Scopul Relatiei de Cuplu – Neale Donald Walsch

” In trecut , ati intrat in relatii din motivul de a cauta, ca prin impartasirea vietii voastre cu altcineva, sa gasiti fericire, sperati sa gasiti implinire si bucurie si realizare. N-ati vrut decat sa puneti capat singuratatii.
Nu e nimic rau in asta, doar ca nu este posibil. “ Nu poti niciodata sa pui capat singuratatii din viata ta, pana nu pui capat singuratatii din launtrul vietii tale.”

Daca te simti singur pe dinauntru, daca te simti incomplet inauntru, vei cauta tot restul vietii in afara fiintei tale ca sa gasesti ce nu poate fi gasit. Si, dupa ce traiesti iar si iar aceeasi  experienta, poti sfarsi intr-o serie de relatii care nu dureaza. Relatiile nu dureaza pentru ca tu nu intelegi ce faci aici. Tu incerci sa gasesti implinirea – in loc sa creezi implinirea. Incerci sa gasesti bucuria – in loc sa creezi bucuria. Incerci sa gasesti realizarea – in loc sa creezi realizarea.
Crezi ca relatia e un proces de descoperire – si nu este asa. Este un proces de creatie. Acelasi lucru se poate spune si despre Viata.

Spui ca ai incercat sa “creezi” bucurie, fericire si implinire in relatie dar uneori cealalta persoana tot a plecat? Si asta ti-a luat bucuria, fericirea si implinirea din viata? Atunci ele nici nu erau acolo de la bun inceput. Nimeni nu poate sa ia cu el ceea ce este inauntrul tau.

De aceea nu ai nevoie de o relatie pentru a crea fericire si implinire. Toate exista “inauntru”. Foloseste o relatie pentru a putea trai experienta lor. La fel ca Dumnezeu, creezi relatii pentru a experimenta cine esti pe dinauntru. De aceea chiar nu ai nevoie de o relatie in afara ta. Este benefic sa ai o relatie cu Mine inautrul tau.

Toate relatiile incep, se termina si sunt create cu si inauntrul sufletului omenesc.

Odata ce ai o relatie cu mine – cu Viata, cu Dumnezeu, cu Tot Ce Este – inauntrul tau, relatiile pe care le ai cu toate si cu toti din afara ta vor fi o adevarata experienta de bucurie, fericire si implinire – pentru ca pe acestea tu le-ai pus acolo. In nici un caz cealalta persoana din relatia ta. Pune asta pe umerii persoanei iubite si va fugi de tine , pentru ca va vedea in tine un gol pe care nu-l va putea umple.
Scopul relatiei nu este sa gasesti implinirea, ci sa-ti impartasesti propria implinire. Nu sa gasesti bucuria, ci sa-ti impartasesti propria bucurie. Nu sa gasesti fericirea, ci sa iti impartasesti propria fericire.

Daca nu esti fericit cand intri intr-o relatie, nu vei avea ce fericire sa pui in ea – iar in relatiile omenesti poti sa gasesti doar ce pui tu acolo.

Asta e un adevar valabil pentru tot ceea ce e continut in Viata. Astfel ca relatia exista ca un camp Contextual, ca un suport sau ca un vas in care poti sa torni tot ceea ce esti. Atunci, poti sa bagi mana in el si sa scoti de acolo orice aspect – sau aspecte ale tale – pe care doresti sa le exprimi si a le experimentezi. Acum. Nu poti sa scoti din acel vas ceva ce nu ai pus acolo. E o greseala sa astepti ca altcineva sa-ti dea lucrul respectiv.
Pe scurt, o relatie inseamna A DA, nu a primi.

Inseamna amandoua. Dar ceea ce primesti intr-o relatie, primesti de la tine. Iluzia este ca primesti de la celalalt. Si astfel, ceea ce primesti este doar ceea ce dai. Asta e secretul.

Daca iti imaginezi ca vei primi ceea ce nu esti dispus sau capabil sa dai, vei fi dezamagit – si il vei dezamagi si pe celalalt. Tu esti capabil sa dai orice doresti sa primesti. Nu exista nimic din ce vrei de la o relatie, pe care sa nu-l poti da intr-o relatie.

