitatea de a savarsi unele acte de bunatate dezinteresata. Doar a darui, fara nici un scop.

     

    Tradus si adaptat dupa
    Arielle Essex, NLP Trainer
    Practical Miracles
    +44 207 622 4670
    http://www.practicalmiracles.com

    Sursa: http://www.nlpartgrup.ro

    Descopera mai multe despre femeia din tine. Citeste si…: