Month: September 2011

Ganduri de iubire catre tine insati

Sunt o femeie frumoasa!
Sunt mereu ca o coala alba, Il rog in permanenta pe Dumnezeu sa picteze pe mine in culori paradisiace Iubirea, ca apoi eu sa pot darui celor din jurul meu bunavointa, compasiune, fericire, iubire, libertate!
Sufletul meu este resedinta iubirii cu toate nuantele ei! 
Dumnezeu mi-a daruit Frumusetea unei inimi pure, nobile si incantatoare iar eu fac toate lucrurile cu mult curaj, incredere si incantare! 
Sunt o femeie incantatoare, chipul meu este fascinant si zambesc fermecator! 
Sunt o femeie curajoasa ce priveste mereu inainte cu incredere si hotarare ca sa descopere frumusetea fiecarui drum. 
Sunt o femeie jucausa! Plina de bucurie eu daruiesc din preaplinul meu fericirea ce-mi inunda sufletul. 
Sunt o femeie care se bucura cu toata fiinta atunci cand aduce iubire si fericire in sufletul celor din jur! 
Sunt o femeie ce manifesta IUBIRE, puritate, candoare pentru a imbratisa sufletele celor iubiti. 
Sunt Femeie si ma simt Binecuvantata!
Sursa:  http://cuvintesiculori.blogspot.com/

**********

 Femeia-Zeita nu reprezinta altceva decat intruparea divinului intr-un trup de femeie.Zeita are un simt echilibrat de discernamant si actioneaza cu integritate ; poseda un nucleu indestructibil de pace interioara .Zeita emana o energie de o intensa frumusete , dragoste si gingasie , care ii atrage pe cei din jur asemeni unui magnet.

Poate ca Femeia Zeita a fost Razboinica odata , insa ranile ei sunt acum vindecate .Ea s-a eliberat de manie , durere, teama , vinovatie si aroganta.A dat uitarii sentimentul de a fi tradata sau abandonata.Ea a inlocuit toate acestea cu un registru emotional de o extrema sensibilitate , cuprinzand bucuria si afectiunea pentru ceilalti.Si-a transformat credintele , atitudinile si gandurile limitate intr-o ingaduinta afectoasa fata de orice fiinta umana , asa cum este ea in realitate.Femeia Zeita nu are nevoie sa schimbe pe nimeni , pentru ca ea intrevede divinul in tot ceea ce exista.Intelege ca orice atac este pornit dintr-un impuls al fricii.Ea isi aminteste ce este teama , dar stie sa o neutralizeze prin revarsarea ei nelimitata de iubire.

[…]Zeita a lasat deoparte tot ceea ce nu tine de divin.Ea se bucura de feminitatea ei si si-o exprima cu curaj.Ea descopera ca este cu adevarat usor sa lucrezi sau sa convietuiesti atat cu femeile cat si cu barbatii.Zeita a lasat in urma acumularea negativa a sentimentelor de tradare si abandonare si radiaza din plin energia increderii.In asa fel incat ceilalti isi lasa jos garda , iar ea regaseste in ei increderea si sinceritatea lor profunda.

Zeita ii trateaza pe ceilalti cu intelegere si bunatate.Cu toate acestea , ea are simtul discernamantului si stie cand este cazul sa isi marcheze hotarele.Ea rosteste adevarul din inima , cu respect , tinand seama de sentimentele celor din jur.

Zeita este purtatoarea unei energii speciale, o vibratie inalta si rapida in campul ei electromagnetic.Ea si-a creat in trup un mediu care atrage energii rafinate si delicate.Corpul ei a devenit o antena care capteaza energiile celeste de simpatie si de fericire , pentru a le retransmite apoi in toate directiile.