Analizeaza posibilitatea ca ai intrat in relatie pentru a-ti aminti cum sa fii mai maret decat esti. Acesta este scopul tuturor relatiilor si a tot ce este viata.
Am spus ca “scopul Vietii este sa te re-creezi pe tine insuti, in urmatoarea versiune mai mareata a celei mai  inalte viziuni pe care ai avut-o vreodata despre Cine Esti.”

Pentru aceasta aveti libertatea deplina. Libertatea nu e ceva dat de la Dumnezeu. Libertatea este ceea ce sunteti. Dumnezeu este acest lucru – si voi sunteti acest lucru. Asta e esenta a ceea ce sunteti.
In zilele Noii Spiritualitati, toti oamenii vor intelege scopul relatiilor  si procesul Vietii, precum si rolul lor in ea – vor binecuvanta procesul si il vor numi sfant; se vor angrena in proces si il vor numi aventura; vor trai experienta procesului si o vor numi bucurie – apoi vor incheia procesul, si il vor reancepe cu bucurie, la momentul ales de ei, in ciclul nesfarsit de extaz care este Creatia Insasi. Asta este povestea Constiintei care se dezvaluie. Asta este povestea Omenirii care evolueaza. Asta este povestea Ta, cel care esti tu. Relatiile voastre fac parte din aceasta poveste.

Deci, scopul de baza al unei relatii este evolutia.
Evolutia este scopul de baza in toate cele. Si nu exista mod mai rapid de a avansa, decat prin procesul relatiei tale exterioare cu altul.

Relatia sfanta este aceea in care launtrul tau intalneste exeriorul altcuiva si in care launtrul altcuiva intalneste exteriorul tau. – si in care, in cele mai bune momente, exteriorul amandurora se topeste la caldura ambelor launtruri, permitandu-le sa se intalneasca, sa se trezeasca la constiinta ca sunt identice si formeaza Una – si sa traiasca aceasta experienta.

Aceasta este, in lume, exprimarea a ceea ce tu numesti Iubire.”
” Scopul unei relatii este sa ofere un camp de experienta in interiorul caruia sa te gasesti, sa te definesti, si – daca asa alegi – sa recreezi in mod constant pe Cine Esti.

Nu ai nici o obligatie in cadrul relatiei. Nici o restrictie sau limitare, nici un indreptar sau reguli. Nu esti legat de nici o imprejurare sau situatie, nici constrans de vreun cod sau lege. Nu trebuie sa fii pedepsit pentru nici un delict – si nici nu esti capabil de vreunul – pentru ca, in ochii lui Dumnezeu, nu exista ceva care sa se numeasca “ a comite un delict”.

Tu nu poti sa crezi intr-o relatie lipsita de obligatii, pentru ca nu poti sa accepti cine si ce esti cu adevarat. Tu numesti “anarhie” o viata de totala libertate. Eu o numesc marea promisiune a lui Dumnezeu. Maretul plan al lui Dumnezu nu poate fi realizat decat in contextul acestei promisiuni: nu ai nici o obligatie in cadrul relatiei, nici in intreaga viata. Ai numai oportunitati.Oportunitati si nu obligatii reprezinta baza intregii gandiri spirituale. Atata timp cat vezi lucrurile invers, pierzi esenta.

Relatia – relatia ta cu tot ce este in jur – a fost creata ca un instrument perfect in activitatea sufletului. Din acest motiv, toate relatiile umane sunt taram sacru. De aceea fiecare relatie personala este sfanta. Casatoria este  o taina sacra, dar nu din cauza obligatiilor sacre pe care le implica, ci, mai degraba, din cauza oportunitatii unice pe care o reprezinta.

Sa nu faceti niciodata in cadrul unei relatii ceva numai din obligatie. Orice faceti, sa fie datoria oportunitatii minunate pe care v-o ofera aceasa relatie pentru ca sa decideti si sa fiti Cine Sunteti cu Adevarat.

