Mi-e dor de tine
de câte ori văd câte un film cu îndrăgostiți
— cine le-o fi inventat ? —
Mi-e dor
chiar dacă te-am uitat
demult, căci
i-am spus ferm inimii să te uite
și minții să nu mai bată
pentru tine la poartă
niciodată!
Și totuși…
… este așa,
ca și cum,
când actorii fac dragoste
suntem eu și tu
sub cearceafuri,
sub privirile mulțimii,
sub luna misterioasă,
Pretutindeni
și de fiecare dată…
Imbrățișați, ca atunci
când doar ne priveam
și ne înălțam ușor de la sol,
aproape trecând unul prin altul
— chiar ca în filme! —
dar ca în filmele S.F. ,
cu dezintegrări de particule
și evenimente interstelare,
cu teleportări pe planete necunoscute
și fenomene inexplicabile.
După aceea, nici nu mai știam
dacă nu au rămas cumva
părți din tine prin mine
și invers,
dacă eu mai sunt eu,
dacă inima pe care o aud bătând
și reverberând
este a mea
sau a pus cineva o inimă nouă
în pieptul meu,
o inimă flămândă
și însetată,
o inimă care nu e cuminte
și nu mă ascultă,
Inima aceasta care mă trage
ca o ață, să mă uit siderată
la filme de dragoste
— deși nu mai cred demult
că siropul e o băutură sănătoasă —
și să te văd pe tine:
ca și cum
ai fi îndrăgostit,
ca și cum ai alerga pe străzi,
ca și cum m-ai săruta în ploaie,
ca și cum cearceafurile care ne-ar acoperi
ar fi aripi și ne-am înălța peste oameni,
ca și cum ne-am iubi.
Ca și cum..
♥ Alina Dospinescu ♥