In conformitate cu timpul divin , desigur ca ea va atrage catre sine un Zeu care o va onora ca pe o Zeita.
**********
Anima
 …si un superb tango din minunatul film “Easy Virtue”, un film despre libertatea spiritului neimblanzit al femeii frumoase, cu inima pura:

ECHINOCŢIU DE TOAMNĂ

Accept ceea ce ESTE.
Iubesc ceea ce este, in forma perfecta in care este.
Ma interiorizez si inteleg.
Nu trec peste lucruri in goana, nu sar peste ceea ce se petrece, fara sa observ, sa primesc si sa constientizez.
Admir frumusetea a ceea ce este.
Accept. Ma joc.
Intampin cu jucausenie si bucurie viata si oamenii, caci accept si iubesc. Totul este lasat de la Dumnezeu. Sunt cu Tine, Doamne.
Simt frumusetea, cautatrea, iubirea, pasiunea, adancul, duiosia acestei Lumi.
Simt farmecul nostalgic al vietii, pline de dor de absolut.
Accept. Admir. Iubesc.
Ma infior.
Intampin curioasa si minunandu-ma ceea ce este diferit, caci sunt tot eu acolo, reflectata si-mi este sete sa ma cunosc. 
Accept. Iubesc. Primesc si daruiesc.
MULTUMESC.
**********

Anima


Accept cu iubire transformarea in toate formele sale.

             
 

Corpul unui îndrăgostit nu va muri niciodată

,,Corpul unui îndrăgostit nu va muri niciodată”, spune un citat stravechi.

Acest mesaj de dincolo de milenii sună azi uşor ciudat şi de-a dreptul incredibil, ba chiar naiv. Despre misterioasa putere a iubirii de a vindeca şi a proteja fiinţa îndrăgostită, doar în textele vechi mai citim. Dar stau mărturie experienţele amoroase realizate de către îndrăgostiţii de când lumea. 

Nu e deloc dificil să constatăm cât de vitalizaţi şi ,,în formă” ne simţim după ce am făcut dragoste. Unindu-şi câmpurile aurice, îndrăgostiţii creează o sui generis sferă de protecţie aurică de o vibraţie extrem de elevată. Nicio magie, oricât de puternică, nu poate strabate ,,scutul” de lumină alb strălucitoare din jurul celor două fiinţe îndrăgostite. 
Să te menţii într-o continuă stare de îndrăgostire, însă, e lucrul cel mai dificil, se pare. Subconstientul colectiv e pervertit şi otrăvit de impregnări acumulate şi transmise de generaţii şi generaţii de îndrăgostiţi ,,căzuţi”, prăbuşiţi, am spune, în ţărâna dezamăgirilor şi frustrărilor. Decadenţa la care asistăm este condiţia omului profan, angajat într-o cursă a cuceririi, a atasamentului, a posesivitatii fără sens. 
Lipsa de scopuri, de orizont, absenţa oricărei mize spirituale, toate aceste neajunsuri ale ,,civilizaţiei” au adus multi oameni într-o zonă obscură in ceea ce priveste iubirea si sensul ei. Omul şi-a mutat, prin secole, ,,privirea” spre exterior; el se raportează mereu la celălalt în sensul alterităţii, fără să vadă în iubit/iubită acel alter ego al său, capabil să-l oglindească, să-l manifeste. Cel de care ne îndrăgostim devine, cu timpul, obiectul posesiei noastre, tindem să-l stăpânim, să-l ,,domesticim”, să-l facem asemenea nouă, în loc să căutăm în aspectele cele mai sublime ale sufletului său o oglindire, o identificare, îmbogăţindu-ne interior. Ataşamentul egotic, teama de a nu-l pierde, nesiguranţa şi neîncrederea în noi înşine, toate acestea ne împing la fapte regretabile şi deloc spirituale.