A pastra o relatie nu inseamna ca aceasta e una reusita.  Incearca sa nu confunzi longevitatea cu o treaba bine facuta. Adu-ti aminte ca misiunea ta pe aceasta Planeta nu este sa vezi cat de mult timp poti sa pasrezi o relatie, ci sa decizi si sa traiesti experienta lui Cine Esti cu Adevarat.  Aceasta nu este o pledoarie pentru relatii de scurta durata si nici o cerinta pentru una de lunga durata.

Chiar daca nu este o cerinta, trebuie sa-ti spun ca : relatiile de lunga durata ofera oportunitati remarcabile pentru a creste impreuna, a va exprima impreuna si a va desavarsi impreuna – aceasta fiind recompensa pe care o primesti.

In primul rand asigura-te ca incepi o relatie din motive corecte .(spun “corect” fata de scopul mai mare care il ai in viata.)

Majoritatea oamenilor incep o relatie din motive “gresite” – sa nu mai fie singuri, sa umple un gol, sa fie iubiti sau sa iubeasca – si acestea sunt cateva dintre motivele mai bune.
Altii o fac sa-si salveze ego-ul, sa scape de depresie, sa-si imbunatateasca viata sexuala, sa-si revina dupa o alta relatie sau, poate, sa scape de plictiseala.

Tu spui ca nu ai intrat in nici o relatie din aceste motive, ci pentru ca “te-ai indragostit”.
Nu cred ca ai analizat vreodata de ce te-ai indragostit, nu cred ca te-ai gandit vreodata caror cerinte iti raspunde acest sentiment., ce nevoi iti erau astfel satisfacute.

Pentru majoritatea oamenilor , dragostea vine ca un raspuns pentru a-si satisface anumite nevoi. Amandoi vedeti unul in celalalt sansa de a va satisface aceste nevoi. Din acest moment cadeti de acord in mod tacit asupra unui targ. Eu iti dau ce am, tu imi dai ce ai. Este o tranzactie despre care nu spuneti adevarul. Nu spuneti “negociez cu tine” ci “te iubesc pe tine”.

Ma intrebi ce este gresit sa te indragostesti pana peste cap, fara sa stai sa te gandesti la asta?
Nimic.
Indragosteste-te de cat de multe persoane doresti. Dar daca intentionezi sa creezi cu ele o relatie pentru o viata, s-ar putea sa vrei sa mai si gandesti putin. Fii constient si atent.

Pe de alta parte, daca iti place sa treci printr-o relatie ca prin apa – sau, inca si mai rau, sa ramai intr-una  deoarece consideri ca “asa trebuie” si sa traiesti o viata de disperare tacuta – daca iti place sa repeti aceleasi tipare din trecut, da-i inainte si fa ce faci acum.

Dar, daca vrei o relatie reusita pe termen lung, asigura-te ca incepi relatia cu un scop, ca amandoi cadeti de comun acord la nivel constient ca acest scop este de a va crea o oportunitate, nu o obligatie – o ocazie  pentru ca sa va dezvoltati, sa va exprimati pe deplin Sinele, sa va ridicati vietile la potentialul lor cel mai inalt, sa va alungati orice gand fals sau idee meschina pe care ati avut-o vreodata despre voi insiva si sa va uniti in cele din urma cu Dumnezeu, prin comuniunea celor doua suflete ale voastre – daca facti acest juramant, in locul juramintelor pe care le-ati facut, relatia are un inceput foarte bun. Ati pornit foarte bine.

Trebuie sa stii si sa intelegi ca vor fi provocari si momente destul de grele. Nu incerca sa le eviti. Saluta-le cu recunostinta. Considera-le drept daruri minunate de la Dumnezeu; ocazii splendide pentru a indeplini ceea ce te-a facut sa intri in relatie – si in viata.
Straduieste-te ca in tot acest timp sa nu-ti consideri partenerul drept un dusman, drept un oponent. De fapt incearca sa nu vezi pe nimeni si nimic ca pe un dusman; nici macar ca pe o problema. Invata tehnica de a –ti considera toate problemele ca pe niste oportunitati de A Fi si A Decide Cine Esti cu Adevarat.

