Nu renunta niciodata. Nu te bloca, nu ramane paralizata. Atunci cand ploua in viata ta, poate ca e doar un semn sa iti ridici ochii catre cer. Cineva, acolo sus, te iubeste. Si te va ajuta intotdeauna, mai ales daca ceri. 
Am trecut prin multe furtuni. Viata mea a fost frumoasa, insa nu si usoara. Dar cat de mult imi place cea care am devenit!
Am invatat, treptat, sa dansez cu vantul. Sa nu ma mai opun rafalelor suieratoare, ci sa le prind sub aripi, ca sa ma ridice.
Am invatat sa ma ridic, din nou si din nou; sa fiu cu picioarele pe pamant, chiar daca am capul in nori; 
sa nu ma opresc, sa nu privesc inapoi, sa merg inainte.
Am invatat sa ma tin bine de un fir calauzitor, un fir magic, impletit din doua super-puteri: Credinta si Iubirea.
Si lectia de zbor continua, continua, continua, iar eu dansez in ploaie, alerg cu vantul, ma joc cu soarele si ma ridic, din ce in ce mai des, deasupra norilor.
Ceea ce nu ne doboara ne face mai puternici. Fara ploaie, nu ar exista curcubeu. Fara momentele de cumpana, sufletul nostru nu s-ar imbogati, nu s-ar intelepti si nu ar creste.
Poate ca nu primim intotdeauna ceea ce ne dorim…Dar primim cu siguranta, de la Dumnezeu, ce aveam de fapt cu adevarat nevoie: soare uneori, ploi de lacrimi alteori, care sa ne hraneasca solul fertil al inimii, curcubee de speranta si puterea de a merge mai departe si de a ne crea in mod activ, cu optimism si credinta, un viitor mai bun.
Nu renunta niciodata. Nu te bloca, nu te inchide, nu te indoi de tine, nu ramane paralizata. Nu invinovati pe nimeni, nu bate la porti inchise, mergi mai departe, ramai buna, nu te injosi si nu dori raul nimanui. Crede in bine si binele va crede in tine si iti va deschide porti noi, nebanuite. Crede in iubire si las-o sa te purifice de egoism, de teama, de neputinta.
Daca ploua, ridica-ti ochii spre cer. Cineva, acolo sus, te iubeste. Si te va ajuta, mai ales daca ii ceri.
ARTA FEMINITATII CONȘTIENTE 