De aceea constatam f des desacralizarea oricăror structuri, iar omul decade din condiţia sa originară, se îndepărtează tot mai mult de ,,izvoare”.
Dar aceasta cadere nu este inevitabila. Sunt sigura că omul se va opri, chiar si  la gura prăpastiei şi, văzând hăul, va reîncepe să urce spre regăsirea de Sine, iubind cu toata fiinta sa.
Sursa: usoara adaptare dupa un minunat text de pe blogul http://dakiniblue-dakini.blogspot.com
**********
Anima
“A face dragoste cu o fiinta umana care iubeste cu adevarat e ca o sărbătoare… El/Ea iubeşte necondiţionat şi se dăruieşte femeii/barbatului cu multă devoţiune. În iubirea lui/ei se simte compasiune, adoraţie, frenezie a iubirii, dăruire neţărmurită. El/Ea iubeşte de dragul iubirii şi nu ca să posede… egoismul său este anihilat… Dragostea lui/ei e ca un dans divin, iar mângâierile sale sunt ca o briză… corpul său vorbeşte de la sine iubitei/iubitului sau, pe care o/il copleşeşte cu daruri de dragoste…”

Remedii impotriva oboselii si protectie psihica

Energie
 
Dr. Dorin Dragoş recomandă plantele vitaminizante ca un bun remediu impotriva oboselii: cătina, măceşele şi coacăzele (fructele). Coacăzele şi sucul acestora sunt printre cele mai utile. Polenul este considerat, de asemenea, un produs eficient, care ne ajută să ne păstrăm energia.
 
“De foarte multe ori, oboseala survine dintr-o discordanţă cu trăirile noastre interioare, cănd nu ne mai bucurăm de energia sufletului, pentru că toată forţa noastră interioară vine din suflet”, adaugă dr. Dragoş. Cea mai utilă plantă in acest caz este ciuboţica-cucului, de la care putem utiliza atăt rădăcina (in oboseala accentuată), căt şi partea aeriană.
Fitoterapie

Ca să combatem oboseala este bine să ii cunoaştem cauza. Oboseala poate afecta un sistem de organe sau un singur organ, in acest caz, ficatul. Cel mai rău este cănd ne simţim secătuiţi de putere, cănd avem impresia că nu mai putem ridica un deget. “O problemă este reprezentată de oboseala cronică, pentru care medicina alopată nu are tratament. Există insă plante care ne ajută să ne revigorăm organismul, iar planta folosită in acest caz este cimbrul. Acesta este utilizat atunci cănd o persoană simte că au părăsit-o puterile. S-a demonstrat că atunci cănd oamenii cedează fizic, de fapt, cedează psihic.

Cimbrul le dă puterea de a mai rezista o secundă in faţa «furtunii». Il putem folosi in oboseala inexplicabilă, la care nu găsim o cauză”, spune dr. Dorin Dragoş, medic primar de medicină internă, specialist in medicina alternativă de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.

Remineralizare

Un bun remediu pentru tratarea oboselii este şi plămănărica. Putem să mai folosim roiniţa, precum şi ienupărul, o plantă care ne dă energie. Ienupărul este util in toate formele de epuizare, insă, atenţie, poate da hematurie (sănge in urină)! Oboseala generează pierderea mineralelor. Coada-calului, pirul şi troscotul sunt şi ele utile pentru remineralizare. In cazul in care oboseala are ca substrat bolile de ficat, armurariul este planta indicată.



Vitamina C

Vitamina care stimulează imunitatea şi ne ajută să scăpăm de oboseală – astfel este caracterizată vitamina C. Deficitul de vitamina C afectează sinteza noradrenalinei, un neurotransmiţător de la nivelul creierului. Astfel se explică de ce, pe fondul acestei carenţe, apar senzaţia de slăbiciune a organismului, stările de astenie şi depresie. Cele mai bune surse de vitamina C sunt fructele şi legumele crude: kiwi, lămăi, portocale, varză roşie, conopidă.

 

Complexul de B-uri

Oboseala, nervozitatea, insomniile pot fi semnele unei carenţe a vitaminelor din grupa B. Aceste vitamine contribuie la imbunătăţirea stării psihice şi la intărirea rezistenţei la stres. S-a demonstrat, de asemenea, că vitaminele din grupa B sunt eficiente in menţinerea unui nivel ridicat de serotonină sau “hormonul fericirii”. Serotonina este o substanţă care transmite mesaje de la o celulă nervoasă la alta şi dă senzaţia de bine a organismului.

sursa: http://www.jurnalul.ro

*********
Anima
Protectia psihica – un documentar romanesc exceptional, ce ne poate ajuta foarte mult sa ne armonizam viata si sa fim mereu sanatosi:

Magicianul si Pasarea maiastra dintr-o fata

  

“Te simt ca pe o pasare care a fost ranita si care abia acum realizeaza ca are aripi de aur”, spuse magicianul mangaind parul fetei.