In cazul acesta, largeste-ti orizontul, extinde-ti profunzimea vederii, vezi ca este mai mult in tine decat ti se pare. Vezi ca este mai mult si in partenerul tau. Pentru ca exista mult mai mult. Doar frica il oprese sa iti arate. Daca el observa ca tu vezi mai mult, se va simti in siguranta sa-ti arate ce tu ai vazut deja.  Pentru ca oamenii au tendinta sa vada in ei insisi ceea ce vedem noi in ei. Cu cat viziunea noastra e mai grandioasa, cu atat mai grandioasa este dorinta lor de a atinge si de a arata partea din ei pe care noi le-am aratat-o.

Nu asa functioneaza toate relatiile cu adevara binecuvantate? Nu este aceasta o parte din procesul de vindecare – proces prin care le permitem oamenilor sa “alunge” orice gand fals pe care l-au avut vreodata despre ei insisi ?”

Fragmente din cartile ‘Dumnezeul de maine’ si ‘Conversatii cu Dumnezeu’ de Nale Donald Walsh

Traducere:  humanitysteam.ro  
Sursa: Femeia si barbatul

Femeia este rara

Femeia, acest mister ce creează Universul. O întîlnim peste tot: femeia-mamă, femeia-soră, femeia-iubită, femeia-soţie, femeia-amantă, dar şi femeia-om politic, femeia-director, femeia-om de afaceri…Oare unde se regăseşte femeia contemporană care se plînge din ce în ce mai des de nefericire, de neîmplinire?

 

Să fie de vină noul tip de femeie, femeia-bărbat? Privind în jur vedem o nouă femeie, cu un comportament confecţionat, cu o atitudine masculină, dornică să fie cît mai egală cu bărbatul în ierarhia socială.

 

Unde este însă Femeia? Cea care inspiră poeţii şi pictorii cu misterul ei… Femeia fascinatoare, iniţiatoare, cea plină de erotism rafinat, femeia-copil, femeia-spirituală.

 

Femeia a uitat şi a abandonat adevărata sa putere feminină: seducţia. Orice femeie are puterea să aibă orice relaţie doreşte, un cuplu armonios unde fericirea şi iubirea să înflorească.

 

Femeia este un alchimist al Universului, are piatra filosofală… tot ce trebuie să facă este să-şi trezească sufletul şi să folosească acea putere ascunsă. Forţa feminină, acea energie colosală, misteri-oasă, o însoţeşte oriunde s-ar duce şi orice ar face. Are puterea de a încînta, de a seduce. Fiecare femeie s-a născut cu propriul mister, cu înfăţişarea şi magnetismul personal şi de aceea o femeie nu trebuie să înceteze, în nici o împrejurare, să fie Femeie.

 

Capacitatea de seducţie a femeii se naşte din privirea sa profundă, infinită, ceva în care te poţi pierde cu uşurinţă, în care îţi poţi pierde propria identitate, pentru a renaşte.

„Femeia este rară, Ea îngenunchează marile personalităţi masculine, Ea răstoarnă tronurile, Ea opreşte anii. Pielea sa este de marmură, iar cînd apare Una, Ea pune în impas întreaga lume…

Unde se duc fluviile, zăpezile, păsările singuratice? Toate se scufundă în Femeie… Dar Ea este rară… Va trebui să fugim cînd o întîlnim, deoarece cînd iubeşte este implacabilă… Dar Ea este rară. Adevărata Femeie, cea care vine din noaptea Timpului, Femeia care ne-a fost dată de divin, aparţine în întregime de un univers diferit de cel al bărbatului. Ea luminează cealaltă extremitate a Creaţiei. Ea cunoaşte secretul apelor, al pietrelor, al plantelor şi al animalelor. Ea se uită fix la soare şi vede clar în noapte. Ea posedă cheile sănătăţii, ale relaxării, ale armoniilor materiei.

Ea este magiciana albă, feea cu aripile mari şi umede, cu ochii transparenţi, cea care aşteaptă bărbatul pentru a începe Paradisul terestru. Cînd Ea se dăruieşte Lui, într-un moment sacru, îi deschide prin calda obscuritate a pîntecelui ei poarta către o altă lume. Ea este izvorul virtuţilor: dorinţa pe care Ea o inspiră consumă excitarea. Scufundarea în Ea redă castitatea. Ea este sterilă pentru că Ea opreşte roata timpului. Ea readuce bărbatul în copilăria lui. Ea este cea care îl restituie muncii, îndatoririlor sale. Femeia adevărată este cea care face din bărbat mai mult decît este. Ea este suficientă pentru ca el să existe în plenitudine.

