Secretele Puterii Feminine – partea a III-a

Cand am vazut videoclipul “Roar” al lui Katy Perry am zis da, iata ceva inspirator. Poate ca videoclipul se vrea a fi doar o poveste draguta, dar adevaraul este ca puterea femeii vine intr-adevar din comuniunea cu Natura si din imbratisarea vietii in toate formele ei. Femeia este sau daca vreti ar trebui sa fie, o Regina a elementelor naturii, stapanindu-le si totodata iubindu-le si ocrotindu-le. Femeia este viata si cand ea se simte unita cu ceea ce este viu, insasi forta vietii incepe sa curga prin ea, umpland-o de energie, de inspiratie si de resurse mereu proaspete.

Este amuzant, dar si trist ca in vremurile noastre femeia este tot mai mult cam asemenea lui Katie Perry la inceputul videoclipului: speriata. Supusa, in ciuda “emanciparii” ei, modelor de tot felul, unei societati ce nu respecta decat artificialul  si puterii masculine, ori mai specific parerii vreunui barbat mai mult sau mai putin orgolios pe care vrea sa il impresioneze sau sa il intreaca, cu pretul renuntarii la adevarul ei, pentru a se conforma unor adevaruri exterioare, false. Ea se apara mai tot timpul de cate ceva: de boli, de elemente necunoscute si amenintatoare, de competitie, de rivali sau mai ales rivale, simtind ca a aterizat fortat intr-o lume ce este pentru ea ca o jungla neprietenoasa in care aproape totul ii este strain. 

Si totusi…nimic nu ii este femeii strain.

Femeia este viata si de aceea a avea grija de ceea ce este viu este natura ei. De la suflet la copii si barbati, de la plantele din ghivece sau din gradina la vietuitoarele de tot felul, de la apele izvoarelor pana la seva muntilor si apadurilor, totul face parte din ea, chiar si cand ea nu este inca deplin constienta de asta. Cu cat femeia iubeste mai mult aspecte diverse ale vietii si cu cat hraneste mai mult ceea ce este in jurul ei prin iubirea si duiosia din inima ei, cu atat forta ei creste. Este ca si cum tot ceea ce este hranit de ea se regaseste apoi in ea insasi si ii da viata. 

In mitologia indiana exista o legenda foarte frumoasa si graitoare in acest sens: Se spune ca unul dintre copiii lui Shakti (zeita ce personifica energia feminina si care este considerata chiar mama intregului univers) se juca intr-o zi cu o pisicuta si nefiind atent, a chinuit acea pisicuta. Cand s-a intors acasa la mama lui, a fost uimit sa o descopere pe Shakti plina de vanatai. A alergat la ea intreband “Mama, cine a facut una ca asata?”, iar ea, plina de blandete, i-a raspuns: “Tu, dragul meu copil. Trebuie sa stii ca oricand ceva din acest Univers este ranit si sufera, eu sufar”.


“Dacă vrei ca cei din jurul tău sa fie fericiţi, arată-le 
 compasiunea ta. Dacă vrei ca tu să fii fericit, arată–ţi ţie compasiune.” ~Dalai Lama

Daca femeile ar constientiza importanta pe care o au in echilibrul acestui Univers si-ar da seama totodata de forta lor interioara imensa. Sunt convinsa ca femeile (si sunt din ce in ce mai multe) care aleg sa fie in armonie hranindu-se natural, iubind  si invatand sa fie in armonie cu oamenii din jurul lor, ocrotind natura si bucurandu-se de ceea ce ea ne ofera din plenitudinea ei de frumusete si resurse, deschizandu-si inima si invatand sa isi asculte trupul, care are el insusi o intelepciune tainica, celulara si exprimand tot mai mult astfel natura lor autentica, vocea sufletului lor in unicitatea ei, nemailasandu-se astfel influentate de tot felul de modele false, vor crea impreuna o forta imensa, ce va schimba fata acestei planete. 