“Nu neaparat ranita, cat incatusata”, a raspuns fata.”Incatusata intr-o poveste pe care si-a spus-o, pe care apoi a crezut-o si care nu ii facea bine, caci nu era reala.”
“Inteleg.”
“Dar iubesc realitatea cu tot ce mi-a daruit ea”  adauga soptit fata marea ei taina. “Este in toate ceva atat de duios…
Ca un cantec care mi-a modelat sufletul, chiar de a fost necesar sa si cresteze ca un  cutit uneori. Simt cum sunt framantata de mainile divine, care sunt vii…si… aceasta Viata din toate este sfanta pentru mine.”

“Te inteleg perfect. Nu-i asa ca uneori te uiti in trecutul vietii tale si multumesti lui Dumnezeu ca ai avut rabdare sa isi faca munca Lui ?…” o intreba zambind in barba alba.

“Ii multumesc ca m-a invatat sa iubesc ca vrea sa isi faca munca prin mine. Mult timp am crezut ca sunt singura, eu si atat, intr-o lume straina. Parca am stat chircita, inchisa in jurul comorilor din fiinta mea, crezand ca astfel le voi proteja.  Acum  imi destind fiecare pana pe rand…privesc cu uimire curcubeul de culori nascut din aceste deschideri….desi inca nu simt ca mi-am dat drumul la zbor…Dar am rabdare; sa ma relaxez;  si sa imi revelez cine sunt.”

Si fata isi destinse aripile, deschizand larg zborul luminos al Pasarii Maiastre. 

*********

Anima


Poţi să-ţi vindeci viaţa from Kamala Queen on Vimeo.

Exercitiu de Procesare a Fricii

Puteti face acest exercitiu oricand, ori de cate ori simtiti ca va este frica.
Pentru rezultate mai bune este cel mai bine sa il faceti intr-un spatiu linistit si izolat si sa incepeti cu o lista de frici.
Asezati-va sau intindeti-va intr-o pozitie confortabila, cu spatele drept si inchideti ochii.
Inspirati adanc si incet, abdominal, apoi expirati cat de repede puteti.
Repetati, inspirati incet, apoi expirati cat de repede puteti.
Si inca o data, inspirati din ce in ce mai incet, apoi expirati repede.
Acum continuati sa respirati, fiecare in ritmul lui.
Scanati-va corpul fizic de la cap la varful degetelor de la picioare, pentru a gasi energia fricii.
Cautati frica. Daca nu o puteti gasi, cititi de pe hartie una dintre fricile trecute pe lista si scanati-va din nou corpul.
Atunci cand va gasiti frica in corp, pur si simplu priviti-o.
Nu o analizati, doar uitati-va la ea.
Permiteti-i sa fie acolo.
Dati-i voie sa existe.
Lasati-o sa creasca si sa fie.
S-ar putea sa fie un disconfort fizic, precum un nod, o durere, o localizare a energiei, sau s-ar putea sa fie un gand sau o amintire – sau, pur si simplu, emotia fricii.
Doar uitati-va la ea.
Observati-o.
Simtiti-o.
Permiteti-i sa fie aici.
Si spuneti: “Frica, esti binevenita aici”.
Bine ai venit.
Intampinati frica si lasati-o sa creasca.
Lasati-o sa creasca din ce in ce mai mult.
Permiteti-i sa creasca si sa creasca….cat de mult este posibil
Lasati-o sa fie cat de mare poate sa ajunga
Lasati-o sa vi se dezvaluiee.
Dar nu o analizati.
Pur si simplu, permiteti sa fie orice ar veni.
Fie ca e vorba de vorbe, ganduri, amintiri.
Urmati-o daca se transforma in alta emotie sau isi schimba locatia in corpul vostru.
Orice ar face, urati-i bunvenit, folosind noua expresie. “Esti binevenit, gand…sunteti binevenite emotie, cuvinte, amintiri, esti binevenita frica.”
Esti binevenita aici.
Priviti-o. Obsevati-o.
Acum, apropiati-va si imbratisati frica, in orice forma si-a ales ea sa fie.
Dati-i lumina si iubire si permiteti-i sa existe.
Multumiti-i pentru orice serviciu v-a facut, pentru ca a fost cu voi atat de mult timp.
Acum eliberati-o in Univers. Lasati-o sa se intoarca libera la Sursa.
Inspirati adanc.
Pe masura ce inspirati, inspirati lumina si iubire. Si, pe masura ce expirati, permiteti-i acelei iubiri si luminii sa umple spatiul pe care il ocupa inainte, frica.
Acum pur si simplu inspirati incet si profund.
Inspirati lumina si iubire si, in timp ce expirati, permiteti-le luminii si iubirii sa se extinda in tot corpul vostru si in mediul care va inconjoara.
Acum, scanati-va corpul de la varful picioarelor la cap si vedeti daca a mai ramas vreo urma din acea frica. Daca a ramas, repetati imediat exercitiul. Daca nu mai exista, puteti sa va folositi lista, pentru a repeta exercitiul cu o alta frica, sau sa terminati exercitiul, deschizand ochii si intinzandu-va.
Repetati zilnic exercitiul, pana cand nu mai exista frica in viata voastra.
  