Bărbatul trebuie să treacă prin ea pentru a ajunge la fiinţa sa adevărată, şi chiar dacă el a ales alte asceze, o va întîlni din nou sub forme simbolice.Descoperirea Femeii Adevărate este o graţie. Unirea cu Ea cere bunăvoinţa lui Dumnezeu… Acele întîlniri stranii! Ea apare brusc în trupul falselor femele, iar bărbatul favorizat care o vede începe să tremure de dorinţă şi de teamă. Apoi totul se va transforma, iar el va înceta să se mai joace cu el însuşi” (Louis Pauwels – Conferinţă imaginară: „Femeia este rară”)

 

Cert este că bărbatul trebuie să treacă prin Femeie pentru a ajunge la fiinţa sa adevărată. Femeia, orice femeie, este adevărata iniţiatoare a bărbatului, calea sa către Sine.

 

Femeia trebuie însă să se desăvîrşească, deoarece prin desăvîrşirea sa, va produce desăvîrşirea acestei lumi. Prin transformarea ei conştientă se va produce transformarea inconştientă a acestei lumi. Adevărata natură a femeii este Iubirea, lege fundamentală a Universului. Ea se poate regăsi astfel, iubind necondiţionat, dăruind lumină şi pe sine. Femeia naşte universuri cînd se lasă purtată de energia ce i-a fost dăruită.

    Ce muzică poate încînta mai mult urechea unui bărbat decît muzica unei femei ce face dragoste, ce dans poate fi mai minunat decît trupul unei femei ce se unduieşte pe ritmurile pasiunii?… Femeia poate face o artă din amor… o artă a vieţii eterne.

Femeie!!! Fii femeie!!! Iubeşte, dăruieşte, ascultă, iartă, creează, joacă-te… fă dragoste!!!

   Sursa: Ingerasul Iubirii

Autoare: Elena Musat

Secretele puterii feminine (partea a II-a) – Poti sa fii o zeita chiar si in zilele noastre!

Da, exista in fiecare femeie o zeita, dupa cum spuneam in articolul anterior, dar de unde puterea de a trai precum o zeita plina de stralucire, forta, seninatate si iubire, zi de zi, daca suntem ranite, daca ne dispretuim corpul, daca ne vlaguim de energie urmarind ceea ce credem ca (ne) “trebuie” si facand prea rar ce ne indeamna sufletul? 

Si nu este vina noastra ca se intampla asta, este doar rezultatul faptului ca societatea zilelor noastre nu incurajeaza grija fata de suflet, fata de lucrurile profunde, legate de lumea noastra interioara si pentru ca a uitat secretele feminitatii. Femeile traiesc in separare, in competitie una cu alta  si uitand sa fie surori in suflet, uita treptat chiar de natura lor feminina si de puterea si valoarea inimii lor. Ele imita barbatii si se muta preponderent in minte, dar asta le face doar sa se simta neimplinite la un nivel profund, pentru ca nu mai stiu sa isi asculte trupul, sa isi urmeze inima, sa isi foloseasca intuitia si se forteaza foarte mult. Ceea ce ii este specific unui barbat, pe femeie o face seaca si o durifica. “Fii barbata Zoe” nu este chiar cel mai potrivit indemn pentru viata de zi cu zi. 

Puterea inerenta naturii noastre este diferita si complementara celei a naturii masculine. A trai imitand barbatii sau “intrecandu-i”, cum aud multe femei mandrindu-se, nu este intotdeauna spre binele nostru, chiar daca pare asa. In timp, trupul si psihicul nostru tradeaza deconectarea pe care o traim de la natura noastra reala, de la izvorul feminitatii, care ar trebui si ar putea sa ne sustina si sa ne hraneasca. Fara a ne intoarce la acest izvor, traim infometate si insetate, vesnic nemultumite, pentru ca nu suntem niciodata Acasa.