Exista o forta imensa in noi, o forta ce nu are nimic de a face cu puterea bruta, violenta, ci doar cu puterea inimii si a unitatii, cu expresia sufletului si cu gratia. Este o forta naturala, pura si plina, asa cum spuneam, de armonie. Hranitoare si inspiratoare, ea este o forta ce aduna in ea rabdarea muntilor si stralucirea soarelui, farmecul stelelor si puritatea boabelor de roua, forta neimblanzita a padurilor virgine si albul pur al zapezilor, unduirea senzuala a apelor si pasiunea focului, abundenta pamantului gras, hranitor si libertatea pasarilor, demnitatea copacilor inalti, jucausenia fluturilor si umorul spumos al vietii. 

Cel mai usor incepem sa ne descoperim aceasta forta, o putere imensa de regenerare, iubind natura. Petrecand timp in sanul ei, intre flori si arbori, pe munti si in mare, dar si cultivand pamantul, ingrijind florile din glastra, avand grija de animalele din casa, dar si de cele chinuite, de pe strazi. Crescand copiii cu iubire, ingrijind bataranii si bolnavii, dar si sarbatorind viata, schimbarea anotimpurilor, facand dragoste si nu sex, dansand si exprimand iubirea din inima nu cu picatura, asa cum ne spune mintea, din teama de a pierde ceva, ci in torente si neconditionat, asa cum stie sufletul. Ascultand vocea intuitiei, luandu-ne timp sa ne rugam, sa ne bucuram, sa ajutam, invatand cu adevarat sa primim si invatand din nou sa fim frumoase in mod natural. Adica sa ne odihnim, sa ne regeneram, sa ne hranim cu ceea ce ne ajuta, sa traim cu pasiune.

Despre toate acestea si importanta fiecareia dintre aceste practici in parte, vom vorbi mai pe larg in urmatoarele articole, dar cel mai important aspect pentru trezirea puterii feminine, cu care as dori sa ramaneti citind acest articol si la care va indemn sa meditati, este COMPASIUNEA. Compasiunea este acea calitate divină care ne ajută să-i înţelegem pe alţii şi să le împărtăşim trăirile ca şi când ar fi ale noastre. Dar, in acelasi timp, compasiunea inseamna sa ne intelegem si sa ne ingrijim pe noi asa cum ar face-o cineva care ne iubeste cu adevarat. Ea ne conduce la iertare, la intelegere si al iubire activa, manifestata concret, in fapte care conteaza, care fac o diferenta. Ne face sa simtim astfel pacea si unitatea si tocmai  in unitate se afla puterea extraordinara a femeii. 

Dar sa nu credeti ca daca spun ca femeia inseamna iubire, compasiune si unitate inseamna ca ea este slaba, vulnerabila, lipsita de individualitate si de aparare in fata celor pe care ea ii hraneste din prea plinul inimii ei, pana cand se secatuieste. Exact contrariul este adevarat. Cea care invata compasiunea devine inteleapta si puternica si incepe sa fie hranita si sustinuta de Tot. 

Femeia care are compasiune descopera in ea insasi o intelepciune si o forta ce o face teribil de fascinanta si o adevarata regina. De aceea am si ales acest videoclip, care poarta titlul “Roar” (adica “Ragetul tigrului”). Cand femeia invata sa isi manifeste natura proprie, energia feminina, ea isi gaseste vocea, vocea interioara, autentica. Forta neimblanzita, adica nedomesticita, acel foc interior ce o face sa fie cu adevarat ea insasi.

Fara a mai renunta la forta ei, la adevarul ei in speranta ca va fi acceptata, fara a isi insusi reguli si comportamente care nu o reprezinta, fara a isi nesocoti nici trupul, nici inima de dragul nicicui. 
Si desi femeia nu stie inca, vocea ei adevarata are o putere infinita de a fascina. 
Totul se pleaca in  fata femeii care stie cine este ea: compasiune, forta, unitate, iubire.

ROAR.