sugerat de Inelia Benz

*********

Anima

Iannis cel nebun pentru Dumnezeu

Cei care primesc acest dar de la Dumnezeu sunt cei ce îşi ascund darurile dumnezeieşti sub chipul nebuniei. Şi, deşi lumea râde de ei şi-i batjocoreşte, nebunul pentru Hristos se roagă pentru lume şi mijloceşte la Dumnezeu pentru bolile şi suferinţele ei. Astfel de oameni nu au trăit numai în primele veacuri ale creştinismului, ci au continuat să existe până în zilele noastre. Neştiuţi de nimeni, nebăgaţi în seamă, oamenii lui Dumnezeu se ascund printre noi – cei întru care harul lucrează cu prisosinţă, dar care au parte în lumea aceasta mai mult de prigoană decât de dragoste, mai mult de ocară decât de mângâiere. Dar poate că pentru rugăciunile lor mai ţine Dumnezeu lumea aceasta…
Vom reproduce în continuare un fragment din scrisoarea pe care a lăsat-o după moartea sa Iannis – un om care în zilele noastre a câştigat smerenia lui Hristos prin nebunia în faţa lumii –, precum şi un moment din minunata sa viaţă. Avem aici cea mai frumoasă mărturie că drepţii lui Dumnezeu nu vor lipsi din lume până la sfârşitul veacurilor. Numai să avem ochi să-i vedem şi mintea ca să le urmăm…