 Am uitat sa fim zeite pentru ca energia nu mai curge liber prin noi, este incorsetata si erotismul nostru debordant nu mai este o sursa de placere sublima si regenerare; pentru ca ne dam puterea altora, de la iubiti si soti la sefi si planuri de marire si de la incercarea de a imita starurile la cea mai crunta critica fata de sine. Ne consumam puterea pe atasamente si incrancenare si devenim femei pline de amar, triste, resemnate, depresive sau, in extrema cealalta, femei de otel, dure, ambitioase, reci, competitive, mandre ca putem face “tot ce face un barbat si chiar mai mult”, insa aproape incapabile sa mai fim femei, sa ne simtim trupul, sa ne bucuram de iubire, sa intuim ce e bine, sa curgem in ritm cu viata, in armonie, sa ne relaxam, sa fim hranitoare, calde, inspiratoare, vii, savuroase, fericite si implinite.

Uitand sa fim femei insa, traind in rana trecutului si in teama de ce va fi maine, necunoscand puterea energiei noastre feminine si cum sa o folosim, pierdute in labirintul emotiilor si gandurilor chinuitoare, incordate si “barbate”, ne vlaguim si ne ofilim, pierzand comoara noastra cea mai de pret, pentru ca nu avem accesul la puterea zeitei interioare.

 Este ca si cum am fi inconjurate de o multime de usi inchise electronic printr-un consum de energie uriasa din chiar propriile noastre resurse, iar asta ne consuma puterea si ne blocheaza accesul la potentialul nostru real. Speram ca mentinand acele usi inchise, de care am si uitat, sau nici nu am fost constiente cand s-au inschis, ca intunericul, frigul, ceata, durerea nu ne vor mai atinge…Este normal sa luptam pentru siguranta noastra si a celor dragi, este normal pentru ca asa face toate lumea, pentru ca pare sa nu existe alta modalitate de a supravietui..Este normal, dar nu aceasta este calea. Calea catre siguranta este trezirea potentialului nostru latent, trezirea energiei noastre feminine sia  intelepciunii din inima. Si despre asta s-au scris deja carti importante si se mai pot scrie mii d ecarti. Dar mai presus de orice teorie este practica, informatia nu este de ajuns, pentru ca feminitatea se intrupeaza, se traieste in trup, se vehiculeaza prin inima, se exerseaza si se slefuieste pana la maiestrie nu citind ci facand, fiind impreuna cu alte femei, asimiland prin admiratie sincera si afectiune pura calitati, iubind barbatii, iubind viata si traind-o ca iubire. 

Aceleasi usi interioare cu care ne inconjuram pe nesimtite inima pentru a ne proteja, caci parca nimeni altcineva nu ne protejeaza, ne tin departe de lumina, de hrana sufleteasca ce apare prin comuniunea sufleteasca si iubire si deschidere si intimitate, atunci cand suntem primite in toata autenticitatea noastra, exact asa cum suntem. Si toate avem nevoie sa fim primite, sa fim vazute, sa stralucim in lumina frumusetii noastre adevarate. Aceasta este menirea noastra, unul din motivele pentru care ne-am nascut femei in aceasta viata. Acele usi nu ne lasa sa fim vazute cu adevarat si nu ne lasa sa vedem cu adevarat, cu inima. Iar asta provoaca de fapt si mai multa suferinta. Este ca un cerc vicios,incercam sa ne protejam, sa avem grija de noi si de cei dragi, dar de fapt ne facem griji si astfel ne consumam, ne separam, ne inchidem, traim de fapt din minte. 

Acele usi – scuturi ne fac sa fim sau sa vrem sa fim altfel decat suntem, sa imitam la nesfarsit modelul altor femei poate chiar mai nefericite decat noi, sa incercam sa fim cum vor altii si nu cum ne e inima, cum suntem noi de fapt…si parca moare ceva in interior, moare tocmai viata din noi, entuziasmul, vivacitatea, radiatia, inima. “Doar cand m-am intors la mine…si nu a fost simplu…viata s-a itors la mine”, imi spunea astazi o femeie ce a fost aproape de moarte, experienta care a marcat-o  si a trezit-o, facand-o sa isi intoarca privirea spre zeita din ea, ce existase intotdeauan, chiar si in umbra, in inima ei.