Cu drag,
Alina Dospinescu




                                                                          

Iubeste-ti-ti corpul! – Marturisirea unei femei

Acceptare. Probabil ca stiti ( sau poate nu) ca, de cand ma aflu pe aceasta minunata planeta, am luptat cu mine. Impotriva mea. De ce am facut asta? Doar universul stie… si nu vrea sa imi spuna. Poate pentru ca sunt perfectionista de cand ma stiu, de cand sunt constienta de consecintele actiunilor mele. Am vrut sa fiu cea mai cea. Cuminte, ascultatoare, visatoare, placuta de cei din jurul meu, frumoasa, sexi.
Cand am fost mica ma vedeam intruchiparea Ilenei Cosanzene chiar de eram de fapt o gogosica mica si dulce. Dar sanatoasa!! Nu cu E-uri si alte combinatii naspa. Ma vedeam cu parul lung si auriu, cu rochii de zana pe mine, prinsa intr-un turn si asteptand pe Fat Frumos sa ma salveze. De cate ori citeam povesti, inima imi urca in gat de emotie si parcurgeam textul  intr-un suflu pana la final, sa fiu salvata.
Mai apoi am inceput cu pianul. Nu stiu daca are vreo relevanta cu ceea ce incerc sa dezbat aici dar musai sa scriu: nu imi placea defel!!!!! Gata.. i let it go now :))))
  Mai tarziu am inceput sa cresc. Si sa cresc. Si sa cresc. Si m-am trezit la 16 ani cu multe kilograme. Dar diva ( respectiv Ileana Cosanzeana) din mine s-a trezit si a zis gata: dieta si sport. Si asa am dat jos vreo 30 de kilograme, ajungand in extrema cealalta ( usor anorexica – 43 kg).
 Ideea este ca, de cand ma stiu, mi-a placut si nu mi-a placut de mine. Si mai mult a doua varianta. Mereu m-am criticat aspru – ca sunt prea plinuta, ca am celulita, ca am fata rotunda, ca nu am parul cret. Niciodata nu m-am acceptat cu adevarat asa cum m-a lasat natura pe acest pamant. Recunosc ca aceasta autocritica a fost si constructiva la randul ei, fortandu-ma sa ies din zona mea de confort ( gastronomic) si sa fac ceva in aceasta directie.

And now… cut to the case i say! 
Buna, sunt Corina, am 33 de ani si sunt mandra de ceea ce vad in oglinda. Imi iubesc corpul  il accept cu bucurie asa cum este acum. Pentru PRIMA data in viata mea, in adancul si strafundul sufletului meu sunt fericita de reflexia mea in oglinda. Adica fericita pe bune oameni dragi!
Vad o femeie frumoasa, aromonioasa, plina de vitalitate!  Daca in urma cu un an trageam cu dintii sa am 50 de kilograme, acum mi-am dat seama ca NU un numar conteaza ci felul cum te simti. Si ce rau si ce greu  imi era sa ajung la 50 si sa raman acolo. Ma chinuiam degeaba. Ma sabotam singura. Oare unde imi era mintea? Acum am pus inapoi cateva rotunjimi si ma umflu toate in pene de mandrie cu ele!  Acum nu mai conteaza numarul! 
Cum ajungi sa te accepti? Ii cale destul de intortocheata, lunga si anevoioasa. Sau e simpla si dreapta! Te accepti asa cum esti. Atata timp cat esti sanatos da?  Mie mi-a luat 33 de ani. Sau hai sa zicem vreo 23 de ani ( considerand ca pana pe la 10 ani nu am avut prea multe batai de cap cu aceasta problema). 

Nuditate. Se impleteste usor subiectul si cu ce am scris mai sus. Corpul uman este prefect in cele mai mici detalii. Cand esti gol ( nud, fara haine), esti asa cum te-a lasat universul pe acest pamant: intr-o stare de beautitudine ( euforie, extaz) Nu te leaga nimic, nu te defineste nimic. Esti tu. Daca nu simti asta, work on it! 
Alergam dupa haine, accesorii vestimentare, cand de fapt uitam cine suntem noi cu adevarat. Si uitam cum suntem: frumosi, liberi, unici.
Tot pentru prima data in viata mea am acceptat sa fac o sedinta foto nud. Imi faceam griji si ganduri, ca mai apoi sa dau la o parte inhibitiile si temerile inutile, si sa ma simt in largul meu. Frumusetea corpului meu era surprinsa si redata de ochiul fotografului prin intermediul aparatul de fotografiat. Rezultatul: pe masura asteptarilor mele – magnific. Am un corp minunat!

Autoare: Corina Bacalu
Sursa: Simplicity of life