 Ştiu, Anastasios, că totdeauna ai vrut să afli de ce mă purtam ciudat. Ei, acum că am plecat, cred că a venit vremea să-ţi spun. La vârsta de douăzeci şi doi de ani m-am dus la o priveghere în sat. Am mers să mă rog pentru un prieten de al meu, care suferea de o boală incurabilă şi nu mai avea nădejde de viaţă. Îl chema Dimitris şi era din Ioannina. Absorbit de rugăciune şi plâns, nu am auzit când s-a făcut otpustul. Cum eram scund şi îngenuncheat, preotul nu m-a văzut şi m-a închis în biserică.
Într-un mod neobişnuit, am continuat să aud psalmodii până dimineaţa. Deodată am văzut intrând prin cupolă o rază de lumină de culoare albastră şi căzând asupra mea. Credeam că s-a luminat de ziuă şi mă întrebam la ce oră se termină privegherea. M-am uitat să văd de unde vine acea lumină albastră şi atunci L-am văzut pentru prima dată pe Domnul nostru. S-a apropiat de mine şi Şi-a pus mâna pe capul meu. M-a binecuvântat şi a intrat în Sfântul Altar. Atunci toate s-au schimbat. Am rămas în uimire multă vreme. Nu voiam să mă trezesc. Voiam să văd în continuare acea lumină.
Când mi-am venit în sine, m-am dus înaintea icoanei Maicii Domnului, ca să-i mulţumesc pentru că mi-a curăţat inima şi m-am învrednicit să-L văd pe Domnul. Preadulcea Maică mi-a zâmbit. Dimineaţa a venit în biserică paraclisierul. Îndată ce l-am văzut, m-am speriat. Pe grumazul său stătea un drac înfricoşător, care îl trăgea de cap ca şi cum ar fi vrut să i-l despartă de trup. De îndată ce m-a văzut şi s-a apropiat de mine, a căzut jos, iar dracul urla. L-am ridicat, l-am însemnat cu semnul Sfintei Cruci şi l-am uns cu untdelemn de la candela lui Hristos. În acel ceas a intrat şi preotul. Dracul a început să strige: «Alungă-l, părinte, pe nebun. Mă loveşte şi mă arde». Sărmanul preot nu înţelegea ce se întâmplă şi m-a luat drept hoţ. A luat un lemn şi a început să mă lovească. Eu nu m-am împotrivit. Doar îl binecuvântam şi cântam. Asta a fost. Pe de o parte demonul pe care îl adusese paraclisierul, iar pe de altă parte preotul cu bătaia. S-a adunat lume. Nu-mi păsa de nimic. Din acea zi am început să văd în chip diferit feţele oamenilor şi singurul lucru pe care voiam să-l fac era să-i însemnez cu semnul Sfintei Cruci şi să mă rog.
«A înnebunit sărmanul copil. Cine ştie ce i s-a întâmplat?», spuneau. Când m-am întors acasă, i-am povestit mamei ce se întâmplase. Nu puteam să fac altfel, pentru că eram plin de semne. Vezi tu, părintele avea mână grea… Mama mi-a spus să nu spun nimănui ce s-a întâmplat, pentru că atunci va pleca dumnezeiescul har şi binecuvântarea lui Dumnezeu. «Acoperă cu nebunia comoara pe care ţi-a dat-o Domnul, copilul meu, ca să te învredniceşti într-o zi să ajungi lângă El. Maica Domnului mi-a auzit rugăciunile şi te-a chemat în oastea Fiului şi Dumnezeului ei. Mare este harul ei».