Si mai spunea foarte frumos si adevarat ca : “[…]Viata e mult mai generoasa decat ne putem imagina,ne simtim atat de putin interiorul pentru ca suntem foarte ocupate sa ajustam exteriorul,ne indepartam de feminitatea noastra. Ne instrainam de noi si nu mai putem crea nimic,pentru ca nu mai stim cum suntem,cine suntem.E o asa binecuvantare sa fim femei…Nimic nu ne-ar mai afecta de am fi in starea de zeite pentru ca nu ar mai fi necesara agresiunea”. Multumesc Lena, “intalnirea” noastra m-a inspirat si astfel s-au nascut aceste randuri, aceasta conversatie cu Zeita din fiecare femeie.

Lupta cu viata, negarea feminitatii, separarea de starea de a curge, ne vlaguieste de energie, ne ia puterea si ne face sa angrenam, exact prin puterea mintii noastre alimentate de emotii chinuitoare Legea Atractiei exact in sensul opus a ceea ce ne dorim si a ceea ce am avea nevoie. “De ce iti e frica nu scapi”, spune in acest sens un proverb romanesc. 

 Ne ramane foarte putina energie ca sa accesam lumina interioara, ca sa stralucim, ca sa actionam inspirat (daca ne mai aducem aminte sa ne rugam sa fim ghidate si inspirate divin). Ne ramane mult mai putina energie ca sa iubim cum iubim noi d efapt, cu tot avantul inimii, ca sa traim navalnic bucuria vietii, navalnic si constient, adica in toata puterea noastra, exprimand ca pe un dar oferit lumii darurile si harurile inascute pe care le purtam in noi ca pe o comoara ce are nevoie sa fie descoperita si adusa la lumina spre a ne face viata bogata. Suntem foarte bogate, insa am uitat, sau suntem adesea prea ocupate cu grija zilei de maine, cu plangerea zilei de ieri si astfel ne pierdem puterea. Puterea noastra feminina magnifica, care poate muta si muntii din loc cu o simpla bataie de inima libera, iubitoare, autentica si neingradita. Insa exista un drum inapoi, care pentru femeie se realizeaza cel mai usor prin acceptarea si manifestarea feminitatii ei si prin trezirea astfel, odata cu zeita interioara, a inteligentei inimii nostre.

 Arta feminitatii inseamna arta de a iubi, arta de a trai imbratisand viata, de a invata sa ne relaxam pentru ca ceea ce e bun sa poata curge prin noi si astfel si catre noi. Arta feminitatii insemna sa invatam drumul inapoi, din labirintul fricii si incordarii spre Acasa, spre suflet. Inseamna sa descoperi cum poti sa ai acces la energia ta feminina abundenta, binefacatoare, stralucitoare si cum sa o folosesti pentru a crea de la inceput Lumea, ca o extensie energetica a inimii tale. Cum sa creezi paradisuri de iubire pentru  tine si cei pe care ii iubesti, cum sa savurezi viata in loc de a te lupta cu ea, pentru ca ea este copilul tau, nascut in pantecele iubirii de sine, de oameni, de Dumnezeu. Arta feminitatii esrte arta de a fi tu. Tu insati, unica si irepetabila, stralucind din interior. Dansand cu viata. Dansand cu pasiune. Inseamna sa descoperi ca esti un rau care curge din cer si in albia caruia se poate manifesta totul si se poate primeni orice. Sa inveti cum iti poti primeni si regenera sufletul, mintea, trupul. Cum poti avea acces la tinerete fara bataranete si viata fara de moarte traind Viata Vietii. 

De ce sa inveti si sa practici maiestria in Arta Feminitatii?

Pentru ca esti o Zeita, atunci cand te intorci la radacinile tale, la feminitatea din inima ta si descoperi secretele energiei feminine. Poti fi zeita, chiar si in zilele noastre. O mesagera a puterilor ceresti. O creatoare de Bine si Frumos si Armonie. O regina, stapana pe Cornul Abundentei. Mama inteleapta, Pamant si Hrana si Rod. Iubita cosmica a Univesului. 

Este timpul sa iti amintesti asta.  

Cu drag,
Alina Dospinescu