                                                                                              ***
Într-o zi, Iannis nu s-a dus la lucru. D-l Apostolos, brutarul, s-a neliniştit. Niciodată nu lipsise, aşa că a trimis pe cineva acasă la el. Înainte de a ajunge la casa lui, cel trimis l-a văzut cu o lopată, curăţând canalizarea de pământ şi necurăţii.
–        Bre, ai înnebunit de tot? i-a spus. Domnul Apostolos te aşteaptă la brutărie şi tu cureţi canalizarea? Crezi că o să te angajeze la primărie?
–        De dimineaţă caut două sute de drahme, pe care le-am pierdut, însă nu-mi amintesc în care dintre cele cinci guri de canalizare au căzut, aşa că le curăţ pe toate. Şi de vreme ce le-am deschis m-am gândit să scot şi gunoaiele, a spus el zâmbind. Aşa că mergi şi spune-i d-lui Apostolos că o să lucrez mai mult mâine, ca să completez orele. Este vorba de două sute… Nu-i de glumă, a continuat el.
Atunci brutarul s-a mâniat foarte tare. De îndată ce a auzit ce s-a întâmplat, a ameninţat că o să-l alunge. După cinci ore, Iannis şi-a terminat lucrarea şi s-a întors mulţumit la casa sa.
–        Ai găsit cele două sute?, l-a întrebat ironic băcanul, care trecea pe acolo. Să treci pe la primar să ţi le dea, pentru că i-ai curăţat canalizarea, a continuat acela râzând.
În după-amiaza aceleiaşi zile, cerul s-a întunecat. Au apărut nori negri, ameninţători. Tuna şi fulgera, şi a început o ploaie torenţială. Drumurile s-au transformat în râuri, luând tot ce găseau în calea lor, chiar şi maşini. La primărie s-au semnalat multe distrugeri. Au fost inundate case, magazine, depozite. S-au pierdut averi întregi. Pompierii nu reuşeau să evacueze apa. În ziua următoare, primarul a mers la faţa locului, ca să vadă el însuşi care sunt pagubele. Toţi locuitorii au protestat pentru înfundarea canalizării. A mers şi în cartierul lui Iannis. Acolo nu existau pagube. Băcanul, când l-a văzut, i-a zis:
–        Domnule primar, să mergi să-i mulţumeşti lui Iannis, care ieri dimineaţă a curăţat canalele. Ne-a izbăvit nebunia lui, fiindcă a căutat două sute de drahme, pe care le pierduse.
Brutarul a spus şi el acelaşi lucru primarului:
–   Din fericire, domnule primar, nebunul a curăţat canalele, pentru că altfel ne-ar fi înecat o asemenea ploaie. Nebunia lui ne-a scăpat de mari distrugeri.
–   Iată că este nevoie şi de nebuni, a spus primarul zâmbind.

Atunci cand iubesti un barbat, cauta sa il conectezi la Cer

Atunci cand iubesti o fiinta, in loc sa te agati de ea in mod egoist, gandeste-te sa o conectezi la cer, la sursa inepuizabila a vietii, asa incat ea sa se poata hrani si regenera fara incetare. Nimic nu e mai important decat sa stii sa iubesti.


 Daca doresti bunastarea si fericirea fiintei pe care o iubesti, incearca sa nu te gandesti la tine, altfel o vei atrage in regiunile inferioare ale dorintelor si poftelor tale.


 Dragostea nu e pentru a atrage o fiinta catre tine, ci pentru a te depasi, vrand sa faci ceva important pentru ea si nimic nu e mai important decat sa o conectezi la sursa vietii.



Apropie-te de persoana pe care o iubesti, priveste-o, ia-o in brate si protejeaza-ti gandurile pentru ea prin apropierea de cer, conecteaza-o la Mama Divina, la Tatal Ceresc, la tot ce este mai frumos… si chiar daca nu esti atat de intim cu ea incat sa o tii in brate, incearca sa o conectezi in gand cu Sursa luminii; doreste-i sa inteleaga noua ei viata, doreste-i sa guste o pace pe care n-a simtit-o niciodata. Fa in asa fel incat dragostea ta sa contribuie mereu la dezvoltarea fiintei pe care o iubesti.

Omraam Mikhaël Aivanhov
*********
Anima



“…Nu confundati nicioadata iubirea cu sexul, caci nu veti face decat sa va amagiti singur. Fiti constient, iar atunci cand veti simti ca simpla prezenta a celuilalt – nimic altceva, simplul fapt ca celalalt exista – este suficienta pentru a va face cu adevarat fericit, ca ceva infloreste undeva in interiorul fiintei voastre, ca un lotus cu o mie si una de petale, atunci se poate spune ca sunteti indragostit, iar atunci veti putea trece peste toate dificultatile pe care le va creea realitatea. Veti putea trece peste toate angoasele, peste toate anxietatile, iar iubirea voastra nu va face altceva decat sa creasca si sa infloreasca tot mai tare , caci atunci, toate acele dificultati nu vor mai insemna altceva decat niste simple provocari. Depasindu-le, iubirea voastra va deveni astfel din ce in ce mai puternica. Iubirea este eternitatea. Daca este prezenta, ea nu poate decat sa creascã. Iubirea cunoaste inceputul, dar nu si sfarsitul.”

Osho, Cartea despre femei